Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 461/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 461/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 4537/117/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 461/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C.-A. C.
Grefier C.-S. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant C. E. și pe pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE LA DGFP CLUJ, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 10.09.2013, încheiere care împreună cu încheierea ședinței publice din data de 17.09.2013, fac parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 11.04.2012 și înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, sub nr._ de reclamanta C. E., s-a solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a se constata caracterul politic al infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, arestată preventiv și apoi condamnată prin sentința nr. 143/26 aprilie 1962 a Tribunalului M. Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 157/27.06.1962 a Tribunalului Suprem al R.P.R. - Colegiul M.; obligarea pârâtului la achitarea sumei de 350.000 euro cu plata echivalentului în lei la data plății efective, sumă ce reprezintă despăgubiri materiale - contravaloarea bunurilor mobile și imobile confiscate ca urmare a condamnării penale de natură politică suferite de aceasta pentru săvârșirea infracțiunilor menționate prin sentința penală nr. 157/1962 a Tribunalului M. Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 157/27.06.1962 a Tribunalului Suprem al R.P.R. – Colegiul M.; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în situația în care se opune admiterii prezentei acțiuni.
În motivare reclamanta a arătat faptul că aceasta a fost condamnată pentru infracțiuni de natură politică ca urmare a atitudinii sale față de regimul comunist, iar drept urmare i-a fost confiscată întreaga avere.
Prin sentința mai sus menționată, la 26 aprilie 19JB2, a fost condamnată la 4 ani închisoare corecțională, după ce a fost arestată de la 18.06.1961, la acea vreme, având și două fiice minore de 10 și 14 ani, minore care au fost lăsate în grija soției tatălui său, fiind lipsite timp de trei ani de zile de afecțiunea maternă și paternă.
Potrivit deciziei nr.1.524/55.936/IV din 12 octombrie 1962 a fostului Sfat popular al orașului regional Cluj - Comitetul executiv toate bunurile sale mobile si imobile au trecut în proprietatea statului.
Potrivit procesului-verbal nr. 538/16.VII.1962 al executorului judecătoresc al Tribunalului popular Cluj, precum și a tuturor celorlalte procese verbale de percheziție păstrate în arhivele CNSAS, i s-au confiscat toate bunurile imobile, respectiv un număr de 4 case și terenurile aferente, toate utilajele de care se servea C. Vilhelm - soțul său - la practicarea meseriei de tâmplar de jaluzele, toate bijuteriile familiei, serviciile de tacâmuri, metalele prețioase, aliajele, pietrele prețioase și aurul monetar identificat atât în casa lor, cât și în casele bunicilor acestora, într-o cantitate aproximativă de 9 kg, suma de 1360 dolari hârtie și suma de 63.000 lei la acea vreme.
Cu acea ocazie nu le-au fost confiscate doar imobilele proprietatea familie lor, ci și toate casele aparținând tatălui său M. losif, situate în G. și în Gădălin, lăsând practic întreaga familie, atât din partea tatălui cât și din partea mamei, fără nici un mijloc de trai, fără bunuri și fără nici o locuință.
Le-au fost confiscate chiar și hainele și albiturile - pentru a da doar un exemplu din procesul verbal de sechestru din 22.11.1961 - 3 paltoane, 5 costume bărbătești, 2 pijamale, 4 perechi pantofi, 23 cămăși, 11 indispensabili, 9 prosoape, 7 fețe de plapumă, 35 șervete, 22 fețe de masă.
Mai arată reclamanta faptul că în 1965 întreaga familie a fost obligată să emigreze în Australia, unde au petrecut mai mulți ani, trăind vremuri de sărăcie acută, fiind tratați ca refugiați apatrizi, învățând limba engleză și încercând să se adapteze unei noi vieți, unei comunități noi, încercând să-și refacă existența.
Arată reclamanta că aceasta este supraviețuitoare a lagărului de la Auschwitz, a fost profund traumatizată de arestarea și apoi de condamnarea suferită și toate acestea numai pentru ca a avut o atitudine critică la adresa regimului comunist.
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 31.05.2012 și înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, sub nr._ de reclamantele C. L.-G. și C. M.-M., s-a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la achitarea sumei de 500.000 euro, cu plata în lei la cursul valutar din data plații efective a sumelor datorate, constând în despăgubiri materiale reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare de la antecesorul acesteia, C. Vilhelm, ca urmare a condamnării penale de natură politică, condamnare dispusă prin sentința nr. 143/26 aprilie 1962 a Tribunalului M. Cluj, definitivă prin decizia nr. 157/27.06.1962 a Tribunalului Suprem al R.P.R. - Colegiul M. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani interdicție corecțională pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzute de art. 209 pct. 2 lit. c din Codul Penal din 1936, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în situația în care se opune admiterii prezentei acțiuni.
