Contestaţie la executare. Decizia nr. 670/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 670/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 471/322/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.670/R
Ședința publică de la 17 decembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: U. G.
Judecător: R. I. C.
Judecător: D. C.
Grefier: C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de intimatele B. Comercială Română S.A. și S.C. B. F. Plazza S.R.L. împotriva sentinței civile nr.761 din 30 august 2013 pronunțată de Judecătoria Tg. S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și la care se face trimitere, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru data de 17 decembrie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin sentința civilă nr.761 din 30 august 2013, Judecătoria Tg. S. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a . SA invocată de această intimată și excepția lipsei interesului contestatoarei J. A. față de . SA, invocată tot de această intimată, ca neîntemeiate.
A admis contestația la executare formulată de contestatoarea J. A., domiciliată în mun. Tg. S., .. 5, jud. C., în contradictoriu cu intimata . SRL, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr. 15, sector 3 și intimata . SA, cu sediul în București, .. 5, sector 3.
A anulat actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 768/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc M. M. I., cu sediul în mun. B., anume somația emisă la 11.02.2013, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 18.10.2012.
A dispus restituirea către contestatoare a cauțiunii în sumă de 2.079 lei achitată cu recipisa de consemnare CEC Bank nr._/1 din 25.02.2013.
A obligat fiecare din cele două intimate la plata către contestatoare a sumei de câte 4.095 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut și motivat în esență următoarele:
Prin cererea formulată la data de 25.02.2013 de contestatoarea J. A., în contradictoriu cu intimata . SRL și B. Comercială Română SA, s-a solicitat desființarea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 768/2012 al B. M. M. I. cu sediul în mun. B., anume somația emisă la 11.02.2013, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 18.10.2012, cu suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și cu suspendarea provizorie executării silite până la soluționare cererii de suspendare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare contestatoarea a arătat că titlul executoriu este contractul de credit nr. F094/02.03.2005 emis de BCR SA autentificat sub nr. 384/02.03.2005 de BNP Kristof M. I. și F. T., pentru contestatoare, prin care contestatoarea a împrumutat suma de 8700 Euro pe 240 luni (până la 02.03.2025). Prin aceeași convenție contestatoarea împreună cu soțul ei J. I. (decedat) au devenit garanți cu ipotecă, încheindu-se contractul de ipotecă autentificat sub nr. 384/02.03.2005 de BNP Kristof M. I. și F. T.. S-a constituit o ipotecă de rang I asupra imobilului proprietatea lor și la art. 1 s-a consemnat că sunt de acord cu executarea silită a contractului de către bancă în cazul în care împrumutatul nu-și îndeplinește obligațiile în condițiile și la termenele stipulate în contractul de credit bancar. Începând cu 01.01.2009 și până la data introducerii prezentei, a achitat ratele scadente către BCR, la sediul ei, potrivit extraselor de cont emise de intimată. Și-a îndeplinit astfel obligația de plată lunară, potrivit graficului de rambursare stabilit de intimată fără să i se impute vreo sumă ajunsă la scadență și neachitată până în 2025 conform art. 2 din contract.
În ce privește creditoarea . SRL, în somația emisă de executor i s-a comunicat că executarea se face la stăruința acestei creditoare. Contestatoarea nu a cunoscut să fi avut loc vreo cesiune legală între BCR SA și . SRL. Conform Codului civil cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decât după ce a notificat debitorului cesiunea.
Debitorul creanței devine obligat față de cesionar doar după îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, aspect neîndeplinit în speță. Cesiune de creanță devine titlu executoriu numai prin investirea cu formulă executorie și doar acest titlu este supus executării silite. Urmează să se constate nulitate actelor de executare silită.
Cererea a fost legal timbrată.
În dovedire s-a depus somația din 11.02.2013 în dosarul execuțional al B. M. M. I. cu sediul în mun. B., procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 18.10.2012 în același dosar execuțional, contractul de credit imobiliar F094/02.03.2005 autentificat sub nr. 384/02.03.2005 de BNP Kristof M. I. și F. T., contractul de ipotecă nr. F094/2/02.03.2005.
