Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 128/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 22390/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 128/R/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12 FEBRUARIE 2013
INSTANȚA ESTE CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D.-I. T.
JUDECĂTOR: E. L.
JUDECĂTOR: M. O.-S.
GREFIER: L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurent B. T. S.A. împotriva sentinței civile nr. 7684/CC din 28.09.2012, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimat H. H. D., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima, cât și la a doua strigare nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care tribunalul invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj-Secția Civilă și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 7684/CC/28.09.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-N. a respins cererea formulată de reclamanta B. T. S.A. - SUCURSALA CLUJ în contradictoriu cu pârâtul H. D. H..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată reclamanta B. T. S.A. - SUCURSALA CLUJ a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul H. D. H., pronuntarea unei ordonante presedintiale prin care să fie autorizată să deschidă caseta de valori în prezența unui notar public și să inventarieze bunurile depuse prin proces-verbal semnat de reprezentanții săi legali și certificat de către notarul public; de asemenea, reclamanta a solicitat și valorificarea bunurilor depozitate în vederea acoperirii chiriei, a penalităților și cheltuielilor efectuate; cu cheltuieli de judecată.
Analizând cererea dedusă judecății, instanța a reținut că, în conformitate cu disp. art.581 C.pr.civ., instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept ce s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
În ceea ce priveste cererea de ordonanta presedintiala formulata in cauza pendente, instanta a apreciat ca având în vedere obiectul său, aceasta nu indeplineste niciuna din cele trei cerinte cumulative de admisibilitate, si anume: urgenta masurii a carei incuviintare se solicita (adica sa fie vorba de un “caz grabnic” a carui solutionare pe calea dreptului comun nu ar putea asigura o protectie eficienta a dreptului pretins incalcat), vremelnicia ei (pe calea ordonantei presedintiale neputand fi luate masuri definitive care sa rezolve in fond litigiul dintre parti) si neprejudecarea fondului (conditie care, desi nu este expres prevazuta in dispozitiile legale mai sus citate, decurge in mod necesar atat din caracterul vremelnic al masurii ce urmeaza a fi dispusa, cat si din prevederea legala conform careia ordonanta va putea fi data chiar si atunci cand exista judecata asupra fondului si care impiedica instanta sa analizeze fondul dreptului discutat intre parti, ea trebuind sa se limiteze doar la a cerceta aparenta acestui drept).
Astfel, deoarece masura solicitata de catre reclamantă nu vizeaza niciunul din scopurile limitativ prevazute de art.581 alin.1 C. proc. civ. (respectiv pastrarea unui drept ce s-ar pagubi prin intarziere, prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara sau inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari), rezulta ca aceasta nu se incadreaza in niciuna dintre categoriile generale de situatii apreciate de legiuitor ca fiind caracterizate prin urgenta și care să justifice soluționarea acesteia pe calea ordonanței președințiale.
În ceea ce priveste ce-a de-a doua cerinta impusa de lege pentru admiterea unei cererii de ordonanta presedintiala, si anume caracterul vremelnic al masurii ce se urmareste a fi dispusa, instanta a apreciat ca cererea reclamantei nu este admisibila nici sub acest aspect, intrucat masurile ce se solicită a fi dispuse - prin care aceasta tinde, în esență, la valorificarea bunurilor depozitate în caseta de valori închiriată pârâtului, în vederea acoperirii chiriei, a penalităților și cheltuielilor efectuate - au caracter definitiv, iar nu provizoriu, asa cum reclama textul de lege mentionat.
Tododata, in cauza nu este respectata nici cea de-a treia conditie necesara pentru incuviintarea unei masuri pe calea ordonantei presedintiale, si anume neprejudecarea fondului, întrucat analizarea de catre instanta a prezentei cererii sub aspectul temeiniciei ar necesita cercetarea in fond a litigiului, iar pronuntarea unei solutii de admitere a cererii in calea procedurii speciale ar semnifica transarea pe fond a cauzei, or acest lucru nu se poate realiza decat prin procedura de drept comun.
Mai mult decât atât, instanța a considerat că solicitările formulate de reclamantă în cuprinsul cererii de ordonanță președințială s-ar impune a fi respinse ca neîntemeiate și în situația în care ar fi deduse judecății pe calea unei cereri întemeiată pe procedura de drept comun, deoarece prin aceste petite reclamanta urmărește practic să obțină o executare silită a bunurilor aparținând pârâtului și care se află depozitate în caseta de valori închiriată acestuia din urmă, deși din susținerile expuse în cerere și din înscrisurile depuse la dosar în susținerea acesteia nu rezultă că reclamanta ar deține împotriva pârâtului vreun titlu executoriu cu privire la sumele datorate de acesta din urmă în baza contractului de închiriere a unei casete de valori încheiat între părți. Or, în aceste condiții, nefiind titulara unui drept de creanță împotriva pârâtului constatat printr-un titlu executoriu, pentru a putea obține plata sumelor datorate de către pârât în temeiul contractului de închiriere în discuție, reclamanta este ținută să formuleze în prealabil o acțiune în pretenții împotriva acestuia și doar după obținerea unei hotărâri judecătorești definitive prin care pârâtul să fie obligat la plata în favoarea sa a sumelor respective să poată demara în baza acelei hotărâri judecătorești procedura de executare silită împotriva pârâtului (desigur, în situația în care acesta nu ar achita benevol sumele datorate), iar în cadrul procedurii de executare silită să solicite valorificarea bunurilor depozitate în caseta de valori închiriată pârâtului, în vederea realizării creanței sale.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta B. T. SA, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii.
În ședința publică din 12.03.2013 tribunalul din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Analizând excepția invocată, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat raporturi juridice născute în baza cererii pârâtului de închiriere a casetei de valori și a condițiilor de utilizare a acestei casete, fiind astfel vorba despre raporturi juridice între persoane care au calitatea de profesioniști în materia activităților de producție, comerț sau prestări de servicii.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.158 C.proc.civ. tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta B. T. SA împotriva sentinței civile nr. 7684/CC/28.09.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2013.
PREȘEDINTE, D.-I. T. | JUDECĂTOR, E. L. | JUDECĂTOR, M. O.-S. |
GREFIER, L. M. |
Red. D.T./L.M./13 februarie 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 756/2013. Tribunalul CLUJ | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