În motivare arată reclamantele faptul că antecesorul acestora, C. Vilhelm născut la data de 25.10.1916 în . datorită priceperii sale și unei activități lucrative intense a reușit să-și înființeze un atelier de jaluzele și rulete din lemn, dezvoltând o afacere înfloritoare care i-a permis la acea dată să obțină venituri consistente pe lângă veniturile din salarii.
Modul în care atelierul tatălui lor s-a dezvoltat, precum și împrejurarea că a reușit să achiziționeze mai multe imobile a atras atenția organelor de securitate, mai ales având în vedere politica promovată la acea vreme, referitoare la proprietatea privată a persoanelor fizice.
Faptul că și mama lor C. E., care provenea dintr-o familie de evrei înstăriți avea și ea mai multe bunuri imobile, precum și activitatea privată desfășurată de tatăl ei M. losif în activități de comercializare a lemnului, a atras punerea lor sub urmărirea organelor securității.
Calitatea sa umană, abilitățile comerciale deosebite ale tatălui lor C. Vilhelm, atitudinea sa față de regimul comunist declarată deschis în cercuri de prieteni, precum și prosperitatea de care se bucura i-au atras numeroși dușmani, care l-au reclamat la organele miliției și securității. în urma unor supravegheri îndelungate s-a dispus arestarea sa la 01.07.1961 sub acuzarea că ar fi "uneltit" împotriva orânduirii sociale de la acea vreme.
Prin sentința nr. 143/26.04.1962 a Tribunalului M. Cluj pronunțată în dosarul nr.121/1962, C. Vilhelm a fost condamnat la:
-7 ani închisoare și 4 ani interdicție corecțională pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. c din Codul Penal 1936
-4 ani închisoare pentru infracțiunea de deținere de metale prețioase și mijloace de plată străine,
-2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 121 pct. 1 combinat cu 123 alin. I și II și art. 250 alin. I din Codul Penal 1936.
-în baza art.25 pct.6 alin I c.p.s-a dispus confiscarea averii personale a inculpatului pentru infracțiunea p.p.de art.209 pct.2 lit.c din cp.
Sentința penală nr.143/1962 a fost modificată în parte prin decizia penală nr. 157/27.06.1962 din dosar nr.140/1962 a Tribunalului Suprem al R.P.R. - Colegiul M., C. Vilhelm și C. E. fiind achitați pentru infracțiunea de complicitate la dare și luare de mită prevăzute de art. 121 comb. cu art.250 și 251 cod penal, menținându-se restul dispozițiilor sentinței nr.143/1962.
Potrivit procesului-verbal nr. 538/16.VI 1.1962 al executorului judecătoresc al Tribunalului popular Cluj, precum și a tuturor celorlalte procese verbale de percheziție păstrate azi în arhivele CNSAS, li s-au confiscat toate bunurile imobile, case și terenurile aferente, toate utilajele de care se servea C. Vilhelm la practicarea meseriei de tâmplar, toate bijuteriile familiei, serviciile de tacâmuri, metalele prețioase, aliajele, pietrele prețioase și aurul monetar identificat atât în casa lor, cât și în casele bunicilor lor, într-o cantitate aproximativă de 9 kg, suma de 1360 dolari hârtie și suma de 65.494,85 lei, conform adresei Ministerului de Afaceri Interne - Direcția Regională Cluj anexată.
D. consecință a condamnării penale nu le-au fost confiscate doar imobilele proprietatea familie acestora, ci și toate casele aparținând familiei mamei lor, situate în G. și în Gădălin, lăsând practic întregul lor neam, atât din partea tatălui, cât și din partea mamei, fără nici un mijloc de trai, fără bunuri și fără nici o locuință, singura lor șansă fiind aceea de a părăsi țara pentru a continua viața pe alte meleaguri.
Le-au fost confiscate chiar și hainele și albiturile - pentru a da doar un exemplu din procesul verbal de sechestru din 22.11.1961 - 3 paltoane, 5 costume bărbătești, 2 pijamale, 4 perechi pantofi, 23 cămăși, 11 indispensabili, 9 prosoape, 7 fețe de plapumă, 35 șervete, 22 fețe de masă.
