Fond funciar. Sentința nr. 3453/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3453/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 2917/305/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 520/R
Ședința publică din 29 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: U. G.
JUDECĂTOR: Ö. L. A.
JUDECĂTOR: O. N.
GREFIER: I. E.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta P. A., împotriva Sentinței civile nr. 3453 din 20 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2013, consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr. 3453 din 20 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul civil nr._ s-a respins cererea formulată de către reclamanta P. A. în contradictoriu cu pârâții K. S., K. G., F. L., S. L., K. L., C. JUDEȚEANĂ C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, și C. L. ILIENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, ca neîntemeiată.
Reclamanta a fost obligată la plata către pârâții K. S., K. G., F. L., S. L. și K. L. a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut și motivat în esență următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr._ eliberat la data de 22.01.2004 de C. Județeană C. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor s-a dispus în beneficiul lui K. F. S., K. F. F., K. F. G., S. F. A. și K. F. I. reconstituirea dreptului de proprietate după autoarea K. F. R. asupra suprafeței totale de_ mp, printre care și 1400 mp situată în . nr. 281/19.
Prin prezenta cerere s-a solicitat anularea titlului de proprietate arătat în limita suprafeței mai sus individualizate, arătându-se că reconstituirea dreptului este nelegală, suprafața în cauză aparținând autorilor reclamantei. S-a arătat că această suprafață face parte dintr-o parcelă având întinderea de 3400 mp, identică cu cea evidențiată în Cartea funciară nr. 28 Ilieni sub nr. top. 1218.
Sub aceste aspecte, instanța a avut în vedere primul rând că din probele administrate, respectiv Raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de către expert A. A. C. rezultă că amplasamentul Titlului de proprietate nr._/22.01.2004 este inclus în totalitate în amplasamentul imobilului întabulat în Cartea funciară nr. 28 Ilieni nr. top. 1218.
În al doilea rând s-a reținut că reconstituirea dreptului de proprietate în beneficiul pârâților s-a efectuat după autorul acestora K. F. R. și în urma cererii formulate în temeiul Legii nr. 18/1991. Astfel, prin cererea formulată la data de 16.07.1991 K. G., K. S., K. F., S. A. și K. I. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autoarea K. F. R.. Cererea a fost soluționată favorabil prin Hotărârea nr. 52/1991 al Comisiei Județene C., fiind eliberată Adeverința nr. 1199/31.10.1991 și ulterior Titlul de proprietate nr._/22.01.2004.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a constatat că pârâții sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de_ mp, deci inclusiv a suprafeței de 1400 mp, întindere care face obiectul prezentului litigiu.
În ceea ce privește însă, amplasamentul, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv Fișă punere în posesie . titlul de proprietate arătat, rezultă că punerea în posesie a pârâților cu privire la suprafața de 1400 mp s-a realizat în . nr. 281.
Probele administrate relevă, astfel cum s-a arătat că amplasamentul parcelei din litigiu este inclus în totalitate în imobilul cu privire la care reclamanta solicită reconstituirea dreptului de proprietate.
De asemenea, s-a reținut și de faptul că, prin Adresa înaintă de către expert la data de 12.10.2012, rezultă că în anul 2004, anul eliberării titlului de proprietate, imobilul în litigiu făcea parte din extravilanul comunei Ilieni.
Or, potrivit art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producție.
Așadar, ținând seama de faptul că la data reconstituirii dreptului de proprietate și punerii în posesie, suprafața litigioasă făcea parte din categoria terenurilor arabile extravilan, instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, dispoziții din care rezultă că restituirea pe vechiul amplasament nu era obligatoriu.
Or, în aceste condiții, s-a apreciat că punerea în posesie efectuată pe un alt amplasament decât cel deținut în proprietate anterior nu constituie o cauză de ineficacitate a titlului de proprietate. Nulitatea ar putea interveni doar în măsura în care ar fi îndeplinite și alte cerințe prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997 privitoare la cazurile și cauzele de nulitate ale actelor de reconstituire.
Pe de altă parte, în ceea ce privește dreptul reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate, prin cerere au fost solicitate aceste măsuri reparatorii cu privire la suprafața totală de 3900 mp.
În dovedirea dreptului, partea a învederat că imobilul solicitat a aparținut lui P. J., fiind întabulat pe numele acestuia în evidențele de publicitate imobiliară.
