Plângere contravenţională. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 1183/305/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 142/R/2013
Ședința publică din data de 02 aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: P. C. F.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimatul I. T. de Muncă C. împotriva sentinței civile nr. 1004 din 25 octombrie 2012 a Judecătoriei Târgu S., pronunțată în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi la amânarea pronunțării, părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că, prin serviciul registratură al instanței, recurentul a depus concluzii scrise.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2013, când apărătorul recurentelor lipsă și intimata personal au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 26 martie 2013, respectiv data de astăzi când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 1004 din 25 octombrie 2012 a Judecătoriei Târgu S., s-a admis în parte plângerea formulată de petenta Întreprinderea I. ,,V. Ș. L.”, reprezentată prin V. Ș. L. în calitate de administrator, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C., a fost anulat în parte procesul - verbal . nr._ încheiat la data de 02.03.2012, de agentul constatator al intimatului și a dispus înlocuirea pedepsei sancțiunii amenzii aplicate în cuantum de 20.000 lei cu pedeapsa de Avertisment.
Au fost menținute în rest constatările procesului - verbal ca fiind legale și întemeiate, și a atras atenția petentei asupra gravității faptelor comise cu indicarea de a respecta pe viitor dispozițiile legale. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile, respectând dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, modificată.
În urma examinării procesului - verbal, prima instanță a constatat că acesta îndeplinește condițiile de fond și de formă reglementate de O.G. nr. 2/2001 modificată, ce reprezintă dreptul comun în materie contravențională, nefiind nici una din cauzele de nulitate prevăzute de art. 16 alin. 7 și art. 17 din actul normativ sus amintit. Față de susținerea petentei, prima instanță a reținut că în Procesul - verbal de control este trecut atât sediul societății petente cât si numele administratorului acesteia, dar și nr. înregistrării în Registrul Comerțului. În Anexa 4 – fișa de identificare – este trecută ora controlului, ca atare motivele de nulitate invocate prin plângere nu și-au găsit aplicarea în prezenta cauză, fiind cu totul
neîntemeiate.
Cu privire la starea de fapt instanța de fond a reținut că în data de 29.02.2012 ora 1930,
cu ocazia controlului efectuat de agenții intimatului, la sediul social al petentei au fost identificate două persoane și anume: G. I. și G. Z. despre care s-a afirmat că prestau activitate în cadrul societății petente în funcția de barman din data de 15.02.2012, respectiv G. Z. în perioada 25.02._12, fără ca administratorul societății petente să fi întocmit cu ei contracte individuale de muncă.
Pentru fapta de neînregistrare a celor două persoane în registrul general de evidentă a salariaților și netransmiterea registrului către intimată, petentei i-a fost aplicată sancțiunea contravențională de 20.000 lei.
Prima instanță a reținut că petenta în urma controlului a transmis registrul general de evidentă a salariaților în format electronic, în care figurează ca angajată G. I. începând cu data de 15.02.2012, ca atare petenta conformându-se măsurilor dispuse de către agenții intimatei.
Cu privire la temeinicia și proporționalitatea amenzii aplicate instanța de fond a luat în considerare următoarele circumstanțe:
Primordial s-a reținut că petenta a încheiat contract de închiriere asupra spațiului din litigiu în data de 14.02.2012, astfel fiind verosimilă afirmația administratorului precum că barul la data controlului se afla doar în amenajare, urmând ca deschiderea acesteia să fie efectuată la începutul lunii martie 2012.
Din actele încheiate de către agenții intimatului nu s-a putut concluziona contrariul, aceștia nedepunând diligență în a căuta un martor care să ateste săvârșirea pretinsei contravenții și anume că persoana efectiv surprinsă la sediul petentei desfășura activitate fără contract de muncă. Fișa de identificare semnată de numita G. I. nu a prezentat o dovadă elocventă în reținerea cu certitudine a pretinsei contravenție, mai cu seamă că nu a declarat că ar realiza vreun venit respectiv nespecificând nici o sumă ce ar obține cu titlu de salariu.
În al doilea rând prima instanță a reținut că între data încheierii spațiului din 14.02.2012 și al controlului efectuat la data de 02. Martie 2012, nu a trecut nicio lună în care petenta își desfășura eventual activitatea, care efectiv a rămas nedovedită din partea intimatului, situație în care instanța de fond nu putea cenzura proporționalitatea sancțiunii pecuniare cu gradul de pericol social concret al pretinsei fapte reținute în sarcina petentei.
În al treilea rând instanța de fond a mai reținut că petenta s-a conformat măsurilor dispuse cu ocazia controlului și astfel a transmis registrul general de evidentă a salariaților în format electronic, în care figurează ca angajată G. I. începând cu data de 15.02.2012, iar cealaltă persoană de fapt nesurprinsă la data controlului G. Z. nu a fost angajată nici ulterior, ca atare sancțiunea amenzii de 20.000 lei aplicată petentei este cu totul disproporțională gravității faptei, prima instanță neputând reține prejudicierea bugetului statului ori al altei persoane, petenta la scurt timp după deschiderea societății și la câteva zile după control intrând în legalitate.