Mai arată reclamatele faptul că în aprilie 1964, C. Vilhelm a fost eliberat ca urmare a grațierii intervenite prin decretul nr. 411/1964, iar în 1965, deși i s-a acceptat cererea de emigrare, atât lui, cât și mamei lor li s-a ridicat cetățenia, fiind obligați să achite; renunțarea la cetățenie.
Întreaga familie a emigrat în Australia, unde au petrecut mai mulți ani, trăind vremuri de sărăcie acută, fiind tratați ca refugiați apatrizi, învățând limba engleză și încercând să se adapteze unei noi vieți, unei comunități noi, încercând să-și refacă existența. După 10 ani au plecat în USA pentru a se reuni cu întreaga familie, după care C. Vilhelm a mai trăit până ia 1 iulie 2001, iar mama până la 14 mai 2012.
Imediat după 1990 părinții lor, C. E. și C. Vilhelm, au revenit în România în încercarea de să-și recupereze bunurile confiscatei abuziv.
În anul 1997, C. Vilhelm, prin decizia nr.62 pronunțată la data de 3 noiembrie 1997 în dosarul nr. 56/1997 al Curții Supreme de Justiție, a fost achitat în urma admiterii recursului în anulare declarat de procurorul general, dispunându-se totodată și înlăturarea pedepsei complimentare a confiscării averii aplicată inculpatului.
Arată reclamantele faptul că sunt moștenitoarele lui C. Vilhelm, în calitate de fiice, conform hotărârii judecătorești pe care o anexează și pe cale de consecință sunt îndreptățite să le fie admise cererile formulate în temeiul prevederilor Legii nr. 221/2009, pentru acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare.
În vederea stabilirii corecte a cuantumului despăgubirilor precizează reclamantele că o parte din imobile le-au fost restituite în natură în baza Legii nr.10/2001, pentru o parte au hotărâri judecătorești de acordare de despăgubiri, pentru altele se judecăm încă, urmând să depună la dosar o situație clară a acestor imobile până la primul termen de judecată.
Tocmai nefinalizarea demersurilor lor pe legile speciale de reparație este și motivul pentru care nu au introdus prezenta acțiune încă din iunie 2009.
Menționează și faptul că o parte din bijuteriile de aur, argint și platină ale familiei sau contravaloarea lor în bani le-a fost achitată în urma obținerii unor hotărâri judecătorești obținute pe legile speciale, urmând a preciza cu exactitate pentru ce anume bunuri au primit despăgubiri.
Astfel, prin sentința civilă nr. 4613/28.04.2004 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr.5086/2003, irevocabilă, și s-a admis cererea formulată în baza O.G.nr.190/2000.
O situație clară a acestor bunuri mobile și imobile nu pot avea decât după comunicarea actelor de confiscare aflate în arhiva C.N.S.A.S. București. O parte din aceste înscrisuri le-au obținut în urma demersurilor personale, dar nu au certitudinea că acestea sunt singurele înscrisuri ce privesc situația confiscării averii părinților lor, motiv pentru care se impune să fie solicitate de către instanță de la această instituție.
Arată reclamantele faptul că au reședința în Cluj-N., ., imobil proprietatea acestora tabulară urmare restituirii în natură conf. Legii nr. 10/2001, astfel că instanța competentă să judece prezenta cauză, conf. art. 4 alin (1) din Legea nr.221/2009 este Tribunalul Cluj.
La data de 13.05.2012 a decedat reclamanta C. E., moștenitoarele sale C. L. G. și C. M. M., în calitate de fiice, înțelegând să continue demersul judiciar început de mama lor.(f.256-260 dos.).
Prin Încheierea ședinței publice din data de 04.09.2012 s-a admis excepția conexității și în temeiul art. 164 C. proc. civ. s-a dispus conexarea dosarului nr._ la prezenta cauză, respectiv la dosarul cu nr._ al Tribunalului Cluj.
La data de 07.08.2012 pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare, solicitând instanței, pe cale de excepție, necompetenta teritoriala a Tribunalului Cluj.
Având in vedere prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 221/2009 coroborat cu prevederile art. 8 Cod proc. civila, precum si faptul ca reclamanta nu are domiciliul in România, consideră pârâta faptul că Tribunalul Cluj nu este competent sa soluționeze prezenta cauza, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei.