Astfel la dosar a fost atașată Cartea funciară nr. 28 nr. top. 1218 din care rezultă că imobilul de sub nr. top. 1218 în suprafață de 1077 stj. a aparținut lui P. I. jr, dreptul fiind întabulat în temeiul încheierii nr. 843/20.05.1947.
Raportat la posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor, se reține, în primul rând că potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și în condițiile legii civile, moștenitorii acestora (…).
Rezultă așadar, că pot solicita reconstituirea, fie proprietarul deposedat, în situația în care la data formulării cererii este în viață, fie succesorii acestora.
Din înscrisurile depuse la dosar și relevante cu privire la prezenta cauză, se reține că prin cererile formulate, reclamanta și anterior autorul acesteia, respectivul soțul P. J. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de acesta din urmă, respectiv P. J., născut la data de 01.01.1923 și decedat la data de 02.02.2000, precum și parcelele deținute de autorul acestuia, P. J. născut la data de 27.10.1897 și decedat la data de 19.01.1968.
În susținerea cererilor au fost atașate la dosarul de reconstituire copia extraselor din registrul agricol și cererile de adeziune la CAP formulate de cei doi defuncți.
Potrivit acestor evidențe, P. J. sen. (decedat la data de 19.01.1968) a adus în patrimoniul cooperativei agricole de producție Ilieni suprafața totală de 8,40 ha – 6,40 ha arabil și 2 ha fâneață – aspect care rezultă din cererea depusă la data de 26.01.1960.
În ceea ce privește terenurile deținute de P. J. jr. (decedat la data de 02.02.2000) din cererea formulată la data de 03.09.1959 rezultă că acesta a intrat în CAP cu suprafața totală de 6 ha arabil.
Rezultă așadar o suprafață totală de 14,40 ha, suprafață cu privire la care succesorii defuncților sunt îndreptățiți la reconstituire.
Or, din susținerile părților și înscrisurile depuse, rezultă că în urma celor doi defuncți, pentru aceștia ori succesorii acestora s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței totale de 15,60 ha, deci cu 1,20 ha mai mult decât cel rezultat din înscrisurile indicate.
Astfel, prin Titlu de proprietate nr._/_/04.10.2001 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate după P. I. asupra unei suprafețe de 3,7 ha.
Ulterior, prin Titlul de proprietate nr._/16.04.2004 s-a dispus reconstituirea pentru suprafața de 8,78 ha, pentru P. J. J..
Prin Anexa nr. 39, poziția nr. 48 s-a propus acordarea de despăgubiri, acceptată de partea reclamantă, în cauză neefectuându-se dovada contestării Hotărârii Comisiei Județene, pentru suprafața de 2,69 ha.
Tot astfel prin Titlul de proprietate nr._/_/30.05.2002 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,43 ha.
Prin notele de ședință depuse partea a contestat dobândirea acestui din urmă drept, învederând că prin Titlul de proprietate nr._/02.12.2003 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței totale de_ mp pentru beneficiarii P. F. Borbala, A. F. F., A. F. Jozsef, A. F. Mihaly, A. F. E. după defunctul A. F. F. ,suprafață în care este inclusă și . nr. . nr. . suprafețe sunt chiar suprafețele evidențiate și în Titlul de proprietate nr._/_/30.05.2002 de care a beneficiat P. J. J. după autorul P. J. J..
Însă, instanța nu poate reține aceste susțineri ca întemeiate. Într-adevăr, se constată că există o identitate între suprafețele atribuite atât autorilor reclamantei cât și a persoanelor nominalizate în titlul de proprietate nr._/02.12.2003. Cu toate acestea, din notele de ședință depuse de pârâta C. Județeană C. rezultă că titlul de proprietate nr._/_/30.05.2002 nu a făcut obiectul anulării sau a unei rectificări. Or, până în momentul constatării ineficacității actului de reconstituire, acesta trebuie avut în vedere ca și valabil, producând efectele juridice pentru care a fost emis.
Așadar, instanța de fond a avut în vedere și această suprafață de 0,43 ha ca formând parte din terenurile cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate în beneficiul părții reclamante.
În ceea ce privește imobilul întabulat în Cartea funciară nr. 28 Ilieni sub nr. top. 1218, din probele administrate, rezultă, astfel cum s-a reținut că acesta a aparținut defunctului P. J.. Deși în evidențele de publicitate imobiliară apare indicat P. I. jr., din susținerile părților și celelalte înscrisuri depuse rezultă că proprietarul imobilului a fost P. J. (decedat la data de 19.01.1968), întabularea dreptului fiind efectuată în temeiul încheierii nr. 843/20.05.1947.
