Pretenţii. Sentința nr. 1553/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1553/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 1129/269/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 5
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. C.
Judecător M. V. P.
Judecător G. C.
Grefier G. O.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de pârâții G. F. și G. D. împotriva sentinței civile nr.1553 din 16 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. G.-M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât G. D. personal și asistat de av. T. V., care o reprezintă și pe recurenta pârâtă G. F. și intimata reclamantă personal și asistată de avocat Z. N., lipsă fiind recurenta pârâtă G. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin biroul arhivă, apărătorul recurenților pârâți a depus la dosar o . înscrisuri, respectiv certificat de deces al soțului recurentei G. I., certificatul de moștenitor 294/2012 al BNP Oltenița, sesizarea de deschidere a procedurii succesorale nr. 1441/13.06.2012, certificatul de naștere al fiicei G. Aristita și certificatul de căsătorie al fiicei defunctului C. Aristita, după care;
Av.T. V. pentru recurenții pârâți, având cuvântul, depune la dosar dovada achitării taxei de timbru de 407 lei.
Tribunalul constată recursul legal timbrat și dispune anularea taxei de timbru.
Av.T. V. pentru recurenții pârâți, având cuvântul, are o cerere în susținerea recursului, respectiv admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosar mai sus menționate, certificatul de deces al lui G. I. etc. cu care vrea să dovedească că hotărârea este nelegală pentru că recurenta G. F. nu era proprietară exclusivă a casei asupra căreia s-a solicitat dreptul de creanță, ea era o devălmașă cu soțul, soțul a murit, nu s-a dezbatut succesiunea, și nu era proprietară exclusivă, urma să se dezbată succesiunea, ea avea 5/8 si copii cota de 2/8, ea a fost acționată ca proprietară a acestei case.
Mai arată că au dezbătut succesiunea numai cu privire la teren intravilan.
Tribunalul procedează la comunicarea actelor depuse între termene de către apărătorul recurenților pârâți, apărătorului intimatei reclamante
Av. Z. N. pentru intimata reclamantă, având cuvântul, solicită să se respingă pretenția pe care partea adversă prin cererea depusă la dosar o invocă urmare a rezoluțiunii contractului de întreținere între părțile procesului, bunul s-a întors la fostul proprietar deci și la această bătrână care este în viață. Arată că el a chemat-o în judecată pe aceasta pentru a îi onora dreptul de creanță pe care îl invocă asupra imobilului în litigiu. Nu vede de ce aceasta nu ar putea fi obligată să plătească fostei nurori dreptul la contribuția pe care a avut-o la realizarea acelor îmbunătățiri sau adăugiri.
Tribunalul deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de recurenții pârâți prin apărător instanța o încuviințează apreciind utilă soluționării cauzei acele înscrisuri.
Av.T. V. pentru recurenții pârâți, având cuvântul, precizează că nu mai are probe de administrat.
Av. Z. N. pentru intimata reclamantă, având cuvântul, precizează că nu mai are probe de administrat.
Tribunalul ia act că nu mai sunt probe de administrat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților pentru susțineri.
Av.T. V. pentru recurenții pârâți, având cuvântul, arată că motivele de recurs invocate sunt prevăzute de 304 pct 7 și 9 și 304 indice 1 Cod pr civ având în vedere că nu este susceptibilă de cale de apel hotărârea fondului, instanța poate verifica legalitatea hotărârii sub toate aspectele. Primul motiv de recurs vizează nulitatea hotărârii constând in aceea că în mod contradictoriu s-au pus în discuție la fondul cauzei obiecțiunile sale la raportul de expertiză și instanța prin încheiere spune “respinge obiecțiunile și eventualele deficiențe ale expertizei le va avea în vedere la soluționarea cauzei”. Nu este prima dată când întâlnește acest aspect, dar instanța nu arată un motiv de fapt sau de drept pentru care aceste obiective sunt neîntemeiate. Ori lipsa unor argumente face ca hotărârea să fie nemotivată și ea se încadrează în art.307 pct.4 Cod pr civ și încalcă și dreptul la un proces echitabil. Indiferent care este motivul instanței trebuie să se spună de ce nu are el dreptate și de ce are dreptate expertul pentru că ne aflăm într-un recurs unde nu se poate admite proba cu expertiză și instanța de recurs nu poate să modifice hotărârea pentru că nu știe ce a avut în vedere instanța de fond ca să considere că sunt întemeiate aceste motive sau nu, este motiv de casare cu trimitere spre rejudecare.
