Succesiune. Decizia nr. 173/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 14248/212/2011*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.173
Ședința publică din 6 februarie 2014
PREȘEDINTE - C. R. D.
JUDECĂTORI – A. L.
- V. C. C.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare recursul civil având ca obiect succesiune, recurs declarat de recurenta reclamantă D. E., cu domiciliul în Constanta, . nr. 42A, județ C., împotriva sentinței civile nr.3987/19.03.2013 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. Z., cu domiciliul în comuna Cogealac, ., județ C., A. A., cu domiciliul în Constanta, ., ., ., A. G., cu domiciliul în Constanta, .. 15, județ C. și F. S., cu domiciliul în Constanta, ., județ C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă personal recurenta reclamantă și intimatul pârât A. G., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.88 și următoarele Cod procedură civilă, că prezentul recurs este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 5 lei, conform chitanței de la dosar și timbru judiciar de 0,15 lei, după care:
Intimatul pârât A. G., personal, la interpelarea instanței, arată că i s-au comunicat motivele de recurs.
Recurenta reclamantă și intimatul pârât A. G., personal, solicită a se lua act că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, recurenta reclamantă, personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, având în vedere că la dosar nu sunt acte doveditore. Arată că i-au fost încălcate toate drepturile, că toate hotărârile pronunțate s-au dat fără a fi administrate probe și că în dosarul civil nr.6329/2012 i s-a încălcat dreptul la apărare.
Luând cuvântul, intimatul pârât A. G., personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată;
Prin sentința civilă nr.3987 din 19 martie 2013 Judecătoria C. a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuenta D. E. împotriva sentința civilă nr._/2010 pronunțată de Judecătoria C..
Cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod pr. civilă, respectiv descoperirea unui înscris nou constând în adresa nr.1598/14.03.2003 emisă de Arhivele Naționale, de natură a schimba aspectele reținute de instanță în hotărârea a cărei revizuire se cere.
Pentru a motiva această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că nu sunt întrunite cumulativ cerințele impuse de art. 322 pct. 5 din Codul de pr civilă pentru admiterea cererii de revizuire în sensul că înscrisul nu a fost reținut de partea care l-a procurat la cerere, astfel că și revizuenta putea să îl obțină în măsura în care se adresa Arhivelor Naționale și nici nu a existat o împrejurare mai presus de voința părți care să o fi împiedicat să obțină sau să prezinte în instanța înscrisul în discuție.
Sub un alt aspect, prima instanță a reținut că în raport de istoricul cauzei înscrisul nu putea determina o altă soluție decât cea pronunțată in cuprinsul sentinței civilă nr._/2010 a Judecătoriei C. câtă vreme hotărârile judecătorești pronunțate în precedent au stabilit irevocabil calitatea de moștenitori față de Baturi G..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuenta D. E. care a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei soluționări a cauzei.
Se susține în acest sens că înscrisul depus îndeplinește condițiile impuse de art.322pct.5C.pr.civ. deoarece a fost reținut de către numitul A. A. și întrucât acest înscris nu îi era profitabil nu la prezentat instanței.
Se arată de asemenea că instanța de fond a apreciat greșit și atunci când a statuat că acest înscris putea fi obținut de către revizuentă care s-a încrezut în afirmațiile părții adverse.
În raport de aceste împrejurării recurenta a solicitat reformare în tot a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii.
Intimații nu a formulat întâmpinare și nici nu au fost administrate alte probatorii în fața instanței de recurs.
Aprecierile Tribunalului.
Analizând recursul din perspective criticilor formulate, ca și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată caracterul nefondat al acestuia pentru considerentele ce se vor arăta în continuare;
Revizuire este o cale de retractare, care repune în discuție o hotărâre ale căror efecte au intrat deja sub puterea lucrului judecat, astfel că rediscutarea unei situații tranșate definitive de către instanță trebuie să aibă la bază probe care se bucură de o obiectivitate de nezdruncinat.
Art.322 pct. 5 teza I Cod pr. civilă prevede că revizuirea unei hotărârii poate interveni în cazul în care, după darea unei hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Pentru ca autoritatea de lucru judecat a unei hotărârii judecătorești să fie pusă în discuție în această modalitate este imperios necesar a fi îndeplinite cumulative următoarele condiții; partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forța probantă prin el însuși fără să fie nevoie să fie confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Concepția asupra noțiunii de înscris, în înțelesul art.322 pct. 5 Cod pr civilă a evoluat și în mod constant practica judiciară recentă în materie a statuat că nu se poate circumscrie noțiunii de înscris, declarația extrajudiciară chiar în forma autentică a unui martor, recunoașterile părților, un înscris administrat într-o altă cauză anterior pronunțării sentinței atacate, notele de concluzii, relațiile furnizate de autoritățile publice ulterior procesului definitivat, un articol publicat în presă.
În cazul concret se reține că înscrisul nou invocat de revizuentă în demersul său judiciar îl constituie adresa furnizată de către Arhivele Naționale la data de 14.03.2003 la solicitarea numitului A. M. A., prin care se atestă că în evidențele acestei entității nu figurează A. M. colonist la Sinoe
În raport de acest înscris, Tribunalul constată că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a revizuirii în reglementarea dată de art.322 pct. 5 Cod pr. civilă, dar și de jurisprudența CEDO ,care impune ca desființarea unei hotărârii judecătorești intrate în puterea lucrului judecat să nu poată interveni decât pentru defecte fundamentale ale hotărârii, care au devenit cunoscute instanței, numai după terminare procesului.
Dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe ,astfel cum este garantat de art.6 din Convenție trebuie interpretat în lumina preambulului la Convenție ale cărui dispoziții relevante afirmă că statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este dat de principiul certitudini juridice ,care impune printre altele că ,atunci când instanțele pronunță a hotărâre irevocabilă ,decizia acestora să nu fie contestată. Acest principiu accentuează faptul că nici una dintre părți nu are dreptul de a solicita revizuirea unei hotărârii definitive și obligatorii doar pentru a obține o reaudiere și o nouă decizie într-o cauză.
În mod constant instanța europeană a apreciat că reprezintă defect fundamental, care justifică revizuirea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat, numai circumstanțele nou descoperite adică cele care au legătură cu cazul, au existat în cursul procesului și nu a fost dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminare procesului.
În același sens dreptul intern prin norma cuprinsă în art.322 pct. 5 din Codul de pr. civilă care este de strictă interpretare, condiționează admiterea cererii de revizuire de descoperirea ulterioară a unor acte noi care existau la data judecății, deoarece numai în această situație ele au putut fi reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitatea de a le prezenta. Legea cere ca imposibilitatea părții de a se folosi de înscrisuri să rezulte din faptul că au fost reținute de partea potrivnică sau că nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Prin urmare, așa cum s-a reținut și prin deciziile de speță pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu poate justifica admiterea cererii de revizuire simpla împrejurare a descoperirii, după data rămânerii definitive a hotărârii, a anumitor înscrisuri probatorii, fără a dovedii că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedecat-o să le procure în timpul procesului.
Cu privire la prima situație, cea a reținerii înscrisurilor doveditoare de către partea adversă, se observă că legiuitorul a înțeles să deschidă calea revizuirii nu pentru orice fel de descoperire a înscrisurilor după dare hotărârii a cărei revizuire se cere. Este necesar ca înscrisurile să fie fost reținute de partea adversă ,astfel că revizuentul nu a putut avea cunoștință despre ele și nu a putut să le folosească în procesul de fond. Prin urmare dacă înscrisul exista și putea fi procurat de către parte sau dacă putea fi procurate de parte sau de către instanță la solicitarea părții interesate, nu deschide calea revizuiri.
Referitor la cea de a doua situație doctrina și practica judiciară în materie se referă la această împrejurare ca fiind asimilată forței majore, adică un eveniment mai presus de voința părților, proba acestei împrejurări urmând a fi făcută de revizuent în condițiile dreptului comun.
În acest context Tribunalul reține că depunerea de către revizuentă a acestei adrese în calea de ataca a revizuirii, fără existența unui obstacol care să fi împiedecat eliberarea actului în cursul procesului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, nu deschide calea revizuirii.
Cum în speță, revizuenta nu a făcut nici o dovadă că dintr-o împrejurare mai presus de voința sa a fost împiedecată să depună actul în discuție cu ocazia judecării în fond a litigiului, acesta nu poate fi invocat ca înscris nou în sprijinul cererii de revizuire.
Prin urmare în mod corect prima instanță a reținut că o astfel de împrejurare nu a existat în cauză, ba mai mult, înscrisul pretins ,,nou’’ putea fi obținut prin minime diligențe de însăși revizuenta care se putea adresa instituției menționate, iar în măsura în care instituția ar fi refuzat să răspundă, informația cuprinsă în adeverința eliberată de Arhivele Naționale putea fi obținută prin intermediul instanței de judecată în cadrul procesului finalizat cu hotărârea a cărei revizuire se cere.
Nici condiția ca înscrisul să fie doveditor, adică să fie probant prin el însuși nu este îndeplinită în cauză, deoarece un înscris care implică la rândul său cerința confirmării prin alte mijloace de probă sau care ar fi susceptibil de completare ulterioară prin alte acte sau mijloace de dovadă nu îndeplinește această cerință.
Sub aspect probator se constată că mențiunea înserată în această adresă nu are forță doveditoare prin ea însăși având în vedere că la soluționarea în fond a litigiului s-au avut în vedere și hotărâri judecătorești respectiv decizia civilă nr.498/CA din 16.10.2008 a Curții de Apel C. prin care s-a dezlegat problema de drept a calității de moștenitori a părților în mod irevocabil astfel că, această statuare a instanțelor a intrat în autoritatea de lucru judecat și nu mai poate fi supusă unei reevaluări ulterioare.
De altfel ceea ce pretinde în fapt revizuenta pe această cale este o reapreciere a probatoriului cu referire la calitatea de moștenitori a părților, aspecte care se dovedesc însă incompatibile cu structura revizuirii de cale extraordinară de atac.
În consecință, nu se poate reține aplicarea greșită a legii de către instanța de fond în raport de cerințele cumulative ce trebuie îndeplinite pentru a fi declarată admisibilă revizuirea întemeiată pe prevederile art.322pct.5 Cod pr. civilă
Constatând prin urmare că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă a legii, ceea ce denotă caracterul nefondat al criticilor care se circumscriu cazului de modificare prevăzut de art.304 pct. 9 din Codul de pr. civilă, Tribunalul urmează ca făcând și aplicarea art.312 alin.1 din același cod să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă D. E., cu domiciliul în Constanta, . nr. 42A, județ C., împotriva sentinței civile nr.3987/19.03.2013 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. Z., cu domiciliul în comuna Cogealac, ., județ C., A. A., cu domiciliul în Constanta, ., ., ., A. G., cu domiciliul în Constanta, .. 15, județ C. și F. S., cu domiciliul în Constanta, ., județ C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. D. A. L. V. C. C.
GREFIER,
G. B.
Jud.fond R.-V.D.-Ș./Red.și tehnored.dec.jud.V.C. C../19.02.2014/2ex.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 06-05-2014, Tribunalul CONSTANŢA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 578/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
