Pensie întreţinere. Decizia nr. 565/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 565/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 12098/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.565
Ședința publică din 04 septembrie 2014
PREȘEDINTE- C. E.
JUDECĂTOR - M. C. M.
GREFIER - R. E.
S-a luat în examinare apelul civil având ca obiect pensie întreținere, apel declarat de apelantul reclamant R. G. L., cu domiciliul procesual ales în Constanta, . nr. 38, ., județ C., împotriva sentinței civile nr.2029/26.02.2014 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. P., cu domiciliul în Constanta, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde pentru apelantul reclamant R. G. L., avocat B. F., în baza împuternicirii avocațiale nr._/19.05.2014, iar pentru intimatul pârât C. P., avocat M. T., în baza împuternicirii avocațiale nr._/24.06.2014.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.157 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul apel este motivat, netimbrat, apelantul datorând o taxă judiciară de timbru în cuantum de 390 lei.
După referatul grefierului de ședință:
Reprezentantul convențional al apelantului reclamant prezintă la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul dispus de instanță. Totodată, apreciază că se impune ca intimatul să depună contractele de voiaj pentru perioada care face obiectul cauzei. Din punctul său de vedere, aceste înscrisuri ar lămuri problema veniturilor realizate.
În situația în care partea nu este în măsură să depună aceste contracte, reprezentantul solicită emiterea unei adrese către firma angajatoare care are sediul la Londra. În subsidiar, insistă în proba cu interogatoriul intimatului, însă consideră că actele ar lămuri aspectul legat de cuantumul veniturilor.
Reprezentantul convențional al intimatului pârât solicită a se reține că nu există contracte încheiate în țară, că partea este plecată și că nu este în măsură să depună acele contracte invocate de apelantă.
Instanța, deliberând, respinge cererea de probatorii formulată în calea de atac, constatând că la dosar există înscrisuri cu privire la veniturile obținute de pârâtul intimat.
Ambii reprezentanți convenționali prezintă la dosar dovada cheltuielilor de judecată și solicită a se lua act că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului de față.
Având cuvântul pentru apelantul reclamant R. G. L., reprezentantul convențional solicită admiterea apelului, cu obligarea pârâtului intimat la plata diferenței de pensie de întreținere estimată la suma de 16.200 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea concluziilor, reprezentantul arată că există un titlu, respectiv sentința civilă nr._/23.04.2010 a Judecătoriei C., prin care s-a stabilit o pensie de 16,5% din venitul net lunar realizat de intimat. Întrucât nu se cunoaște exact venitul realizat, nu se poate calcula procentul stabilit prin hotărâre, situație în care partea se află în imposibilitatea de a pune titlul în executare.
De altfel, în realitate, veniturile obținute de pârât au fost mult mai mari. Acesta a evitat să facă dovada veniturilor nete atât în dosarul inițial cât și în cauza de față. Singura opțiune a reclamantului a fost acțiunea în pretenții. Aceasta era singura cale prin care puteau fi valorificate drepturile. Din probele administrate în cauză rezultă că intimatul realizează venituri din țară și de la o firmă din Londra. Hotărârea prin care s-a stabilit pensia de întreținere nu putea fi pusă în executare, deoarece nu exista o creanță certă.
Luând cuvântul pentru intimatul pârât C. P., reprezentantul convențional solicită respingerea apelului, ca nefondat, apreciind că hotărârea apelată este legală și temeinică. În opinia sa, corect s-a considerat că reclamantul nu are deschisă calea acțiunii în pretenții, nefiind prevăzută de lege o asemenea cerere. Reclamantul avea posibilitatea de a cere instanței lămurirea titlului, în sensul de a se explica clar ce venituri pot fi avute în vedere la calcularea pensiei de întreținere.