Cu privire la motivul de nelegalitate, primul motiv de nelegalitate, rezultă din faptul că acțiunea este făcută împotriva pârâtei recurente G. F. care nu era proprietatea exclusivă, ea a fost proprietară în devălmășie cu defunctul său soț și urma în indiviziune cu copii ca moștenitori, ori dacă se cere un drept de creanță asupra întregului imobil normal era ca acțiunea să fie formulată împotriva proprietarului, instanța a stabilit la început cadrul procesual că avea elemente suficiente să stabilească dacă recurenta este unicul proprietar și are calitatea procesuală pasivă decât ea, și nu este cazul să introducă moștenitorii să le fie opozabilă, G. D. este interogat, dar nu a fost introdus în cauză în calitate de pârât, pur și simplu prin cererea reconvențională este chemat în judecată numai împotriva lui G. F.. Este nelegală hotărârea instanței de fond. Primul lucru este principiul disponibilității, al doilea fiind stabilirea cadrului procesual. Instanța trebuia să facă un minimum de verificare să vadă dacă pârâta este unicul proprietar asupra întregului bun pentru că acțiunea și dreptul de creanță este împotriva tuturor. Ori dacă el este proprietar în indiviziune pe cotă parte, poate fi obligat să răspundă pe un drept de creanță care profită întregii moșteniri? Nu poate. Sunt esențiale aceste aspecte. Trebuie ca instanța să procedeze la stabilirea cadrului procesual și să se precizeze dacă reclamanta înțelegea să se judece în contradictoriu cu toți moștenitorii mai ales că nu se făcuse moștenirea după urma lui G. I., aveau calitatea de proprietari, ei aveau decât un drept de moștenire, o vocație succesorală, dar nu s-a dispus ieșirea din indiviziune și nu aveau calitatea, nu se știe, dacă era dezbătută succesiunea și G. F. devenea unic proprietar ca urmare a ieșirii din indiviziune atunci da, avea calitatea să stea în proces singură, să răspundă pentru tot dreptul de creanță împotriva întregului bun care i-ar fi aparținut.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
Av. Z. N. pentru intimata reclamantă, având cuvântul, arată că pentru că s-a pus în discuție și la termenul anterior respectiv interesul pârâtului de a fi parte în proces născut în temeiul cererii reconvenționale. El a considerat că este cazul ca pârâtul să fie parte în acest proces întrucât îmbunătățirile și adăugirile la imobil au fost realizate și cu contribuția lui.Pe de altă parte nu s-a rămas numai a se stabili ce îmbunătățiri s-au realizat la imobilul în litigiu ci s-a trecut mai departe și s-a stabilit și cota de contribuție a fiecăruia dintre ei pentru că numai în limita acestei cote urmau să pretindă de la proprietarul imobilului dreptul de creanță ce se cuvenea echivalent cu cota de contribuție la realizarea acestor bunuri imobile. Pe de altă parte se depune de apărătorul recurenților certificat de moștenitor din care rezultă că G. D. este moștenitor al defunctului său tată G. I., în aceste condiții iată un argument în plus ca el să stea în procesul pe care l-a formulat cu acțiune în pretenții împotriva bătrânei, dar nu și împotriva lui.
Arată că el a chemat-o în judecată numai pe G. F. pentru cota sa de contribuție, iar în cel privește pe pârâtul G. D. dacă n-a vrut să ceară și dumnealui de la mama lui dreptul de creanță este problema lui.
În aceste condiții consideră că în mod corect instanța de fond l-a menținut în proces pe pârâtul G. D. și în raport de el a și pronunțat hotărârea judecătorească pe care partea adversă o atacă.
