Partaj judiciar. Decizia nr. 145/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 145/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 11271/117/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 145/R/2014
Ședința publică de la 25 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. O.-S.
JUDECĂTOR: D.-I. T.
JUDECĂTOR: A.-S. S.
GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de către recurentul P. M.-I. împotriva Deciziei civile nr. 1188 din 12.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, privind și pe intimații F. P., A. Ilvia, S. E.-I., . Municipiului T., având ca obiect contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul P. M.-I., personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, recurentul depune la dosar acte de stare civilă și anume: Certificat de moștenitor nr. 15/02.03.2008 emis de către notar public P. A. R., din care reiese faptul că moștenitorii defunctei D. R. sunt P. M.-I., A. Ilvia (născută P.) și S. E.-I., certificat de naștere emis pe numele lui P. M.-I. și S. E.-I., certificat de căsătorie privind pe A. Ilvia și certificat de naștere privind pe P. Ilvia (filele 33-36).
La întrebarea instanței, dacă a fost întocmit certificatul de moștenitor după defunctul S. E.-I., recurentul P. M.-I. precizează faptul că nu există un asemenea certificat.
Raportat la motivele invocate de către recurent, tribunalul pune în discuție în temeiul dispozițiilor art.137 raportat la art.317 și 318 Cod de procedură civilă excepția inadmisibilității contestației în anulare.
Recurentul P. M.-I. solicită respingerea excepției invocate și soluționarea pe fond a contestației.
Tribunalul reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
TRIBUNALUL
Prin Decizia civilă nr.1188/R/12 Decembrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Tribunalului Cluj, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul P. M. I. împotriva Sentinței civile nr.1973/19.04.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., care a fost menținută în totul.
A fost obligat recurentul să plătească intimatului F. P. suma de 2.000 lei cheltuieli de judecata in recurs.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Prima critică formulată de către recurent a vizat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei D. R., decedată cu opt ani înainte de a fi chemată în judecată în prezentul dosar însă, tribunalul a constatat că într-adevăr deși inițial a fost chemată în judecată această persoană decedată, ulterior, constatându-se faptul că a decedat ca urmare a prezentării în instanță a recurentului în ședința publică din 12 iunie 2008, acțiunea a fost modificată în sensul chemării în judecată a succesorilor acesteia respectiv P. M. I., A. Ilvia născută P. și S. E. – f.55, 63 dosar fond.
În cauză nu s-a făcut aplicarea art.243 Cod procedură civilă, ci s-a dat eficiență dispozițiilor codului de procedură civilă privind modificarea acțiunii.
De asemenea, s-a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune în ceea ce privește validarea antecontractului de vânzare-cumpărare, prima instanță reținând în mod greșit cazul de întrerupere a prescripției prevăzută art.16 lit. a din Decretul-lege nr.167/1958.
Tribunalul a apreciat că în cauză a operat întreruperea cursului prescripției prin recunoașterea dreptului promitentului cumpărător de către promitenta vânzătoare, în condițiile în care martorii M. B. și L. G. au arătat că au lucrat succesiv terenul în cauză, cel din urmă martor precizând că a lucrat terenul până în 2007 când un cetățean pe care îl recunoaște în sală în persoana recurentului i-a spus să iasă afară de pe terenul respectiv deoarece îi aparține, lăsându-l pe martor doar să își strângă recolta de zarzavaturi și porumb.
Aceste declarații testimoniale au creat convingerea tribunalului că promitenții cumpărători au avut posesia bunului, necontestată până la momentul anului 2007 de către defuncta mamă a recurentului, în literatura de specialitate și în practica judiciară în mod constant asemenea situații fiind considerate ca și cauze de întrerupere a cursului prescripției, conform art.16 alin.1 din Decretul-lege nr.167/1958 .
Judecătoria nu a dat eficiență prescripției achizitive, ci întreruperii prescripției.
De remarcat că acțiunea a fost introdusă în 21 Aprilie 2008, deci chiar dacă s-ar considera că de la momentul anului 2007 reclamanții nu mai aveau posesia acestui teren până în acel moment fiind întreruptă prescripția, începând că curgă un nou termen, reclamanții se încadrează în termenul general de 3 ani.
Recurentul a mai făcut referire și la raportul de expertiză criminalistică a scrisului și la contraexpertiza administrată în cauză, arătând că acestea sunt superficiale și că a cerut efectuarea unei noi expertize la care să fie asistat de către un expert autorizat însă efectuarea noii expertize s-a realizat fără participarea acestei persoane.
