Plângere contravenţională. Decizia nr. 396/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 3080/305/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 396/R
Ședința publică de la 24 septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: O. N.
Judecător: R. I. C.
Judecător: B. A. D.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petentul B. E. împotriva sentinței civile nr. 794 din 7 martie 2013 a Judecătoriei S. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că a rămas în pronunțare asupra recursului în ședința publică din data de 10 septembrie 2013, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17 septembrie 2013, apoi pentru data de astăzi, 24 septembrie 2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 794 din 7 martie 2013, Judecătoria S. G. a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B. E. în contradictoriu cu intimatul IPJ C..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/29.06.2012, întocmit de intimatul I.P.J.C., petentul B. E. a fost sancționat contravențional cu 4 puncte-amenda în suma de 280 lei în baza dispozițiilor art. 57 alin.2 coroborat cu art. 100 alin.3 lit.c din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările și completările ulterioare, fiind luată măsura contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. S-a reținut că, la data de 29.06.2012, în jurul orelor 16.00, petentul a condus autoutilitara cu nr.de înmatriculare_ pe . orașul Baraolt, iar la pătrunderea în intersecția cu . a acordat prioritate de trecere autoturismului cu nr. de înmatriculare_, care circula pe drumul cu prioritate, obligandu-1 pe conducătorul auto sa frâneze brusc pentru a evita coliziunea.
Conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, « instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării ».
Referitor la legalitatea procesului – verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că acesta conține toate mențiunile ale căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută, conform dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia.
Sub aspectul temeinicieiprocesului verbal atacat, cercetând materialul probator administrat, judecătoria a considerat că petentul nu a răsturnat prezumția de valabilitate a procesului verbal contestat, nefăcând dovada contrară celor reținute de către organul constatator.
Astfel, din declarațiile martorului Z. S. (fila 45), care este conducătorul auto al vehiculului menționat în procesul verbal că nu i s-a acordat prioritate de trecere, rezultă că petentul, care circula pe un drum fără prioritate și care avea obligația de a respecta semnificația indicatorului „cedează trecerea”, nu i-a acordat prioritate de trecere la pătrunderea pe drumul principal, astfel că martorul a fost nevoit să frâneze pentru a evita coliziunea.
Aceleași aspecte sunt menționate și în procesul verbal de contravenție, fapta fiind constatată personal de agentul constatator aflat la mică distanță de intersecția respectivă.
Declarațiile martorului B. B., pasager în autovehiculul condus de petent, conform cărora petentul s-a asigurat înainte de a pătrunde în intersecție, iar în timp ce se afla în mijlocul intersecției a observat un autovehicul care venea din spate și care a frânat deoarece circula cu viteză, au fost înlăturate în parte, respectiv cu privire la afirmațiile că petentul se înscrisese deja pe banda sa de mers și că s-a asigurat că nu circulă niciun alt autovehicul pe drumul cu prioritate. S-a apreciat de către prima instanță că afirmațiile respective sunt contrazise atât de celălalt conducător auto, cât și de cele constatate personal de agentul constatator învestit cu exercițiul autorității publice.
Văzând aceste aspecte și întrucât petentul nu a făcut dovada contrară celor menționate în procesul verbal contestat, iar sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, instanța de fond a constatat că plângerea formulată de petent este nefondată, motiv pentru care, conform art. 34 din OG nr. 2 / 2001, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, ca atare menținându-se procesul - verbal ca fiind legal și temeinic.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul B. E. solicitând casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau modificarea hotărârii în sensul admiterii plângerii contravenționale, așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea căii de atac, întemeiată în drept pe prevederile art.304 ind.1 C., s-a arătat că prima instanță a încălcat dreptul de apărare al recurentului atunci când a înlăturat în parte declarația martorului B. B., neprocedând la o corectă soluționare a plângerii în condițiile în care autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ se găsea la o distanță de 70 m față de locul de întâlnire cu autovehiculul condus de recurent, prin urmare față de viteza de deplasare prezumată de 50 km/h a celui dintâi autovehicul, acesta putea parcurge distanța de 70 m în 5-6 secunde, fiindu-i imposibil recurentului să vadă această mașină atunci când el însuși a pătruns pe drumul cu prioritate .