În replică, reprezentantul convențional al apelantului reclamant arată că nici în codul familiei anterior nici în codul civil aplicabil după octombrie 2011 nu exista o prevedere care să condiționeze venitul net și să-l separe pe cel obținut în țară de cel obținut în străinătate de la calculul pensiei de întreținere. Din punctul său de vedere, orice venit al pârâtului trebuie avut în vedere la stabilirea pensiei.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil, constată;
Împrejurările faptice ale speței;
Prin sentința civilă nr.2029 din 26.02.2014 Judecătoria C. a admis în parte cererea formulată de reclamantul R. G. L. în contradictoriu cu pârâtul C. P. și a dispus obligarea acestuia la plata lunară către reclamant a unei pensii de întreținere în cuantum de 16,66% din venitul lunar net, efectiv realizat. A fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 16.200 lei reprezentând diferența dintre pensia de întreținere datorată de pârât și cea efectiv achitată de acesta în perioada 01.05.2010 – 01.05.2013. A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
A motivat instanța de fond că reclamantul este fiul major al pârâtului și se află în continuarea studiilor fiind înscris în clasa a XI-a H, cursuri de zi, la Colegiul Comercial C. I. Anterior, pârâtul a fost obligat prin sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei C., în favoarea copilului său, la plata pensiei de întreținere până la împlinirea vârstei majoratului. În raport de prevederile art.513 C.civ. și art. 516 alin. 1 C.civ. există în principiu obligația de întreținere în sarcina pârâtului către reclamant, ca urmare a faptului că părțile sunt rude în linie dreaptă, reclamantul devenit major aflându-se în continuarea studiilor. Descendenții majori au dreptul să fie întreținuți de părinții lor numai dacă nu pot obține un câștig din muncă, întreținerea urmând a fi stabilită printr-o raportare concomitentă și comparativă la nevoile copiilor majori, pe de o parte, și la veniturile și bunurile părintelui care urmează a fi obligat la plata întreținerii, după caz, la posibilitățile de realizare a acestor venituri și bunuri, precum și la celelalte obligații ale sale, pe de altă parte. Incapacitatea de muncă nu trebuie redusă la incapacitatea de ordin fiziologic sau medical, ea fiind extinsă prin voința legii la incapacitatea care derivă din satisfacerea unor cerințe de ordin social. Prin urmare, continuarea studiilor, cu toate activitățile și responsabilitățile ei adiacente, se integrează în structura unei nevoi de ordin social.
A mai reținut instanța că reclamantul se află în continuarea studiilor, fiind deci în imposibilitate de a obține venituri din muncă, din rațiuni ce țin de respectarea programului cursurilor liceale de zi, a pregătirii și studiului individual, activități necesare pentru însușirea cunoștințelor și aptitudinilor practice, în vederea pregătirii pentru desăvârșirea formării sale profesionale. Ca urmare a faptului că reclamantul este în continuarea studiilor, acesta se află în stare de nevoie, neputând să întreprindă vreo activitate aducătoare de venituri întrucât ar fi silit să își neglijeze studiile sau chiar să renunțe la acestea. Pârâtul este de acord cu obligarea sa la plata pensiei de întreținere către reclamant în cuantumul procentual prevăzut de lege și cu condiția dovedirii continuării studiilor de către reclamant. Pârâtul a făcut dovada stabilirii în sarcina sa a unei obligații de înteținere față de cei doi minori prin depunerea la dosarul cauzei a certificatului de naștere al minorilor.Reclamantul realizează venituri și că, în cea mai mare parte a lor, acestea devansează salariul minim pe economie. Astfel, din extrasele de cont emise BRD – Groupe Societe Generale rezultă că în perioada 01.05.2010 – 01.05.2013 pârâtul a deținut două conturi pe care le-a închis la data de 15.11.2011, respectiv 05.02.2013. De asemenea are cont deschis la ING Bank. Este potrivită stabilirea pensiei de întreținere în cotă procentuală, întrucât o astfel de modalitate permite ca pensia de întreținere datorată să se modifice, fără a mai fi nevoie de introducerea unei noi cereri de chemare în judecată, în funcție de evoluția veniturilor debitorului obligației.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 16.200,00 lei reprezentând diferența dintre pensia de întreținere datorată de pârât și cea efectiv achitată de acesta în perioada 01.05.2010 – 01.05.2013 instanța a motivat că argumentele invocate de reclamant în justificarea unei astfel de sume pot fi valorificate în cadrul procedurii de executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/2010 pronunțată de Judecătoria C.. De asemenea, instanța a reținut că art.711 alin.2 C.proc.civ. potrivit căruia, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, permite lămurirea înțelesului și întinderii titlului executoriu, astfel că reclamantul are deschisă calea în sensul stabilirii veniturilor care ar trebui avute în atenție la calcularea cuantumului în sumă absolută al pensiei de întreținere.
