Plângere contravenţională. Decizia nr. 24/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 1806/322/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 24/R
Ședința publică de la 29 ianuarie 2013
Completul constituit din:
Președinte: O. N.
Judecător: R. I. C.
Judecător: B. A. D.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata P. P. împotriva sentinței civile nr. 1053 din 8 noiembrie 2012 a Judecătoriei Târgu S..
La apelul nominal, făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 8 ianuarie 2013, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 15 ianuarie 2013, 22 ianuarie 2013, apoi pentru astăzi, 29 ianuarie 2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1053 din 8 noiembrie 2012 a Judecătoriei Târgu S. a fost admisă plângerea formulată de petentul T. V. în contradictoriu cu intimata P. comunei P..
A fost anulat procesul-verbal de contravenție nr. 3482, încheiat la data de 24.09. 2012, de Viceprimarul comunei Szallo Janos Adolf în calitate de agent constatator al intimatei, exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale, în cuantum de 1000 lei, si dispune restituirea sumei de 500 lei către petent, plătit drept amendă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În urma examinării procesului-verbal, instanța de fond a constatat că acesta nu îndeplinește condițiile de fond și de formă reglementate de OG nr.2/2001 modificată, ce reprezintă dreptul comun în materie contravențională, în speță fiind încălcate prevederile art. 16 alin.7 și art. 17 din acest act normativ.
Judecătoria a reținut că petentului la data de 24.09.2012, i s-a întocmit procesul-verbal de contravenție nr. 3482, fiind retinut în sarcina lui încălcarea prev. de art.3 din HCL nr.16/2012 privind organizarea pășunatului în anul 2012, pe raza administrativ-teritorială a . mentionată sanctionează păsunatul fără autorizatie si părăsirea locului de păsunat stabilit în autorizatie înainte de termen, cuantumul amenzii fiind între 1000 si 2500 lei.
Față de susținerile petentului pe care le-a învederat prin plăngerea depusă, prima instanță a reținut că intimata interpretează greșit prevederile legale și anume că petentul trebuie să facă dovada nevinovăției sale, situație dacă ar fi admisă, s-ar crea posibilitatea mai multor abuzuri din partea organelor constatatori.
Prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul art.20 alin.2 din Legea fundamentală).
Întrucât în lumina jurisprudenței CEDO, acest gen de contravenție intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materia penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
În acest sens instanța a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, nu petentului îi revine sarcina de a proba nevinovăția sa, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției ( in dubio pro reo).
S-a reținut că agentul constatator afirmă săvărșirea unor pretinse fapte contravenționale, fără însă a aduce vreo o probă în acest sens, Procesul verbal nu a fost semnat de către petent, ori agentul constatator ar fi avut obligația de a consemna motivul lipsei semnăturii, la fel ar fi urmat să facă demersuri în a lua declaratiile martorilor precum si ale celor două persoane surprinse cu turma de bovine, probând astfel fără dubiu vinovătia petentului precum toate împrejurările săvărsirii faptei, din al cărei cercetare instanta ar putea examina si proportionalitatea precum temeinicia pedepsei aplicate cu gradul de pericol social al faptei săvârsite.
Din descrierea sumară al faptei instanța nu a putut concluziona însuși existența vreunei contravenții, în cauză nefiind dovedită nici locul unde au fost surpinși cele două persoane cu animalele petentului, nefiind depusă nici măcar copia autorizatiei de pășunat pentru ca instanta să verifice valabilitatea acesteia.
Pentru considerentele expuse instanța de fond a constatat că în cauză nu a fost răsturnată cu succes prezumția de nevinovăție al petentului, motiv pentru care a admis plăngerea formulată, drept consecință:
A anulat procesul-verbal de contravenție nr. nr. 3601, încheiat la data de 02. 10. 2012, de Viceprimarul comunei Szallo Janos Adolf în calitate de agent constatator al intimatei, a exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale, în cuantum de 1000 lei și a dispus restituirea sumei de 500 lei către petent, plătit drept amendă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata P. P. prin PRIMAR solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii plângerii contravenționale și al menținerii procesului verbal că legal și temeinic.
