Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 635/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 635/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 11969/211/2014
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 635/2014
Ședința publică de la 26 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. O.-S.
Judecător D.-I. T.
Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea apelului Civil privind pe apelant-pârât J. A. și pe intimații-reclamanți I. M., F. V., M. R., B. T., S. I., A. DE L. ., . Sentinței civile 5968/2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns niciuna dintre părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5968, pronunțată la data de 10.06.2014, în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., instanța a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții I. M., F. V., Michailu R., B. T., S. I. Și A. De L. – ., . contradictoriu cu pârâtul J. A., a obligat pârâtul:
să permită reclamanților, accesul în Apahida, ., jud. Cluj, la:
a. căminul de vizitare C.1 de la rețeaua de alimentare cu apă a blocului A 2;
b.spațiul verde și punctul gospodăresc;
c.garajele aflate în proprietatea reclamanților;
d.bunurile și autoturismele proprietate personală aflate în garaje anterior amintite.
să ridice plasa gardului de pe lungimea laturilor dinspre garaje și dinspre blocul A2, până la soluționarea definitivă pe fond a litigiului dintre părți, privind posesia/proprietatea asupra terenului în suprafață de 464 m.p. înscris în C.F. nr. 1046 Apahida, nr. top. 382/2/1, situat în Apahida, . (sau .), jud. Cluj.
A obligat pârâtul la plata sumei de 1.020 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
În fapt, reclamanții sunt proprietarii unor garaje, situate în Apahida, ., jud. Cluj, conform autorizațiilor de construire depuse la dosarul cauzei.
În același perimetru se află un cămin de vizitare C.1 de la rețeaua de alimentare cu apă a blocului A 2, spațiu verde și punct gospodăresc (conform concluzii raport de expertiză extrajudiciară și planșe foto).
Terenul pe care se află edificate garajele reclamanților a fost împrejmuit cu gard de plasă (conform planșe foto) de către pârât, interzicându-le accesul atât la garajele proprietate personală în care se află autoturismele proprietate personală și bunuri personale, cât și la căminul de vizitare C.1 de la rețeaua de alimentare cu apă a blocului A 2, spațiul verde și punctul gospodăresc.
În drept, conform art. 996 alin. (1) N.C.P.C., prin ordonanță președințială se pot lua măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, atunci când instanța de judecată, stabilește că în favoarea reclamantului există aparența de drept.
Din conținutul textului legal rezultă că două sunt condițiile specifice exercitării procedurii ordonanței președințiale: urgența și caracterul provizoriu al măsurii ce se ia pe această cale. Din caracterul provizoriu decurge și o a treia condiție, și anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul, măsură legiferată în cuprinsul alin. (5) teza I al art. 996 N.C.P.C., potrivit cu care Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond.
Referitor la măsura ce se solicită de reclamanți a fi dispusă pe calea procedurii speciale prev. de art. 996 N.C.P.C., instanța a reținut că, nu poate fi exclusă de sub incidența art. 996 N.C.P.C. însă, este imperios necesară probarea urgenței, în sensul art. 996 N.C.P.C., în scopul păstrării unui drept sau prevenirea unei pagube iminente, ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În fapt, instanța a reținut că prin prezenta cerere, reclamanții solicită obligarea pârâtului să permită reclamanților, accesul în Apahida, . de vizitare C.1 de la rețeaua de alimentare cu apă a blocului A 2, spațiul verde și punctul gospodăresc, garajele aflate în proprietatea reclamanților, bunurile și autoturismele proprietate personală aflate în garaje anterior amintite și să ridice plasa gardului de pe lungimea laturilor dinspre garaje și dinspre blocul A2, până la soluționarea definitivă pe fond a litigiului dintre părți, privind posesia/proprietatea asupra terenului în suprafață de 464 m.p. înscris în C.F. nr. 1046 Apahida, nr. top. 382/2/1, situat în Apahida, . (sau .).
În acord cu dispozițiile art. 996 N.C.P.C., în cazuri urgente instanța poate să procedeze la luarea unor măsuri provizorii în scopul protejării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau al împiedicării unei pagube iminente și greu de reparat.
