Actiune in regres. Hotărâre din 17-03-2015, Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 107/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 107/A
Ședința publică din 17 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: O. N.
JUDECĂTOR: U. G.
GREFIER: I. E. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil formulat de reclamantul B. A. de Autovehicule din România (B.A.A.R.) împotriva sentinței civile nr. 241 din 05 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Întorsura Buzăului, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul M. C. R. având ca obiect „acțiune în regres”.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10 martie 2015, când părțile au lipsit, iar consemnările din încheierea de ședință din acea zi, fac parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, în temeiul art.396 alin.(1) Cod procedură civilă în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 17 martie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 241 din 5 noiembrie 2014 Judecătoria Întorsura Buzăului a admis în parte cererea formulată de reclamanta B. A. de Autovehicule din România în contradictoriu cu pârâtul M. C. R. și drept consecință:
A obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 12.750,55 lei cu titlu de pretenții, suma de 1283,40 lei cu titlu de dobândă legală calculată la debitul principal pentru perioada 10.10.2012 și până la 01.04.2014 și în continuare până la achitarea întregului debit și suma de 833,37 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins petitul prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 533,52 lei reprezentând TVA datorat statului
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
La data de 25.04.2012 pârâtul M. C. R. în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe teritoriul Italiei a provocat din vina sa un accident de circulație, fiind avariat auto cu nr. AV 603 ML, împrejurări ce rezultă din conținutul constatării amiabile semnat de pârât și proprietarul auto avariat Lencini Sergio. (f.13-21)
La data de 05.06.2012 B. Național de Asigurări pentru Autovehicule Italia, a avizat reclamanta B. A. de Autovehicule din România – denumit în continuare BAAR - cu privire la acest incident rutier solicitând și verificarea situației asigurării autoturismului_, fiind anexat procesul verbal de constatare amiabilă a accidentului în care era indicat ca asigurător societatea UNIQUA SA din România cu polița de asigurare_. (f.13-21)
Instanța de fond a mai reținut că urmare a verificărilor efectuate de reclamantă, la solicitarea B. Național de Asigurări pentru Autovehicule Italia, la data de 17.09.2012 i s-a comunicat de către UNIQUA SA că autoturismul cu nr._ nu era asigurat la data producerii accidentului iar privitor la înmatricularea autoturismului, s-a comunicat de către Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C., că autoturismul marca WV Polo cu nr._ este proprietatea pârâtului M. C. R.. (f.25-26)
De asemenea efectuându-se verificări în cadrul bazei de date CEDAM privitor la asigurările obligatorii de răspundere auto încheiate pe teritoriul României, a rezultat că auto cu nr._ la data de 24.04.2012 nu era asigurat. (f.26)
Pârâtul M. C. R. a fost notificat de către reclamanta B.A.A.R, prin adresa nr. AD062454 din 27.07.2012 despre deschiderea dosarului de daune BAAR/AD-MGA/12/I/_, fiindu-i solicitat să depună în situația în care deține, asigurarea valabilă a autoturismului pentru data de 25.04.2012, demers însă rămas fără rezultat. (f.30)
Prima Instanță a reținut față de considerentele prezentate că urmare a demersurilor efectuate de reclamantă, nu s-a făcut dovada existenței unei asigurări RCA/ Carte verde pentru autoturismul cu nr._, valabilă la data producerii accidentului.
La data de 13.09.2012 B. Național Carte V. din Italia a comunicat reclamantei că a soluționat pretențiile de despăgubiri legate de accident, anexând și documentele justificative, solicitând rambursarea sumei de 2.735,40 euro, reprezentând: 2.296,54 euro despăgubiri autovehiculului avariat, 3244,48 euro onorariu pentru gestionarea cazului și 94,38 euro alte cheltuieli legate de soluționarea cazului.(f.38-48).
