Contestaţie la executare. Decizia nr. 43/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 5060/305/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 43/R
Ședința publică din data de 21 aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
Judecător: V. M. D.
Judecător: R. I. C.
Grefier: K. E.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de A.N.A.F. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII C. împotriva sentinței civile nr. 59/16.01.2015 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că a rămas în pronunțare asupra cauzei în ședința publică din data de 7 aprilie 2015, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 14 aprilie, respectiv pentru data de astăzi.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 59/2015 a Judecătoriei Sf. G. s-a admis în parte contestația la executare formulată de către contestatoarea . S.A. în contradictoriu cu intimatele Direcția Județeană a Finanțelor Publice C. și O. B. România S.A. și în consecință:
- s-a dispus anularea somației nr.222/14/_ /1871 și a titlului executoriu nr.9931/06.09.2010, emise de către Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C., cu privire la suma de 365.580 lei, fiind redus debitul ce se execută până la limita sumei de 1940 de lei ( decizia accesorie nr.890/09.08.2010).
- s-a dispus anularea deciziei de instituire a măsurii sechestrului asigurător nr.5785/02.08.2010 emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C. și-a procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. nr._/11.08.2010, emisă de către Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C..
A fost obligată Direcția Județeană a Finanțelor Publice C. să plătească contestatoarei suma de 200 de lei, cheltuieli de judecată.
Pentru aceasta prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată formulată de către contestatoarea . S.A s-a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatele Direcția Județeană a Finanțelor Publice C. și O. B. România S.A., să se dispună anularea somației nr.222/14/_ /1871 și a titlului executoriu nr.9931/06.09.2010, emise de către Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C., cu privire la suma de 365.580 lei, fiind redus debitul ce se execută până la limita sumei de 1940 de lei (decizia accesorie nr.890/09.08.2010), anularea deciziei de instituire a măsurii sechestrului asigurător nr.5785/02.08.2010 emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C. și-a procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. nr._/11.08.2010, emisă de către Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C. și cheltuieli de judecată.
Cererea de chemare în judecată a fost motivată prin aceea că pentru același gen de sume de bani s-au aplicat două regimuri juridice distincte, fără să existe o ordine de prioritate a cheltuielilor sociale, ulterior ca aceste sume reprezentând cheltuieli cu produsele alimentare prin care s-a depășit limita de deductibilitate reprezintă avantaje în natură acordate salariaților, pentru care au depus TVA-ul aferent.
S-a mai arătat că cheltuielile au fost corect tratate din punct de vedere fiscal, considerându-le cheltuieli sociale, respectiv considerând nedeductibilă partea care excede cota de 2% asupra fondului de salarii.
Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice C. a solicitat respingerea contestației la executare, deoarece contestația de față este una „la titlu”, față de decizia de impunere nr.640/02.08.2010 emisă pe baza raportului de inspecție fiscală nr.5785/02.08.2010.
Din actele și lucrările cauzei prima instanță a constatat următoarele:
Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C. a emis somația nr.222/14/_ /1871 și titlul executoriu nr.9931/06.09.2010, privind debitul de 367.542 lei.(f.93,94)
În cadrul titlului executoriu au fost incluse debitele din deciziile nr.890 și nr. 640/09.08.2010 (f.87, 26-33).
Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.640/09.08.2010 a stabilit spre plată un debit de 365.580 lei, iar decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.890/09.08.2010, suma de 1962 lei.
În scopul realizării creanței a fost emisă decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr.5785/02.08.2010, adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile din 11.08.2010 (f.50,53-57).
După intentarea prezentei contestații la executare, contestatoarea s-a adresat și Tribunalului C. pentru anularea deciziei nr.640/02.08.2010 și a raportului de inspecție fiscală nr.5785/ 02.08.2010, cauză ce a constituit obiectul dos. civ. nr._, motiv pentru care în temeiul art.244 pct.1 C.pr.civ la data de 17.01.2011 judecarea cauzei a fost suspendată (f.103).
Decizia nr. 890/09.08.2010 emisă pentru suma de 1962 lei nu a fost contestată la Tribunalul C..
Decizia nr.640/02.08.2010 și raportul de inspecție fiscală nr.5785/02.08.2010 au fost anulate prin sent. civ nr. 500/11.02.2013 a Tribunalului C., soluție confirmată de Curtea de Apel B. prin dec.civ nr.4320/26.09.2013 (f. 151 și 153).
Prima instanță a arătat că în speță contestația la executare este întemeiată:
Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedura fiscală și a normelor metodologice de aplicare a acestuia de organul de executare competent în a cărei raza teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.(art.141 O.G. nr.92/2003)
În cauză, s-a reținut că titlul executoriu, decizia nr.640/02.08.2010 a fost desființat, doar cel cu nr. 890/09.08.2010, a rămas în ființă.
