Ordin de protecţie. Decizia nr. 3/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 1432/322/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3/A/CC
Ședința publică de la 29 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: B. A. D.
Judecător: O. N.
Grefier: V. E.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, C. L.,
procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul C.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâtul L. A. L. împotriva sentinței civile nr. 108 C.C. din 23 septembrie 2013 a Judecătoriei Târgu S..
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă avocatul N. D. pentru recurent, intimata S. H. personal și asistată de avocatul Dobolyi T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Avocatul apelantului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar încheierea Judecătoriei Târgu S. din data de 09.10.2013, din care rezultă că intimata a formulat o cerere prin care a solicitat încredințarea minorului L. Hunor la tatăl său, cerere care a fost anulată ca netimbrată, însă consideră că acest înscris este util la soluționarea cauzei.
Reprezentanta intimatei de asemenea, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar cererea adresată de reclamantă DGSPC C., cererea adresată de reclamantă Poliției Municipiului Târgu S..
Referitor la cererea intimatei prin care a solicitat încredințarea minorului L. Hunor, arată că această cerere a fost depusă în necunoștință de cauză, practic intimata a dorit să aducă la cunoștința instanței că minorul a fost luat de către tatăl său.
În ceea ce privește probele în apel, reprezentanta Ministerului Public arată că este de acord cu încuviințarea acestora.
Instanța încuviințează în apel, atât pentru partea apelantă, cât și pentru partea intimată proba cu înscrisuri, văzând în acest sens dispozițiile art. 478 NCPC, probă utilă, pertinentă și concludentă cauzei.
La întrebarea instanței, reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului pentru motivele arătate în cererea de apel, fără cheltuieli de judecată.
Arată, că la data de 05.08.2013 apelantul s-a deplasat la locuința intimatei, într-adevăr la o oră mai târzie, cu scopul de a lămuri probleme legate de pensia de întreținere pe care o prestează lunar pentru fiul lor care la acea dată locuia cu mama sa. Apelantul nu știe din ce motiv intimata a sunat la poliție susținând că o deranjează.
Din cuprinsul fișei de intervenție la eveniment, depuse ulterior închiderii dezbaterilor pe fond, rezultă că intimata nu a făcut nicio declarație agenților sosiți la fața locului prin care să susțină că apelantul l-ar fi amenințat, că ar fi fost agresiv verbal sau psihic cu ea în cursul zilei respective sau anterior.
Cu privire la probele aflate la dosar, pune în vedere instanței faptul că intimata a depus la dosar un certificat medico – legal din anul 2012, care nu are relevanță în speța de față, (plângerea a fost retrasă) aceeași afirmație fiind valabilă și în ceea ce privește declarațiile martorilor, considerând că se referă la perioada cât au fost părțile căsătoriți.
Mai arată că deși părțile au fost despărțiți, apelantul a avut o atitudine mai mult decât corectă față de intimată, prin deschiderea unui salon de înfrumusețare pentru ca aceasta să asigure un trai decent pentru ea și fiul lor. Cu toate acestea, intimata refuză să presteze orice activitate pentru a se întreține și așteaptă în continuare ca apelantul să o susțină financiar, ca și în perioada căsniciei. Apelantul nu cunoaște cum cheltuiește intimata banii trimiși de acesta cu titlu de pensie de întreținere, însă fiul lor s-a plâns de mai multe ori că are nevoie de bani pentru că mama sa nu îi dă și îl îndrumă la tata în acest scop.
Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, deoarece nu s-a comis nici un act de violență în accepțiunea Legii nr. 217/2003 și prin urmare nici nu există o stare de pericol la adresa vieții, libertății sau integrității intimatei.
Măsurile impuse de instanță prin emiterea ordinului de protecție au fost luate cu ușurință de instanța de fond, fără a lua în considerare faptul că acest ordin poate să prejudicieze relațiile dintre părți ca părinți, cât și prestigiul apelantului în comunitatea locală, probele administrate în cauză nefiind de natură să demonstreze fără urmă de îndoială că ar fi săvârșit vreun act de violență față de intimată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Arată, că prima instanță a dispus emiterea ordinului de protecție, deoarece în speță sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții cerute de lege, respectiv comiterea unui act de violență, act ce pune în pericol la viața, libertatea sau integritatea reclamantei și care este comis de un membru al familiei, dovadă în acest sens sunt înregistrările, declarațiile martorilor și certificatul medico –legal din 2012.
În continuare arată că intimata este amenințată și șantajată de către fostul ei soț. Conform certificatului medico – legal nr. 1110/A2/302 din 2 iulie 2012 atât integritatea, cât și sănătatea lui S. H. a fost pusă în pericol de către L. A. L.. În legătură cu retragerea plângerii după emiterea certificatului medico – legal se arată că aceasta a fost retrasă pentru că intimata a fost intimidată de către apelant.