La data de 03.09.2012, reclamantele C. L. G. și C. M. au depus la dosar completarea motivelor acțiunii, arătând instanței faptul că bunurile imobile ce au făcut obiectul confiscării, urmare hotărârii penale de condamnare, le-au solicitat în temeiul Legii nr.10/2001 după cum dovedesc cu actele anexate prezentei.
Astfel, le-au fost restituite integral în natură:
- imobilul din . (fostă Măcelarilor nr.4) înscris în cf_ nr.topo.5143 și 5146 menționat la poziția nr.1 din decizia nr.1524/12.0ct. 1962 a comitetului executiv al sfatului popular al orașului regional Cluj.
- imobilul din . (fostă Dijmei 25) identificat cu nr.topo.5143 menționat la poziția nr.2 din decizia nr.1524 /12 oct.1962
-1/2 parte din jumătate din imobilul din ..94, respectiv ½ parte din apartamentele nr. 3 și 4 din acest imobil conform sentinței civile nr.6660/18 iulie 2002 a Judecătoriei Cluj-N., imobil identificat la poziția nr. 4 din decizia nr.1524/12 octombrie 1962.
Imobilul din . (în prezent Someșului nr.27) de la poziția nr. 3 din decizia menționată înscris în cf 2785 cu nr. topo.5147, deși am avut mai multe procese pe rolul instanțelor, după cum dovedim cu actele anexate, nu ne-au fost restituite în natură și nici nu ni s-au stabilit despăgubiri, cererile nefiindu-ne admise.
Solicită reclamantele în cadrul acestei acțiuni acordarea de daune materiale pentru imobilul din ..94 - cota parte nerestituită în natură - șt pt. imobilul din . azi Someșului nr.27 pentru care li s-a respins acțiunea, deși prin sentința civilă nr.1173/2.02.1998 s-a admis acțiunea reclamantei C. E. în contradictoriu cu S. R. pentru constatarea nulității absolute a înscrierii dreptului de proprietate al statului asupra cotei de 14.parte din imobilul din cf 2785 ne. Topo.5147,5147/2-construcții și teren în suprafață de 529 mp.
La data de 29.10.2012 pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar la dosar întâmpinare, solicitând instanței respingerea acțiunii.
În motivare pârâtul arată faptul că reclamantele solicita obligarea paratului la plata sumei de 500.000 euro, cu plata în lei la cursul valutar din data plații efective a sumelor datorate, constând în despăgubiri materiale reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare de la antecesorul C. Vilhelm, ca urmare a condamnării penale de natura politica, condamnare dispusa prin Sentința nr. 143/26.04.1962 a Tribunalului M. Cluj, definitiva priiți Decizia nr. 157/27.06.1962 a Tribunalului Suprem al RPR - Colegiul M. la pedeapsa de 7 ani închisoare si 4 ani interdicție corecțională pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzute de art. 209 pct.2 lit. c din C. penal din 1936 și cheltuieli de judecată.
Având in vedere temeiul de drept invocat de către reclamante, acțiunea este inadmisibila, întrucât prin Decizia nr. 62/03.11.1997 pronunțata in dosarul nr. 56/1997 al Curții Supreme de Justiție, C. Vilhelm a fost achitat in urma admiterii recursului in anulare declarat de procurorul general, dispunându-se totodată si înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii aplicata acestuia.
Raportat la eventuala formulare a acestor pretenții pe calea dreptului comun, acțiunea reclamantelor ar fi prescrisa, fiind depășit termenul de prescripție de 3 ani, termen care curge de la data la care Curtea Suprema de Justiție prin Decizia nr. 62/03.11.1996 a înlăturat pedeapsa complementara a confiscării averii.
Conform dispozițiilor art.5 din Legea nr. 221/2009: ,,b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare;"
După cum se poate observa, acordarea daunelor materiale presupune doar valoarea echivalenta a bunurilor confiscate, in măsura in care nu au fost restituite sau nu au fost acordate deja despăgubiri pentru acestea.
Având in vedere prevederile de mai sus, consideră pârâtul ca prin referire la prevederile Legii nr. 10/2001, rezulta ca pot face obiectul despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare doar bunurile imobile (facem trimitere in acest sens la Decizia nr. 2879/29.03.2011 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție ).
De altfel, este imposibil de stabilit, in acest moment, valoarea unor bunuri mobile pentru care s-a dispus confiscarea.
Cele susținute anterior rezulta si din expunerea de motive privind proiectul de lege privind condamnările cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora pronunțate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, unde se arata ca prin aceasta lege se urmărește, prin derogare de la prevederile Legii nr. 10/2001, acordarea direct de către instanța de judecata a unor despăgubiri bănești care sa acopere valoarea bunurilor confiscate, având in vedere dificultățile legate de procesul de punere in aplicare a Legii nr.10/2001.
