Contestaţie la executare. Decizia nr. 44/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 1890/305/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 44/R
Ședința publică de la 21 aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte: B. A. D.
Judecător: V. M. D.
Judecător: R. I. C.
Grefier: K. E.
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației la executare formulată de contestatoarea S.C. C. S.A. prin administratorul judiciar E.C.G. T. L. IPURL în contradictoriu cu intimata ȘRAER R.,ca urmare a casării sentinței civile nr. 3105 din 18 decembrie 2013 a Judecătoriei S. G. prin decizia civilă nr. 195/R din 16 septembrie 2014 a Tribunalului C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că a rămas în pronunțare asupra cauzei în ședința publică din data de 7 aprilie 2015, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 14 aprilie, respective pentru data de astăzi.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 3105/18.12.2013 a Judecătoriei S. G. (pronunțată, în rejudecare, în urma casării sentinței civile nr. 3115/2012 a Judecătoriei S. G. prin decizia civilă nr. 169/R/2013 a Tribunalului C.) a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea . contradictoriu cu intimata Șraer R..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
P. sentința civilă nr. 1209/02.12.2009 a Tribunalului C., irevocabilă prin decizia nr. 681/26.05.2011 a Curții de Apel B. s-au dispus: anularea deciziei de concediere nr. 698/18.05.2009 emisă de contestatoare; reintegrarea intimatei pe funcția deținută anterior emiterii deciziei și obligarea contestatoarei la plata despăgubirilor rezultate din drepturile salariale, stabilindu-se, prin decizia de casare, că despăgubirile se calculează până la data de 02.04.2010.
Astfel că, se reține că prin hotărârea de reintegrare nu s-a stabilit cuantumul despăgubirilor ci s-a indicat că acestea rezultă din drepturile salariale avute până la data emiterii deciziei de concediere, drepturi salariale de care a fost lipsită intimata până la reintegrare.
În cursul executării silite declanșate de intimată față de atitudinea contestatoarei, de neexecutare de bună-voie a obligațiilor izvorâte din titlul executoriu descris mai sus, executorul judecătoresc nu a înțeles să încheie un proces verbal din care să reiasă modalitatea de calcul a creanței și certitudinea acesteia, proces verbal ce urma să fie comunicat debitoarei-contestatoare; în cadrul executării ținându-se seama de calculele depuse de intimată.
Potrivit calculelor acesteia contestatoarea îi datorează suma totală de 34.002,90 lei, compusă din drepturile salariale pe 4 luni, respectiv, decembrie 2009, ianuarie, februarie și martie 2010 în sumă de 7.363 lei pentru fiecare lună, diferența reprezentând penalități de întârziere, față de data exigibilității creanței, calculate în raport cu dobânda legală.
Contestatoarea susține că, nu datorează suma pretinsă de intimată, arătând că, a efectuat două plăți, a căror dovadă a fost depusă, în recurs la dosarul cauzei; din chitanța nr. 2112/25.04.2012 rezultă că, contestatoarea a achitat suma de 3.221,00 lei către intimată, în dosarul de executare nr. 70/2010, iar din chitanța nr. 2989/02.05.2012 rezultă că s-a făcut plata sumei de 446,00 lei de către contestatoare către intimată, în același dosar de executare, în total suma de 3.667,00 lei. Mai mult, susține că, despăgubirea nu o datorează, întrucât intimata trebuia să se prezinte la locul de muncă, neputându-i-se reține nicio culpă că în perioada 12.12._10 nu s-a prezentat.
Această sumă este contestată de intimată, aceasta arătând că, reprezintă alte datorii anterioare ale contestatoarei; iar la data reintegrării i s-a diminuat retroactiv salariul, contestatoarea nefiind dispusă să acorde despăgubirile acordate de instanță, în mod irevocabil, prin titlul executoriu pus în executare silită.
Din dosarul de executare nr. 70/2010 B. Koncz C. în urma corespondenței purtate, rezultă că, în fapt, contestatoarea la data de 06.09.2010 a recunoscut suma totală de 15.465 lei, ce se compune, astfel cum rezultă din oferta de eșalonare a datoriei, neacceptată de intimată, din sume ce vizează perioada august 2010 – octombrie 2010, în noiembrie 2010 intimata stăruind în mai multe rânduri, a fi repusă în funcția din care a fost destituită.
La 17.12.2010 prin nota depusă în dosarul de executare a recunoscut suma de 10.221 lei consemnată de contestatoare în contul său, ca fiind drepturi salariale datorate până la data de 30.11.2009, contestatoarea nefăcând dovadă contrară (creditorul având obligația de a face dovada plății) și nici imposibilitatea fortuită de executare; intimata – creditoare dând dovadă de bună credință și în lipsa acordului părților, cu privire la imputația plății, a arătat că, plata făcută de creditoare se referă la creanțe anterioare celor rezultate din titlul executoriu pus în executare și astfel, nu se vor scădea din debitul restant.
