Pensie întreţinere. Decizia nr. 566/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 566/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 25175/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.566
Ședința publică din 04 septembrie 2014
PREȘEDINTE- C. E.
JUDECĂTOR - M. C. M.
GREFIER - R. E.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de pârâta M. M., cu domiciliul în C., ., ., . civile nr.3228/24.03.2014, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect stabilire pensie de întreținere, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. G. M., prin reprezentant legal N. I., cu domiciliul în C., . nr.21, ., .> La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde pentru apelanta pârâtă M. M., avocat S. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._/26.04.2014, iar pentru intimatul reclamant N. G. M., avocat L. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/03.06.2014.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.157 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-a evidențiat faptul că apelul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Instanța, reținând că nu sunt cereri prealabile de formulat acordă cuvântul părților asupra probatoriilor.
În susținerea apelului dedus judecății, reprezentantul convențional al apelantei pârâte solicită încuviințarea probelor cu înscrisuri și audierea unui martor, în persoana numitei V. C., care este prezentă în instanță, invocând ca teză probatorie aspecte legate de împrejurarea că reprezentantul minorului cunoștea de la data divorțului că minora nu era copilul său și că apelanta s-a implicat în mod constant în creșterea și întreținerea copilului. În cadrul probei cu înscrisuri, depune la dosar, în copie, o chitanță de plată a pensiei de întreținere.
Având cuvântul, reprezentantul convențional al intimatului reclamant solicită respingerea probei testimoniale, apreciind că nu este relevantă declarația martorului, din moment ce există o hotărâre de tăgadă paternitate.
Totodată, solicită a se lua act că nu are probatorii de formulat pentru partea pe care o reprezintă.
Instanța, deliberând, în conformitate cu prevederile art.254 Cod procedură civilă raportat la art.479 alin.2 Cod procedură civilă încuviințează probele cu înscrisuri și audierea martorului V. C. numai pentru cea de-a doua teză probatorie, referitoare la dovedirea efectuării întreținerii de către pârâtă.
În conformitate cu prevederile art.321-323 Cod procedură civilă, se procedează la audierea martorului indicat, aspectele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosar.
Ambii reprezentanți convenționali solicită a se lua act că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra apelului de față.
Având cuvântul pentru apelanta pârâtă M. M., reprezentantul convențional solicită admiterea excepției prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 22.08._10. Pensia de întreținere este obligație cu executare succesivă. Astfel, în fiecare lună curge un alt termen de prescripție potrivit art.2526 Cod civil, iar potrivit art.2517 termenul de prescripție este de 3 ani. Raportat la data formulării cererii de chemare în judecată, urmează a se constata intervenită prescripția dreptului la acțiune pentru perioada indicată.
Pe fondul cauzei, reprezentantul solicită schimbarea hotărârii, admiterea acțiunii în parte, în sensul obligării pârâtei apelante la plata unei pensii de întreținere de 16,7% începând cu data introducerii acțiunii și până la împlinirea vârstei de 18 ani de către reclamant. P. audierea martorului, s-a demonstrat că partea s-a implicat continuu în creșterea și întreținerea copilului. Pensia se acordă de la data introducerii cererii de chemare în judecată, potrivit art.532 ea se acordă pentru viitor, motivat de faptul că ea are ca finalitate satisfacerea nevoilor curente ale creditorului. În prezent, pârâta nu are un loc de muncă, de aceea acordarea unei sume globale pentru perioada anterioară introducerii cererii ar pune-o în imposibilitatea de a acorda întreținere fiului lei, fiicei ei, ar fi afectată chiar și propria sa întreținere.
În privința cuantumului pensiei de întreținere, instanța de fond a dispus plata a 25% din venitul net realizat, ceea ce este un cuantum excesiv și nelegal. Având în vedere că aceasta are doi copii în întreținere și întrucât nu realizează venituri, solicită ca respectivul cuantum să fie de 16,7% din venitul minim pe economie.
Pentru considerentele arătate, solicită admiterea apelului, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Luând cuvântul pentru intimatul reclamant D. G. M., reprezentantul convențional pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, solicitând a se reține următoarele aspecte:
Se tinde a se dovedi că copilul a avut întreținere din partea mamei. Pe de-o parte se arată că pârâta a acordat întreținere copilului, iar pe de altă parte se solicită stabilirea cotei de 16,7% de la 25%, care nu reprezintă decât o diferență de 30 lei, pe care apelanta nu își permite să o achite pentru că nu are venituri. Declarațiile apelantei sunt contradictorii. Atunci când dorește să nu plătească nu are venituri, iar atunci când dorește să dovedească că a prestat întreținere anterior, declară că a avut foarte multe venituri.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
I. P. sentința civilă nr.3228/24.03.2014 Judecătoria C. a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pensia de întreținere solicitată pentru perioada 22.08.2008 – 18.09.2010, ca neîntemeiată.
