Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 31/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 16416/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.31
Ședința publică de la 28 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – dr. C. G.
JUDECATOR – C. C.
GREFIER – A. O.
S-a luat în examinare apelul civil având ca obiect ordonanță președințială, formulat de reclamanta C. T. prin mandatar C. E., domiciliată în C., . nr.3, ., ., împotriva sentinței civile nr._/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu pârâtul MIȘINCĂ H., domiciliat în Comuna Baia, ., ., județul Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul apelantei reclamante, avocat F. D. A. conform împuternicirii avocațiale nr.2/27.01.2014 depusă la dosar și reprezentantul intimatului pârât, avocat P. M. conform împuternicirii avocațiale . nr._/28.01.2014 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.157 și următoarele din noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că procedura de citare a părților este legal îndeplinită și împrejurarea că prin serviciul registratură a fost înaintată la dosar întâmpinarea formulată de intimatul pârât, fiind comunicată apelantei reclamante la data de 23.01.2014, după care:
Reprezentantul apelantei reclamante depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială și dovada achitării taxei de timbru aferente prezentului apel, respectiv chitanța . XWM_ PJ/22.01.2014 în sumă de 5 lei.
Întrebat fiind, reprezentantul intimatului pârât învederează că a luat cunoștință de dispoziția nr.2723/04.12.2013 privind revocarea procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.685/31.07.2013.
Părțile precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța, având în vedere poziția procesuală a părților, constată terminată cercetarea judecătorească și, în raport de dispozițiile art.392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile în fond asupra apelului.
Reprezentantul apelantei reclamante solicită admiterea apelului formulat, să se dispună modificarea în tot a sentinței civile apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și să se dispună obligarea pârâtului să-i permită acesteia accesul, în calitate de coproprietar, în imobilul proprietate comună, în vederea executării lucrărilor de conservare, întreținere, finalizare și racordare la utilități, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a soluției ce urmează a se pronunța în dosarul nr._/212/2013; obligarea pârâtului să remită reclamantei un rând de chei pentru a avea acces în imobil, fără cheltuieli de judecată. Solicită admiterea apelului pentru motivele dezvoltate în cererea de apel, procedând la expunerea orală a acestora.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea apelului formulat pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, menținerea hotărârii apelate ca fiind temeinică și legală. În ceea ce privește înmânarea reclamantei a cheii de acces in imobil, arată că se opune a fi înmânată mandatarului apelantei reclamante. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
P. sentința civilă nr._/4.12.2013, Judecătoria C. a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C. T. prin mandatar C. E. în contradictoriu cu pârâtul Mișincă H..
S-a reținut că prin cererea înregistrata pe rolul instanței la data de 19.06.2013, reclamanta C. T. a chemat in judecata pe paratul M. H. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, sa se dispună obligarea paratului sa ii permită accesul in calitate de coproprietar in imobilul situat in Constanta, cartier Palazu M., ., in vederea executării lucrărilor de conservare, întreținere, finalizare si racordare la utilitati, pana la rămânerea definitiva si irevocabila a soluției ce urmează sa fie data in dosarul nr._/212/2013, obligarea paratului la remiterea unui rând de chei de acces in imobil către reclamanta pana la rămânerea definitiva si irevocabila a soluției ce urmeaza sa fie data in dosarul nr._/212/2013, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea acțiunii, s-a aratat ca partile s-au casatorit la 09.04.2007 si au divorțat prin sentinta civila nr.2982/27.02.2012. In timpul casatoriei au dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3255/20.11.2007 dreptul de proprietate asupra unui teren in suprafața de 528 mp din acte si 545,17 mp din măsurători, precum si 6 corpuri de construcție vechi, identificate prin actul de vânzare cumpărare.
A precizat reclamanta ca s-au demolat construcțiile vechi si in baza autorizației de construire nr.1678/13.08.2009 a început edificarea unei construcții cu parter, etaj si anexa la parter, precum si cu bucătărie de vara, construcție care nu a fost finalizata si recepționata pana in prezent. Paratul a inteles sa schimbe yalele imobilului, fara a o incunostiinta si fara a-i înmâna un rând de chei, ceea ce reprezintă un act abuziv din partea sa, o nesocotire a dreptului reclamantei de coproprietar.