Totodată arată că ordinul de protecție se emite în scopul înlăturării stării de pericol în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 217/2003.
Apreciază că instanța de fond a aplicat o soluție în înțelesul art. 2 lit. c din Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie și consideră că și instanța de control judiciar are răspunderea de a preveni ca starea intimatei să se înrăutățească.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a apelului împotriva sentinței civile nr. 108 C.C. din 23 septembrie 2013 a Judecătoriei Târgu S., întrucât din actele dosarului rezultă că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 4 și 23 din Legea nr. 217/ 2003 pentru emiterea ordinului de protecție.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 108 C.C. din 23 septembrie 2013, Judecătoria Târgu S. a admis cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată de reclamanta S. H. împotriva pârâtului L. A. L..
A obligat pârâtul L. A. L., pe o durată de trei luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, la respectarea următoarelor măsuri:
- să păstreze o distanță de minim 50 de metri față de reclamantă, față de locuința acesteia și față de locul de muncă al acesteia
- se interzice orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau prin orice alt mod, cu reclamanta.
A atras atenția pârâtului că nerespectarea prezentului ordin de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești, care se pedepsește cu închisoare de la 1 lună la 1 an, fără posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile au fost căsătorite, din căsătorie a rezultat un copil minor – L. Hunor. Prin sentința civilă nr. 82 CC/19.10.2012 a Judecătoriei Tg. S. s-a desfăcut căsătoria părților prin acordul lor. Părțile nu mai locuiesc împreună din anul 2011, reclamanta locuind cu minorul pe ., nr. 30, însă pârâtul caută să ia legătura cu ea atât la domiciliul ei, cât și telefonic. Deși reclamanta nu dorește să fie căutată, pârâtul forțează . adresează jigniri și amenințări. Din declarațiile martorelor audiate coroborat cu fișa de intervenție a organelor de poliție din 05.08.2013, toate coroborându-se cu susținerile reclamantei, rezultă că pârâtul, atunci când consumă băuturi alcoolice se manifestă agresiv. Reclamanta a suferit de depresie, pe fondul dificultăților de adaptare în viața personală. A fost internată și pentru dezalcoolizare. Din rezoluția din 29.10.2012 de neîncepere a urmăririi penale împotriva pârâtului pentru lovire sau alte violențe, precum și din certificatul medico – legal depus la dosar rezultă că pârâtul a agresat-o și fizic pe reclamantă și nu doar o dată. Prezența copilului minor nu l-a împiedicat pe pârât de la aceste manifestări. Din fișa de intervenție a organelor de poliție din 05.08.2013 rezultă că pârâtul a căutat-o pe reclamantă venind la locuința acesteia în jurul orelor 22,15, încercând să intre împotriva voinței ei de a sta de vorbă cu el, iar motivul arătat de pârât organelor de poliție care au intervenit pentru a aplana scandalul a fost că venise să discute despre pensia alimentară a fiului lor. Luând legătura cu reclamanta în această stare și cu comportamentul ce rezultă din cele anterior reținute, pârâtul îi produce temeri, neliniștește, îi perturbă viața.
Instanța de fond a reținut că părțile după desfacerea căsătoriei nu au reușit să păstreze o relație normală, ci pârâtul încă o caută pe reclamantă însă într-un mod ce depășește buna viețuire, împotriva voinței ei, cauzându-i neplăceri, perturbând-o psihic prin jigniri, amenințări, violență verbală, distrugându-i liniștea, mai ales când el se află sub influența băuturilor alcoolice. Pe fondul stării psihice a reclamantei care încă merge pentru tratament la medicul psihiatru, aceste manifestări îi pun pericol iminent integritatea fizică, morală. Reaua – credință a pârâtului rezultă din faptul că o caută pe reclamantă și aceasta chiar și când el este sub influența băuturilor alcoolice, pentru a-și exprima în prezența ei frustrările, ba chiar și în prezența minorului. La 05.08.2013 a spus organelor de poliție că a căutat-o pe reclamantă pentru a vorbi despre pensia de întreținere a fiului lor, dar asemenea discuții nu au loc la orele 22,00, cu scandal, mai ales că și pârâtul are o nouă familie și încă un copil minor.
Condițiile prevăzute de Legea nr. 217/2003 pentru emiterea unui ordin de protecție sunt: să se constate comiterea unui act de violență, în înțelesul art. 4 din Legea nr. 217/2003, anume violență verbală, violență psihologică și violență, actul de violență să fie de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei, actul să fie unul de violență în familie, în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă a art. 5.
Art. 24 prevede că durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului.
În cauză sunt indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, integritatea fizică, psihică a reclamantei i-ar fi puse în pericol.