Susținerile părților din calea de atac;
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamantul care a criticat hotărârea instanței de fond numai sub aspectul soluționării celui de-al doilea capăt de cerere, din perspectiva următoarelor motive:
Instanta de apel nu a ținut seama de normele de drept ce reglementează obligația de intretinere. Îndeplinirea obligației de intretinere trebuie să fie una reala si efectiva, iar nu una formala, numai pentru a nu exista posibilitatea de a se formula plângere penala pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie. Tatăl reclamantului este navigator și a înregistrat in ultimii trei ani venituri cu mult mai ridicate decât cele la care s-a raportat cand a achitat o pensie de numai 50 lei, ceea ce ar insemna ca are un venit net lunar de 304 lei, lucru absurd. Paratul-intimat nu a depus in fata primei instanțe niciun înscris care sa dovedească veniturile reale obținute de către acesta si nici măcar nu indicat cuantumul acestora in întâmpinare sau pe parcursul judecații in fata primei instanțe.
Instanța de fond a apreciat in mod greșit ca reclamantul are posibilitatea de a valorifica dreptul său pe calea executării silite, putând obține . o îndeplinire efectiva a obligației de întretinere pe care paratul-intimat o datorează. Nu se poate pune in executare pe cale silita sentința civila nr._/2010 atât timp cat paratul-intimat isi indeplineste de buna voie obligația de plata a pensiei de intretinere, chiar daca in cuantum de numai 50 lei luna, lucru interzis de art. 622 alin. 2 C. proc. civ. În plus, nu există o suma determinata care să facă obiectul executării silite, astfel că nu s-ar putea executa decât ceea ce paratul ar declara ca obține cu titlu de venit lunar net, iar nu venitul real obținut lunar de către acesta. Numai instanța de judecata, printr-o hotărâre judecatorească poate sa stabilească in mod definitiv daca o asemenea diferența dintre pensia datorata si cea plătită efectiv exista si care este cuantumul unei asemenea diferente.
S-a mai susținut că în cauză nu sunt incidente cauza dispozițiile art. 711 alin. 2 C. proc. civ. invocate de care instanța in considerentele sentinței apelate. Titlul executoriu reprezentat de sentința civila nr._/2010 are un dispozitiv clar, conform dispozițiilor art. 94 C. fam., aplicabil la data pronunțării acestuia, astfel ca nu are nevoie de niciun fel de explicitare. Prin aceasta hotărâre s-a dispus "modificarea pensiei de intretinere stabilita prin Sentința civila nr. 1482/04.04.2001 a Judecătoriei Călărași, in sensul obligării paratului la plata unei pensii lunare de intretinere de 16,5 % din venitul sau net lunar, de la data pronunțării hotărârii pana la majorat". Problema este ca debitorul nu si-a executat niciodată obligația prevăzuta in acest titlu in mod corespunzător, adică prin raportare la venitul lunar net Înregistrat in mod real de către acesta. Pe calea unei contestații la executare, chiar vizând lămurirea titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr._/2010 nu se poate obține transformarea unei obligații de intretinere stabilita in sarcina paratului-debitor in cota procentuala ., așa cum in mod eronat a apreciat instanța de fond, si nici nu se poate verifica respectarea de către parat a cotei procentuale stabilita de către instanța in sarcina acestuia. Pe fondul cauzei, din probele administrate in fata primei instanțe rezulta ca veniturile paratului sunt mult mai ridicate decât cele la care s-a raportat la momentul plații pensiei de intretinere către reclamant.
Intimatul a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a susținut că, în opinia sa, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și se impune respingerea apelului.
Alte probatorii nu au fost administrate în fața instanței de apel.
Dispozitiile de drept material si procedural aplicabile spetei;
Potrivit art.479al.1C.proc.civ. în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată ,,instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță’’.