Pe motivele care structurează recursul formulate de partea adversă, pe o primă critică se susține că instanța de fond nu și-a motivat nici în fapt și nici în drept hotărârea pe care a pronunțat-o. Simplul studiu arată contrariul. Recurenții fac o observație cu privire la temeiul de drept material al cererii reconvenționale însă discuția este fără efect practic întrucât temeiul de drept nu este prevăzut ca un motiv de art.133 din vechiului Cod de pr civilă care să atragă nulitatea cererii formulate.Pe de altă parte susține partea adversă că s-au respins obiecțiunile pe care ei le-au formulat la raportul de expertiză. Dar nu s-au făcut nici un fel de obiecțiuni. Acestea puteau să se facă la termenul din 17.06.2013 când nu s-au făcut, iar la următorul termen 02.09.2013 se prezintă apărătorul părții adverse care spune că a intrat în acel moment în proces, nu face nici un fel de obiecțiuni și nici nu-și motivează cererea de a se efectua o altă expertiză. Astfel că acest motiv urmează a fi respins.
De asemenea, partea adversă spune că instanța de fond a greșit atunci când a respins cererea de efectuarea a unei noi expertize, nu poți să ceri oricând, fără alte condiții. Potrivit art.212 din vechiul Cod de pr civ. trebuie să îndeplinești trei condiții pentru ca instanța să încuviințeze o nouă expertiză sau să se întregească o expertiză, și anume ca instanța să nu fie lămurită cu privire la expertiza pe care o are în studiu, să se solicite să se facă o nouă expertiză sau să se refacă vechea expertiză la primul termen după depunerea expertizei și cererea să fie motivată, ori expertiza a fost depusă la dosar pe data de 11.06.2013, iar primul termen este 17.06.2013 când nu se fac obiecțiuni, când nu se cere nici un fel de expertiză nouă. Abia la termenul din 02.09.2013 ase arată că se dorește o nouă expertiză., dar nu se fac critici cu privire la expertiza în cauză, nu se motivează solicitarea respectivă și instanța n-a avut decât să o respingă întrucât a reținut două motive că trecuse termenul de efectuare a obiecțiunilor și că nu se mai putea solicita o nouă expertiză atâta vreme cât primul termen după depunerea raportului era depășit. În aceste condiții apreciază că instanța de la Oltenița a pronunțat o hotărâre și a dispus respingerea acestei noi expertize întrucât condițiile de admisibilitate a acestei cereri nu era îndeplinită.
De asemenea, arată că partea adversă a mai susținut că instanța în mod nelegal a omologat raportul de expertiză. Instanța a considerat că nu s-au făcut obiecțiuni, cererea de efectuare a unei noi expertize era respinsă termenul fiind depășit și a mai spus că acele observații care s-ar fi făcut nu erau de natura obiecțiunilor că instanța a considerat că discuțiile care s-au făcut au condus spre a se concluziona în sensul că ceea ce se pretindea erau niște aspecte pe care instanța putea să le asaneze fără a mai face apel la expert să solicite efectuarea unui nou raport de expertiză sau întregirea raportului. Astfel omologarea s-a făcut legal și în aceste condiții hotărârea s-a pronunțat în mod legal și temeinic pe probatoriul de la dosar.
Mai precizează că partea adversă pretinde că ar fi trebuit ca această cotă de 20% din valoarea îmbunătățirilor și adăugirilor aduse imobilului pentru G. F. să fie mai mare, nu numai de 20%. Dar din probele din dosar rezultă că aceasta n-a avut posibilitatea materială să contribuie la aceste îmbunătățiri, instanța i-a acordat această cotă, a făcut-o că îngrijea de gospodărie, făcea mâncare meșterilor, pentru că veniturile reprezintă o pensie de CAP care nu putea acoperi nevoile ei absolute dar să contribuie la îmbunătățirile și adăugirile imobilului.
Pentru toate aceste motive solicită ca instanța de recurs să aprecieze că instanța de fond a dat o bună soluționare a acestei cauze, că toate aspectele care le-a invocat partea adversă au fost pe rând demontate astfel încât el a arătat că ceea ce s-a pretins nu este real, justificat și nu poate fi reținut ca motiv de casare sau de modificare a hotărârii pe care instanța de fond a pronunțat-o.