În ceea ce privește condiția urgenței, analizând întregul material probator administrat în cauză instanța a reținut că aceasta este îndeplinită, având în vedere că reclamanții solicită permiterea accesului precum și ridicarea plasei gardului, de pe ., Apahida, jud. Cluj, cu scopul de a folosi bunurile aflate în perimetrul împrejmuit de pârât.
Instanța a mai avut în vedere și dispoz. art. 555 N.C.C., în conformitate cu care proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun, în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Până la rezolvarea definitivă pe fond a litigiului dintre părți, privind posesia/proprietatea asupra terenului în suprafață de 464 m.p. înscris în C.F. nr. 1046 Apahida, nr. top. 382/2/1, situat în Apahida, . (sau .), perimetru împrejmuit de pârât, se impune permiterea accesului reclamanților precum și ridicarea plasei gardului, în caz contrar, reclamanții fiind în imposibilitatea exercitării dreptului de proprietate.
Prin urmare, instanța a reținut că reclamanții au justificat urgența cerută de dispozițiile legale menționate, în sensul că, prin admiterea cererii se poate preveni producerea unei pagube iminente și care ar fi greu de reparat în viitor.
Privitor la cerința caracterului provizoriu, instanța a constatat că și această cerință a fost justificată în prezenta cauză, raportat la considerentele anterior menționate.
În fine, referitor la condiția de neprejudecare a fondului, instanța, procedând la verificarea aparenței dreptului, iar nu la rezolvarea litigiului pe fond, a reținut că aceasta este îndeplinită în prezenta cauză.
Prin urmare, instanța a apreciat că reclamantul a justificat toate elementele speciale și esențiale pentru recurgerea la aceasta procedura sumara.
Pentru aceste motive, instanța a admis cererea de ordonanță președințială și a dispus obligarea pârâtului:
1.să permită reclamanților, accesul în Apahida, ., jud. Cluj, la:
a. căminul de vizitare C.1 de la rețeaua de alimentare cu apă a blocului A 2;
b.spațiul verde și punctul gospodăresc;
c.garajele aflate în proprietatea reclamanților;
d.bunurile și autoturismele proprietate personală aflate în garaje anterior amintite.
2.să ridice plasa gardului de pe lungimea laturilor dinspre garaje și dinspre blocul A2, până la soluționarea definitivă pe fond a litigiului dintre părți, privind posesia/proprietatea asupra terenului în suprafață de 464 m.p. înscris în C.F. nr. 1046 Apahida, nr. top. 382/2/1, situat în Apahida, . (sau .), jud. Cluj.
În temeiul art. 996 alin. (3) N.C.P.C., instanța a dispus ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 alin. (1) C.proc.civ., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În prezenta cauză, reclamanții au solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Reclamanții au făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 1.020 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a admis capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat pe pârât la plata către reclamanți a sumei de 1.020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta J. A., solicitând suspendarea executării Sentinței Civile nr. 5968/2013 până la soluționarea prezentului apel; admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii privind emiterea unei Ordonanțe Președințiale; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial și taxa judiciară de timbru.
În motivare s- a arătat că din cuprinsul sentinței atacate nu reiese faptul că între păți ar exista un litigiu cu privire la fondul cauzei, nefiind precizat numărul dosarului de fond sau alte informații cu privire la o astfel de dosar. Astfel, măsura luată de către instanța de fond este una definitivă, încălcând astfel dispozițiile art. 996, alin. 2 C.p.c care menționează expres faptul că prin ordonanță președențială se dispun măsuri provizării.
Totodată apelanta arată că măsura de desființare a gardului are caracter definitiv și nu vremelnic, obligațiile de a face nefiind admisibile pe cale ordonanței președințiale. Aceasta este și opinia înaltei Curți de Casație și Justiție care a tranșat problema înca din anul 1982 prin Decizia Civilă nr. 779/1982 în care arată faptul că o obligație de a face nu poate fi dispusă prin ordonanță președințială decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzie, deoarece numai în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate. Or, în speță nu se poate vorbi despre acte abuzie, atât timp cât construcția gardului a fost efectuată în urma eliberării autorizației de construire nr. 83/20.06.2013.