Din cartea de muncă a intimatei rezultă că, la data desfacerii contractului de muncă – 29.09.2009, ocupa funcția de director adjunct la societatea contestatoare, fiind încadrată cu un salariu de bază lunar de 10.500 lei, respectiv, salariul net lunar de 7.363 lei.
Întrucât instanța a dispus reintegrarea intimatei de la data de 12.12.2009, când sentința civilă 1209/02.12.2009 a Tribunalului C. era executorie, instanța reține că, contestatoarea datorează despăgubiri constând în salariul pe lunile decembrie 2009, ianuarie, februarie și martie 2010 în sumă de 7.363 lei pentru fiecare lună; din care nu se vor deduce sumele plătite de contestatoare până în prezent, în cadrul executării silite, întrucât aceasta nu a înțeles să facă dovada a ce reprezintă plățile făcute.
Titlul executoriu pus în executare silită nu conține criterii de actualizare a creanței, astfel că intimata a solicitat dobânda legală.
Această operațiune de actualizare a creanței se face de către executorul judecătoresc, la cererea creditorului și este condiționată ca titlul să conțină suficiente criterii în funcție de care organul de executare să poată actualiza valoarea, aceasta impunându-se față de evoluția realităților economice și cea a puterii de cumpărare a monedei de plată în perioada scursă de la împlinirea scadenței acelei creanțe și până la data plății efective a acesteia.
Obligația principală stabilită în bani, indiferent de izvorul ei, în cazul în care titlul executoriu nu conține niciun criteriu de actualizare a creanței, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie – 12.12.2009 și până la data plății efective a obligației stabilite în bani (salariul fiind o astfel de obligație de plată.
În cazul neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor bănești creditorul este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului suferit prin obligarea debitorului la plata sumelor de bani și prin obligarea debitorului la plata de daune interese.
Daunele interese trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat, acestea putând să cuprindă atât pierderea suferită cât și beneficiul de care a fost lipsit creditorul, cu condiția de a face dovada existenței și a întinderii daunelor suferite ca urmare a neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor; fiind recunoscut creditorului dreptul de a obține pe calea unei acțiuni în despăgubiri (cale separată).
În ceea ce privește „penalitățile de întârziere” calculate și indicate de intimată, instanța a constatat că, acestea sunt, în fapt, daune-interese moratorii - despăgubiri, solicitate pentru executarea cu întârziere a obligației, care nu pot fi stabilite și acordate decât prin această acțiune separată, în despăgubiri, regula fiind aceea că, dobânda legală se poate cumula cu alte tipuri de daune.
Astfel, în speță, în continuarea executării silite, executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 70/2010 va întocmi un proces verbal de stabilire și actualizare a creanței, potrivit celor de mai sus, instanța menținând toate actele de executare silită, efectuate până în prezent, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 3115/20.11.2012 a Judecătoriei Sf. G., menținută sub acest aspect prin decizia nr. 169/R/16.04.2013 a Tribunalului C..
Debitoarea . declarat în termen legal recurs împotriva sentinței solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii contestației la executare astfel cum a fost formulată.
Motivele de recurs se întemeiază pe prevederile art. 299 și urm. Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și cuprinzând motive contradictorii, în condițiile în care instanța avea obligația legală ca în rejudecare să stabilească dacă suma poprită a fost corect calculată, ținând cont de plățile efectuate de recurentă și analizând omisiunea întocmirii unui proces verbal de stabilire și actualizare a creanței potrivit dispozițiilor obligatorii ale deciziei de casare, or, instanța nu a respectat aceste deziderate.
Astfel, se arată că deși instanța a reținut că au fost plătite în dosarul execuțional sumele de 3.221 lei și 446 lei, cu toate acestea, în mod inexplicabil, nu a luat în considerare aceste plăți, ignorând prin urmare faptul că suma totală poprită a fost achitată parțial.
De asemenea se arată că instanța de fond, deși a reținut că nu sunt datorate penalități de întârziere, ele putând fi stabilite doar pe cale separată, cu toate acestea a menținut actele de executare și pentru aceste sume, soluția fiind una lipsită de logică juridică.
Totodată, arată recurenta că instanța de fond a reținut că se impunea întocmirea unui proces verbal de actualizare a creanței, care să fie în mod legal comunicat debitoarei, însă cu toate acestea a menținut actele de executare întocmite în lipsa unui atare act.