Însă, dovada existenței în patrimoniul defunctului a dreptului de proprietate asupra imobilului la nivelul anului 1947, nu îndreptățește automat succesorii acestuia la reconstituirea acestuia.
Conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea rezultată din: actele de proprietare, cartea funciară, cadastru cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Rezultă așadar, că beneficiarii au posibilitatea, dar în același timp și obligația de a face dovada proprietăților deținute, legea prevăzând categoriile de înscrisuri și documente prin care se poate efectua această dovadă. Însă, indicarea unor suprafețe deținute în cadrul mai multor forme de evidențiere nu atrage după sine reconstituirea dreptului de proprietate în mod cumulativ asupra tuturor acestor suprafețe. Chiar dacă dreptul petiționarului a fost înscris atât în registrele de publicitate imobiliară, cât și ulterior în registrele deținute de Cooperativele Agricole de Producție, aceste evidențe vizează aceleași drepturi deținute de parte.
Fiind în prezența unor terenuri arabile, reconstituirea solicitându-se în temeiul Legii nr. 18/1991 privitoare la terenurile intrate în patrimoniul CAP, instanța constată că suprafața în litigiu a fost deținut de autorul reclamantei, acesta a fost inclusă în suprafața totală cu care fostul proprietar a aderat la cooperativa agricolă de producție, iar ulterior datei de 01.01.1990, dreptul asupra acesteia a fost reconstituit în beneficiul succesorilor prin actele de reconstituire de care acestea au beneficiat și care au fost indicate în precedente.
Rezultă așadar, că din probele administrate rezultă că pentru cererile de retrocedare formulate raportat la suprafețele deținute anterior în proprietate, reclamanta și autorii reclamantei au beneficiat de măsuri reparatorii prin actele de reconstituire deja emise în beneficiul lor, inclusiv pentru suprafața de 3900 mp solicitată.
În ceea ce privește amplasamentul acestuia, au fost deja reținute argumentele prezentate anterior și incidența dispozițiilor prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, constatându-se că la data restituirii către părți, atât către reclamantă și autorii acesteia, cât și către pârâți, a dreptului de proprietate asupra terenurilor, legea nu prevede obligativitatea respectării vechiului amplasament. Mai mult, din probele administrate, respectiv declarația martorului A. J. rezultă că la punerea în posesie era prezent și soțul reclamantei, P. J., care a fost însărcinat să asiste la măsurători din partea Primăriei. Deși i s-a spus că ., acesta nu a dorit să preia suprafața, arătând că în apropiere curge râul O., existând un mal de 3 – 4 m, întotdeauna având probele cu inundarea terenului.
Tot astfel, s-a a avut în vedere că prin Raportul de expertiză topografică întocmit de către expert A. A. C. a fost identificat imobilul în suprafață de 3900 mp, constatându-se că acesta se compune din: 890 mp – teren liber, necultivat; 97 mp – drum; 513 mp – folosință actuală a nr. top. 1219, 1220; 749 mp – teren acoperit de ape (lac); 228 mp – teren folosit de posesorii Titlului de proprietate nr._/2004 și 1400 mp – amplasamentul Titlului de proprietate nr._/2004.
Însă, din Nota de ședință depusă la data de 29.11.2012 de pârâta C. L. Ilieni, rezultă că în . în care este situată și suprafața în litigiu) nu există teren liber la dispoziția Comisiei Locale.
Față de ansamblul aspectelor învederate în cele de mai sus, s-a reținut pe de o parte, că pentru suprafața solicitată deja s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, iar pe de altă parte, terenul în cauză nu este liber și nu poate forma obiectul restituirilor dispuse de comisiile de fond funciar.
În consecință, instanța de fond a apreciat că atât solicitarea anulării parțiale a Titlului de proprietate nr._/22.01.2004 cât și cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței totale de 3900 mp este neîntemeiată.
În ceea ce privește celelalte petitele privind punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate, sub sancțiunea daunelor cominatorii se constată că acestea sunt subsecvente și interdependente primelor două capete de cerere, soluționarea acestora fiind legată intrinsec de soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la primele. Așadar, având în vedere că prima instanță urmează a respins cererea de anulare și reconstituire a dreptului de proprietate, pe cale de consecință a respins și celelalte petite ca neîntemeiate.