P. faptul ca reclamanta nu are acces la propria locuința in curs de finalizare si care suferă stricăciuni, i se aduc grave prejudicii, iar pagubele produse bunului aflat in coproprietate sunt mai mult decât iminente ținând cont de faptul ca pretinde in cadrul dosarului de partaj o cota de contribuție de 90%.
Nu in ultimul rând, s-a aratat ca imobilul nu are încheiat procesul verbal de recepție, nu este racordat la rețelele de utilitati, energie electrica si canalizare, iar in urma evenimentelor atmosferice din ultima perioada mai multe placi de grinda de pe acoperișul casei au căzut.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.996 C.proc.civ.
Paratul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata. A sustinut ca nu s-a opus niciun moment la vreo presupusa cerere a reclamantei de a i se înmâna cheile, întrucât reclamanta lipsește din tara inca din luna septembrie 2012, iar soțul mandatarei C. C. a schimbat încuietorile si a produs distrugeri la imobilul construcție, împiedicând in mod repetat accesul la construcția edificata si totodată posibilitatea de a efectua lucrările de finalizare a construcției, fapt pentru care a făcut plângere la politie. A mai aratat paratul ca el nu a împiedicat finalizarea construcției câtă vreme a depus toate diligentele in vederea finalizării acesteia, in vederea încheierii contractului de furnizare a apei si a electricității, demersuri pe care le-a făcut înainte de a ști ca pe rolul instanței exista acest dosar. Reclamanta nu justifica condiția urgentei, atât timp cat paratul se ocupa personal de finalizarea imobilului.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.205 C., art.345 alin.1 si 2 Cod civil.
In considerentele sentinței, prima instanta a retinut că partile s-au casatorit la data de 09.04.2007, iar casatoria a fost desfăcuta prin divorț prin sentința civila nr.2982/27.02.2012 pronunțata de Judecătoria Constanta. In timpul casatoriei partile au dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3255/20.11.2007 la BNP Stamule D. dreptul de proprietate asupra imobilului situat in mun. Constanta, Palazu M., ., județ Constanta, compus din teren in suprafața de 528 mp din acte si 545,17 mp din măsurători si construcțiile existente pe acesta, respectiv locuința, doua spatii comerciale, magazie, porumbar.
Ca urmare a eliberării autorizației de construire nr.1678/13.08.2009, partile au ridicat pe terenul cumpărat o construcție imobil P+1E si anexe parter locuința individuala si bucătărie de vara, imobil nefinalizat in totalitate, așa cu rezulta si din fotografiile depuse la dosar.
S-a mai retinut ca pe rolul Judecătoriei Constanta exista dosarul nr._/212/2013 având ca obiect partaj bunuri comune intre partile din prezenta cauza.
Potrivit art.996 C.proc.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.
Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.
Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Ordonanța președințială este o procedură de natură contencioasă care are ca obiect obținerea rapidă de la instanța competentă, în cazuri urgente, a unei hotărâri provizorii.
Ca procedură specială, ordonanța președințială implică prin definiție întrunirea unor condiții specifice de admisibilitate. Textul art.996 alin.1 și 5 C.proc.civ. evocă condițiile specifice minime, dar și indeniabile ale ordonanței președințiale: urgența, aparența de drept, neabordarea fondului litigiului.
Urgența este expres consemnată ca o condiție a ordonanței președințiale în cuprinsul art.996 alin.1 C.proc.civ.: „instanța va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice”.
Legea nu definește conceptul de „urgență”; ea indică însă unele dintre situațiile care o pot justifica: a) păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; b) prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara; c) înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Fiecare dintre aceste situații reclamă unele explicații sau precizări. Cea de-a doua situație – „prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara” – este o situație constitutivă urgenței. Dar, în sens invers, poate fi, de asemenea, urgență când prejudiciul pe care ordonanța tinde să-l prevină ar fi ulterior reparabil. Totuși, caracterul iremediabil al prejudiciului, fără a fi un element determinant, este adesea luat în considerare, la momentul pronunțării ordonanței. „Prejudiciu iminent” semnifică împrejurarea că el încă nu s-a produs, dar se va produce cu siguranță, dacă situația avută în vedere se perpetuează. Un prejudiciu eventual nu este suficient, dar un prejudiciu condiționat, în cazul când un eveniment determinat se va produce, poate justifica ordonanța.