Referitor la solicitarea formulata de reclamante privind acordarea de daune materiale, reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate, solicită pârâtul sa se pună in vedere reclamantelor sa facă dovada bunurilor confiscate si sa verifice daca bunurile respective nu au fost restituite sau daca nu s-au obținut despăgubiri prin echivalent in condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificările si completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum și unele masuri adiacente, cu modificările si completările ulterioare.
In exprimarea poziției procesuale prin care a solicitat respingerea acțiunii, aceasta s-a raportat la înscrisurile depuse in probațiune la dosarul cauzei de către reclamante pana in prezent.
Prin încheierea din ședința publică din data de 30.10.2012, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune al reclamantelor, invocate de pârât pentru considerentele expuse în încheiere.(f.346 dos.).
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Din actele comunicate de CNSAS reiese că tatăl reclamantelor, C. H.Wilhelm, decedat la data de 01.07.2001, prin Sentința nr.143/26.04.1962 a Tribunalului militar de Regiune Militară Cluj a fost condamnat la 7 ani închisoare corecțională, 4 ani interdicție corecțională conform art.59-58 pct.2-4 c.p. pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale prin schimare de calificare potrivit art.306 c.p.p. din infracțiunea prev. de art.209 pct.2 lit.a c.p.Făcând aplicarea art.268/28.a. al.I c.p. a mai fost condamnat la 4 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea de deținere de metale prețioase și mijloace de plată străine.În baza art.5 al.II din Decretul nr.211/1960 s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea de deținere de metale prețioase și mijloace de plată străine prev. de art.268/28.a. al.II cp.Prin aplicarea art.121 pct.1 comb. cu art.123 al.I și II și art.250 al.I c.p. defunctul C. H.Wilhelm a mai fost condamnat la 2 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea de complicitate la dare de mită.În baza art.25 pct.6 al.I c.p. s-a dispus confiscarea averii personale a inculpatului C. H.Wilhelm pentru infracțiunea prev. de art.209 pct.2 lit.c c. p.Potrivit art.101 c.p. s-a dispus executarea a 7 ani închisoare corecțională, 4 ani interdicție corecțională și confiscarea averii personale.
Prin Decizia nr.157/27.06.1962 a Tribunalului Suprem al R.P.R. Colegiul M. s-a admis recursul declarat de C. H.Wilhelm împotriva Sentinței nr.143/26.04.1962 a Tribunalului militar de Regiune Militară Cluj s-a casat sentința în ce privește pe inculpatul C. H.Wilhelm numai în partea privitoare la complicitate la infracțiunile de dare și luare de mită prev. de art.121 comb. cu art.250 și art.251 c.p. și s-a trimis cauza la aceeiași instanță pentru o nouă judecare.
Prin Sentința nr.2/26.01.1963 a Tribunalului M. de Reg.Militară Cluj def.C. Wilhelm a fost condamnat potrivit art.121 pct.1 c.p. comb. cu art.123 al.1 și 2 c.p. și art.250 al.1 c.p. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare corecțională pentru complicitate la delictul de dare de mită.Conform art.4 al.1 din Decretul nr.5/1963 s-a dispus neexecutarea pedepsei aplicate, fiind grațiată în întregime.
Prin Decizia nr.62 /03.11.1997 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General și s-a casat sentința nr. 143/26.04.1962 a Tribunalului militar de Regiune Militară Cluj și Decizia nr.157/27.06.1962 a Tribunalului Suprem al R.P.R. Colegiul M., în partea privind pe inculpatul C. H.Wilhelm numai referitor la infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale prev. de art.209 pc.2 lit.c c.p.În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d cod procedură penală inculpatul C. H.Wilhelm a fost achitat pentru această infracțiune și a fost înlăturată pedeapsa complementară a confiscării averii aplicată acestuia.
Defunctul C. H.Wilhelm a fost arestat la data de 01.07.1961.