De remarcat că această situație se datorează reglementărilor care stau la baza funcționării Institutului Național de Expertize Criminalistice în sensul că experții parte desemnați de către părți nu au posibilitatea să participe efectiv la realizarea expertizei ci au doar dreptul de a își exprima punctul de vedere anterior dispunerii efectuării expertizei și de a formula eventuale obiecțiuni ulterior conform art.7 alin.1 din O.G. nr.75/2000, aspect pe care de altfel recurentul îl cunoștea din adresa emisă de către această instituție către instanță (fila 178 dosar fond).
Nu în ultimul rând este de observat concluzia unanimă a experților judiciari în sensul că actul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare”, datat 24 Iunie 1992, a fost semnat la rubrica „vânzător” de către defuncta D. R..
Recurentul s-a prevalat de concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat în dosarul penal și de nota de consultanță criminalistică a expertului parte însă acestea nu au putut fi luate în calcul fiind extrajudiciare, cu atât mai mult cu cât s-au administrat două expertize judiciare.
S-a invocat deficiența actului sub semnătură privată din perspectiva lipsei mențiunii multiplului exemplar și a datei certe a acestuia.
În ceea ce privește prima formalitate, lipsa acesteia atrage lipsa de putere probatorie, dar actul juridic pe care îl constată este valabil și va putea fi dovedit prin alte mijloace de probă, chiar înscrisul nul poate constitui un început de dovadă scrisă, ori în cauză au fost administrate și alte probe respectiv cele testimoniale din care rezultă faptul că terenul a fost promis spre înstrăinare reclamantului.
Referitor la data certă art.1182 cod civil stabilește că doar terților le este opozabilă numai data certă ori recurentul este un succesor, deci nu îi este aplicabilă această dispoziție.
O altă critică s-a referit la faptul că defuncta nu și-a manifestat dorința de a vinde, aspect ce a rezultat din probele testimoniale, însă chiar martorul propus de către acesta, T. V. a arătat că defuncta și-a manifestat dorința de a vinde terenul după 1990 până în 1995 necunoscând alte amănunte, despre folosința terenului știind din spusele recurentului.
Chiar și celălalt martor, Mărzea V. a precizat că după 1992 terenul litigios a fost lucrat de către o doamnă din Câmpia Turzii, 3 sau 4 ani. Susținerea acestuia că ulterior acestui moment nu a mai fost lucrat a fost contrazisă de martorii propuși de către intimat care au lucrat terenul până în 2007 când le-a interzis recurentul.
În plus, aceștia au precizat că în această perioadă nu au fost tulburați de către nimeni și cunoșteau că terenul a fost cumpărat de la o bătrânică din A..
De asemenea, s-a invocat de către recurent că reclamantul nu s-a comportat ca un proprietar deoarece nu și-a declarat proprietatea la registrul agricol și nu a plătit taxele și impozitele legale, nici nu a atacat eliberarea duplicatului titlului de proprietate și nu a formulat pretenții la masa succesorală dezbătută după defunctă, însă asemenea manifestări nu au putut duce la concluzia neîncheierii actului în discuție atâta timp cât din probele administrate în cauză a reieșit contrariul.
Faptul că instanța nu a luat în discuție și alte documente existente la dosar este o critică neîntemeiată, judecătoria analizând în ansamblu toate probele de la dosar și administrate de aceasta.
Față de cele ce preced, tribunalul a menținut soluția judecătoriei ca fiind temeinică și legală.
În baza art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a recurentului, l-a obligat să plătească intimatului suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr.28/29 Noiembrie 2012 eliberate de avocat Moldvai B..
Împotriva deciziei civile examinate, a declarat contestație în anulare P. M. I. (f.2-4), contestând Decizia civilă nr.1188/2012 a Tribunalului Cluj, solicitând rejudecarea recursului și admiterea acestuia pentru următoarele motive:
În decizia contestată nu s-a analizat recursul formulat împotriva Sentinței civile nr.1979/2012 al Judecătoriei T., ci copia textului recursului și al Hotărârii nr.1979/2012 și s-a decis menținerea hotărârii pronunțate de Judecătoria T..