La data de 14.09.2012 prin adresa MGA_, reclamanta a notificat pârâtul M. C. R. (f.50-52) cu privire la achitarea despăgubirilor solicitate de B. Național din Italia, însă acesta nu a răspuns demersului efectuat, astfel în lipsa dovezii existenței unei asigurări RCA/Carte verde, pentru autoturismul cu nr._, la data de 09.10.2012, reclamanta BAAR, a achitat Biroului Național din Italia suma de 2.735,40 euro. (f.54-56).
Judecătoria a avut în vedere următoarele dispoziții:
Art.48 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările în România, care prevede că persoanele fizice (……) care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării în România, au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accident în limitele teritoriului de acoperire (….).
Art.1384 alin.1 Cod civil, care prevede că cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepția cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat.
Art.1385 Cod civil, care prevede că prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede astfel.
Art.1489 Cod civil, care prevede că în lipsa unei convenții între părți, se aplică dobânda legală.
O.G.nr.13/2011 privind dobânda legală de referință în România.
Art.2 din Directiva 72/166/CEE ( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L103/2002) care prevede că în ceea ce privește vehiculele care provin în mod obișnuit de pe teritoriul unui stat membru, prevederile directivei se aplică după încheierea unei convenții între cele șase birouri naționale ale asigurătorilor prin care fiecare birou garantează în concordanță cu legislațiile sale interne, soluționarea cererilor de despăgubire rezultate din accidente provocate pe teritoriul său de vehicule ce provin în mod obișnuit de pe teritoriul altui stat membru, indiferent dacă aceste vehicule sunt asigurate sau nu.
Art.1 din Directiva 91/323/CEE (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L177/1991 ) care prevede că statele membre ale CEE se vor abține de la efectuarea controlului privind asigurarea de răspundere civilă pentru vehiculele care au locul obișnuit de staționare pe teritoriul european al unui stat membru sau pe teritoriul unuia dintre statele ale căror birouri au semnat „Convenția multilaterală de garantare” și prevederile convenției ( art.1, art.3, art.5) Decizia comisiei nr.3297 din 09.07.2007 privind aplicarea Directivei 72/166/CEE în ceea ce privește controlul asigurării de răspundere civilă auto, pentru extinderea acordului și pentru includerea biroului național de asigurări din România;Directiva 2009/103/CEE privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi, care reprezintă o versiune consolidată a tuturor directivelor în acest domeniu ce a intrat în vigoare începând cu data de 27.10.2009 ( Jurnal Oficial al Uniunii Europene nr.L 263 din 07.10.2009).
Privitor la starea de fapt prezentată și a dispozițiile legale mai sus enunțate, concluzionând instanța de fond a reținut următoarele:
- Pârâtul M. C. R. a provocat din vina sa în data de 25.04.2012 un accident de circulație pe teritoriul statului Italian, cu autoturismul înmatriculat pe teritoriul României cu nr._, fiind avariat autoturismul cu nr. AV 603 ML;
- Autoturismul cu nr._ care avea locul obișnuit de staționare în România nu era asigurat RCA/Carte verde la data producerii accidentului din 25.04.2012, obligație impusă de art.48 din Legea nrt.136/1995.
- Reclamanta B.A.A.R a garantat despăgubirea pentru prejudiciul cauzat de autoturism, cu toate că acesta nu era asigurat, fiind obligată în acest sens prin semnarea Acordului multilateral între birourile naționale de asigurări ale statelor membre ale spațiului european ( după integrarea României în UE)
- B. Asigurări de Autovehicule din Italia, în calitate de birou gestionar a soluționat pretenția de despăgubire a auto cu nr. AV-603 ML și a transmis reclamantei B.A.A.R cererea de rambursare, potrivit art.3 din Convenția multilaterală de garantare.
- Reclamanta B.A.A.R a onorat cererea de rambursare formulată, în condițiile prevăzute de Regulamentul General al Consiliului Birourilor, după ce în prealabil a notificat în acest sens pe pârât, obligație impusă în baza obligației de garantare asumată prin semnarea Acordului și art.5 din Convenția multilaterală de garantare.