Din actele comunicate de CNSAS reiese că mama reclamantelor, C. I.E. decedată la data de 13.05.2012, prin Sentința nr.143/26.04.1962 a Tribunalului militar de Regiune Militară Cluj a fost condamnată la pentru infracțiunea de deținere de metale prețioase și mijloace de plată străine prev. de art.268/28.a. al.1 c.p. la 4 ani închisoare corecțională .În baza art.5 al.II din Decretul nr.211/1960 s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev de art.268/28.a. al.II c.p.Făcând aplicarea art.121 pct.1 comb. au art.123 al.II și II c.p. și art.251 al.I și II c.p. defuncta C. I.E. a mai fost condamnată la 4 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională conform art.59-58 pct.2-4 c.p. pentru complicitate la luare de mită prin schimbare de calificare din complicitate la dare de mită conform art.306 c.p.p.În baza art.101 c.p. s-a dispus executarea a 4 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională.Conform art.80 pct.1,2,3 și al.ultim c.p. s-a dispus confiscarea de la C. I.E. și C. H.Wilhelm sumei de 1360 dolari, bijuterii și ceasuri, monede, bani românești și aur sub diferite forme.
Prin Decizia nr.157/27.06.1962 a Tribunalului Suprem al R.P.R. Colegiul M. s-a admis recursul declarat de C. I.E. împotriva Sentinței nr.143/26.04.1962 a Tribunalului militar de Regiune Militară Cluj s-a casat sentința în ce privește pe inculpata C. I.E. numai în partea privitoare la complicitate la infracțiunile de dare și luare de mită prev. de art.121 comb. cu art.250 și art.251 c.p. și s-a trimis cauza la aceeiași instanță pentru o nouă judecare.
Prin Sentința nr.2/26.01.1963 a Tribunalului M. de Reg.Militară Cluj def.C. I.E. a fost condamnată pentru complicitate la luare de mită potrivit art.121 pct.1 c.p. comb. cu art.123 al.1,2 și art.251 al.1,2, art.107 c.p. la 3 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională .Conform art.4 al.2 din Decretul nr.5/1963 s-a grațiat parțial pedeapsa aplicată care a fost redusă cu 1/2, urmând a executa 1 ani și 6 luni închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională conform art.59,58 pct.2-4 c.p. Conform art.108 c.p. s-a contopit pedeapsa de 1 ani și 6 luni închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională în pedeapsa de 4 ani închisoare corecțională aplicată prin sentința nr.143/26.04.1962.
Prin încheierea din data de 20.02.1963 a Tribunalului militar de Reg.Militară Cluj s-a admis contestația la executare formulată de condamnata C. I.E. și potrivit art.4 al.II din Decretul nr.5/1963 s-a redus pedeapsa de 4 ani închisoare corecțională aplicată prin sentința penală nr.143/1962 a Tribunalului M. de Reg.Militară Cluj rămasă definitivă la 2 ani închisoare corecțională.
Inculpata C. I.E. a fost arestat la data de 13.06.1961.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.221/2009, „constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare. Caracterul politic al condamnarilor prevazute la alin. (3) se constata de instanta judecatoreasca, in conditiile prevazute la art. 4”.
Conform art.4 alin.2 din aceeași lege, “persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător”.
În ce privește condamnarea def.C. Wilhelm prin Sentința nr. 143/26.04.1962 a Tribunalului M. de Reg.Militară Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit.c din Codul Penal din 1936 constituie de drept condamnare cu caracter politic, în sensul disp.art.1 al.2 din Legea nr.221/2009, astfel că nu se impune a fi constatată de instanța de judecată.
Confiscarea averii personale a def.C. Wilhelm s-a dispus pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit.c din Codul Penal din.
Din interpretarea dispozițiilor legale arătate se reține că, celelalte condamnări ale incuplatului C. H.Wilhelm și ale inculpatei C. I.E., respectiv pentru deținere de metale prețioase și mijloace de plată străine, complicitate la delictul de dare de mită și complicitate la luare de mită nu au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945, astfel că nu se încadrează în dispozițiile Legii nr.221/2009, așa încât nu poate fi constatat caracterul politic al acestor condamnări.
Prin procesul-verbal din data de 16.07.1962 emis de executorul judecătoresc în dosar nr.538/1961 s-a dispus confiscarea averii personale a inculpatului C. H.Wilhelm constând în:una casă compusă din 3 camere, bucătărie, baie, antreu, garaj, atelier, curte situate în Cluj . identificate cu nr top 5143 și 5146; una casă compusă din 1 cameră, bucătărie și curte situată în Cluj . nr top 5146; 1/2 parte din imobilul situate în Cluj . compus din 13 apartamente și un atelier înscris în CF nr.2785 cu nr top 5147; 1/2 parte din imobilul situate în Cluj ..94 compus din 5 camere, 4 bucătării, 3 cămări de alimente și curte înscris în CF 83 nr top 9549.