Solicită respingerea recursului formulat de recurenții pârâți și să fie obligați recurenții la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin sentința civilă 609 din 7 martie 2013, dată în dosar nr_, Judecătoria Oltenița a dispus disjungerea cererii reconvenționale introduse de numita S. G. M. împotriva pârâților G. F. și G. D., având ca obiect pretenții, această cerere fiind înregistrată sub nr._ . Reclamanta S. G. M. a solicitat obligarea pârâtei G. F. la plata a 1/2 din contravaloarea îmbunătățirilor și adăugirilor pe care ea le-a făcut împreună cu fostul său soț G. D., la imobilul aparținând reclamantei. A solicitat și cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, arată că în ceea ce privește acțiunea principală (având ca obiect cerere de rezoluțiune a contractului de întreținere), reclamanta din prezenta cauză și fostul său soț s-au achitat de obligațiile asumate prin contractul de întreținere, prestând această întreținere cu toate elementele sale.
De asemenea, reclamanta și-a exprimat acordul pentru rezoluțiunea contractului, autentificat sub nr. 2634/28.05.2003, de către Biroul Notarial notariatul Public Oltenița.
În același timp însă, prin cererea reconvențională formulată pretinde dreptul ce i se cuvine de la îmbunătățirile și adăugirile realizate împreună cu fostul său soț G. D. la imobilul mamei acestuia din urmă, îmbunătățiri de natură a spori în mod deosebit valoarea acestuia. Mai arată că ei și-au administrat separat de socrii resursele financiare. Tot ce s-a efectuat la imobil a fost pe cheltuiala lor, a tinerilor, dar mai cu seamă a sa, întrucât dintre toți cei din acest imobil doar ea a realizat cele mai mari venituri, lucrând constant, cu contract de muncă.
De asemenea, a făcut împrumuturi la bancă în același scop și tot ea le-a achitat din salariul său. Arată că în interior, la construcția principală, la toate cele patru camere ale acestui imobil a efectuat următoarele: cojit pereții până la zidărie; tencuit pereții; zugrăvit pereții; schimbat plafonul; montat parchet; patru uși interioare noi din lemn; patru ferestre de termopan; o ușă de exterior de termopan și schimbat toată instalația electrică.
La exterior, s-au realizat următoarele îmbunătățiri: cojit pereții casei până la cărămidă pe toată suprafața exterioară; tencuit toată suprafața exterioară a casei; aplicat culoare pe exteriorul casei; soclul la întreaga casă; bordură la întreaga casă; vopsit sageacul cu culoare crem; vopsit conturul ferestrelor cu culoare albă.
La construcția anexă A, la interior, s-au realizat la hol - zidit cu BCA partea holului care era un paravan; două ferestre de termopan la hol; o ușă din termopan care dă din hol în afara construcției; cojit pereții holului până la cărămidă; tencuit pereții holului; zugrăvit pereții holului;
La bucătărie, s-a realizat ușă de lemn nouă.
La camera 1, au cojit până la cărămidă pereții; tencuit pereții; zugrăvit pereții; turnat șapă la pardoseală; un geam de termopan.
La camera 2, au realizat un zid de BCA; tencuit pereții; montat plafon de tego, iar la exterior, au schimbat în întregime acoperișul; mărtăceală nouă; scândură nouă și tablă nouă. Au tencuit exteriorul întregii construcții.
In curte, au realizat racordarea la rețeaua stradală de apă potabilă; gard cu postament din beton, pari de metal și ulucă de lemn; porumbar cu schelet metalic și plasă de sârmă.
In drept, a invocat dispozițiile art. 119, 120 cod proc. civ., art. 1345 - 1348 cod civ., precum și pe dispozițiile art. 274 cod proc. civ.