- Reclamanta B.A.A.R este îndreptățită să solicite obligarea pârâtului să-i achite contravaloarea despăgubirii, în temeiul art.1384 Cod civil.
Sub aspectul dovedirii cuantumului pretenției solicitate, prima instanță a constatat că reclamanta B.A.A.R a făcut dovada acestuia, potrivit înscrisurilor depuse la f.41-49. ( facturi)
Pentru considerentele prezentate, judecătoria a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 12.750,55 lei reprezentând: 12.484, 91 lei despăgubirea achitată autorităților Italiene, 45,46 lei comision bancar și 220 lei contravaloarea traducerii documentelor în vederea rambursării sumei.
Pârâtul a mai fost obligat să achite cu titlu de prejudiciu efectiv și, suma de 1.283,40 lei cu titlu de dobândă legală calculată la debitul principal pentru perioada 10.10.2012 – data la care reclamanta BAAR a achitat autorităților din Italia despăgubirea - și până la 01.04.2014 data formulării cererii, fiind obligat și în continuare să achite dobânda legală potrivit O.G.nr.13/2011 până la achitarea întregului debit.
În ceea ce privește pretenția solicitată de reclamanta B.A.A.R de a fi obligat pârâtul la plata sumei de 533,52 lei reprezentând TVA datorat statului, instanța a reținut că operațiunea efectuată de reclamanta B.A.A.R, nu face parte din operațiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei prevăzute de art.128-art.131 din Legea nr.571/2003, motiv pentru care nu instanța de fond nu a acordat pretenția solicitată.
Reclamanta B.A.A.R a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și alte cheltuieli ce le va onora cu prezenta cauză.
Fiind în culpă procesuală și văzând dispozițiile art.451-art.453 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat să achite reclamantei cheltuieli de judecată, în măsura în care au fost dovedite, respectiv: 833,37 lei reprezentând taxă judiciară, pretenție dovedită prin OP nr.1113/14.04.2014 depus la f.10 din dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul B. A. de Autovehicule din România solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv admiterea și celui de-al patrulea petit prin care s-a cerut obligarea pârâtului la plata sumei de 533,52 lei reprezentând T.V.A datorată bugetului de stat la încasarea sumelor care formează obiectul primelor trei petite.
În motivarea căii de atac s-a arătat că prima instanță a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii întrucât nu a avut în vedere că partea reclamantă este persoană impozabilă în sensul art.127 din Legea nr.571/2003, taxa pe valoare adăugată reprezentând un prejudiciu viitor și cert, aceasta fiind datorată bugetului de stat odată cu facturarea către pârât a sumelor de încasat, trebuind a se avea în vedere că potrivit art.137 alin.3 lit.b din Legea nr.571/2003 baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată nu cuprinde sumele reprezentând daune interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate, din baza de impozitare nefiind excluse orice sume care în fapt reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate .
Apelanta a susținut că a calculat T.V.A doar la cheltuielile cu traduceri și taxa de gestiune, sumele privind despăgubirea plătită, dobânda legală și comisionul bancar fiind tratate ca neimpozabile sau scutite de la plata T.V.A, în fapt obligația sa de a garanta plata de către pârât a despăgubirii pentru prejudiciul cauzat de acesta și achitarea efectivă a despăgubirii, constituind în accepțiunea Codului fiscal o prestare de servicii, art.126 alin.1 lit.a din Legea nr.571/2003 prevăzând că sunt operațiuni impozabile operațiunile care constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată, art.141 alin.2 lit.b din Codul fiscal stabilind că sunt scutite de taxă operațiunile de asigurare și/sau de reasigurare, precum și prestările de servicii în legătură cu operațiunile de asigurare și/sau de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operațiuni.
Partea apelantă a mai susținut că potrivit art.134 ind.2 Cod fiscal, plata către bugetul de stat a acestei taxe va deveni exigibilă în momentul emiterii către pârât a facturii fiscale de încasare, moment care va fi înainte de recuperarea de la pârât a sumelor acordate de instanță, astfel că plata T.V.A trebuie privită ca reprezentând un prejudiciu viitor și cert care trebuie acoperit în baza art.1385 NCC.