Concluzionând cele expuse mai sus, față de circumstanțele reale ale pretinsei fapte contravenționale și circumstanțele personale ale petentei care deîndată a intrat în legalitate iar anterior nu a mai suferit amenzi pentru alte fapte contravenționale, prima instanță a considerat că aplicarea unei sancțiuni de 20.000 lei este cu totul exagerată și disproporțională gradului de pericol social al faptei săvârșite, motiv pentru care în urma admiterii în parte a plângerii, prima instanță a dispus schimbarea sancțiunii amenzii cu ceea de Avertisment. A atras atenția petentei asupra gravității faptei cu recomandarea de a respecta dispozițiile legale în vigoare.
A menținut în rest constatările procesului verbal ca fiind legale și întemeiate, iar cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I. T. DE MUNCĂ C. solicitând modificarea hotărârii în sensul de a se menține dispozițiile procesului verbal atacat prin care a fost sancționată contravențional petenta.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a apreciat greșit motivarea și dovezile propuse de intimată, sens în care se arată că la data de 29 februarie 2012 s-a constatat că numita G. I. desfășura activitate începând cu data de 14 februarie 2012 neavând încheiat contract individual de muncă la momentul controlului, activitatea desfășurându-se la sediul din Târgu S. aparținând petentei închiriat începând cu data de 1 februarie 2012, specificându-se că pentru petentă mai desfășura activitate și numitul G. Z. în perioada 25 februarie 2012 – 29 februarie 2012.
Arată recurenta că, în privința celei dintâi, petenta a încheiat contract individual de muncă începând cu data de 14 februarie 2012, pe care l-a transmis în format electronic cu întârziere de 1 lună la data de 14 martie 2012, recunoscându-și astfel culpa, însă în privința celui de al doilea nu a fost încheiat contract individual de muncă.
De asemenea, relativ la individualizarea sancțiunii, se arată că îndeplinirea măsurilor din procesul verbal nu înlătură fapta de natură contravențională, specificându-se de asemenea că în acest an cu ocazia unui alt control, a mai fost găsită o altă persoană care presta activitate de muncă fără a avea încheiat contract individual de muncă, astfel că instanța de fond a apreciat în mod eronat gradul de pericol social al faptei, având în vedere specificul contravenției sancționate.
În drept se invocă dispozițiile O.G. nr. 2/2001, Codul de procedură civilă, Codul muncii.
Intimata ÎNTREPRINDERE I. „V. Ș. L.” a depus în apărare la dosar la data de 11.12.2012 întâmpinare (fila 10) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării se arată că cele două persoane la care se face referire în procesul verbal nu prestau activitate de muncă, în condițiile în care localul nu fusese deschis, ci doar îl ajutau pe acesta la amenajare.
Se arată că pentru numita G. I. s-a încheiat contract de muncă nu ca o recunoaștere a vinovăției, ci pentru că astfel s-a impus de către organul constatator, iar în privința lui G. Z. nu s-a încheiat contract deoarece acesta nu a intenționat niciun moment să muncească pentru petentă, subliniindu-se că la momentul deschiderii localului toate măsurile dispuse de către I.T.M. au fost respectate.
În ceea ce privește susținerea privitoare la cea de a treia persoană care a fost găsită ulterior fără contract se arată că sub acest aspect a fost formulată plângere contravențională, aceasta fiind admisă în primă instanță de Judecătoria Târgu S..
Părțile nu au depus înscrisuri noi în recurs.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, motive care potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă în condițiile in care sentința nu este susceptibilă de apel, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în ceea ce privește săvârșirea faptei, se constată că prima instanță a reținut că societatea petentă se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, acest aspect nefiind contestat în recurs.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de control judiciar va avea în vedere ca potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 – „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, iar conform art. 7 alin. 3 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravențională constând în avertisment poate fi aplicată chiar și în cazul în care actul normativ care reglementează respectiva contravenție nu ar prevedea o astfel de sancțiune.
Prin prisma acestor dispoziții legale, față de împrejurările în care fapta a fost săvârșită și de gradul de pericol social concret al acesteia, precum și luând în considerare în mod esențial faptul că, astfel cum temeinic a reținut prima instanță, petenta s-a conformat obligației de a încheia contract de muncă cu numita G. I., instanța de recurs constată că sancțiunea avertismentului este îndestulătoare fata de contravenția săvârșită, soluția primei instanțe fiind ca atare legală și temeinică.
Din această perspectivă, sub aspectul motivului de recurs invocat vizând faptul că ulterior încheierii prezentului proces verbal petenta a mai fost sancționată contravențional de către I.T.M., tribunalul va avea în vedere că, în speța de față, petenta s-a aflat la prima abatere, aspect relevant sub aspectul modului individualizare a sancțiunii în cadrul prezentei cauze și care permite aplicarea avertismentului, urmând ca la analizarea și individualizarea celei de a doua sancțiuni din cel de al doilea proces verbal (soluționat deja în primă instanță prin sentința depusă de petentă în recurs) să prezinte de asemenea relevanță faptul că petenta a mai fost deja sancționată (prin prezentul proces verbal), urmând ca în acel dosar să fie avut în vedere comportamentul anterior al contravenientului.
Pe cale de consecință, văzând art. 312 alin. 1 teza a doua Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI C. împotriva sentinței civile nr. 1004/25.10.2012 a Judecătoriei Târgu S. – pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi – 02.04.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
B. A. D. D. C. A. C. P. C. F.
Red. B.A.D./07.05.2013
Tehnored. P.C.F./13.05.2013
- 2 exemplare -
Judecător fond: F. - F. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 147/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 293/2013. Tribunalul... → |
|---|