Referitor la solicitarea părților de acordare a cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 C. pr. civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”. Astfel, având în vedere că instanța va respinge cererea, culpa procesuală aparținând reclamantei, va respinge și solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru același considerente, s-a admis cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta susține că, instanța de fond ar fi ignorat faptul că suprafața de 2,69 ha teren a fost validată prin Hotărârea Comisiei județene C. nr. 431/2002 pentru despăgubiri, anexa nr. 39 poz. 48 care nu i-ar fi fost comunicată, fiind în imposibilitate de a o ataca.
Faptul că nu a atacat această hotărâre nu înseamnă că este de acord cu dispozițiile ei și cu acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 2,69 ha.
Apreciază că este îndreptățită să solicite restituirea în natură a suprafeței de 2,69 ha chiar dacă s-au validat despăgubiri.
Recurenta mai susține că, titlul de proprietate nr._/2004 s-a emis pentru persoane neîndreptățite, întrucât suprafața de 1.400 mp. înscrisă în acest titlu la care se mai adaugă 284 mp. a fost atribuită pârâților 3-6 din terenul ei înscris în CF 28 Ilieni, nr. top. 1218, iar pe suprafața de 2500 mp. din suprafața totală de 3.900 mp. este liberă întrucât pe această suprafață proprietatea ei nu s-a emis nici un titlu de proprietate.
Instanța de fond a reținut în mod greșit și nelegal, faptul că la baza emiterii titlului de proprietate a cărui anulare a cerut a stat o „înțelegere”, constând în faptul că, cu prilejul măsurătorilor autorul recurentei ar fi renunțat la propriul teren, pentru ai fi atribuit un alt teren care a aparținut pârâților.
Dovada faptului că autorului recurentei i s-ar fi atribuit teren din proprietatea pârâților nu s-a făcut, ceea ce înseamnă că întreaga construcție privind existența unei așa-zise ”înțelegeri” este în capul locului o plăsmuire/o mistificare/, fără nici un fundament logic, legal și real.
La momentul măsurării terenului, autorul recurentei nu putea să inițieze această „înțelegere”, așa cum susține martorul Aldya I., întrucât, măsurătorile s-au efectuat, în baza proceselor – verbale de punere în posesie deja emise de comisie, acte care nu atestă nici o „înțelegere”.
De altfel, martorul H. V., prezent și el la momentul măsurării, nu a auzit ca autorul recurentei să inițieze o astfel de „înțelegere”, deși a fost propus de pârâți tocmai pentru a dovedi acest fapt.
Nu este fondată și legală aserțiunea instanței de fond, precum că, atribuirea terenului proprietatea recurentei către intimați, prin titlul de proprietate nr._/2004, s-a făcut legal, întrucât la data respectivă nu exista în lege „regula” atribuirii pe fostele amplasamente.
Este de reținut faptul că această susținere o contrazice categoric pe aceea a existenței unei „înțelegeri”, pe care intimații au încercat să o dovedească prin martori.
De la apariția Legii nr. 18/1990, precum și a celorlalte legi de modificare „regula” reconstituirii a fost pe vechile amplasamente.
Titlul de proprietate ar fi fost legal, doar în situația în care, recurenta nu ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Dar o asemenea cerere a existat la momentul atribuirii intimaților și a emiterii titlului de proprietate, situație în care, potrivit legii ei sunt persoane neîndreptățite, iar recurenta este persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, iar titlul emis este nelegal.
Cererea recurentei a fost formulată în baza dispozițiilor art. III ale Legii nr. 18/1991, potrivit cărora: „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri”.
Potrivit acestor dispoziții de lege, titlu de proprietate este actul de reconstituire a dreptului de proprietate.
În concluzie, s-a dovedit faptul că este posibilă reconstituirea dreptului recurentei de proprietate pe vechiul amplasament.
Recurenta nu este împotriva reconstituirii dreptului de proprietate și pe alt amplasament, dar ar fi absurd ca recurenta să accepte neapărat o asemenea variantă, câtă vreme există toate condițiile îndeplinite de reconstituire pe fostul amplasament.
Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs și actele dosarului în baza art. 304/1 din Codul de procedură civilă, tribunalul notează că, recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Prin cererile formulate reclamanta – recurentă și anterior soțul acesteia P. J. jr. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de acesta din urmă, precum și asupra celor deținute de autorul acestuia, P. J. sen.
În susținerea cererilor au fost depuse la dosarul de reconstituire copia extraselor din registrul agricol și cererile de adeziune la CAP formulate de cei doi defuncți.
Potrivit cererii de adeziune din data de 26.01.1960, P. J. sen. a adus în patrimoniul CAP Ilieni suprafața totală de 8,40 ha, din care 6, 40 ha teren arabil și 2 ha fâneață.
Așa cum rezultă din cererea de adeziune datată 03.09.1959, P. J. jr. a intrat în CAP cu suprafața de 6 ha teren arabil.
Prin urmare, suprafața totală la care succesorii defuncților sunt îndreptățiți la reconstituire este de 14, 40 ha.
Or, din înscrisurile doveditoare depuse la dosar rezultă că în urma acestor doi defuncți, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 15,60 ha, deci cu 1,20 ha mai mult decât rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, prin TP nr._/_/2001 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,7 ha după P. I.;
Prin TP nr._/_/2002 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,43 ha;
Prin TP nr._/2004 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 8,78 ha, în favoarea lui P. J.J..
Suprafața de 2,69 ha a fost validată pe anexa 39 – despăgubiri, poziția 48, prin Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 431/2002, împotriva acestei hotărâri reclamanta neformulând plângere.
Susținerile reclamantei-recurente potrivit cărora în baza Legii nr. 165/2013 este îndreptățită să solicite restituirea în natură a suprafeței de 2,69 ha, chiar dacă a fost validată pentru acordare de despăgubiri, nu țin de soluționarea prezentei cauze întrucât pe baza opțiunii acesteia soluționarea unei astfel de cereri este de competența comisiei locale de fond funciar, potrivit art. 42 din Legea nr. 175/2013.
Legea prevede în mod expres care sunt categoriile de înscrisuri care pot face dovada proprietății terenurilor solicitate spre reconstituire, însă faptul că anumite suprafețe figurează în mai multe forme de evidență, în speță, atât în registrele de publicitate imobiliară, cât și în registre deținute de CAP, nu atrage reconstituirea dreptului de proprietate cumulativ asupra tuturor suprafețelor.
Din probele administrate a rezultat că cererile au fost soluționate raportat la suprafețele deținute în proprietate, anterior cooperativizării, reclamanta și autorul acesteia beneficiind de măsurile reparatorii conform titlurilor menționate mai sus, inclusiv pentru suprafața de 3900 mp. În ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, instanța de fond a reținut în mod judicios că, potrivit art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 atribuirea efectivă a terenurilor în zona de câmpie nu se făcea neapărat pe vechile amplasamente.
Susținerea reclamantei-recurente potrivit căreia TP nr._/_/2002, ./6 ar fi fost anulat prin emiterea TP nr._/2003 pentru aceiași parcelă, în favoarea altor persoane nu corespunde realității. Într-adevăr acest din urmă titlu cuprinde și el ., însă nu îl anulează pe primul; anularea putea fi solicitată de reclamantă în măsura în care aprecia că reconstituirea s-a efectuat în favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite să primească acea parcelă.
Prin urmare, instanța de control judiciar reține că, judecătoria a reținut în mod judicios că, atât cererea de anulare parțială a titlului de proprietate nr._/2004, cât și cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3900 mp. sunt nesusținute și, în mod temeinic au primit un fine de neprimire.
Față de aceste considerente urmează a înlătura ca nefondate aserțiunile evocate de reclamantă în cererea sa de recurs.
Pe temeiul art. 312 din codul de procedură civilă se va respinge ca nefundat recursul de față.
Întrucât recurenta a căzut în pretenții, pe temeiul art. 274 C. pr. civ., aceasta urmează să suporte cheltuielile de judecată făcute de intimații K. S., K. L., F. L. și Ș. L. în recurs potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P. A., împotriva Sentinței civile nr. 3453 din 20 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Obligă reclamanta să plătească intimaților K. S., F. L., K. L. și Ș. L., 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
U. G. Ö. L. A. O. N. I. E.
Red. U.G. 13.11.2013
Tehnored.IE/ 13.11.2013
2 ex
Jud. Fond. B. K. Agota
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 05-02-2013, Tribunalul... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 17-12-2013, Tribunalul... → |
|---|