Nici condiția urgenței nu este îndeplintă. Lucrările au fost finalizate la data de 20.03.2014, cu aproape 4 luni anterior introducerii cererii privind emiterea ordonanței președințiale. Așadar, intimații au stat în pasivitate 4 luni până să introducă cererea de chemare în judecată, neconsiderând, în tot acest timp, că prin construirea gardului ar fi prejudiciați în vreun fel.
Mai mult, pentru a demonstra buna credință arată faptul că la data de 11.07.2013, anterior începerii lucrărilor, a notificat Primăria Apahida și a solicitat acestei instituții să aducă la cunoștință intimaților faptul că intenționează să împrejmuiască proprietatea deținută. În urma acestor demersuri, Primăria Apahida a notificat proprietarii garajelor (intimații din prezenta cauză), comunicându-le că au fost reziliate contractele de închiriere pentru parcare, pentru cetățenii care au avut parcări închiriate pe . garajelor.
Așadar, intimații au fost încunoștințați de faptul că urmează a se împrejmui proprietatea din imediata vecinătate a garajelor și că pentru a le putea folosi în bune condiții se impune modificarea lor, în sensul deschiderii accesul din . cu rea credință nu au dat curs solicitărilor.
Reaua credință a intimaților este evidentă, reiese atât din cerere privind emiterea ordonanței președințiale care face obiectul prezentului dosar, cât și din alte asemenea acțiuni cum ar fi plângerea penală pe care au formulat-o la data de 03.09.2013 împotriva apelantei și care a fost clasată prin Ordonanța emisă de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. la data de 09.05.2014.
Condiția urgenței nu se justifică nici prin faptul că prin admiterea cererii se poate preveni producerea unei pagube iminente, care ar fi greu de reparat în viitor, precizează apelanta. Așazisele pagube iminete sunt inexistente, nu au fost demonstrate, iar instanța nu le-a indicat.Prin cererea de emitere a ordonanței președințiale, intimații invoca lipsa accesului la garaje, lipsă care se datorează proprie culpe.
Consideră apelanta că prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 998, alin. 2, C.p.c, a fost încălcat art. 8, C.p.c, nefiindu-i garantate drepturile procesuale în mod egal și fără discriminări și de asemnea dreptul la un proces echitabil statuat de CEDO, impunându-se astfel anularea hotărârii în temeiul art. 176, pct. 6, C.p.c.
A treia condiție care trebuie să fie îndeplinită pentru ca ordonanța președințială să fie admisă este ca prin măsura luată să nu se prejudicieze fondul.
Or prin cererea formulată de către intimați se solicită rezolvarea fondului cauzei, respectiv obligarea apelantei-pârâte la desființarea gardului.
Totodată se precizează că reclamanții sunt lipsiți de interes în a promova o asemenea acțiune, căminul de vizitare C1, spațiul verde și punctul gospodăresc nefiind proprietatea lor. Acestea au fost construite pe terenul apelantei, înainte de a-i fi retrocedat. Compania de Apa S. S.A. este cea care a construit căminul de vizitare C1 iar Primăria Comunei Apahida a construit punctul gospodăresc, fiind singurele instituții care ar putea avea interes să formuleze o asemenea cerere.
Nu în ultimul rând consideră apelanta că hotărârea pronunțată este nemotivată, instanța de fond limitându-se la a relua motivele expuse de către reclamanți și la invocarea textelor legale care fac referire la soluționare ordonatei președințiale, fără a aduce argumente proprii care să conducă la concluzia admiterii acțiunii. Superficialitatea cu care instanța de fond a tratat cauza reiese și din redactarea acesteia, numărul sentinței fiind menționat eronat, respectiv 5968/2013 deși hotărârea a fost pronunțată la data de 10.06.2014. Totodată instanța ia în considerare un număr greșit al cărții funciare, făcând referire la CF nr. 1046-Apahida, nr. top 382/2/1 deși terenul proprietatea apelantei-pârâte este înscris în CF nr._- Apahida, nr. cad. 2741.
În drept se invocă prevederile art. 8, art. 176, pct. 6, art. 453, alin. 1, art. 470, art. 996 și urm. C.p.c.