Intimata BCR SA a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestației la executare pentru motivul că nu are calitate procesuală pasivă. Executare silită a fost inițiată de . SRL în calitate de creditor urmăritor căreia i-a cesionat drepturile și obligațiile procesuale rezultând din contractul de credit și din acest litigiu prin contractul de cesiune de creanță nr. J254/30.03.2009. Contractul de cesiune este legal încheiat. BCR are calitate de terț în raport cu actele de executare atacate, nemaifiind titularul creanțelor izvorâte din contractul de împrumut. Față de această situație s-a mai invocat excepția lipsei interesului contestatoarei față de BCR.
În subsidiar, pe fondul cauzei, s-a arătat că împrumutata nu și-a îndeplinit obligațiile de rambursare a creditului în condițiile și la termenele convenite, astfel banca a notificat-o cu privire la restanțele înregistrate și consecințele în cazul neachitării – declararea scadenței anticipate a creditului (notificarea_/08.02.2009).
Contestatoarea nu a achitat ratele și s-a declarat scadența anticipată a creditului.
BCR a cesionat creanțele rezultate din acest contract de credit lui . SRL prin contractul nr. J254/30.03.2009 aceasta din urmă subrogându-se în drepturile BCR. La data prezentei contestații BCR nu mai este titularul drepturilor și obligațiilor rezultate din contractul de credit.
Cesiunea de creanță a avut loc în baza art. 1391 – 1398 Cciv și art. 969 Cciv.
S-au îndeplinit condițiile legale pentru a se asigura opozabilitatea față de terți. Debitorilor cedați li s-a notificat cesiunea de creanță, iar contractul de cesiune a fost înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
În dovedire s-a depus anexa 1 la contractul de credit, notificarea debitoarei despre declararea creditului scadent anticipat, notificarea cesiunii de creanță.
Intimata . SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației la executare. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în executarea contractului de credit debitoarea a înregistrat întârzieri la plata ratelor de credit iar BCR SA a declarat creditul scadent anticipat. Ulterior i-a cesionat creanța deținută față de contestatoare. Cesiunea de creanță a fost notificată debitoarei prin notificarea nr._/13.04.2009. Intimata a inițiat procedura de executare silită.
Din extrasele de cont rezultă că debitoarea nu și-a executat obligațiile de plată a ratelor și a trebuit să achite rate de credit restante sau dobânzi restante.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare arătând că intimatele nu au depus dovada comunicării către ea a notificării cesiunii, cu confirmare de primire cum prevede art. 1393 Cciv. Cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decât după ce a notificat debitorului cesiunea sau acceptarea cesiunii prin act autentic. Chiar dacă ar fi fost corect notificată, . SRL substituindu-se în dreptul BCR nu poate cere de la debitoare întregul credit deoarece înainte de notificarea cesiunii debitoarea plătise cedentului și este liberată.
La 17.05.2013 s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
S-a depus dosarul de executare.
Cele două excepții invocate de BCR SA au fost unite cu fondul.
Din actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut că prin contractul de credit imobiliar nr. F094/02.03.2005 BCR SA i-a împrumutat lui J. A. în calitate de împrumutat și J. I. în calitate de coplătitor și garant ipotecar suma de 8.700 Euro pe termen de 240 luni.
Restituirea creditului a fost garantată prin încheierea unui contract de ipotecă nr. F094/2/02.03.2005, garanți fiind J. I. și J. A., asupra imobilului bun comun înscris în CF 8165 Tg. S. nr. top 588/2/a/2 curte de 159 mp și nr. top 588/2/a/3 bucătărie de vară și curte de 51 mp cu destinație de locuință.
La 08.02.2009 BCR SA i-a notificat debitoarei să achite integral suma de 117,93 Euro reprezentând sold restant, dobânzi, creanțe atașate și comisioane, în caz contrar urmând să declare soldul datorat scadent anticipat și să treacă la executarea silită.
Printr-un contract de cesiune creanță (fără număr și dată) completat J 254/30.03.2009 BCR SA i-a cedat lui . SRL creanțele rezultând din contractul de credit imobiliar, stabilindu-se că în 20 zile lucrătoare de la data semnării cedentul și cesionarul vor trimite prin poștă notificări către debitorii cedați, cu confirmare de primire. Această cesiune nu a fost notificată debitoarei cu confirmare de primire.
. SRL a solicitat B. M. Mrcel I. cu sediul în mun. B. executarea silită a debitoarei, la 03.10.2012. S-a solicitat executarea silită până la concurența sumelor datorate calculate conform contractului de credit F094/02.02.2005 până la data achitării efective, cu cheltuieli de executare, la data cererii de executare creanța fiind calculată la suma de 7.176,49 Euro.