Aprecierile tribunalului;
Apelul este nefondat și va fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Indiscutabil că reclamantul apelant nu neagă faptul că se află în posesia unui titlu executoriu cu privire la pretarea pensiei de întreținere de către pârât, titlu constând în sentința civilă nr._/2010. Ceea ce se contestă, și constituie diferendul dintre părți este cuantumul prestației periodice stabilite de către instanța de judecată, mai precis câtimea sumei de bani ce trebuie achitată lunar de către pârât cu titlu de pensie de întreținere. În acest context, tribunalul reține că ceea ce părțile dispută este reprezentat de întinderea obligației de întreținere.
Or, așa cum a arătat și instanța de fond, în măsura în care există nelămuriri cu privire la întinderea obligației stabilite prin titlu executoriu, în cazul de față a prestației periodice stabilite în sarcina pârâtului cu titlu de pensie de întreținere, creditorul trebuie să uzeze de procedura contestației la titlu. Prin urmare, există o cale specifică, prin uzarea căreia creditorul va obține stabilirea, în concret a întinderii obligației de întreținere, mai precis a prestației periodice lunare ce trebuia achitată de către debitor.
Nu pot fi primite argumentele apelantului susținute în considerentele cererii de apel. Aceasta deoarece, pentru a putea demara procedura contestației la titlu nu este necesar în mod absolut începerea formalităților de executare silită, ci este suficient să existe o executare, chiar benevolă, însă părțile să se afle în dispută cu privire la întinderea obligației executate, fapt ce este îndeplinit în cauză. Nu interesează dacă a început sau nu executarea silită, ci doar să existe o executare asupra căreia părțile să aibă puncte de vedere diferite cu privire la întindere, rezultate din însuși modul de întocmire al dispozitivului hotărârii judecătorești.
Doctrina și practica judiciară au statuat în mod constant că poate fi lămurit titlul care obligă la plata unei sume de bani al cărui cuantum nu este stabilit în mod exact în dispozitiv. Or, în cazul de față, obligația de plată este stabilită în mod procentual și nu în sumă fixăm, părțile implicate având poziții diferite cu privire la veniturile la care procentul stabilit trebuie aplicat. Tocmai de aceea doctrina în materie a arătat stăruitor că atunci când prin hotărâre judecătorească, se dispune plata întreținerii în bani, instanța judecătorească trebuie să stabilească valoric suma, nefiind suficientă fixarea unei cote din câștigul din muncă, deoarece în acest mod hotărârea nu poate fi executată, căci legea nu arată(cu precizie)ce se înțelege prin câștig din muncă.
Este adevărat, așa cum susține și apelantul, că numai printr-o hotărâre judecătorească se poate stabili suma corect datorată cu titlu de pensie de întreținere de către debitorul obligației, însă o astfel de hotărâre va fi cea obținută pe calea contestației la titlu.
În plus, instanța nu poate acorda pensia de întreținere pentru trecu. Aceasta deoarece pensia trebuie sa raspunda unei nevoi urgente pentru procurarea celor necesare traiului, nevoie care devine evidenta doar in momentul cererii de chemare in judecata. Se prezuma ca mai inainte de acest moment nevoia nu avea caracterul de a fi urgenta de vreme ce creditorul obligatiei nu a fost silit sa actioneze. Este adevarat ca tot practica si doctrina au statuat ca pensia se poate acorda si pentru trecut in cazul in care introducerea actiunii in justitie a fost intarziata dintr-o cauza imputabila paratului, asa cum acrediteaza ideea intimatele, insa se impun a fi indeplinite doua conditii. In primul rand trebuie sa existe o astfel de cerere din partea reclamantului iar in al doilea rand trebuie dovedita cauza imputabila paratului. Nici una dintre conditii nu este indeplinita in cauza.
Cu aceste argumente, tribunalul va respinge ca nefundat apelul reclamantului, cu consecința menținerii soluției instanței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul R. G. L., cu domiciliul procesual ales în Constanta, . nr. 38, ., județ C., împotriva sentinței civile nr.2029/26.02.2014 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. P., cu domiciliul în Constanta, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. E. M. C. M.
GREFIER
R. E.
Jud.fond C.I.
Red.Th.dec..jud.M.C.M.
22.09.2014/4ex.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 566/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 3/2014. Tribunalul... → |
|---|