Prin întâmpinarea formulată, intimații-reclamanți I. M., F. V., Michailu R., B. T., S. I., Asociația de Locatari ., .> au solicitat: respingerea apelului declarat de către J. A. împotriva sentinței civile nr. 5968/2014 pronunțata de Judecătoria Cluj-N. in dosarul civil_ la 10.06.2014, in principal ca fiind tardiv/sau, in subsidiar, ca neîntemeiat, și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata; respingerea solicitării de suspendare a sentinței civile atacate .
Intimații precizează că nu exista vreun motiv întemeiat pentru suspendarea hotărârii pana la soluționarea apelului si nici nu s-a depus cauțiunea necesara.
Sentința civila nr. 5968/2014 a fost comunicata tuturor pârtilor la data de 13.06.2014 prin expediere poștala, fiind primita la data de 16.06.2014, data de la care se calculează termenul de 5 zile pentru declararea apelului. Cum apelul declarat a fost înregistrat la data de 16 iulie 2014-cu depășirea termenului legal, cu o întârziere de aproape o luna, apelul este tardiv formulat, sens în care solicită respingerea ca atare.
Pe fondul apelului, intimații-reclamanți solicită respingerea, menținerea sentinței ca fiind legala si temeinica.
Din analiza textului legal al ordonanței presedintiale ( art.998 C.) nu rezulta necesitatea acestei cerințe, o acțiune deja inregistrata pe rolul unei instante, ci numai un litigiu intre părți. Oricum, precizează intimații-reclamanți că au formulat o plângere penala cu privire la acest litigiu (acțiunea civila poate fi alăturata acțiunii penale), au solicitat masurile vremelnice iar parchetul i-a îndrumat prin adresa existenta la dosar, spre instanța civilă, singura care poate lua măsuri provizorii de acest fel.
Nici al doilea argument nu poate fi primit, precizează intimații-reclamanți, deoarece instanța nu a dispus "desființarea gardului" ci "sa ridice plasa gardului de pe lungimea laturilor dinspre garaje si dinspre blocul A2".Or, desființarea gardului presupune inclusiv demolarea fundației si stâlpilor gardului, pe cand a ridica plasa gardului este un act de desființare/demolare ireversibil, ci o îndepărtare a unei părți mobile din gard in mod provizoriu. Construirea pe baza unei autorizații de construire nu este, prin ea insasi, considerat ca o construire legala.
Actul paratei este abuziv cat timp se blochează acesul la garaje si ar trebui alte accese. Se recunoaște ca intimații au un titlu pe aceste bunuri si teren, ca terenul era in folosința unora dintre ei . Cu toate acestea, parata a imprejmuit dar aceasta nu-si poate face singura dreptate blocandu-le acesul la garaje, spațiu verde, punct gospodaresc, etc.. Intimații precizează că ei nu au primit nicio notificare de la primarie sau parata apelanta iar adresa cu nr 17.808/14.10.2913 primita la 23.10.2014 -, este un răspuns al primăriei la o adresa a intimaților-reclamanți in vederea luării unor masuri impotriva paratei apelante care construiește gardul.. Intimații-reclamați au încercat rezolvarea prin intermediul primăriei si amiabil cu parata, au formulat plângere penala si dupa ce au obținut actele si răspunsul parchetului au formulat cererea de ordonanța presedintiala, or termenul de 2 luni si jumătate (nu 4 luni) cum susține apelanta) nu este un termen lung sau care sa inlature urgenta, neramand in pasivitate. Procesul verbal de receptie si de atestare edificare constructive este din data de 20.03.2014 iar cererea inregistrata la 03.06.2014. Oricum, cererea dnei J. A. nu i-ar aparține, precizează că nu este scrisa si semnata de către aceasta, ci in mod fals de altcineva, probabil un aparținător interesat.
Intimații-reclamanți solicită a se observa faptul ca toate actele sunt semnate de secretarul primăriei jr D. A., inclusive prezentul apel, care este ginere paratei apelante si/sau tatăl sau si considera intimații si beneficiarul real al terenului si a unei noi autorizații de construire a unui . nu au stat in pasivitate, au încercat rezolvarea prin intermediul primăriei si amiabil cu parata, au formulat plingere penala si dupa ce au obținut actele si răspunsul parchetului au formulat cererea de ordonanța presedintiala, Se precizează că urgenta este data si de faptul ca nu intimații pot folosi bunurile proprietatea lor iar procesul fondului si/sau soluționarea procesului penal durează foarte mult. Intimații precizează că imediat este un an de cand nu și-au folosit autoturismele si celelate bunuri proprietatea lor.