A admis cererea formulată de reclamantul N. G. M. prin reprezentant legal N. I., în contradictoriu cu pârâta M. M.. Și a obligat pârâta să plătească reclamantului N. G. M., născut la 15.08.1996, pensia lunară de întreținere de 25% din venitul net lunar, dar nu mai puțin decât venitul minim pe economie, începând cu data de 22.08.2008 și până la majorat.
Pentru a hotărî astfel a reținut prima instanță că, prin cerere înregistrată la 18.09.2013, reclamantul N. G. M. prin reprezentant legal N. I., în contradictoriu cu pârâta M. M., a solicitat obligarea acesteia la plata pensiei de întreținere de 25% din venitul minim pe economie de la data de 22.08.2008 și până la majorat. Cu ocazia dezbaterii fondului cauzei, reclamantul a precizat faptul că nu solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A susținut reprezentantul legal al reclamantului faptul că prin sentința civilă nr.1080/22.01.2008, ca urmare a desfacerii căsătoriei părților, i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul N. G. M., pârâtei fiindu-i încredințat minorul N. I. C., și, în consecință dispunându-se compensarea obligațiilor de întreținere ale părinților față de minori.
Ulterior, prin sentința civilă nr.111/30.01.2013 a Judecătoriei Curtea de Argeș s-a constatat că nu este tatăl copilului N. I. C., susținând că nu avea nicio obligație de întreținere a minorei N. I. C., în timp ce pârâta avea obligația de întreținere a copilului N. G. M..
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând a se constata intervenită prescripția dreptului material la acțiune cu privire la pensia de întreținere solicitată pentru perioada 22.08.2008 – 18.09.2010 și admiterea în parte a acțiunii pentru perioada începând cu înregistrarea cererii, până la majoratul minorului, în sensul obligării pârâtei la plata pensiei de întreținere în cuantum de 16,7% din venitul minim pe economie. A solicitat și cheltuieli de judecată.
A susținut pârâta faptul că fostul soț a cunoscut că nu este tatăl copilului N. I. C. încă de la momentul divorțului; faptul că s-a implicat continuu în creșterea, educarea și întreținere copilului N. G. M.; precum și faptul că are doi copii minori în întreținere, N. G. M. și N. I. C..
Reclamantul a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune apreciind că termenul de prescripție curge de la momentul la care a cunoscut că nu este tatăl copilului.
Din probele administrate, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă de divorț nr.1080/22.01.2008, reprezentantului legal al reclamantului i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul N. G. M., născut la 15.08.1996, pârâtei fiindu-i încredințat minorul N. I. C., născut la 19.01.2007, dispunându-se compensarea obligațiilor de întreținere ale părinților față de minori.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 111/30.01.2013 a Judecătoriei Curtea de Argeș s-a constatat că N. I., nu este tatăl copilului N. I. C..
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pensia de întreținere solicitată pentru perioada 22.08.2008 – 18.09.2010.
Potrivit art. 2523 cod civil „Prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui”.
P. sentința civilă nr.111/30.01.2013 a Judecătoriei Curtea de Argeș s-a constatat că N. I. nu este tatăl copilului N. I. C..
În speță pârâta nu a făcut dovada faptului contrar, în sensul că N. I. ar fi cunoscut faptul că minorul N. I. C., nu este copilul său, anterior promovării acțiunii în tăgada paternității, motiv pentru care excepția prescripției a fost respinsă ca neîntemeiată.
Raportat la situația de fapt reținută, în baza art. art. 525, art. 529 alin. 2 și art. 532 C. civ., instanța admis acțiunea principală și a obligat pârâta să plătească reclamantului N. G. M., născut la 15.08.1996, pensia lunară de întreținere de 25% din venitul net lunar, dar nu mai puțin decât venitul minim pe economie, începând cu data de 22.08.2008 și până la majorat.
Cu privire la modalitatea de stabilire a pensiei de întreținere, instanța a avut în vedere faptul că în măsura în care partea obligată nu realizează venituri, atât interesul minorului cât și al debitorului sunt puse la adăpost prin faptul că minimul de întreținere este asigurat prin raportare la venitul minim pe economie.