În acest sens a fost emisă și Decizia nr.1524/1962 prin care s-a constatat trecute în proprietatea statului pe bază de confiscare de la inculpatul C. H.Wilhelm a imobilelor sus-menționate.
Așa cum rezultă din înscrisurile communicate de CNSAS și aflate la filele 221-250 dosar de la inculpații C. H.Wilhelm și C. I.E. au mai fost confiscate diverse bunuri mobile, respectiv obiecte de îmbrăcăminte, bijuterii din metal galben, ceasuri, sume de bani constând în valută și lei, lingerie de pat, materiale, piese de mobilier, mașină de spălat, tacâmuri, etc.
Cererea reclamantelor de acordare a despăgubirilor pentru bunurile mobile confiscate este neîntemeiată raportat la statuările deciziei nr.6/15.04.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, prin decizia nr.6/15.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr.245/29.04.2013, s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr.10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv Legea nr.247/2005 cu modificările și completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.Cu alte cuvinte, dreptul la despăgubiri al persoanei îndreptățite în tem.art.5 al.1 lit.b din Legea nr.221/2009 vizează numai anumite categorii de bunuri confiscate, și anume bunuri imobile.
Instanța va respinge cererea reclamantelor de acordare a despăgubirilor pentru bunurile mobile confiscate, întrucât, în considerarea deciziei sus-menționate, aceste bunuri nu intră în sfera de reglementare a disp.art.5 al.1 lit.b din Legea nr.221/2009.
În ce privește pe def.C. E., cererea de acordare a despăgubirilor pentru bunurile mobile și imobile în temeiul dispozițiilor Legii nr.221/2009 este neîntemeiată și pentru faptul că s-a apreciat asupra caracterului nepolitic al condamnărilor suferite de aceasta.
Așadar a rămas în discuție cererea reclamantelor de acordare a despăgubirilor pentru bunurile imobile confiscate de la def.C. Wilhelm, respectiv cota de 1/2 parte din imobilul din ., fostă Dijmei nr.27 din Cluj-N. și cota de 1/2 parte din imobilul din ..94 din Cluj-N..
Imobilul situat în Cluj-N. . înscris inițial în CF 2785 Cluj nr top 5147 a fost preluat în proprietatea Statului R. în baza Decretului nr.111/1951 de la proprietarii tabulari Rosenzweig Ernest și Mesner Renne.
În susținerea dreptului de proprietate al antecesorilor lor, reclamantele au invocat sentința civilă nr.1173/02.02.1998 a Judecătoriei Cluj-N..
Într-adevăr prin sentința civilă nr.1173/02.02.1998 pronunțată în dosarul nr._/1997 al Judecătoriei Cluj-N. s-a constatat nulitatea absolută a înscrierii dreptului de proprietate al statului român asupra cotei de 1/2 parte din imobilul înscris în CF 2785 nr top 5147, 5147/2-construcții și teren în suprafață de 529 mp. și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară prin reînscrierea dreptului de proprietate al vechilor proprietari.
Vechii proprietari, așa cum rezultă din înscrierile de carte funciară sunt Rosenzweig Ernest și Mesner Renne, nu antecesorii reclamantelor.
Reclamantele au arătat că antecesorii lor au dobândit acest imobil prin contract de vânzare-cumpărare provizoriu încheiat în anul 1953.
Prin sentința civilă nr.2954/06.04.2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar vechi nr.4135/2004, dosar nou nr._, irevocabilă prin Decizia Civilă nr.1245/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins acțiunea având ca obiect validarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de def.C. E., în calitate de cumpărătoare și proprietarii tabulari Rosenzweig Ernest și Mesner Renne, în calitate de vânzători privind imobilul înscris în CF 2785 Cluj.În esență, s-a reținut că promitenții vânzători nu mai sunt proprietari tabulari ai imobilului așa încât nu se poate realiza transferul dreptului de proprietate.
Prin Dispoziția nr.2388/31.05.2004 emisă de Primarul mun.Cluj-N. au fost respinse notificările formulate de defuncta C. E. privind imobilul situat în Cluj-N. . înscris inițial în CF 2785 Cluj nr top 5147, pe considerentul că aceasta nu are calitatea de proprietară a imobilului revendicat.
Prin sentința civilă nr.978/22.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.3297/28.06.2012 a Curții de Apel Cluj a fost respinsă acțiunea reclamantelor din prezentul dosar privind Dispoziția nr.2388/31.05.2004 emisă de Primarul mun.Cluj-N..