Și acum, dupa darea hotărâri si dupa comunicarea făcuta de executor, parata apelanta refuza sa le permită sa își ia mașinile si celelate bunuri din garaj, sa aibă acces temporar la ele.
Cu privire la aspectul ca se prejudecă fondul, intimații precizează că nici acest motiv nu poate fi primit deoarece din cerere nu rezulta ca s-a solicitat rezolvarea definitivă, nu s-a solicitat desființarea gardului, nu s-a solicitat nici demolarea sau mutarea acestuia ci ridicarea numai a unei parti mobile din gard, a plasei in vederea accesului la propriile garaje, mașini si bunuri din acestea.
Căminul de vizitare C1 al rețelei de alimentare cu apa a blocului, spațiul verde si punctul gospodăresc, sunt destinate uzului exclusiv a blocului si locatarilor, este in posesia asociației de proprietari, chiar din acel canal C1 este racordul de rețea a blocului si punctual de unde proprietatea rețelei este particulara, a locatarilor iar punctual gospodăresc deservește blocul, terenul se afla in posesia si folosința intimaților, iar garajele sunt proprietatea acestora, precizează intimații-reclamanți.
Numărul de cf nu are relevanță prea mare, imobilul fiind identificat si cadastral, cf nu este greșit ci este identificarea topografica a acelei parcele de teren existenta pana acum care este cadastral identificat asa cum susține parata. Oricum terenul si bunurile sunt identificate si administrativ si ar fi problemă de executare nu greșeli de judecata, iar cu privire la anul 2013 se observa foarte clar ca este o eroare de dactilografiere iar nu de superficialitate cum susține reprezentatul apelantei cum si ca hotărârea este motivată, cuprinde motivele de fapt si drept pe care se sprijină.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art 996 NCPC instanța stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii in cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întarziere pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări .
Din analiza acestui text de lege, se desprind cele trei condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale, ce trebuie întrunite cumulativ: urgența, vremelnicia și, dedusă din aceasta, neprejudecarea fondului.
În ce privește îndeplinirea condițiilor specifice de admisibilitate, analizand cauza sub acest aspect, tribunalul reține ca întemeiate criticile apelantei referitoare la faptul că prima instanță a apreciat în mod eronat că acestea sunt întrunite cumulativ în litigiul dedus judecății.
Astfel, intimații au solicitat obligarea apelantei să le permită accesul în Apahida, ., jud. Cluj, la: căminul de vizitare C.1 de la rețeaua de alimentare cu apă a blocului A 2;spațiul verde și punctul gospodăresc;garajele aflate în proprietatea reclamanților; bunurile și autoturismele proprietate personală aflate în garaje anterior amintite precum și să ridice plasa gardului de pe lungimea laturilor dinspre garaje și dinspre blocul A2, până la soluționarea definitivă pe fond a litigiului dintre părți, privind posesia/proprietatea asupra terenului în suprafață de 464 m.p. înscris în C.F. nr. 1046 Apahida, nr. top. 382/2/1, situat în Apahida, . (sau .), jud. Cluj.
În susținerea cererii, intimații au arătat că dețin contracte de închiriere cu . pe care se află parcările și garajele lor, însă parata a îngrădit acest teren, blocandu-le accesul la acestea, și implicit, la autoturismele aflate în respectivele garaje, cat și la căminul de vizitare C.1, la rețeaua de alimentare cu apă a blocului ;spațiul verde și punctul gospodăresc, amenajări ce deservesc blocul lor de locuințe.
La randul său, apelanta se prevalează de dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu pe care l-a împrejmuit, împrejmuire realizată în temeiul autorizațiilor prevăzute de lege în acest scop.
De principiu, în cazul obligațiilor de a face, așa cum este cea solicitată în speță, regula este că acestea nu pot fi dispuse pe calea ordonanței președențiale, decat în cazul în care ele tind să înlăture anumite acte abuzive, deoarece numai într-o astfel de situație măsurile respective își păstrează caracterul vremelnic, nu sunt definitive și nu conduc la rezolvarea fondului dreptului.
