Pensie întreţinere. Decizia nr. 304/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 304/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 1198/119/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 304/R/2013
Ședința publică din data de 25 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: M. C. T.
GREFIER: P. C. F.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de recurentul D. F. împotriva deciziei civile nr. 136/R din 26 martie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect pensie de întreținere.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi la amânarea pronunțării, părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2013, când părțile au fost lipsă, iar instanța a constatat cauza în stare de judecată și a reținut-o spre soluționare conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța de control judiciar, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
TRIBUNALUL:
Asupra contestației în anulare de față:
Constată că, prin decizia civilă nr. 136/R din 26 martie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de recurentul D. F. împotriva sentinței civile nr. 30.10.2013 a Judecătoriei S. G., pe care a modificat-o în parte, în sensul că a constatat plata de către pârâtul - recurent D. F. a sumei de 800 lei lunar în favoarea reclamantei - intimate D. L., pentru lunile octombrie, noiembrie, decembrie 2012 și a dispus deducerea acestor sume din cuantumul obligației bănești lunare datorate cu titlu de pensie de întreținere pentru lunile menționate, conform prezentei sentințe. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul C. a reținut și motivat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 30 din 10 ianuarie 2013, Judecătoria S. G. a admis acțiunea reclamantei D. L. împotriva pârâtului D. F. pe care l-a obligat pârâtul să plătească reclamantei D. L., născută la data de 14.05.1993, o pensie lunară de întreținere în cotă procentuală de 16,6 % din venitul net lunar al pârâtului, începând cu data introducerii acțiunii – 04.10.2012 - până la terminarea studiilor dar nu mai mult de vârsta de 26 de ani, sau până la intervenirea unei cauze legale de modificare a condițiilor avute în vedere de instanță la pronunțarea prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 823/09.04.2008 a Judecătoriei S. G. pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 800 de lei în favoarea reclamantei, începând cu data de 25.02.2008 și până la majoratul acestuia sau noi dispoziții ale instanței.
La data de 14.05.2011, reclamanta a împlinit vârsta de 18 ani, însă era în continuarea studiilor, astfel încât în conformitate cu art. 524 cod civil conform căruia „are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din muncă sau din bunurile sale”, prima instanță a constatat că reclamanta era îndreptățită să primească pensie de întreținere de la pârât.
Conform art. 499 alin. 3 Cod civil, „părinți sunt obligați, să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani”.
În acest sens, în baza dispozițiilor art. 525 Cod Civil raportat la art. 529 Cod Civil, având în vedere ca pârâtul era angajat la S.C. Compania Națională de Transporturi Aeriene Române –Tarom S.A., realizând astfel venituri, precum și faptul că pârâtul mai avea doi copii în întreținere, instanța de fond l-a obligat pe acesta la plata pensiei lunare de întreținere în favoarea reclamantei în cotă procentuală de 16,6 % din venitul net lunar al pârâtului, începând cu data introducerii acțiunii – 04.10.2012 - până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de vârsta de 26 de ani, sau până la intervenirea unei cauze legale de modificare a condițiilor avute în vedere de instanță la pronunțarea prezentei hotărâri.
Instanța de fond a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs pârâtul - recurent D. F., solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul stabilirii unei pensii de întreținere în solidar, în sarcina ambilor părinți, potrivit art. 530 alin. 1 Cod civil; iar în subsidiar, respingerea acțiunii reclamantei și păstrarea cuantumului pensiei de întreținere care a fost fixat anterior de către instanță, prin sentința civilă nr. 826/09.04.2008, la suma de 800 lei lunar.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că sentința instanței de fond este netemeinică deoarece nu a luat în considerare toate probele existente la dosarul cauzei. S-a susținut că prevederile din Noul Cod Civil stipulează în sensul că, un copil major care dorește să-și desăvârșească studiile, trebuie să fie susținut de către ambii părinți în solidar, aceștia având obligația de a-l întreține prin asigurarea celor necesare traiului și a acoperirii cheltuielilor pentru educare și învățătură. Recurentul a arătat că a susținut în permanență nevoile materiale ale fiicei sale D. L., cumpărându-i diferite bunuri, respectiv telefon mobil, laptop Acer, suportarea a ½ părți din suma necesară pentru obținerea permisului de conducere, etc. De asemenea, partea a precizat că mai are în întreținere încă doi copii și că plătește lunar 4.000 lei la unități bancare, pentru asigurarea unei locuințe și a unei mașini. Apoi, recurentul invocă netemeinicia sentinței recurate pentru considerentul că prima instanță nu a dedus suma de 4.000 lei plătită în luna decembrie 2012 în contul reclamantei, cu titlu de pensie de întreținere. S-a susținut că hotărârea judecătorească ar fi ambiguă deoarece, pentru lunile august, septembrie nu exista obligația recurentului de plată a pensiei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 499, 516 - 531 Noul Cod civil.