Prima instanță a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, întrucât pârâtul deține calitatea de membru de familie (potrivit sensului atribuit prin art. 5 lit. c din același act normativ) și se impune înlăturarea expunerii reclamantei la tratamentele agresive psihice la care a supus-o/o supune. Comportamentul pârâtului creează un pericol iminent pentru integritatea fizică, psihică a reclamantei.
Pe cale de consecință, judecătoria a emis un ordin de protecție în favoarea reclamantei, având în vedere că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege, respectiv:
- s-a constatat comiterea unui act de violență, în înțelesul art. 4 din Legea nr. 217/2003, anume violență verbală (adresarea printr-un limbaj jignitor, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare), violență psihologică (provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace) și violență fizică(adică o vătămare corporală ori a sănătății prin lovire, constată medico-legal).
- actul de violență este de natură să pună în pericol integritatea victimei.
- actul este unul de violență în familie, în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.
Modalitatea de admitere a cererii, raportat la tipicul acțiunii (anume că părțile nu sunt coproprietare asupra imobilului, dar locuiesc în aceeași comunitate – mun. Tg. S.) va fi aceea prevăzută de art. 23 al.1 lit. d și f din Legea nr. 217/2003, pe o perioadă de 3 luni de la data emiterii ordinului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel - calificat ca atare de instanța de control judiciar - în termen legal pârâtul L. A. L. solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul de a se respinge cererea formulată de reclamantă.
În motivarea apelului se arată că la data de 05.08.2013 apelantul s-a deplasat la domiciliul intimatei, într-adevăr la o oră mai târzie, cu scopul de a lămuri probleme legate de pensia pe care o prestează pentru fiul minor al părților, care la data respectivă locuia cu mama sa, iar intimata, fără nici un motiv, a sunat la poliție susținând că este deranjată, sens în care, arată apelantul, conform fișei de eveniment depusă ulterior dezbaterilor pe fond, rezultă că nu s-a întâmplat nimic, intimata nefăcând nicio declarație în sensul că ar fi fost amenințată sau că pârâtul ar fi fost agresiv, verbal sau fizic, față de aceasta, în cursul zilei respective sau anterior.
Arată apelantul că, ulterior, fiul minor al părților s-a mutat la acesta, refuzând să se întoarcă la domiciliul mamei, iar pe de altă parte se arată că apelantul a avut o atitudine mai mult decât corectă față de intimată, deschizând pentru aceasta și un salon de înfrumusețare, însă aceasta refuză să presteze orice fel de activitate pentru a se întreține.
De asemenea se arată că, în ceea ce privește certificatul medico legal depus la dosar, acesta nu prezintă relevanță în cauză având în vedere că se referă la perioada în care părțile erau căsătorite, iar în ceea ce privește martorii se arată că aceștia au cunoștință despre relațiile dintre părți doar din declarațiile tendențioase ale reclamantei.
Totodată, se arată că este relevant faptul că părțile sunt divorțate, nu au același domiciliu și au împreună un copil minor, căsnicia acestora fiind dificilă, însă pârâtul ajutând-o pe reclamantă atunci când a avut probleme.
Pe de altă parte, se arată că instanța de fond a avut o atitudine ostilă față de pârâtul apelant, refuzând să-l audieze, deși ar fi trebuit să exercite un rol activ în soluționarea cauzei, cu atât mai mult cu cât legea a prevăzut și asistența juridică obligatorie.
În concluzie, se arată că nu sunt îndeplinite condițiile Legii 217/2003, neexistând nicio stare de pericol la adresa vieții, libertății sau integrității reclamantei, măsurile dispuse fiind luate cu prea multă ușurință și fiind de natură să prejudicieze atât relația dintre tată și copil, cât și prestigiul acestuia în comunitate locală.
În drept, se invocă art. 483 și urm. NCPC., art. 488 alin.1 pct.8 NCPC. precum și Legea 217/2003.
În apărare, intimata S. H. a depus la dosar la data de 07.10.2013 întâmpinare (fila 9) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării se arată că sentința este legală, temeinică și pe deplin motivată, instanța reținând corect îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții cerute de lege, respectiv comiterea unui act de violență, act ce pune în pericol la viața, libertatea sau integritatea reclamantei și care este comis de un membru al familiei.
În sensul celor de mai sus se arată că în cauză rezultă atât violența verbală, în acest sens fiind înregistrările și declarațiile martorilor, violența psihologică precum și violența fizică probată cu certificatul medico legal depus la dosar, subliniindu-se că reclamanta se află în situația de pericol reglementată de lege conform constatărilor psihologului Pasztor Boglarka, arătându-se de asemenea că Legea 217/2003 arată că protecția și promovarea drepturilor victimelor violenței în familie se realizează în conformitate cu principiul prevenirii săvârșirii actelor de violență în familie.
În drept, se invocă art. 456 alin.1 NCPC., Legea 217/2003, Directiva 2011/99/UE.