Recurentul a criticat soluția primei instanțe întrucât în opinia sa aceasta trebuia să clarifice starea de fapt prin administrarea unei probe cu expertiza tehnică auto, o atare probă fiind necesară în contextul unor depoziții de martori care se contrazic.
În probațiune recurentul a depus un extras de pe un act cadastral despre care a menționat că reproduce amplasamentul locului în care a avut loc fapta sancționată drept contravenție.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului făcând o . apărări sub aspectul justei încadrări și sancționări a faptei, accentuând că starea de fapt a fost probată cu ajutorul înscrisurilor și prin intermediul depoziției martorului Z. S..
Recurentul a depus și o precizare a motivelor de recurs în cuprinsul căreia a menționat că a achitat amenda contravențională în cuantum de 280 lei ceea ce semnifică recunoașterea comiterii faptei ilicite, solicitând admiterea plângerii numai sub aspectul anulării măsurii contravenționale complementare constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o durată de 30 de zile .
În justificarea acestei cereri recurentul a învederat că a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ în calitate de administrator al ., societate care dispune de 4 autovehicule, două dintre acestea fiind conduse de recurent, astfel că lipsirea sa de dreptul de a conduce va cauza pagube considerabile societății comerciale .
Examinând sentința recurată în raport de criticile care i se aduc în cadrul motivelor de recurs formulate, tribunalul reține că neobservarea autovehicului care se deplasa pe drumul cu prioritate datorită distanței la care se afla acesta ori poziționării sale îndepărtate în contextul acelei intersecții, nu poate constitui un motiv de înlăturare a răspunderii contravenționale care revine petentului, însuși recurentul arătând în cadrul precizării motivelor de recurs că recunoaște fapta ilicită, prin urmare orice dezbateri sub aspectul vinovăției conducătorului auto, sunt complet inutile.
Instanța de fond a înlăturat pe drept cuvânt declarația martorului pasager în autovehiculul condus de recurent, nefiind ținută de spusele unui martor care nu inspiră credibilitate și obiectivitate iar cât privește necesitatea efectuării unei expertize tehnice auto, acest lucru nu poate fi acceptat deoarece potrivit art.129 alin.5 ind.1 C. în calea de atac nu se poate invoca de către una din părți omisiunea instanței de a ordona o probă pe care partea însăși nu a propus-o și administrat-o în condițiile legii.
Nu se poate reține așa numita „ stare de nevoie ” pentru a se reda petentului dreptul de a conduce autovehicule mai înainte de expirarea celor treizeci de zile pentru care s-a luat sancțiunea contravențională complementară, o atare sancțiune fiind una legală, prevăzută în mod expres de art.100 alin.3 lit.c din O.U.G nr.195/2002, tribunalul neputând manifesta vreo clemență față de un conducător auto care așa cum el însuși arată exploatează în scop profesional diverse autoutilitare, dimpotrivă unui asemenea conducător auto i se solicită exigențe mult mai ridicate decât unui conducător auto amator, nerespectarea regulii neacordării priorității de trecere vehiculelor care au acest drept, fiind o regulă esențială, pe care un conducător auto profesionist nu este îndrituit să o încalce în nicio situație, indiferent de circumstanțele locului.
Așa fiind, soluția primei instanțe se dovedește legală și temeinică drept pentru care în baza art.312 alin.1 teza a II-a C., se va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul B. E. împotriva sentinței civile nr.794/07.03.2013 a Judecătoriei S. G., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
O. N. R. I. C. B. A. D. V. E.
Red. O.N./27.11.2013
Tehnored. V.E./27.11.2013
2 ex.
Judecător fond – B. L. M.
| Contestaţie la executare. Hotărâre din 05-02-2013, Tribunalul... → |
|---|