Intimata D. L. a formulat întâmpinare (fila 47) solicitând respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea sentinței judecătoriei ca fiind legală și temeinică.
În recurs, recurentul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: contract de credit nr._/31.12.2012, grafic de rambursare a creditului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul a reținut următoarele: recurentul este tatăl reclamantei - intimate D. L., născută în 14.05.1993 și a fost obligat prin sentința civilă nr. 823/09.04.2008 a Judecătoriei S. G. la plata unei pensii de întreținere în favoarea fiicei sale, în cuantum de 800 lei lunar, până la majoratul acesteia.
Deși este majoră, reclamanta - intimată D. L. se află în continuarea studiilor, potrivit adeverinței depuse la fila 8 din dosar.
Recurentul mai avea în întreținere încă doi copii, pe: D. R. T. și pe D. I. F..
Aspectele de fapt mai sus meționate au fost reținute în mod corect de către judecătorie în cuprinsul sentinței pronunțate. De asemenea, judecătoria a reținut, în mod corect, aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 524 Noul Cod civil, conform cărora are drept la întreținere cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din muncă sau din bunurile sale. Prevederile legale anterior indicate au fost coroborate de către instanța de fond cu cele ale art. 499 alin. 3 din Noul Cod civil care stipulează în mod expres obligația părinților de întreținere a copilului devenit major, dacă acesta se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
Față de considerentele de drept anterior prezentate, instanța de fond a reținut temeinic faptul că, pârâtul - recurent este titular al obligației de întreținere a fiicei sale, pe perioada de timp în care aceasta se află în continuarea studiilor.
Recurentul era nemulțumit deoarece nu s-a dispus obligarea în solidar a ambilor părinți ai reclamantei D. L. la plata pensiei de întreținere. Această critică a fost nefondată, deoarece, reclamanta s-a aflat și se afla și la momentul judecării recursului în grija și întreținerea mamei sale, numita P. Nadea V., după cum chiar recurentul - pârât a recunoscut în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul de fond (pârâtul a locuit împreună cu P. N. V. și fiica sa numai cinci ani, din 1993 până în 2002 când s-a mutat în București). Este adevărat că în anul 2003, dând dovadă de bună credință și grijă față de situația viitoare a fiicei sale, recurentul a donat în beneficiul acesteia un apartament de două camere situat în C. (fila 27). Însă, obiectul obligației de întreținere a părinților față de copiii lor constă în asigurarea tuturor mijloacelor necesare traiului zilnic al acestora, adică: alimente, îmbrăcăminte, medicamente, nevoi spirituale, mijloace privind buna și sănătoasa creștere a lor, mijloace privind învățătura, pregătirea profesională, etc.
Așadar, pentru a se asigura de către debitorul obligației de întreținere, prestarea zilnică, continuă, a întreținerii copilului D. L. pe perioada cât aceasta se afla în continuarea studiilor, Judecătoria a statuat, în mod legal și temeinic în sensul obligării recurentului - pârât la plata unei pensii lunare în favoarea reclamantei, în cotă procentuală de 16,6% din venitul său lunar, conform art. 529 alin. 2 Noul Cod civil, până la terminarea studiilor reclamantei, dar nu mai mult de împlinirea de către aceasta a vârstei de 26 de ani.
Pensia de întreținere stabilită în beneficiul reclamantei D. L. era datorată de către pârâtul - recurent de la data introducerii cererii de chemare în judecată, conform art. 532 alin. 1 Noul Cod civil, adică din 04.10.2012, cum corect a stabilit instanța de fond în cuprinsul dispozitivului sentinței.