În motivarea recursului se arată că procesul verbal îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, indicând numele și prenumele agentului constatator, calitatea acestuia precum și instituția pe care o reprezintă, numele și prenumele contravenientului precum și datele de identificare a acestuia, de asemenea data și locul faptei.
Se arată de asemenea că petentul a fost sancționat pentru fapta de a părăsi locul de pășunat indicat în autorizația de pășunat, iar prin această faptă a periclitat valorile cetățenilor, eficiența acțiunilor de control asupra pășunatului fiind de o importanță majoră și fiind vorba de asemenea despre o acțiune preventivă.
În drept se invocă disp. Art. 312 C.. art. 304 pct.9 C.. și art. 304/1 C..
Intimatul nu a depus întâmpinare în recurs, legal fiind citat în acest sens.
Recurenta a depus la dosar în recurs în copie autorizația pentru pășunat nr. 2505/2012 (fila 6).
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta, tribunalul constata că recursul este nefondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, se constată că instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, astfel că soluționând recursul tribunalul va avea în vedere – raportat la forța probatorie a procesului verbal – sub aspectul contravenției reținute în sarcina petentului - disp. Art. 23 din Constituția României potrivit căruia fiecare persoana se bucura de prezumția de nevinovatei, astfel că în fata instanței de judecata părțile au poziții procesuale egale.
Pe cale de consecința, fiecare dintre acestea are dreptul și îndatorirea de administra probe pe baza cărora instanța sa poată stabili săvârșirea sau nu a faptei precum și vinovata autorului sarcina probei revenind fiecăruia prin raportare la caracterul faptei reținute – de fapt pozitiv sau negativ, în același sens fiind pronunțata în aceasta materie și decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza A. contra României din data de 04.10.2007, practica CEDO fiind aplicabila fata de dispozițiile imperative ale art. 20 din Constituția României.
Ca atare, în cauza de față, având în vedere natura faptei contravenționale reținută în sarcina petentului, și anume fapta de a fi pășunat în altă zonă decât cea pentru care era autorizat, sarcina de a proba faptul pozitiv al pășunatului în altă zonă decât cea autorizată revenea organului constatator.
Or, astfel cum rezultă din întâmpinarea depusă de intimată la dosar, intimata nu a solicitat nicio probă în susținerea legalității și temeiniciei procesului verbal.
În sensul celor de mai sus, tribunalul va avea de asemenea în vedere că potrivit art. 129 alin.5/1 C.. părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Prin urmare, având în vedere că intimata nu a solicitat probe în cauză pentru a dovedi și a susține constatările din procesul verbal, respectiv faptul că petentul a pășunat în altă zonă decât cea pentru care era autorizat, instanța de control judiciar nu are posibilitatea ca din oficiu să invoce omisiunea instanței de fond – care a soluționat dosarul la primul termen de judecată – de a ordona din oficiu probe pe care intimata însăși nu le-a solicitat, de altfel fiind de subliniat că nici în cadrul recursului nu s-au adus critici sub acest aspect sentinței, în sensul că nu s-ar fi încuviințat sau dispus anumite probe.
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul constată că soluția primei instanțe de admitere a plângerii și de anulare a procesului verbal este legala și temeinica, motiv pentru care, văzând art. 312 alin.1 C.. tribunalului va respinge recursul că nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. comunei P. împotriva sentinței civile nr. 1053 din 8 noiembrie 2012 a Judecătoriei Târgu S., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
O. N. R. I. C. B. A. D. V. E.
Red. B.A.D./15.02.2013
Tehnored. V.E./19.05.2012
2 ex.
Judecător fond – F. F. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 174/2013. Tribunalul... | Drept de retenţie. Sentința nr. 1094/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