Urgența este primejdia unui prejudiciu ireparabil sau prejudiciul serios care s-ar aduce prin întârziere; necesitatea care nu suferă nicio întârziere, pericolul atât de imediat, incat nicio chemare in judecata chiar cu termen scurt nu l-ar putea înlătura.
Nu in ultimul rând urgenta trebuie sa rezulte din fapte concrete, instanța trebuind sa analizeze aceste fapte si nu o eventualitate sau o probabilitate.
Din fotografiile depuse de reclamanta in dovedirea actiunii, nu rezulta ca imobilul prezintă stricăciuni ca urmare a unor evenimente meteorologice. Acelasi aspect este confirmat si de depozitia martorului B. G., care a precizat ca a observat căzute de pe acoperișul casei aproximativ 3-4 bucati de tigla care, insa, au fost puse la loc de către parat foarte repede. Desi martorul Sapera I. arata ca de pe acoperis au cazut 2 tigle in urma unor evenimente meteorologice, afirmatie care nu se coroborează cu nicio proba administrata in cauza sub aspectul conditiilor meteo, face deductii personale in sensul ca presupune ca s-ar fi infiltrat apa in pod ca urmare a căderii țiglelor. Ori ceea ce presupune o persoana este o chestiune absolut subiectiva, fiind necesar ca martorul sa aibă o percepție directa asupra celor afirmate pentru a se putea proba o apărare a parții.
Paratul însuși la interogatoriul luat, la întrebarea nr.13 recunoaște ca de pe acoperiș au căzut 2 țigle, dar a remediat problema.
Reclamanta a justificat urgenta si prin prisma necesitații efectuării lucrărilor de racordare la utilitati, insa ambii martori audiați au arătat ca imobilul este racordat la rețeaua de apa si gaze. Depozițiile martorilor se coroborează cu răspunsul dat de către parat la interogatoriu, care la întrebarea nr.15 a aratat ca imobilul are utilitati.
S-a retinut ca inscrisurile depuse de reclamanta in dovedirea cererii nu fac dovada urgentei. Astfel, deși s-a depus un contract de prestări servicii încheiat de reclamanta la data de 14.06.2013, pentru efectuarea unor lucrări de finisaj, reparare conform devizului anexat, examinând devizul rezulta ca lucrările nu vizează reparații necesare unei clădiri aflate in pericol de a se deteriora, ci lucrări de finisare precum termoizolarea, turnat sapa autonivelanta, zugrăveli lavabile, glet de ipsos aplicat la tencuieli interioare. Apărarea reclamantei in sensul ca in cadrul dosarului de partaj a solicitat o cota de contribuție de 90% la dobândirea bunurilor, nu justifica condiția urgentei, cota de contribuție urmând a fi stabilita in cadrul dosarului având ca obiect partaj de bunuri comune.
De asemenea, prima instanta a retinut ca nu s-a probat refuzul paratului de a-i permite reclamantei accesul in imobil, paratul manifestându-si disponibilitatea ca reclamanta sa intre oricând in imobil, drept pe care dealtfel nici nu i-l poate nega in calitate de codevălmaș. Martorii au arătat ca reclamanta este plecata in străinătate, martorul Sapera I. identificând si întinderea temporala a perioadei de când reclamanta este in străinătate, respectiv de un an si ceva. Dealtfel, reclamanta insasi arata in conținutul cererii ca este rezidenta in Emiratele Arabe Unite.
Ori nu se poate retine ca fiind indeplinita conditia urgentei pentru a fi admisa o cerere de ordonanta presedintiala, in conditiile in care actul ale carui efecte se solicita a fi suspendate a fost incheiat cu mult timp inainte de formularea cererii de chemare in judecata.