Numita G. F. a formulat întâmpinare la cererea reclamantei S. G. M., solicitând respingerea acesteia ca fiind vădit neîntemeiată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare arată că aceasta nu a contribuit cu nimic la îmbunătățirile pentru care pretinde a i se plăti despăgubiri
Motivația paratei, in cererea reconvențională potrivit căreia că in cauza de fata sunt aplicabile dispozițiunile art. 1345-1348, nu-i pot fi opozabile, determinat de faptul ca aceste articole folosite in cererea reconvențională de către S. G. M. se referă la cu totul altceva si anume "DESPRE RĂSPUNDEREA VÂNZĂTORULUI", adică obligația sa in calitate de vânzătoare a imobilului ce face obiectul acestei cauze, si nu are nici-o tangenta cu cauza de față.
A mai arătat că nu a vândut nimănui acest imobil de care face vorbire fosta sa noră, acest imobil se află încă în posesia sa, astfel că solicită respingerea acestor norme legale, ele nefiind aplicabile in cauza fata .
Ca pretinde aceste despăgubiri pentru contribuția sa la lucrările de îmbunătățire a imobilului ce face obiectul cauzei, arată că aceasta nu a contribuit cu nimic la lucrările de îmbunătățire a imobilului proprietatea sa, ci a cheltuit toate veniturile sale financiare cu un concubin, așa cum s-a stabilit prin sentința civila de divorț.
In aceste condiții, consideră ca cererea introdusă de S. G. M. este vădit neîntemeiata motiv pentru care solicită respingerea acesteia.
A solicitat judecarea cauzei si in lipsa sa, conf. art.242 cod. proc.civ.
In drept, a invocat dispozițiile art. 115 si urm. din cod proc.civ., HGR 146/1976 modificata .
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri, cu interogatorii, cu martori și cu expertiză tehnică.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr.1553/16.09.2013, Judecătoria Oltenița a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S. G. M. domiciliată în ., la familia D. F. și D. M., împotriva pârâților G. D. și G. F., ambii cu domiciliul în . .
Constată că în timpul căsătoriei dintre reclamantă și pârâtul G. D. s-au adus următoarele îmbunătățiri la imobilul proprietatea pârâtei G. F.: la construcția principală compusă din patru camere, în interior, s-au cojit pereții până la zid, s-au tencuit și zugrăvit pereții, s-a schimbat plafonul, s-a montat parchet, patru uși interioare noi din lemn, patru ferestre din p.v.c. cu geam termopan, o ușă exterioară din p.v.c.; la exterior, s-au cojit pereții până la cărămidă, s-a tencuit suprafața exterioară a casei, zugrăvit exteriorul casei, vopsit sageacul, vopsit tâmplăria din lemn rămasă, soclu la întreaga casă și bordură la întreaga casă. La construcția anexă s-au făcut următoarele îmbunătățiri: schimbat acoperișul în sensul că s-a montat șarpantă din lemn de rășinoase, astereală învelitoare din scândură de rășinoase, învelitoare din tablă zincată cutată, confecționat și montat ușă din lemn la bucătărie, confecționat și montat o ușă din p.v.c., confecționat și montat două ferestre cu geam termopan, montat plafon P., executat zidărie din plăci de beton. S-a edificat un porumbar cu pereți din plasă de sârmă, acoperit cu plăci de azbociment, s-a realizat un gard cu stâlpi de țeavă și fundație și racordare la rețeaua de apă potabilă.
A omologat raportul de expertiză și constată că valoarea acestor îmbunătățiri este de 67.896,50 lei.
A stabilit contribuția părților la realizarea acestor îmbunătățiri este în proporție de câte 40% pentru reclamanta S. G. M. și pârâtul G. D., și de 20% pentru pârâta G. F..
A obligat pe pârâta G. F. la 27.158,50 lei către reclamanta S. G. M., cota sa parte din valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea pârâtei.
A compensat onorariile de avocat și obligă pe pârâtă să plătească reclamantei 1000 lei onorariul de expert, precum și să plătească taxă de timbru în valoare de 1697 lei către stat, sumă cu care urmează a fi dată în debit.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal, la 4 noiembrie 2013, pârâții G. D. și G. F., care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea ei și trimiterea spre rejudecare.
În motivare aceștia auz arătat că sentința este nelegală pentru motivul că ea este nemotivată, nici în fapt și nici în drept, excepția inadmisibilității invocată nefiind nici soluționată, nici motivată, după cum nu este motivată nici soluția de respingere a obiecțiunilor la raportul de expertiză, nici soluția pe fond.