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că prin sentința civilă nr._/19.11.2003 a Judecătoriei Cluj-N. s-a stabilit cu putere de lucru judecat nevalabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 27.10.1953 de proprietarii tabulari în calitate de vânzători și reclamanta C. E., în calitate de cumpărătoare, așa încât acest act nu este apt să justifice calitatea reclamantelor din prezenta cauză, de persoane îndreptățite la restituirea imobilului în cauză și implicit de persoane interesate în desființarea actelor de înstrăinare încheiate între statul R. și chiriași.
De asemenea s-a reținut cu putere de lucru judecat, faptul că, chiar dacă reclamantele au depus la dosar acte din care rezultă că s-ar fi dispus confiscarea acestui imobil de la def.C. E. și soțul acesteia C. Wilhelm, instanțele de control judiciar au apreciat că în baza art.24 din Legea nr.10/2001 procesele-verbale de confiscare a imobilului sunt contrazise de cartea funciară în care apar înscriși alți proprietari tabulari decât antecesorii reclamantelor de la care s-a confiscat imobilul.
Câtă vreme s-a statuat cu putere de lucru judecat că antecesorii reclamantelor nu au fost proprietarii imobilului la data confiscării, instanța reține că acestea nu sunt persoane îndreptățite la despăgubiri în temeiul dispozițiilor Legii nr.221/2009.
În ce privește imobilul din ..94 Cluj-N. are în componență două corpuri de clădire divizate în 7 apartamente, din care în cauză sunt apartamentele 1,2,3,4, așa cum s-a reținut în expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză de expert M. S. S..
Prin sentința civilă nr.6660/18.07.2002 pronunțată în dosarul nr.5303/2002 al Judecătoriei Cluj-N. rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.674/2003 a Curții de apel Cluj s-a constatat nulitatea trecerii în proprietatea statului român a cotei de 1/2 parte din apartamentele nr.3 și nr.4 înscrise în CF_ nr top 9549/III și nr top 9549/IV, corpuri funciare construite pe terenul înscris în CF nr 83 Cluj cu p.ic. înscrise în CF col._ Cluj și s-a dispus înscrierea în CF_ Cluj a dreptului de proprietate al reclamantelor din prezenta cauză în cotă de 3/8 parte și a def.C. E. în cotă de 1/8 parte, cu titlu de moștenire.
Din considerentele acestei hotărâri se reține că def.C. Wilhelm a fost proprietar tabular doar asupra cotei de 1/2 din 1/2 din imobil și care a fost restituită moștenitoarelor, respectiv reclamantelor din prezenta cauză și soției, def.C. E..
Astfel, s-a reținut că prin Sentința civilă nr.6917/1984 a Judecătoriei Cluj-N. s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 83 și s-au format 4 apartamente, 2 dintre ele, respectiv cu nr top 9549/I, 9549/II au fost înscrise în CF_ Cluj în favoarea vechilor proprietari Rosen A. și Rosen Sarota, care deținuseră cota de 1/2 parte din imobilul inițial, iar celelalte 2 apartamente cu nr top 9549/III, nr top 9549/IV au fost transcrise în CF_ Cluj în favoarea lui C. Wilhwlm și Kohn A. în părți egale.Terenul a rămas înscris în vechea coală.
Față de cele expuse și cu privire la imobilul din ..94 Cluj-N., cererea de despăgubiri formulată de reclamante este neîntemeiată, în sensul că cota de 1/2 din 1/2 parte deținută în proprietate de antecesorul lor, def.C. Wilhelm le-a fost restituită.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va respinge, ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele C. L. G. și C. M. M., în calitate de moștenitoare a reclamantei decedate C. E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice având ca obiect despăgubiri.
Pe cale de consecință se va respinge și cererea reclamantelor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele C. L. G. și C. M. M., cu domiciliul procesual ales în municipiul Cluj-N., ., . de moștenitoare a reclamantei decedate C. E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul procesual ales în Cluj-N., .. 19, jud. Cluj, având ca obiect despăgubiri.
Respinge cererea reclamantelor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2013.
Președinte, C.-A. C. | ||
Grefier, C.-S. Ș. |
RED./DACT./CC/CȘ
17.12.2013/6 ex.
| ← Somaţie de plată. Încheierea nr. 358/2013. Tribunalul CLUJ | Expropriere. Sentința nr. 233/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