P. decizia civilă nr. 195/16 septembrie 2014 a Tribunalului C. a fost admis recursul declarat de . sentinței civile nr. 3105/18.12.2013 a Judecătoriei S. G., dispunându-se casarea acestei sentințe și păstrarea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, s-a dispus suplimentarea probatoriului prin efectuarea unei expertize judiciare contabile.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Obiectul prezentei cauze îl constituie o contestație la executare care vizează anularea formelor de executare silită prin raportare la întinderea creanței puse în executare, în condițiile în care creanța stabilită prin titlul executoriu - sentința civilă nr. nr. 1209/02.12.2009 a Tribunalului C., irevocabilă prin decizia nr. 681/26.05.2011 a Curții de Apel B. nu este determinată, ci este determinabilă, debitoarea având obligația de a achita creditoarei "despăgubiri rezultate din drepturi salariale începând cu data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă".
Sentința pronunțată în primul ciclu procesual de instanța de fond a fost casată, iar cauza a fost trimisă în rejudecare, stabilindu-se de instanța de control judiciar, în ceea ce privește perioada pentru care sunt datorate despăgubirile, că acestea vizează intervalul de timp scurs între data de 18 mai 2009 și data de 2 aprilie 2010, iar în ceea ce privește câtimea creanței reținându-se că aceasta nu a fost stabilită de executorul judecătoresc, neexistând vreun act emis de organul de executare din care să rezulte că acesta a stabilit întinderea creanței și în ce modalitate, creanța pusă în executare limitându-se strict la calculele creditoarei care au fost contestate de debitoare, motiv pentru care, pe acest aspect, a fost îndrumată instanța de fond să administreze toate probele necesare - inclusiv să apeleze la opinia unui expert - pentru a stabili întinderea creanței.
Din cele expuse reiese că cele două decizii de casare au statuat, cu putere de lucru judecat, obiectul prezentei cauze, acesta constituindu-l cuantumul sumei rămase de executat.
Având în vedere că instanța de rejudecare nu s-a conformat îndrumărilor exprese date de instanța de casare, Tribunalul C. a casat sentința civilă nr. 3105/2013 a Judecătoriei S. G., a păstrat cauza spre rejudecare și a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile.
În ceea ce privește întinderea creanței supuse executării, în concluziile raportului de expertiză contabilă se arată următoarele:
- Suma totală datorată de debitoare la data formulării cererii de executare silită, 17 martie 2010 este de 50.915 lei.
- Suma totală achitată de debitoare până la data emiterii adresei de înființare a poprii, până în data de 23 aprilie 2012 este de 18.939 lei.
- Suma rămasă de plată la data de 23 aprilie 2012 este de 31.976 lei.
- Suma totală achitată de debitoare după ce a fost înființată poprirea este de 3.667 lei.
- Suma rămasă de plată la data de 26.01.2015 este de 28.309 lei, dacă executorul judecătoresc Koncz C. a virat toată suma încasată de la C. SA în valoare de 3.667 lei intimatei Șraer R. (50.915 lei – 18.939 lei – 3.667 lei = 28.309 lei). Din documentele puse la dispoziția expertului contabil nu se poate verifica acest detaliu, dar intimata Șraer R. la întâlnirea din 26.01.2015 a susținut că a încasat toată suma de 3.667 lei.
În speță, în Dosarul execuțional nr. 70/2010 al B. Koncz C. a fost emisă adresa nr. 70/23 aprilie 2012 prin care s-a dispus înființarea popririi asupra veniturilor debitoarei . acoperirea creanței de 37.059,50 lei, reprezentând drepturi salariale, cheltuieli de executare și onorariu de executare. Această sumă se compune din cheltuielile de executare (inclusiv onorariul executor) în sumă totală de 4386,5 lei, potrivit procesului-verbal din 13 aprilie 2012, iar restul îl reprezintă debitul restant.
Din concluziile raportului de expertiză reiese că, la acest moment, debitul restant rămas de executat este în sumă de 28.309 lei la care trebuie adăugate cheltuielile de executare în sumă totală de 4386,5 lei.
P. urmare, la acest moment, suma totală rămasă de executat este de 32.695,5 lei, toate susținerile intimatei sub acest aspect fiind nefondate.
Așa fiind, în raport cu cele ce preced, Tribunalul va admite contestația la executare potrivit dispozitivului de mai jos, dispunând ca executarea să se realizeze pentru suma totală de 32.695,5 lei din care suma de 28.309 lei constituie debit restant iar suma de 4386,5 lei constituie cheltuieli de executare.
Contestatoarea – recurentă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea . contradictoriu cu intimata Șraer R. și în consecință:
Anulează în parte toate actele de executare întocmite în dosar execuțional nr. 70/2010 al B. Koncz C. cu privire la cuantumul sumei ce se execută silit.
Dispune ca executarea silită să se realizeze pentru suma totală de 32.695,5 lei din care suma de 28.309 lei reprezintă debit restant, iar suma de 4386,5 lei reprezintă cheltuieli de executare.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2015.
PreședinteJudecători Grefier
B. A. D. V. M. D. R. I. C. K. E.
Red.: R.I.C./22.04.2015
Tehnored.: K.E./23.04.2015.
2 expl.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 43/2015. Tribunalul COVASNA → |
|---|