Părțile au solicitat în apel proba cu înscrisuri, probă încuviințată de instanță, sens în care au fost depuse la dosar încheierea Judecătoriei Târgu S. din data de 09.10.2013, cererea adresată de reclamantă DGSPC C., cererea adresată de reclamantă Poliției Municipiului Târgu S..
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate de apelantă, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei cereri întemeiată pe prevederile Legii 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violenței în familie, solicitându-se emiterea unui ordin de protecție în conformitate cu disp. art. 23 alin.1 lit.d și f din acest act normativ.
Cererea a fost admisă, iar instanța de control judiciar constată că judecătoria a motivat detaliat și pertinent soluția pronunțată, situația de fapt fiind temeinic reținută ca urmare a unei corecte coroborări și aprecieri a probelor administrate, reținându-se în mod temeinic că integritatea fizică și integritatea psihică a reclamantei sunt puse în pericol prin comportamentul agresiv psihic și fizic al pârâtului apelant.
Totodată, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii 217/2003 incidente în cauză, reținând argumentat că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 23 alin.1 pentru admiterea cererii și dispunerea măsurilor prevăzute de art. 23 alin.l1 lit.d și f din acest act normativ.
Analizând motivele de apel invocate de apelant, în ceea privește lipsa unui rol activ al instanței de fond, tribunalul constată că în cauză pârâtul a beneficiat de toate garanțiile procesuale reglementate de Noul Cod de procedură civilă, fiind asistat de avocat, având posibilitatea de a propune probe și a combate toate apărările părții adverse, instituția audierii unei părți nefiind reglementată în cadrul procesului civil, pârâtul având posibilitatea efectiv exercitată de a-și exprima în cadrul cuvântului pe fond (fila 39) poziția procesuală față de cererea reclamantei și față de toate aspecte de fapt și de drept ridicate în cauză, considerente față de care nu poate fi reținut un motiv de nelegalitate a sentinței pe acest considerent.
În ceea ce privește aspectele legate de faptul că minorul a plecat la tatăl său după incidentul din data de 5 august 2013 precum și cele vizând pensia de întreținere pentru copil, instanța va avea în vedere că cererea pentru emiterea ordinului de protecție vizează raporturile dintre foștii soți în sensul art. 5 lit.b din Lege, iar nu raporturile dintre aceștia și copil, astfel că acest motiv de apel nu va fi reținut.
Relativ la consemnările din fișa de eveniment din data de 05.08.2013 întocmită de organele de poliție, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a analizat - în mod corect – acest înscris coroborat cu toate celelalte probe administrate, reținând –în mod pertinent – ca fiind relevant faptul că, potrivit acestui înscris, ora la care pârâtul a mers acasă la reclamantă a fost una târzie și evident nepotrivită, fiind de natură să denote intenția acestuia de o șicana pe fosta soție și de a-i induce o stare de tensiune, acte ce se subscriu noțiunii de violență psihică.
Relativ la faptul că certificatul medico legal consemnează o situație existentă în timpul căsătoriei, tribunalul constată de asemenea că acest înscris a fost analizat corect coroborat cu ansamblul celorlalte probe administrate, în cauză interesând toate aspectele care reflectă comportamentul pârâtului apelant față de reclamanta intimată, fiind lipsit de relevanță dacă acestea au avut loc în timpul căsătoriei sau după desfacerea acesteia, din probele administrate rezultând fără echivoc că tensiunea dintre părți nu a încetat odată cu finalizarea căsniciei, atitudinea violentă a pârâtului manifestându-se și ulterior, în contextul în care părțile nu mai locuiesc împreună.
În consecința, verificând hotărârea atacată sub aspectul concordantei cu dispozițiile legale, respectiv cu normele de drept substanțial precum și a normelor de drept procesual civil, tribunalul constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, având suport în probele administrate, sens în care, văzând art. 480 alin.1 NCPC. tribunalul va respinge apelul că nefondat, cu consecința păstrării sentinței apelate.
Față de soluția de respingere a apelului instanța va dispune conform art. 482 raportat la art. 453 alin.1 NCPC. obligarea părții apelante – aflată în culpa procesuală – la plata cheltuielilor de judecată către partea intimată în suma de 500 lei reprezentând onorariul avocațial potrivit chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul apelant L. A. L. împotriva sentinței civile nr. 108/CC/23.09.2013 a Judecătoriei Târgu S. – pe care o păstrează.
Obligă apelantul L. A. L. la plata sumei de 500 lei către intimata S. H. cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi – 29.10.2013.
Președinte Judecător Grefier
B. A. D. O. N. V. E.
Red. B.A.D./01.11.2013
Tehnored. V.E./01.11.2013
5 ex.
Judecător fond – K. S.
| ← Îndreptare eroare materială. Sentința nr. 1319/2013.... |
|---|