Intimatul M. C. R. nu a formulat întâmpinare.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță prin hotărârea atacată, tribunalul reține că în instrumentarea dosarului de daună deschis ca urmare a accidentului de circulație produs în Italia de autovehiculul neasigurat al intimatului M. C. R., partea apelantă a fost nevoită să efectueze traducerea în limba română a mai multor documente,facturile emise de Prolingua Centru de Traduceri SRL nr.1102/28.03.2014 și nr.8009/13.03.2013 în valoare de 228 lei și 99,20 lei, fiind depuse la filele 62 și 64 din dosarul de fond .
Apelanta a solicitat de la intimat rambursarea unor cheltuieli cu traducerile în sumă de 220 lei, a unei taxe de gestiune de 1.572,27 lei și contravaloarea unor servicii externe în cuantum de 430,77 lei, taxa pe valoare adăugată aferentă tuturor acestor sume fiind de 533,52 lei.
Taxa de gestiune în sumă de 344,48 EUR sau 1.572,27 lei, inclusiv „ alte cheltuieli” cu titlu de servicii externe în sumă de 94,38 EUR sau 430,77 lei au fost acordate apelantei prin sentința primei instanță, ca și contravaloarea de 220 lei a traducerilor efectuate, apelanta pretinzând acordarea suplimentară și a taxei pe valoare adăugată care se cuvine în contul tuturor acestor sume .
În acest context este de observat că potrivit art.141 alin.2 lit.b din Legea nr.571/2003 operațiunile de asigurare și/sau de reasigurare, precum și prestările de servicii în legătură cu operațiunile de asigurare și/sau de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operațiuni, sunt scutite de taxa pe valoare adăugată, or plata de către B. A. de Autovehicule din România a despăgubirii cuvenite persoanei păgubite din Italia, despăgubire avansată de B. Național Carte V. din Italia și regresul împotriva celui vinovat de cauzarea prejudiciului, au loc în cadrul unui mecanism specific operațiunilor de asigurare, cu alte cuvinte partea apelantă a rambursat acea despăgubire către corespondentul său din Italia, întocmai cum ar fi făcut și un asigurător, obligația de garantare a despăgubirii fiind specifică unui asigurător, până la urmă fiind de avut în vedere că potrivit art.25 alin.3 din Legea nr.32/2000 B. A. de Autovehicule din România este constituit din asigurătorii emitenți de documente internaționale de asigurare Carte V..
Așa fiind, gestionarea dosarului de daună, inclusiv procurarea unor documente traduse și efectuarea de așa numite „ servicii externe ” reprezintă prestări de servicii în legătură cu operațiunile de asigurare efectuate de o persoană impozabilă ( B.A.A.R ) care a intermediat între B. Național Carte V. din Italia și persoana care în final trebuie să suporte despăgubirea, intimatul M. C. R., drept pentru care văzând și prevederile art.141 alin.2 lit.b din Legea nr.571/2003, tribunalul va hotărî că aceste prestări de servicii nu pot fi purtătoare de T.V.A, contravaloarea lor nu poate da naștere obligației de plată a taxei pe valoare adăugată și nici apariției vreunui prejudiciu viitor și cert, astfel că găsind sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică, în baza art.480 alin.1 NCPC va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B. A. de Autovehicule din România, cu sediul în municipiul București, .. 40-40bis, etj.6, sector 2, Cod fiscal RO7681180 în contradictoriu cu intimatul M. C. R., domiciliul în orașul Întorsura Buzăului, ., ., județul C. împotriva sentinței civile nr.241/05.11.2014 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
O. N. U. G. I. E. M.
Red. O.N./24.04.2015
Tehnored.IE/24.04.2015
4 ex
judecător fond M. T.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 850/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 120/2015. Tribunalul... → |
|---|