În dosarul nr._ Judecătoria T., în perioada 18 Iunie 2008 și Iulie 2009 a făcut toate demersurile pentru a legaliza înscrisul de mână intitulat „contract de vânzare” depus de domnul F. P. prin avocat P. S., care este o invenție pentru a valorifica titlul de proprietate pe numele mamei sale D. R. nr.5482/316/20 Decembrie 1993, titlu ce a fost ridicat de domnul F. P. de la Primăria T. în data de 20 Octombrie 2002, la doi ani după decesul numitei D. R., fără nici un drept.
Moștenitorii de drept, au încercat să ridice titlul de proprietate în perioada anilor 1996 – 1999, dar nu au reușit, fiind reținut de AGROCOM T. împreună cu toate titlurile ce vizau terenurile IAS-ului M. V. până în 2001 când a primit comunicare pe adresa mamei D. R. din A. să se prezinte pentru ridicarea dreptului. La el a sosit un bilet de la sora sa, A. Ilvia prin care îi cerea să ia legătura cu AGROCOM T. pentru a afla unde să se prezinte pentru ridicarea titlului de proprietate, primind răspuns să meargă la Primăria T. la biroul de cadastru.
Încercarea Judecătoriei T. de a motiva că de fapt acel înscris de mână datat din 24 Iulie 1992 este corect vine în contradicție cu probele de la dosar.
Împuternicirea dată de mama sa, D. R. în fața Primăriei A. în anul 1994 prin care îl împuternicea pe F. P. să îngrijească și să folosească terenul a fost făcută cu acordul lor pentru a respecta efortul domnului F. și al familiei Vicas, care a depus în acest sens cerere la Primăria T. în 1991.
Toate probele administrate arată că în 24 Iulie 1992 domnul F. P. nu putea produce acel înscris intitulat „contract de vânzare-cumpărare” și numai după anul 2002, la mai mult de doi ani de la decesul mamei D. R. ce a avut loc pe 29 Iunie 2000. Nefăcându-se mențiunea că s-a întocmit în două exemplare și la cine este al doilea exemplar și având în vedere că D. R. a decedat în 20 Iunie 2000, acest înscris de mână nu are valoare juridică.
Decizia pronunțată în recurs a fost rezultatul unei greșeli materiale evidente, având în vedere că instanța a considerat că D. R. a decedat în timpul procesului, și nu anterior procesului, așa cum o arată actele de la dosar și procedându-se în acest fel, au fost greșit aplicate dispozițiile art.243 Cod procedură civilă și cele privind capacitatea de folosință a persoanelor chemate în judecată (Decretul nr.31/1954).
În drept, au fost invocate dispozițiile art.318 alin.1 Cod procedură civilă.
Intimații deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
În ședința publică din data de 25 Februarie 2014, tribunalul din oficiu a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, excepția urmând a fi admisă pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art.317 Cod de procedură civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele mai jos arătate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competentă. Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Articolul 318 prevede alte cazuri în care se poate exercita contestația în anulare, respectiv când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare.
Prin urmare, textele legale invocate, prevăd pe lângă cerința ca hotărârea atacată să fie irevocabilă, condiție îndeplinită în speță, motivele invocate să se încadreze strict în cele prevăzute de art.317-318 Cod de procedură civilă.
În cauză, contestatorul a invocat chestiuni de fond care nu se încadrează în cerințele cu privire la eroarea materială, ci la aspecte care țin de judecata în primă instanță sau în recurs și care s-ar putea circumscrie greșelilor de judecată în opinia contestatorului. Ori aspectele legate de greșelile de judecată au fost invocate și puteau fi invocate doar pe calea recursului și analizate de instanța de recurs, astfel că analiza lor ar însemna un recurs la recurs ceea ce nu este posibil.
În fine nemulțumirile vizează în mare măsură judecata în primă instanță și puteau fi invocate pe calea recursului nu și pe calea contestației în anulare.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.320 raportat la art.317 și Art.318 Cod de procedură civilă tribunalul va admite excepția și va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de P. M. I. împotriva Deciziei civile nr.1188 din 12 Decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu.
Respinge contestația formulată de P. M. I. împotriva Deciziei civile nr.1188 din 12 Decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 Februarie 2014
Președinte, M. O.-S. | Judecător, D.-I. T. | Judecător, A.-S. S. |
Grefier, L. C. |
Pregătit pentru motivare A.P.B./26 Februarie 2014
Red. A.S.S./2 exemplare/5.03.2014
Judecător fond: C. M. M. – Judecătoria T.
Judecători Tribunalul Cluj: A.-F. D., O. R. G., O.-C. T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 144/2014. Tribunalul CLUJ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 635/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