II. Hotărârea a fost atacată în termen legal cu apel de către pârâta M. M. care a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit a stabilit instanța de fond obligația de plată a pensiei de întreținere în cuantum de 25% din venitul minim pe economie câtă vreme apelanta mai are un copil, situație în care cuantumul maxim al pensiei la care poate fi obligată este 16,5% iar data de la care curge obligația este cea a introducerii cererii de chemare în judecată 19.09.2013 și nu 22.08.2008. Aceasta întrucât, pe de o parte pentru perioada cuprinsă între 22.08.2008 și 18.09.2010 a intervenit prescripția dreptului la acțiune iar pe de altă parte pentru toată perioada de dinaintea introducerii acțiunii cererea este neîntemeiată întrucât apelanta a asigurat minorului aflat în îngrijirea tatălui, în mod constant întreținere prin cumpărarea de obiecte de îmbrăcăminte, gatget-uri dar și trimiterea regulată a unor sume de bani minorului prin tatăl său ori mătușa maternă dar și remiterea directă către minor a unor sume de bani.
În calea de atac a apelului a fost administrată proba cu înscrisuri constând în chitanță de depunere numerar eliberată de BCR în data de 13-08-2014 și proba testimonială propusă de apelantă prin audierea martorului V. C..
- Apelul este întemeiat.
Instanța de fond a stabilit în mod greșit cuantumul pensiei de întreținere la care a fost obligată pârâta apelantă, cu nesocotirea disp. art.529 C.civ. potrivit cărora atunci când obligația de întreținere se datorează pentru doi copii aceasta nu poate depăși cota de 1/3 din venitul realizat de debitor prin urmare, apelanta pârâtă, având doi copii, nu putea fi obligată decât la un procent de maximum 16,5% (1/6) din venitul realizat.
În ce privește soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, Tribunalul constată că, în mod corect a reținut instanța de fond că excepția nu este fondată întrucât dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la data de 30.01.2013 când prin sentința civilă nr.111/30.01.2013 a Judecătoriei Curtea de Argeș s-a constatat că N. I. nu este tatăl copilului N. I. C. iar pârâta nu a făcut dovada faptului contrar, în sensul că N. I. ar fi cunoscut faptul că minorul N. I. C., nu este copilul său, anterior promovării acțiunii în tăgada paternității.
Sub aspectul datei de la care curge obligația de plată a pensiei de întreținere, probele administrate la fond, întregite cu cele din apel conduc la concluzia că apelanta pârâtă a asigurat în mod continuu întreținere minorului N. G. M. după divorțul de reclamant, respectiv a contribuit cu sume de bani trimise periodic minorului, remise acestuia personal de mătușa maternă, ori direct tatălui reclamant, sume cuprinse între 200 și 500 lei la o luna sau două dar și prin cumpărarea de obiecte de îmbrăcăminte pentru minor precum și tabletă, laptop, calculator.
În consecință pârâta și-a îndeplinit obligația de întreținere față de minor chiar dacă această obligație nu a fost dispusă printr-o hotărâre judecătorească și, prin urmare, obligarea sa la plata pensiei de întreținere înainte de data introducerii acțiunii în instanță nu este întemeiată.
Față de aceste considerente, apelul formulat de pârâtă va fi admis cu consecința schimbării în parte a sentinței civile apelată nr. 3228 din 24.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în sensul că va fi admisă în parte cererea de chemare în judecată și va fi obligată pârâta să plătească în favoarea minorului N. G. M., născut la 15.08.1996, pensie de întreținere în cuantum de 16,5% din venitul minim pe economia națională, începând cu data introducerii acțiunii (19.09.2013) și până la majorat. Va fi respinsă cererea privind plata pensiei de întreținere anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Se vor menține dispozițiile referitoare la prescripție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta M. M., cu domiciliul în C., ., ., . civile nr.3228/24.03.2014, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. G. M., prin reprezentant legal N. I., cu domiciliul în C., . nr.21, ., .> Schimbă în parte sentința civilă apelată nr. 3228 din 24.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în sensul că:
Admite în parte cererea de chemare în judecată.
Obligă pârâta să plătească în favoarea minorului N. G. M., născut la 15.08.1996, pensie de întreținere în cuantum de 16,5% din venitul minim pe economia națională, începând cu data introducerii acțiunii (19.09.2013) și până la majorat.
Respinge cererea privind plata pensiei de întreținere anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Menține dispozițiile referitoare la prescripție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. E. M. C. M.
GREFIER
R. E.
Jud.fond C.M.G.
Red.Th.dec..jud.C.E./11.09.2014/5ex.
| ← Stabilire program vizitare minor. Încheierea nr. 11/2014.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 565/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
