Plângere contravenţională. Decizia nr. 147/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 147/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 3747/305/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 147/R/2013
Ședința publică din data de 02 aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: P. C. F.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata Poliția L. a municipiului S. G. împotriva sentinței civile nr. 3342 din 10 decembrie 2012 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi la amânarea pronunțării, părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că, prin serviciul registratură al instanței, recurentul a depus concluzii scrise.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2013, când reprezentanta recurentei a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra recursului pentru data de 26 martie 2013, respectiv pentru data de astăzi când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
TRIBUNALUL:
Constată că, prin sentința civilă nr. 3342 din 10 decembrie 2012 a Judecătoriei S. G., a fost admisă plângerea formulată de către petentul S. C. împotriva procesului - verbal de contravenție . nr._/13.08.2012 al Poliței Locale a municipiului S. G., pe care l-a anulat ca nelegal.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.7 lit. „h” din Legea nr. 155/2010 „ În domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele atribuții: constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.
Sancțiunea a fost aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 102 pct. 14 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, pentru fapta de a nu comunica de către proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul spre a fi condus. Este adevărat că s-a staționat cu autoturismul, iar poliția locală dorea să afle identitatea celui care a staționat, dar acest fapt nu îndreptățea pe agentul constatator în calitate de polițist local să aplice o sancțiune pentru o faptă pentru care nu avea competență, conform legii de organizare și funcționare.
Pentru aceste motive, plângerea a fost admisă, instanța de fond constatând că sancțiunea este aplicată înafara competenței date de lege și, pe cale de consecință, procesul - verbal nul.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs intimata-recurentă POLIȚIA L. SF G., solicitând modificarea în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii ca neîntemeiată a plângerii contravenționale.
În motivarea recursului se arată că sentința recurată este nelegală întrucât instanța de fond a
considerat în mod eronat că agentul constatator, în calitate de polițist local nu are competență să
aplice sancțiuni pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 pct. 14 din R.O.U.G. nr. 195/2002. Această apreciere a judecătoriei este inadmisibilă, susține recurenta, deoarece, admițând rațiunea acesteia, ar însemna că ori de câte ori se constată lipsa făptuitorului ce încalcă prevederile O.U.G nr. 195/2002, iar proprietarii autoturismelor refuză să comunice datele conducătorului auto, respectivele fapte ar rămâne nesancționate, iar agenții constatatori ar privi neputincioși cum sunt încălcate prevederile legale, fără a-și putea îndeplini atribuțiile în sensul sancționării faptelor constatate. Se susține că, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 155/2010, poliția locală are atribuții și în domeniul circulației rutiere, privind constatarea și sancționarea faptelor din acest domeniu.
În drept, au fost invocate prevederile art. 301 și art. 304 alin. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul S. C. nu a formulat întâmpinare față de cererea de recurs.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor legale aplicabile, Tribunalul apreciază recursul ca fiind neîntemeiat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează.
Astfel, prin procesul-verbal de contravenție ce face obiectul cauzei, petentul-intimat a fost sancționat cu amendă de 630 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 1 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002, anume pentru că, în calitate de proprietar al autoturismului cu nr. de înmatriculare_, nu a comunicat identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.
Prima instanță, analizând cuprinsul procesului-verbal contestat, a reținut, în mod legal și temeinic, faptul că acest înscris este întocmit de Poliția L. S. G., fără ca această instituție să aibă competența de a sancționa fapta contravențională reținută în sarcina petentului-intimat.
Reținerile primei instanțe sunt corecte, atâta vreme cât, prevederile O.U.G. nr. 195/2002 stipulează în mod expres la art. 109 alin. 1: constatarea contravențiilor (prevăzute de acest act normativ) și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră.
De altfel, chiar norma legală care indică fapta contravențională reținută în sarcina petentului-intimat (art. 102 alin. 1 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002), prevede căsolicitarea de comunicare a identității persoanei căreia i-a fost încredințat autovehiculul pentru a fi condus, poate fi făcută de poliția rutieră . Așadar competența de constatare și sancționare a contravenției reținută în procesul-verbal contestat aparținea Poliției Rutiere, iar nu Poliției Locale S. G..
În mod corect a reținut în speță, instanța de fond, prevederile art. 7 din Legea nr. 155/2010, prevederi care, la litera „h” indică în mod expres contravențiile și sancțiunile din domeniul circulației pe drumurile publice, pe care le poate constata și aplica Poliția L., domeniul competenței acestei instituții fiind limitat numai la faptele privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis.
Considerentele invocate de recurentă referitor la calificarea polițistului care a aplicat sancțiunea contravențională, nu au nicio relevanță în speță, respectiva calificare intrând în sfera obligației de perfecționare profesională ce revine polițistului local conform art. 18 din Legea nr. 155/2010.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul apreciază recursul ca fiind neîntemeiat, ca urmare, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va dispune respingerea acestuia, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta POLIȚIA L. S. G. împotriva sentinței civile nr. 3342/10.12.2012 a Judecătoriei S. G., pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 02.04.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
B. A. D. D. C. A. C. P. C. F.
Red. D.C./30.04.2013
Tehnored. P.C.F./30.04.2013
- 2 exemplare -
Judecător fond: C. J.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 56/2013. Tribunalul COVASNA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul... → |
|---|
