Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 1663/119/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 48/R
Ședința publică din data de 28 aprilie 2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: B. M. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare declarată de recurentul - pârât C. D. DE JOS "ÎNFRĂȚIREA" împotriva Deciziei civile nr. 247/2014 pronunțată în recurs de către Tribunalul C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din 21 aprilie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru astăzi 28 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față,
Prin sentința civilă nr.129/26 iunie 2014 a Judecătoriei Întorsura Buzăului a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C. L. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DOBÂRLĂU, prin primar, cu sediul în ., județul C. în contradictoriu cu pârâtul C. D. DE JOS „ÎNFRĂȚIREA”, reprezentat legal prin președinte K. S., cu sediul în comuna Ilieni, ., nr. 75, județul C..
Prin decizia civilă nr.247/2014 pronunțată în recurs de către Tribunalul C. în dosarul nr._ s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de C. D. de Jos „Înfrățirea” împotriva sentinței civile nr. 129/26.06.2014 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pe care a menținut-o.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la calitatea procesuală activă a Comisiei Locale Dobârlău s-a constatat că potrivit art.III alin.2 din Legea nr.169/1997 constatarea nulității Titlului de proprietate poate fi solicitată de primar, prefect, procuror și alte persoane care justifică un interes legitim.
C. L. reprezintă o entitate juridică ce a fost constituită în temeiul Legii nr.18/1991 și care este implicată (având atribuții specifice) în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin urmare aceasta are interesul de a solicita constatarea nulității unui Titlu de proprietate emis în baza Legi nr.18/1991.
Având în vedere că reclamanta C. L. Dobârlău justifică un interes legitim în prezenta cauză, tribunalul a constatat că aceasta are calitate procesuală activă și nu a reținut acest motiv de recurs.
Tot în acest context, se mai constată că acțiunea a fost formulată și de Primarul . îndreptățit să promoveze o astfel de cerere potrivit art.III alin.2 din Legea nr.169/1997.
Pe fond, s-a reținut că prin titlul de proprietate nr.8234/2010 emis de C. Județeană C. a fost reconstituit recurentului C. D. de Jos „Înfrățirea” dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 178,20 ha pădure.
Potrivit Hotărârii nr.186/1926 a Comisiunii de ocol pentru expropriere și împroprietărire Sf. G. (menținută prin Hotărârea nr.31/1927 a Comisiunii Județene de Expropriere și Împroprietărire Treiscaune) coroborată cu fișa de defalcare din 28.07.1943, din întreaga avere de 365 jugăre și 920 de stânjeni a fostului Composesorat „Ketagkotonosag” din D. de Jos (al cărui continuator în drepturi este recurentul) a fost expropriată suprafața de 233 jugăre și 747 stânjeni, C. rămânând proprietar cu privire la suprafața de 126 jugăre și 1195 stânjeni, adică 72,94 ha.
Această suprafață a fost expropriată, în baza art.24 din Legea din 30 iulie 1921 (pentru reforma agrară din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș) din cauză că suprafața deținută de Composesorat depășea cota cuvenită membrilor acestuia și în scopul constituirii pădurii și pășunilor comunale.
Din cele arătate reiese că exproprierea nu a vizat o cauză de utilitate publică, prin urmare nu se impunea nici acordarea unei despăgubiri.
De asemenea, în speță, nu are nici o relevanță faptul că în cartea funciară a rămas înscris C. „Ketagkotonosag” (din anul 1910) de vreme ce a fost realizată, în mod legal, exproprierea respectivelor suprafețe.
În consecință s-a constatat că, în mod corect, prima instanță a constatat că pârâtul – recurent este îndreptățit la reconstituire a doar 72,94 ha din care 72,10 ha pădure și 0,84 ha fâneață, toate motivele de recurs invocate în acest sens fiind nefondate.
În acest context, mai trebuie precizat că, în speță, nu prezintă vreo relevanță faptul că recurentul a formulat o cerere de reconstituire, în calitate de continuator a celor două composesorate, pentru o suprafață totală de 381 ha, deoarece pentru restul suprafeței care nu a fost inclusă în titlul de proprietate nr.8234/2010 trebuie să urmeze procedura prevăzută de Legea nr.18/1991 având posibilitatea să uzeze de toate acțiunile specifice acestei proceduri.
Așa fiind, în raport cu cele ce preced, tribunalul a constatat legală și temeinică sentința atacată, motiv pentru care a respins recursul potrivit art.312 alin.1 VCpc.
