Pensie întreţinere. Hotărâre din 19-11-2013, Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 5402/305/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL COVANA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.585/R
Ședința publică de la 19 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: R. I. C.
Judecător: D. C.
Judecător: A. C.
Grefier: C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul M. V. împotriva sentinței civile nr.1217 din 11 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra contestației în anulare de față au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și la care se face trimitere, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru data de 29 octombrie 2013, 05 noiembrie 2013, 12 noiembrie 2013 și 19 noiembrie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr.1217 din 11 aprilie 2013 Judecătoria Sf. G. a
admis acțiunea civilă formulată de reclamantele F. B.-M., în calitate de reprezentant legal al minorului M. I., ns. la data de 30.05.2001, și M. A.-M. A., ns. la data de 04.03.1998, asistată de F. B.-M., ambele cu domiciliul ales în B., .. 88, ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul M. V., domiciliat în ., nr. 118, jud. C., cu reședința în Germania, Wiebler nr. 27, Westenforz_.
A majorat pensia de întreținere stabilită prin dispozițiile sentinței civile nr. 499/23.03.2006 a Judecătoriei Sf. G., în sarcina pârâtului și în favoarea minorilor M. I. și M. A.-M. A., de la suma de 110 lei lunar la o pensie de întreținere în cuantum de câte 614 lei lunar pentru fiecare copil (1228 lei în total), începând cu data de 28.11.2012 și până la majoratul minorilor sau până la noi dispoziții ale instanței.
A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul este tatăl minorilor M. A.-M. A., ns. la data de 04.03.1998, și M. I., ns. la data de 30.05.2001, astfel cum reiese din certificatele de naștere depuse la dosarul cauzei. (f.8,9)
Prin sentința civilă nr. 499/23.03.2006 a Judecătoriei Sf. G. (f.5-7), s-a dispus obligarea pârâtului la plata unei pensii în întreținere în cuantum total de 110 lei în favoarea celor doi minori.
Potrivit art. 531 alin. 1 C.civ. dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere, sau poate hotărî încetarea plății ei.
Din adeverința de venit brut-net emisă de Kockerling GmbH & Co. KG la data de 19.03.2013 (f.47) rezultă că pârâtul realizează un venit net lunar de 837,08 euro, echivalentul în lei al sumei de 3675 lei (calculată prin raportare la cursul BNR din data pronunțării).
Față de această împrejurare, și văzând dispozițiile art. 529 alin. 2 C.civ. potrivit cărora când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii, și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii, precum și faptul că din actele și lucrările dosarului rezultă că pârâtul nu mai are în întreținere minori, pensia de întreținere în favoarea minorilor M. A.-M. A., ns. la data de 04.03.1998, și M. I., ns. la data de 30.05.2001, urmează a fi stabilită la suma de 614 lei lunar pentru fiecare copil (1228 lei în total), pensie de întreținere ce se indexează, de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației conform art. 531 alin. 2 C.civ.
Față de faptul că pensia de întreținere se acordă numai în măsura în care este cerută, prezumându-se, deci, că reclamanta a avut până la data introducerii acțiunii mijloacele pentru procurarea celor necesare traiului și văzând dispozițiile art. 532 alin. 1 C.civ., prima instanță a dispus obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere majorate de la data introducerii cererii de chemare în judecată, adică 28.11.2012, și până la majoratul copilului sau noi dispoziții ale instanței.
Având în vedere considerentele expuse, văzând că de la data pronunțării sentinței civile nr. 1608/05.06.2012 a Judecătoriei Sf. G. atât nevoile minorului, cât și veniturile pârâtului au crescut, în temeiul dispozițiilor art. 531 C.civ. coroborat cu art. 530 alin. 2 C.civ., prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele F. B.-M., în calitate de reprezentant legal al minorului M. I., și M. A.-M. A., cu capacitate de exercițiu restrânsă - asistată de F. B.-M. în contradictoriu cu pârâtul M. V., dispunând potrivit celor de mai jos.