Executorul judecătoresc a emis somația din 11.02.2013 în dosarul execuțional nr. 768/2012, somând debitoarea la plata sumei de 7.176,49 Euro, 4.925,21 lei cheltuieli de executare, la care se vor adăuga cheltuielile de executare ce se vor mai efectua. S-a emis și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 18.10.2012.
La 19.02.2013 debitoarea a adus la cunoștința B. că debitul este achitat la zi, iar la 20.02.2013 B. a arătat . SRL că debitoarea s-a prezentat la sediul său cu extrase de cont din care face dovada achitării ratelor la zi, astfel să se comunice care este debitul în acest dosar de executare.
Conform art. 1393 Cciv față de debitorul cedat și față de terți cesiunea devine opozabilă numai după ce a fost notificată debitorului ori a fost acceptată de acesta prin act autentic.
În lipsa îndeplinirii acestor cerințe cesiunea nu-i este opozabilă debitoarei, rezultă că BCR SA are calitate procesuală pasivă în cauză, iar plățile efectuate acestui creditor de către debitoare sunt valabile. Contestatoarea și-a dovedit și interesul față de BCR.
Cele două excepții invocate de BCR SA vor fi respinse ca neîntemeiate.
Mai mult, debitoarea a dovedit cu extrasele de cont plata ratelor de credit la zi.
Prima instanță a admis contestația la executare și a anulat actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 768/2012 al B. M. M. I. cu sediul în mun. B., anume somația emisă la 11.02.2013, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 18.10.2012.
Cererea de suspendare provizorie a executării silite formulată de contestatoare a fost respinsă prin încheierea din 06.03.2013 în dosarul nr._ . S-a achitat cauțiunea solicitată de instanță de 10 % din debitul în cuantum de 7.176,49 Euro, anume 2.079 lei.
Conform art. 1063 al. 4 C. dacă cererea pentru care a fost depusă cauțiunea a fost respinsă, prima instanță a dispus din oficiu și restituirea cauțiunii.
În baza art. 274 Cpciv a obligat fiecare din cele două intimate la plata către contestatoare a sumei de câte 4.095 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs intimate-recurentă B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii contestației la executare și, pe cale de consecință, înlăturarea obligației recurentei de plată a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că cesiunea de creanță operată în speță nu este opozabilă contestatoarei, atâta vreme cât aceasta nu a fost acceptată printr-un act autentic. Pentru cesiunea de creanță ce a avut loc între BCR SA și . SRL au fost îndeplinite condițiile legale pentru a se asigura opozabilitatea respectivei operațiuni față de terți. În acest sens, cesiunea a fost notificată debitorilor cedați, iar contractul de cesiune a fost înscris în arhiva electronică de garanții reale imobiliare.
Apoi, recurenta susține că, pe calea contestației la executare nu pot fi aduse critici asupra validității în fond a titlului executoriu, pentru respectivele critici, partea având deschisă calea unei acțiuni de drept comun în anulare. În soluționarea contestației la executare, instanța este ținută a verifica legalitatea actelor de executare întreprinse de executorul judecătoresc. În plus, în speță, contestatoarea nu a dovedit întrunirea cumulativă a celor trei condiții pentru a opera sancțiunea nulității actului contestat.
O altă critică formulată de recurentă se referă la lipsa calității sale procesuale pasive în speța dedusă judecății. Se susține că, la data formulării contestației, BCR SA nu mai avea în portofoliu său creditele ai căror titulari sunt J. A. și J. I., ca urmare recurenta nu mai justifica calitatea procesuală pasivă în speță.
Recurenta critică și dispoziția instanței de fond cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată. În acest sens se susține că recurenta nu are culpă procesuală în prezentul litigiu, atâta timp cât nu mai era creditoare în dosarul execuțional.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7,8,9 și art. 304 indice 1 C p civ.
Sentința a fost atacată cu apel de către . SRL, solicitându-se schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 10.12.2013, tribunalul a calificat natura juridică a căii de atac în prezenta cauză ca fiind recursul, pentru considerentele arătate în cuprinsul respectivei încheieri de ședință.