Tribunalul a avut în vedere, totuși, faptul că recurentul a achitat în luna decembrie 2012, potrivit dovezii scrise depuse la dosar, suma totală de 4.000 lei, în contul reclamantei D. L., cu titlu de pensie de întreținere pentru lunile august - decembrie, cum acesta a precizat (având în vedere cuantumul anterior de 800 lei lunar pe care îl plătea pârâtul). Astfel fiind, Tribunalul a constatat efectuarea acestei plăți de către recurent și a dispus, în temeiul art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, modificarea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul deducerii sumei de 800 lei din obligația lunară de plată a întreținerii pentru lunile octombrie, noiembrie, decembrie 2012.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Prin contestația în anulare formulată la data de 03.04.2013 contestatorul D. F. a solicitat anularea deciziei civile nr. 136/R/26.03.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În motivarea contestației se arată că instanța de recurs nu a analizat niciuna dintre criticile aduse sentinței prin cererea de recurs, deși a lăsat să se înțeleagă că a cercetat și analizat cauza sub toate aspectele.
Astfel se arată că suma de 800 lei x 3 plătită de contestator în luna decembrie, a fost deja dedusă din cuantumul sumei datorate, acest lucru rezultând și din fluturașii privind plata drepturilor salariale pentru lunile ianuarie și februarie. Prin urmare se arată că pentru lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2012 contestatorul ar mai fi datorat cu titlu de pensie diferența dintre cuantumul procentului de 16% și suma de 800 lei deja achitată, or, astfel cum rezultă din fluturașii pentru lunile ianuarie și februarie, angajatorul a adăugat sumei datorată cu titlu de pensie pentru luna ianuarie și februarie și diferența pentru lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2012.
Se arată că prin recurs s-a solicitat pronunțarea unor dispoziții mai favorabile, iar nu reluarea concluziilor instanței inferioare, specificându-se că obligația de întreținere este solidară, ambii părinți fiind obligați să acorde întreținere copilului, sens în care se impunea ca instanța să solicite relații și cu privire la veniturile mamei.
Pe de altă parte se arată că instanța ar fi trebuit să aibă în vedere și faptul că la momentul când părțile s-au despărțit, contestatorul i-a transmis intimatei pentru fiica sa apartamentul proprietate personală din C. fără a primi prețul acestuia, în considerare unei sume globale cu titlu de pensie de întreținere.
De asemenea, se arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat nici asupra solicitării privind obligația de întreținere în natură, iar pe de altă parte se arată că fiica și-a vizitat tatăl de mai multe ori, iar acesta din urmă i-a remis și alte sume de bani și bunuri.
Se solicită în concluzie stabilirea pensiei în solidar în sarcina ambilor părinți, iar în subsidiar menținerea pensiei la suma de 800 lei lunar potrivit sentinței anterioare nr. 826/2008 necontestată de fiică.
De asemenea se mai arată că și contestatorul are alți doi copii în întreținere, iar pe de altă parte, urmare a mutării sale în București, a fost nevoit să contracteze credite bancare pentru care plătește rate lunare de 50% din venituri.
Mai arată contestatorul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a executării, deoarece nu a fost dedusă corect suma de 4.000 lei plătită în luna decembrie 2012, arătându-se de asemenea că sentința de fond conține o eroare, făcând referire la majoratul fiicei, în condițiile în care aceasta a devenit majoră la data de 14 mai 2012.
În drept se invocă art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
Intimata depus la dosar la data de 10.05.2013 întâmpinare (fila 6) prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Analizând decizia atacată prin prisma motivului invocat în susținerea contestației în anulare tribunalul reține următoarele:
Pe fond, cauza a avut ca obiect in prima instanța soluționarea unei acțiuni având ca obiect stabilire pensie de întreținere, invocându-se de către reclamanta majoră faptul că este studentă în anul I de facultate, instanța de fond admițând acțiunea și dispunând obligarea pârâtului la plata pensiei raportat la venitul salarial lunar al acestuia.
În cadrul recursului motivul invocat de recurenta a vizat faptul că părinții sunt obligați în solidar la plata pensiei de întreținere precum și faptul că pensia poate fi stabilită în natură, însă instanța de fond a aplicat doar un procent fără a identifica nevoia celui întreținut; de asemenea s-a invocat ca motiv de recurs faptul că recurentul are la rândul său anumite cheltuieli, rămânându-i - după plata pensiei pentru cei 3 copii și a ratelor lunare - doar o sumă de 600 lei care îi este insuficientă, considerente față de care s-a solicitat să se mențină cuantumul pensiei anterioare de 800 lei lunar. Totodată s-a mai arătat că acesta a mai plătit și suma de 4.000 lei anterior, calculând în acest sens o pensie lunară de 800 lei, iar suma vizând plata mai multor luni, arătându-se de asemenea în recurs că acesta i-a remis fiicei sale și bunuri, respectiv telefon mobil și laptop.