P. urmare, s-a concluzionat ca nu este îndeplinita conditia urgentei in cauza si cererea a fost respinsa ca nefondata.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat în termen legal apel.
În motivarea cererii de apel, a susținut că s-a adresat cu cererea de ordonanță președințială Judecătoriei C. încă din 19.06.2013, iar primul termen de judecată a fost fixat pe data de 6.11.2013. Deși a formulat cerere de preschimbare a termenului depusă prin poștă la data de 24.07.2013, instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia, fiind inadmisibilă o astfel de abordare și o astfel de interpretare a textelor legale ce definesc instituția ordonanței președințiale, instituție care prin natura sa relevă un caracter urgent. Mai mult, deși s-a fixat un prim termen de judecată atât de lung, instanța a considerat oportun să amâne cauza în mod nejustificat de două ori, rămânând în pronunțare abia la al treilea termen de judecată.
În ceea ce privește aparența dreptului, rezultă din probatoriul administrat că pârâtul a schimbat în mod unilateral și abuziv yala casei, acesta recunoscând dreptul apelantei reclamante de a avea acces în imobilul al cărei coproprietare este și fiind dispus să ofere o cheie acesteia. Parte în dosar este apelanta reclamantă și nu mandatarii ei, or cum înțelege aceasta să-și exercite propriul drept de coproprietate cu pârâtul o privește pe aceasta, acest drept neputând fi cenzurat nici de pârât și nici de instanța de judecată.
În speță, este îndeplinită și condiția vremelniciei și a neprejudecării fondului, deoarece caracterul definitiv al litigiului dintre părți urmează să fie soluționat pe fond în cadrul dosarului de partaj nr._/212/2013.
Sub aspectul condiției urgenței, a susținut apelanta că prin probatoriul administrat a demonstrat că imobilul în discuție a suferit o . avarii/ stricăciuni în urma condițiilor meteo nefavorabile din vara și toamna anului 2013. De pe acoperișul casei au căzut mai multe țigle, apa reușind să se infiltreze în podul și pereții imobilului. Având în vedere că în acest moment ne aflăm în sezonul rece, există certitudinea ca apa, deja infiltrată, să înghețe și să provoace stricăciuni de o mare amploare acestui imobil. Astfel, este imperios necesar ca și apelanta reclamantă să poată intra în propria locuință și să poată observa în mod direct ce avarii sunt și să ia măsuri în consecință.
A invocat apelanta și disp. art.1045 C.proc.civ., prin intermediul cărora legiuitorul ar fi adus o . derogări la condițiile imperative avute în vedere de disp. art.996 C.proc.civ. Și prin aceste dispoziții legale, legiuitorul recunoaște dreptul unui coproprietar de a se bucura de bunul său și dreptul său de a nu fi tulburat în exercitarea dreptului de proprietate.
În apel, reclamanta a depus la dosar dispoziția primarului mun. C. nr.2723/4.12.2013 privind revocarea procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.685/31.07.2013.
P. întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, tribunalul reține următoarele:
Urgența constituie o cerință esențială a ordonanței președințiale, fapt ce explică și enunțarea ei expresă de art.996 alin.1 C.proc.civ. În acest sens, textul menționat îngăduie instanței „să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice”, dar fără a defini conceptul de urgență, indicând doar situațiile ce pot face necesară și posibilă o intervenție a justiției, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării. În această ordine de idei, în literatura și practica judiciară s-a arătat că există urgență ori de câte ori păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente nu s-ar putea realiza în mod adecvat pe calea unei acțiuni de drept comun.
În cauza de față, reclamanta s-a plâns de durata procedurii în fața primei instanțe, care a exces noțiunii de proces urgent, iar tribunalul constată că, într-adevăr, din momentul înregistrării cererii de chemare în judecată-15.06.2013 și până la momentul când a fost inițiată efectiv procedura de regularizare-25.09.2013, au fost lăsate să treacă peste 3 luni în mod nejustificat; însă din momentul fixării primului termen de judecată cel puțin, instanța de fond a procedat în mod adecvat, fixând termene scurte din două în două săptămâni, necesare întrucât ambele părți au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu și cu martori.