Altă critică a vizat și respingerea probei cu o nouă expertiză, respingere ce și ea este nemotivată. Un alt motiv de critică vizează îmbunătățirile reținute a fi aduse, pe care le apreciază ca nefondate, mult mai puțin numeroase, contrar probatoriului, iar un altul-interogarea lui G. D. fără a avea calitatea de pârât, fără a avea vreo calitate. În fine, sentința a mai fost criticată pentru procentul de 20% reținut în favoarea pârâtei, apreciat eronat în raport de ansamblul cheltuielilor suportate de fiecare din părți.
Au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 9 c.p.civilă și ale art.304 ind.1 cp.civilă și a fost solicitată proba cu înscrisuri.
În contradictoriu, prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului, apreciind că nu este cazul. Astfel aceasta a arătat că indicarea greșită a temeiului de drept al cererii nu este cauză de nulitate a sentinței, că așa zisele obiecțiuni la raportul de expertiză nu erau veritabile, ci probleme de drept rezolvabile de către judecător, că just nu putea fi admisă o nouă expertiză atât timp cât prima nu a fost anulată ori contrazisă de alta, și a fost omologată. S-a mai apărat aceasta cu referire la poziția lui G. D., arătând că acesta a fost preluat din cauza disjunsă și în considerarea contribuției acestuia la realizarea îmbunătățirilor în litigiu, iar cota de 20% este în conformitate cu probatoriul administrat.
Analizând recursul de față în conformitate cu dispozițiile art.299 și urm. cpcivilă prin prisma criticilor aduse, a probatoriului administrat, a actelor și a lucrărilor cauzei și a dispozițiilor incidente se constată că el este justificat, urmând a-l admite în considerarea următoarelor:
Din criticile aduse sentinței apreciem că are prioritate, fiind esențiale cauzei, cele referitoare la cadrul procesual al cauzei-participanții și calitățile deținute, obiectul cauzei, temeiurile, decare sânt legate și criticile aduse nemotivării ei. Din această perspectivă, posibil datorită operațiunii de disjungere, se constată că nu este clar cadrul procesual al cauzei. Astfel fiind o acțiune în pretenții împotriva proprietarului imobilului, nu a fost stabilită persoana proprietarului și a pârâtului atât timp cât imobilul a fost vândut de către soții G. I. și F., cât ulterior G. I. a decedat, având stabiliți succesori în drepturi și obligații prin certificat de moștenitor străini de această cauză, dar fiind dispusă repunerea în situația anterioară. În raport de persoanele între care operează repunerea în situația anterioară are loc și stabilirea pretențiilor de față. Pe de altă parte, pretențiile de față fac parte din masa bunurilor comune realizate de foștii soți în timpul căsătoriei și au un regim juridic deosebit- nediscutat aici.
Apărarea intimatei nu poate fi primită, fiind una subiectivă și inadecvată atât timp cât cadrul procesual nu trebuie să rămână același cu cel din cauza disjunsă, ci în raport de obiect.
Datorită acestor aspecte apreciem că în cauză nu a fost stabilit cadrul procesual specific, că nu s-a ajuns în soluționarea cauzei în fondul său astfel cum arătau recurenții, astfel că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, într-un cadru legal, clar, admisibil.
Cât privește celelalte critici, față de cele mai sus arătate, ele nu mai pot6 fi analizate acum, dar urmează a fi avute în vedere în rejudecare de către prima instanță.
Așadar, în aplicarea art.312 cp.civilă urmează a admite recursul, a casa sentința în tot și a trimite cauze spre rejudecare în tot.
Legal timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de pârâții G. F. și G. D. împotriva sentinței civile nr. 1553/16.09.2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița, pe care o casează în tot și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 21 Ianuarie 2014
Președinte, N. C. C. | Judecător, M. V. P. | Judecător, G. C. |
Grefier, G. O. |
Red. MVP
Dact.OG
Ex.5/10.02.2014
Jud fond.M.Ț.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 994/2014. Tribunalul... | Succesiune. Sentința nr. 311/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI → |
|---|