În motivarea recursului, recurenta . SRL arată că instanța de fond a reținut în mod nejustificat faptul că debitoarea este la zi cu plata ratelor de credit. Se susține că prin notificarea nr._ din data de 08.02.2009 BCR a solicitat contestatoarei plata tuturor sumelor restante, debitul fiind de 117,93 lei. Având în vedere că până la data înscrisă în cuprinsul notificării, partea contestatoare nu a efectuat plata sumei datorate, BCR a declarat scadent anticipat întregul credit, banca fiind deci îndreptățită la recuperarea imediată a întregii sume de bani împrumutată, împreună cu accesoriile sale, dobânzi și comisioane, fără a mai fi aplicabil scadențarul inițial al contractului de credit. Or având în vedere că și la momentul actual contestatoarea încă mai achită sume datorate conform contractului de credit, nu se poate reține că aceasta și-a executat în mod corespunzător obligațiile de plată, astfel cum greșit a reținut instanța de fond. Apoi, se arată că cesiunea de creanță intervenită între BCR și BFP este opozabilă contestatoarei, fiind notificată acesteia.
Recursul promovat de recurenta . SRL nu a fost timbrat.
Intimata-contestatoare J. A. a formulat întâmpinare (fila 35) solicitând respingerea recursurilor ca nefondate. Se arată în cuprinsul întâmpinării că, partea contestatoare a achitat, începând cu data de 01.01.2009 și până la data introducerii prezentei contestații, chiar și în faza controlului judiciar, ratele scadente către recurenta-intimată BCR, la sediul acesteia, potrivit extraselor de cont depuse la dosar. Prin urmare creditul a fost rambursat conform graficului întocmit de recurentă, fără a i se imputa contestatoarei vreo sumă ajunsă la scadență și neplătită.
Referitor la cesiunea de creanță operată între părțile recurente, contestatoarea intimată arată că acea operațiune nu i-a fost notificată, astfel că nu poate fi obligată la plată către cesionarul . SRL. În ceea ce privește susținerea recurentelor de aplicare în speță a prevederilor Legii nr. 99/1999, partea arată, în primul rând că la data intrării în vigoare a noului cod civil, titlul VI din legea sus menționată a fost abrogat. Totuși, potrivit art. 29,49 (2) și 58 din Legea nr. 99/1999, condiția de publicitate îmbracă două forme ce trebuie îndeplinite cumulativ, astfel: la arhiva electronică de garanții reale mobiliare se înscrie avizul de garanție reală; în cel mult 24 de ore de la înscrierea avizului de garanție reală, fiecare creditor este obligat să trimită o copie de pe acesta debitorului. Recurentele nu au făcut dovada îndeplinirii normei legale imperative de mai sus, susține contestatoarea-intimată. În plus, cesionarul nu poate, cu de la sine putere, să înlăture drepturile, prerogativele cedentului expres prevăzute în contractul cedat, și să solicite întreaga sumă împrumutată. Intimata mai susține c în speță, contractul de cesiune nu a fost încheiat în forma cerută de art. 1316 din NCciv.
La termenul de judecată din data de 10.12.2013, intimata, prin avocat, a invocat excepția de netimbrare a recursului promovat de recurenta . SRL.
În recurs, intimata a depus la dosarul cauzei un nou înscris, constând în ordinul de încasare numerar nr._ din data de 15.11.2013 emis de BCR SA.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a normelor legale aplicabile, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește excepția de netimbrare a recursului formulat de recurenta . SRL se constată că această parte a fost înștiințată prin adresa comunicată la data de 28.10.2013 (fila 27 și fila 21) despre obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 97 lei datorată pentru recursul promovat. Ulterior, prin citația comunicată recurentei la data de 18.10.2013 (fila 48 și 49), acesteia i s-a pus din nou în vedere obligația de a plăti taxa judiciară în cuantum de 97 lei datorată pentru cererea de recurs. Recurenta nu a îndeplinit această obligație, nedepunând la dosarul cauzei, până la termenul de judecată acordat, dovada de plată a taxei judiciare de timbru. Astfel fiind, tribunalul, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 va dispune admiterea excepției de netimbrare a recursului promovat de recurenta . SRL, cu consecința anulării acestuia.
Referitor la recursul promovat de recurenta BCR SA, tribunalul apreciază că acesta este nefondat.