Prin contestația în anulare formulată la data de 20.11.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ contestatorul C. D. de Jos « Înfrățirea » a solicitat anularea deciziei civile nr. 247/R/4.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În motivarea contestației se arată că, în fapt, instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de modificare invocate în cererea de recurs, respectiv acela că Legea nr. 3610/1921 prevede obligativitatea despăgubirii persoanelor expropriate iar în lipsa acestei despăgubiri nu se poate considera că exproprierea ar fi fost finalizată.
Totodată se arată că în motivele de recurs au fost arătate în mod expres articolele de lege ce reglementează despăgubirea și modalitățile de realizare a acesteia, respectiv art. 48, 50-54 din lege. Or, instanța de recurs a omis să analizeze acest motiv, respectiv articolele de lege indicate.
Față de cele de mai sus se arată că în speță se impune, urmare a admiterii contestației în anulare, să se rejudece recursul și să se modifice sentința în sensul respingerii acțiunii formulate.
În drept se invocă disp. art. 318 și 319 alin. 1 C..
Intimata C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Dobârlău a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
În motivare se arată că motivele invocate au fost analizate de instanța de recurs, de altfel contestația fiind promovată chiar înainte de motivarea deciziei atacate, prin urmare omisiunea de cercetare a motivului de recurs nu putea fi cunoscută la data promovării acesteia.
Examinând decizia civilă nr. 247/R/4.11.2014 a Tribunalului C. prin prisma motivului invocat în susținerea contestației în anulare instanța reține următoarele :
Obiectul contestației în anulare vizează decizia cu numărul mai sus arătat, pronunțată de Tribunalul C. în recursul declarat împotriva sentinței civile nr.129/26.06.2014 a Judecătoriei Întorsura-Buzăului, din considerentele contestației în anulare precum și față de temeiul de drept expres invocat rezultând că motivul de contestație este cel prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă potrivit căruia – « Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când … instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
Față de această dispoziție legală se reține că, în speță, contestația în anulare poate fi exercitată numai daca instanța de recurs a omis să analizeze un motiv cu care a fost învestită, nu și atunci când, de exemplu, instanța de recurs a examinat motivul cu care a fost învestită, însă nu și l-a însușit, iar pe de altă parte neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor și cercetarea lor în . invocate în calea extraordinară de atac.
Prin prisma celor de mai sus, se constată că în cadrul motivelor de recurs s-a invocat faptul că legea nr. 3610/1921 prevede obligativitatea despăgubirii persoanelor expropriate, iar în lipsa acestei despăgubiri nu se poate considera că exproprierea ar fi fost finalizată, fiind indicate în mod expres articolele de lege ce reglementează despăgubirea și modalitățile de realizare a acesteia, respectiv art. 48, 50-54 din lege.
În acest sens, tribunalul constată că în considerentele deciziei atacate s-a reținut faptul că exproprierea nu a vizat o cauză de utilitate publică, prin urmare nu se impunea acordarea niciunei despăgubiri, anterior fiind menționat că exproprierea s-a datorat faptului că suprafața deținută de Composesorat depășea cota cuvenită membrilor acestuia. Prin urmare, tribunalul a analizat susținerile recurentului cu privire la lipsa despăgubirilor și le-a respins în întregime.
Se constată astfel că motivele de recurs invocate au fost analizate de către instanță, faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument (respectiv nu s-a analizat fiecare articol de lege indicat) nereprezentând o omisiune în sensul art. 318. În mod deliberat, tribunalul nu a mai răspuns la aceste argumente, apreciind că aceste aspecte nu prezintă relevanță.
Având în vedere toate considerentele expuse, reținând că motivele invocate prin cererea de recurs au fost analizate în decizia atacată, o analiză chiar sumară făcând inadmisibilă calea extraordinară de atac, în cauză nefiind prin urmare incident motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 318 C.., tribunalul urmează a respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C. D. de Jos „Înfrățirea” împotriva deciziei civile nr. 247/R/4.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C. D. de Jos „Înfrățirea” împotriva deciziei civile nr. 247/R/4.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi – 28.04.2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
B. A. D. D. C. A. C. B. M. M.
Red.AC/12.05.2015
Tehnored.BMM/12.05.2015
4 ex
Judecător fond - G. S.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 66/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 44/2015. Tribunalul COVASNA → |
|---|