Din această perspectivă, se impune a se analiza așadar, în ce măsură, conduita apelantei de a împiedica accesul intimaților în continuare pe terenul în cauză, constituie sau nu un act abuziv.
Deși în cadrul unei ordonanțe președințiale nu se cercetează fondul litigiului, doctrina și practica judiciară sunt unanime în a recunoaște că judecătorul trebuie să facă un examen sumar al cauzei, pentru a stabili care dintre părțile litigante are în favoarea sa aparența unei situații juridice legale.
Tribunalul constată din această perspectivă că aparența dreptului este în favoarea apelantei J. A. care este beneficiara Titlului de proprietate nr.3353/4090/11.12.2006 emis de Comisia județeană Cluj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (f.22) prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 360 mp. teren intravilan. De asemenea, apelanta este titulara autorizației de construire nr.83/20.06.2013 emisă de Primăria comunei Apahida cu privire la executarea lucrării ”împrejmuire parcelă”, lucrare recepționată potrivit procesului-verbal de recepție nr.21/4527 din 20.03.2014 (f.10-11, 14) .
Intimații nu au făcut dovada că actele de care apelanta se prevalează ar fi fost declarate nelegale și nici măcar că ar fi fost contestate pe căile legale.
În schimb, intimații au fost informați, prin adresa nr._/14.10.2013 a Comunei Apahida ,cu privire la faptul că apelantei i s-a emis autorizația de construire nr.83/20.06.2013 și că au fost reziliate contractele de închiriere pentru parcare, astfel încat pentru a beneficia în continuare de garajele construite pe terenul concesionat în acest scop, se impune ca persoanele în cauză să își deschidă acces din .).
Mai mult, în cuprinsul acestei adrese se menționează și faptul că la eliberarea autorizației de construire pe seama apelantei, s-au avut în vedere documente care atestă că aceasta este proprietara tabulară a terenului împrejmuit, respectiv extras CF și documentație topografică vizată de OJCPI Cluj.
Față de aceste împrejurări nu se poate reține că apelanta ar fi acționat în mod abuziv în realizarea împrejmuirii terenului în litigiu, astfel încat măsura solicitată, de desființare a acesteia, să poată fi luată pe calea ordonanței președențiale, fără ca prin aceasta să se prejudece fondul.
În plus, în speță nu este îndeplinită nici condiția vremelniciei, în condițiile în care, intimații nu au indicat vreun dosar de fond până la soluționarea căruia solicită adoptarea măsurii pretinse, iar dosarul avand ca obiect plangere împotriva soluției procurorului nu prezintă relevanță sub acest aspect, deoarece nu vizează fondul raporturilor dintre părți.
D. urmare, nefiind îndeplinite două dintre condițiile de prevăzute de art. 996 N. C.pr.civ., chiar dacă ar fi întrunită condiția urgenței, cererea de ordonanță președențială se impune a fi respinsă.
În lumina considerentelor arătate și în temeiul art. art.480, al.2 N.c.pr.civ. va admite apelul declarat de pârâta J. A. împotriva Sentinței civile 5968/2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o va schimba în întregime în sensul că va respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții I. M., F. V., Michailu R., B. T., S. I., Asociația de Locatari ., . contradictoriu cu pârâta J. A..
În temeiul art. art.453 N.c.pr.civ va obliga pe intimați să plătească apelantei J. A. suma de 1020 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentand onorariu avocațial și taxă judiciară de timbru (f.2,21).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta J. A. împotriva Sentinței civile 5968/2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o schimbă în întregime în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții I. M., F. V., Michailu R., B. T., S. I., Asociația de Locatari ., . contradictoriu cu pârâta J. A..
Obligă pe intimați să plătească apelantei J. A. suma de 1020 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Septembrie 2014.
Președinte, M. O.-S. | Judecător, D.-I. T. | |
Grefier, D. I. D. |
Red. M.O.S. -03.10._ ex.
Tehnored. D.D. 26 Septembrie 2014
Jud. fond A. P.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 145/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 130/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