În consecință, instanța a constatat că în cazul acestei executări silite fiscale nu există titlul executoriu decât pentru suma de 1940 lei, cuprinsă în decizia nr. 890/09.08.2010, și care nu a fost contestată.
În lipsa titlului executoriu pentru suma de 365.580 lei, în temeiul art.174 alin.3 din O.G.nr.92/2003, somația nr.222/14/_ /1871 și titlul executoriu nr.9931/06.09.2010, emise de către Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C. au fost anulate cu privire la suma de 365.580 lei, fiind redus debitul ce se execută până la limita sumei de 1940 de lei (cuprinsă în decizia accesorie nr. 890/09.08.2010).
În temeiul aceluiași text de lege, decizia de instituire a măsurii sechestrului asigurător nr. 5785/02.08.2010 emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C. și procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. nr._/11.08.2010, emisă de către Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C. au fost anulate, ele fiind acte de executare emise în vederea executării unui titlu executoriu nul.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 C.pr.civ, față de intimata Direcția Județeană a Finanțelor Publice C. în ce privește suma de 200 lei, taxă de timbru inclusă în cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii contestației la executare formulată de partea contestatoare.
În motivarea recursului se arată că, urmare a soluției pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, instanța de fond ar fi trebuit să dispună respingerea contestației la executare ca rămasă fără obiect.
Cu privire la cheltuielile de judecată se solicită respingerea cererii de acordare a acestora sau, în subsidiar, reducerea cuantumului cheltuielilor acordate. Se arată că în speță cheltuielile de judecată sunt injust solicitate, organul fiscal fiind obligat să respecte legislația în vigoare, nefiind îndeplinită față de acesta ipoteza prevăzută de art. 274 C..
Recurenta nu a depus înscrisuri noi în recurs.
Intimatele nu au depus întâmpinare în recurs, legal fiind citate în acest sens.
Tribunalul sesizat cu soluționarea recursului, analizând motivele de recurs în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul pentru următoarele considerente.
Astfel se constată că obiectul contestației la executare formulată de contestatoarea intimată a vizat anularea formelor de executare silită pornite în dosarul execuțional fiscal nr. 222/14/_ /1871 al AFP Contribuabili Mijlocii, arătându-se în petitul contestației la executare că se contestă executarea silită începută prin emiterea somației nr. 14/_ /1871 în baza titlului executoriu nr. 9331/06.09.2010.
Analizând cuprinsul acestor acte de executare se constată că somația și titlul executoriu au fost emise în vederea recuperării pe cale de executare silită a creanțelor constând în suma totală de 367.542 lei, sumă de cuprinde debitul de 365.580 lei reprezentând obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală prin decizia nr.640/09.08.2010 și suma de 1962 lei reprezentând obligații de plată accesorii conform deciziei nr. nr.890/09.08.2010.
Tribunalul va reține că prin sentința civilă nr. 500/11.02.2013 a Tribunalului C., menținută prin decizia civilă nr. 4320/26.09.2013 a Curții de Apel B. decizia nr.640/02.08.2010 și raportul de inspecție fiscală nr.5785/02.08.2010 au fost anulate. Decizia nr. 890/09.08.2010 nu a fost contestată.
În consecință, tribunalul va reține că, în condițiile în care titlul executoriu a fost parțial anulat soluția legală în cauză este aceea a anulării parțiale a formelor de executare, din această perspectivă motivarea instanței de fond fiind corectă, instituția de drept incidentă vizând unul dintre principiile efectelor nulității, respectiv nulitatea actului subsecvent ca efect al anulării actului principal, și anume anularea parțială a formelor de executare ca urmare a anulării parțiale a titlului de creanță.
În ceea ce privește dispoziția de obligare a pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată Tribunalul va reține prevederile art. 45 din OUG 80/2013 conform căruia ,, (1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații:… f) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă; (2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. d), e) și i) se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proporțional cu admiterea contestației. (3) Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data nașterii sale.
Așadar se constată că partea intimată poate solicita restituirea taxei de timbru și în aceste condiții partea recurentă nu poate fi obligată în temeiul art. 274 Cod procedură civilă la plata acesteia către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata M.F.P.-A.N.A.F - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 59/16.01.2015 a Judecătoriei S. G. – pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția referitoare la obligarea Direcției Județene a Finanțelor Publice C. la plata către contestatoare a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 21.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
B. A. D. V. M. D. R. I. C. K. E.
Red.: V.M.D./14.05.2015
Tehnnored.: K.E./14.05.2015
2 expl.
Jud. fond: C. J.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 44/2015. Tribunalul COVASNA | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 42/2015. Tribunalul... → |
|---|