Totodată s-a solicitat în recurs și suspendarea executării obligației, deoarece nu a fost dedusă corect suma de 4.000 lei, arătându-se și faptul că sentința conține erori, referindu-se la majoratul fiicei, aceasta fiind deja majoră.
Luând în considerare motivul de contestație în anulare invocat, și anume neanalizarea unui motiv de recurs, tribunalul va avea în vedere în soluționarea contestației în anulare se va avea în vedere că potrivit dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă – «Hotărârile instanțelor de recurs …pot fi atacate cu contestație când … instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”.
Prin urmare, astfel cum s-a statuat în doctrina și jurisprudența, contestația nu poate fi primita când instanța a examinat motivul dar nu si l-a însușit, iar pe de alta parte neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de recurs sau gruparea argumentelor si cercetarea lor in . invocate in calea extraordinara de atac, arătându-se de asemenea in doctrina ca daca din modul de redactare a considerentelor nu rezulta cu claritate punctul de vedere al instanței asupra recursului contestația nu este admisibila întrucât lipsa de claritate a considerentelor nu echivalează cu nepronunțarea asupra unui motiv de recurs.
În speța de față, contestatorul a arătat că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate, iar sub acest aspect tribunalul reține următoarele:
Astfel, se reține că, în ceea ce privește motivul de recurs vizând neobligarea în solidar a ambilor părinți, se constată că acesta a fost analizat de instanța de control judiciar în cadrul deciziei, considerentele fiind expuse la pagina 2 a hotărârii la ultimul alineat.
În ceea ce privește neacordarea întreținerii în natură, se constată de asemenea că instanța de control judiciar a analizat și acest motiv, făcând referire la împrejurarea invocată în cadrul acestui motiv vizând transmiterea către fiica sa a unui apartament, tribunalul analizând în cadrul alineatului 1 al paginii 3 din decizie conținutul obligației de întreținere.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând transmiterea către fiica sa a unei sume de 4000 lei, acest motiv a fost de asemenea analizat de instanța de control judiciar și a fost efectiv reținut, pe acest considerent fiind admis recursul și fiind modificată sentința instanței de fond.
Relativ însă la motivul de recurs vizând faptul că, la rândul său, recurentul are nevoi proprii care ar fi trebuit să fie avute în vedere de instanța de fond la stabilirea cuantumului pensiei, respectiv are credite și plătește rate aferent acestora, tribunalul constată că acest motiv de recurs, în susținerea căruia au fost depuse înscrisuri în recurs, nu a fost analizat de instanța de control judiciar, neexistând considerente care să facă referire la acest motiv distinct de recurs.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării deciziei atacate, cerere care nu a fost soluționat de instanța de control judiciar, instanța constată că această solicitare nu reprezintă un motiv de nelegalitate a hotărârii recurate, astfel că nu poate avea relevanță în cadrul motivului de contestație în anulare invocat, și anume neanalizarea unui motiv de recurs.
Prin prisma celor de mai sus, tribunalul constată că instanța de control judiciar a analizat motivele de recurs invocate de recurent în cadrul cererii de recurs, cu excepția celui vizând faptul că debitorul obligației de întreținere are la rândul său anumite nevoi care ar fi trebuit să fie avute în vedere la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, considerente față de care se constată că este incident în cauză motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, urmează a se admite contestația în anulare, dispunându-se anularea deciziei atacate și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului, sens în care,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul D. F. împotriva deciziei civile nr. 136/R/26.03.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, pe care o anulează și acordă termen la data de 13 august 2013 pentru rejudecarea recursului, cu citarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi – 25.06.2013.
Președinte, Judecători, B. A. D. A. C. M. C. T.
Grefier,
P. C. F.
Red. B.A.D./25.06.2013
Tehnored. P.C.F./25.06.2013
- 2 exemplare -
Judecători recurs: D. C., U. G., R. I. C.
| ← Pensie întreţinere. Hotărâre din 19-11-2013, Tribunalul COVASNA | Îndreptare eroare materială. Sentința nr. 1319/2013.... → |
|---|