Conform art. 274 C.pr.civ., acțiunea fiind admisă, a fost admisă și cererea accesorie privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la f.36 din dosar. Prima instanță a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.275 C.pr.civ., invocate de pârât la termenul din data de 09.04.2013, întrucât, în materia pensiei de întreținere, față de caracterul alimentar al acesteia, debitorul este de drept în întârziere. Prin urmare, acesta datorează cheltuieli de judecată, chiar dacă recunoaște datoria la prima zi de înfățișare.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs pârâtul-recurent M. V., solicitând modificarea în parte a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii cererii accesorii privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
În motivarea recursului, se arată că, în mod greșit a reținut instanța de fond că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 275 Cpciv invocate de pârât. S-a apreciat de către judecătorie că debitorul obligației de întreținere este de drept în întârziere și prin urmare acesta datorează cheltuieli de judecată, chiar dacă a recunoscut datoria la prima zi de înfățișare.
Recurentul invocă cele statuate de tribunalul suprem prin decizia nr. 2 din 17 martie 1966, în sensul că dispozițiile art. 275 C p civ sunt aplicabile și în acțiunile care au ca obiect stabilirea sau modificarea pensiei de întreținere. Așadar, în speță nu s-a făcut dovada unei puneri în întârziere a pârâtului înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, astfel că acesta nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, atâta vreme cât a recunoscut pretențiile reclamantei. Mai mult decât atât, cuantumul cheltuielilor, de 1000 lei, este nejustificat, fiind disproporționat de mare față de muncă efectiv îndeplinită de avocatul reclamanților, care nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, pricina având un grad redus de complexitate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C p civ.
Reclamantele-intimate nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor legale aplicabile, tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, urmând a-l respinge.
În mod corect a reținut judecătoria faptul că, în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 275 Cpciv întrucât, în materia pensie de întreținere, față de caracterul alimentar al acesteia, debitorul este de drept în întârziere, chiar dacă recunoaște datoria la prima zi de înfățișare.
Așadar, chiar dacă pârâtul a declarat la primul termen de judecată că este de acord cu admiterea acțiunii, acest fapt nu este de natură a duce la exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată, deoarece, conform art. 275 C p civ recunoașterea este lipsită de efecte juridice dacă, înainte de introducerea acțiunii, pârâtul a fost pus în întârziere. În speță, această punere în întârziere a pârâtului –debitor al obligației de întreținere este una legală, ce operează de drept, astfel cum a reținut, în mod corect prima instanță. În acest sens este practica judiciară recentă ( Tribunalul București, secția a II-a civilă, decizia nr. 507/1993).
Nici critica invocată de recurent cu privire la nediminuarea de către instanța de fond a sumei reprezentând onorariul avocatului reclamantelor, nu este fondată. În acest sens, se constată că acțiunea a fost redactată de către avocatul împuternicit al părților reclamante, acesta, chiar dacă nu s-a prezentat personal la termenele de judecată, a asigurat apărarea părților, depunând concluzii scrise cu privire la excepția invocată, pregătind interogatoriul scris propus a fi administrat pârâtului, a trimis un alt coleg avocat, în substituire, pentru a asigura reprezentarea părților reclamante la termenele de judecată. Astfel fiind, onorariul de 1000 lei plătit de reclamante pentru avocatul împuternicit în cauză, este justificat.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, urmând a dispune, în temeiul art. 312 alin. 1 C p civ, respingerea acestuia.
TRIBUNALUL
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul M. V. împotriva sentinței civile nr. 1217/11.04.2013 a Judecătoriei Sf. G., pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. I. C. D. C. A. C.
GREFIER
C. A.
Red.DC/19.12.2013
Tehnored. CA/19.12.2013
2 ex.
Judecător fond. S. O.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 416/2013. Tribunalul COVASNA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 304/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
