Pretenţii. Decizia nr. 144/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 565/219/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 144/R/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25 FEBRUARIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: M. O.-S.
JUDECĂTOR: D.-I. T.
JUDECĂTOR: A.-S. S.
GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurent S. R. DE RADIODIFUZIUNE împotriva Sentinței civile nr. 288 sin 30.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat S.C. L. T. SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul din oficiu, în temeiul art.137 C.pr.civ., raportat la art. 158-159 pct. 3 C.pr.civ., invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj Secția civilă și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
TRIBUNALUL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 388 din 20.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta S. R. de Radiodifuziune, în contradictoriu cu pârâta S.C. L. T. S.R.L., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Art. 3 alin.2 din HG nr.977/2003, act emis in vederea asigurării executării Legii nr.41/1994 și care prevedea obligativitatea taxei, indiferent de cum persoana juridică era sau nu beneficiar, a fost anulat prin Sentința civilă nr. 185 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 318 din 9 mai 2011, a Curții de Apel Cluj-Secția Comercială, De C. Administrativ Și Fiscal. Ulterior prin Decizia nr. 607 din 3 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 318 din 9 mai 2011, Înalta Curte De Casație Și Justiție - Secția De C. Administrativ Și Fiscal a respins recursurile declarate de Guvernul României și S. R. de Radiodifuziune împotriva Sentinței civile nr. 185 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Din interpretarea textului menționat (art. 40 alin. 3 din lege), instanța a reținut că obligația de plată a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune este prevăzută doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază în diferite modalități de serviciile publice respective. Or, pentru ca pârâta să poată fi obligată să achite taxa, este necesar ca aceasta să fi beneficiat de serviciul menționat. Calitatea de beneficiar nu este prezumată, ci trebuie dovedită, instanța neputând reține o prezumție, nici măcar relativă că toate persoanele juridice existente au această calitate. Aceasta întrucât nici un text de lege nu prevede acest lucru, așa încât o astfel de prezumție nu ar putea fi dedusă implicit, atâta vreme cât nu a fost expres reglementată.
Având în vedere considerentele menționate și ținând cont că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta ar fi beneficiat de serviciul public pentru care s-a stabilit taxa în sarcina sa, deși sarcina probei îi revenea reclamantei, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea formulată.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta S. R. de Radiodifuziune, solicitând instanței modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
Recursul a fost înregistrat inițial pe rolul Tribunalului Comercial Cluj care prin decizia civilă nr. 613/18.11.2013 a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Cluj.
În ședința publică din 25.02.2014 tribunalul din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a recursului.
Analizând excepția invocată, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE a solicitat obligarea pârâtei S.C. L. T. S.R.R. la plata sumei de 577,77 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, aferent perioadei aprilie-iulie 2010, septembrie 2010- mai 2011, august octombrie 2011, decembrie 2011 precum și la obligarea acesteia la plata penalităților de întârziere în cuantum de 79,18 lei, stabilite la data de 17.01.2013, fiind, fiind vorba despre raporturi juridice între persoane care au calitatea de profesioniști, astfel cum este definită această calitate prin art.3 alin.2 și 3 C.civ., conform căruia „Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.158 C.proc.civ. tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
În baza dispozițiilor art. 20-22 C.proc.civ. instanța va constata conflictul negativ de competență și va dispune înaintarea dosarului la Curtea de Apel Cluj, pentru soluționarea acestui conflict.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Declina competenta de soluționare a recursului declarat de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE împotriva sentinței civile nr. 388 din 20.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Constată conflictul negativ de competență.
Trimite cauza Curții de Apel Cluj pentru soluționarea conflictului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2014.
PREȘEDINTE, M. O.-S. | JUDECĂTOR, D.-I. T. | JUDECĂTOR, A.-S. S. |
GREFIER, L. C. |
Red. D.T./C.H./03.03.2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 145/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