Recurenta susține că cesiunea de creanță operată între creditorul inițial din contractul de împrumut ce constituie în speță titlul executoriu și cesionarul . SRL a fost notificată în mod legal debitoarei cedate-contestatoarea J. A.. Susținerea este nefondată. Astfel, conform art. 6.5 din contractul de cesiune de creanțe depus în copie la filele 81-85 din dosarul de fond, cedentul și cesionarul s-au obligat să transmită împreună, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data semnării actului, prin poștă, notificări către debitorii cedați, cu confirmare de primire. Recurenta BCR SA emite la data de 13.04.2009 notificarea cu nr._ având ca destinatar pe debitoarea J. A. (fila 80, vol. I), însă, deși susține că respectiva notificare a fost primită de contestatoare, la dosarul cauzei nu s-a depus o astfel de dovadă ( nu s-a depus confirmarea de primire, semnată de către debitorul cedat, a respectivei notificări). Nici cealaltă parte a contractului de cesiune a creanței, . SRL, nu a făcut dovada comunicării, cu confirmare de primire a notificării cesiunii. Astfel fiind, în mod corect a reținut instanța de fond că cesiunea de creanță operată în speță nu este opozabilă debitorului cedat-contestatoarea J. A.. Pentru aceleași considerente, judecătoria a respins, în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-recurente BCR SA.
Chiar dacă între cedent și cesionar există perfectată convenția având ca obiect cesiunea creanței rezultată din contractul de credit având ca debitor pe J. A., cesionarul nu poate opune dreptul său debitorului cedat decât după ce a efectuat notificarea acestuia, conform art. 1393 C civ. Câtă vreme această notificare nu a fost efectuată, debitoarea nu a cunoscut schimbarea creditorului său și a continuat să plătească ratele creditului către BCR S.A. Față de aceste rețineri, tribunalul apreciază ca fiind nefondată critica recurentei privind soluționarea greșită de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză.
Este nefondată și critica referitoare la faptul că, instanța de fond ar fi reținut că, în cadrul contestației la executare poate fi analizat pe fond contractul ce constituie titlul executoriu. Prima instanță, în cuprinsul considerentelor sale nu a făcut astfel de aprecieri. Partea contestatoare, în cadrul cererii sale, nici nu a invocat astfel de critici, ci a contestat cuantumul debitului ce i se impută prin actele de executare silită, arătând și dovedind cu extrasele de cont depuse la dosar, faptul că a plătit ratele scadente. Chiar executorul judecătoresc, pe parcursul derulării procedurii de executare silită și în urma depunerii de către contestatoare a documentelor de plată a ratelor, a solicitat în mod expres . SRL să lămurească cuantumul sumei urmărite. Nici la dosarul de executare, nici la dosarul prezentei cauze nu există o notă de calcul din care să rezulte cu claritate cuantumul debitului imputat contestatoarei (suma de 7176,49 euro indicată în cuprinsul somației din 11.02.2013 nu are un caracter cert, atâta vreme cât cuantumul său nu a fost justificat, prin raportare la desfășurătorul de plată, la documentul de declarare a scadenței anticipate a creditului, la extrasele de cont depuse de contestatoare-doveditoare a plății ratelor pe anul 2009).
Critica privind obligația sa de plată a cheltuielilor de judecată în prezentul litigiu, formulată de recurenta BCR SA, este de asemenea nefondată, câtă vreme, instanța de fond, în mod corect a reținut că intimata-recurentă justifică pe deplin calitatea procesuală pasivă în prezenta contestație, contestație ce a fost admisă în totalitate.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul apreciază recursul promovat de recurenta BCR SA ca fiind nefondat, urmând a dispune, în temeiul art. 312 alin. 1 C p civ., respingerea acestuia, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a celor două recurente în prezentul recurs, tribunalul va dispune, în temeiul art. 274 C p civ, obligarea acestora în solidar, la plata către intimata J. A. a sumei de 4500 lei, cheltuieli de judecată (constând în onorariu de avocat conform chitanței depuse la fila 38 din dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția de netimbrare a recursului declarat de recurenta . SRL.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta . SRL împotriva sentinței civile nr. 761/30.08.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. S..
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA împotriva sentinței civile nr. 761/30.08.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. S., pe care o păstrează.
Obligă recurentele în solidar la plata către intimata J. A. a sumei de 4500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
U. G. R. I. C. D. C.
GREFIER
C. A.
Red.DC/06.02.2014
Tehnored. CA/10.02.2014,
2 ex.
Jud. fond – K. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 566/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 174/2013. Tribunalul... → |
|---|