Pe de altă parte însă, urgența avută în vedere de prima instanță la respingerea cererii reclamantei s-a raportat la alte aspecte, iar în condițiile în care cererea a fost respinsă, în mod corect, așa cum se va arăta în cele ce urmează, apelanta nu justifică niciun interes pentru a se plânge de durata procedurii.
Astfel, reclamanta nu a dovedit aspecte de natură a conduce la concluzia că, în situația neluării măsurilor pretinse prin acțiune, ar pierde vreun drept sau ar suferi o pagubă importantă, imposibil sau dificil de reparat pe viitor.
Reclamanta a afirmat că imobilul coproprietate a suferit o . avarii sau stricăciuni în urma condițiilor meteo nefavorabile din vara și toamna anului 2013, apa infiltrându-se în podul și pereții imobilului, existând certitudinea ca apa să înghețe și să provoace stricăciuni de mai mare amploare. De asemenea, a susținut că este imperios necesar ca și apelanta să poată intra în propria locuință, să observe în mod direct ce avarii sunt și să ia măsuri în consecință.
Prima instanță a analizat în mod judicios probele administrate în cauză, reținând că din planșele fotografice depuse chiar de reclamantă nu rezultă că imobilul prezintă stricăciuni ca urmare a unor evenimente meteorologice, dealtfel nefăcându-se referire concretă la evenimentele meteo invocate (când s-au petrecut exact, în ce au constat).
Pârâtul a recunoscut la interogatoriu că au căzut 2 țigle de pe acoperiș, însă a susținut că a remediat problema, aspect confirmat de martorul B. G.. Atât acest martor, cât și cel propus de reclamantă, Șapera I., au relatat că starea imobilului este bună la exterior, este racordat la utilități (apă, gaz, energie electrică), are uși și ferestre din termopan, pârâtul trece pe acolo pentru a se ocupa de întreținerea acestuia. Relatarea martorului Șapera I. „presupun că urmare a căderii celor două țigle s-a infiltrat apa în pod” este singulară, necoroborându-se cu alte probe și reprezintă, înainte de toate, o presupunere, o speculație, și nu o afirmație.
Sub un alt aspect, tribunalul reține că reclamanta este plecată din țară de peste un an de zile și nu s-a mai întors, aspect esențial, astfel că imobilul nu reprezintă „o locuință” pentru ea, cel puțin la momentul actual, prin urmare nu există nicio urgență pentru ca accesoriile dreptului de coproprietate să fie ocrotite pe calea dreptului comun, de altfel între părți existând un proces de partaj.
Disp. art.1045 C.proc.civ. invocate de reclamantă, nu au nicio legătură cu cauza de față. Fiind situate în Titlul XI intitulat „Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept”, acest text se referă la „încetarea abuzului de folosință”: „dispozițiile alin.1 (privitoare la obligarea încetării abuzului de folosință și a restabilirii situației anterioare pe calea ordonanței președințiale – n.n.) se aplică în mod corespunzător și pentru soluționarea cererii privind încetarea oricăror abuzuri săvârșite de proprietarul care prejudiciază folosința normală a părților sau instalațiilor aflate în proprietate comună din imobilele cu mai multe etaje sau apartamente ori care tulbură buna conviețuire în acel imobil”.
În speță, în mod evident nu se regăsește această situație, nefiind vorba de un imobil locuit de mai mulți proprietari, de prejudicierea folosinței normale a instalațiilor aflate în proprietate comună ori de tulburarea bunei conviețuiri.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, reținând că nu există motive de reformare a soluției primei instanțe, în temeiul art.480 alin.1 C.proc.civ. tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul promovat de reclamanta C. T. prin mandatar C. E., domiciliată în C., . nr.3, ., ., împotriva sentinței civile nr._/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu pârâtul MIȘINCĂ H., domiciliat în Comuna Baia, ., ., județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
dr. C. G. C. C.
GREFIER,
A. O.
Jud. fond M. R..
Red./tehnored. dec. apel jud. C. G. 07.02.2014 /4 ex.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 3/2014. Tribunalul... | Curatelă. Decizia nr. 137/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
