Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 618/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 618/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 30-07-2015 în dosarul nr. 1714/322/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 367/A
Ședința publică din 30 iulie 2015
PREȘEDINTE: R. - I. Z.
JUDECĂTOR: C. D.
GREFIER: P. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul M. Z. împotriva sentinței civile nr. 618 din 14 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi, se prezintă apelantul asistat de av. Gyero J. și intimata B. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Domnul av.Gyero J. se prezintă în baza împuternicirii depusă la fila 26 din dosarul de fond, de asemenea se depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței nr._ din 29 iulie 2015.
Se constată depusă la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare formulată de intimata B. I. însoțită și de adeverință medicală, din care un exemplar se înmânează apelantului.
Intimata depune în original adeverință medicală nr.3005 din 28.07.2015 eliberată de dr.S. L..
Potrivit art.131 alin.1 Cod procedură civilă, se procedează la verificarea competenței și se constată că Tribunalul C. este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art.482 raportat la art.238 Cod procedură civilă, se pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Apărătorul apelantului, av.Gyero J. apreciază că cercetarea procesului poate avea loc într-un singur termen.
Intimata apreciază că cercetarea procesului poate avea loc într-un singur termen.
Având în vedere concluziile părților prezente, instanța estimează durata cercetării procesului la un termen de judecată.
Apelantul asistat de av. Gyero J. arată că renunță la cererea de suspendare a executării sentinței până la soluționarea apelului, intimata fiind de acord cu aceasta.
Instanța va lua act de renunțarea reclamantului la cererea de suspendare a executării sentinței atacate până la soluționarea apelului.
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Pentru apelant, av. Gyero J., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulată, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii formulată de reclamanta intimată pe cale ordonanță președințială prin care a solicitat să se suplinească acordul apelantului-pârât în vederea eliberării unui pașaport pe numele minorului pentru deplasarea acestuia în Italia, pe perioada 15.08. – 14.09.2015 în scop turistic și pentru tratament.
În susținere, precizează că intimata – reclamantă își motivează cererea prin aceea că minorul ar avea nevoie de această deplasare, pe de o parte pentru a fi supus unui afirmativ consult medical și a beneficia de aerul sărat de mare, cât și o întâlnire cu mătușa sa, sora intimatei.
Consideră că, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă intimată este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile legale specifice exprese ale procedurii ordonanței președințiale, reclamanta – intimată nu a dovedit motivul obiectiv pentru care este necesară și urgența deplasarea minorului în Italia în perioadă respectivă.
Apreciază că dincolo de niște considerente de ordin personal, ce țin de interesele exclusive ale reclamantei intimată, nicidecum ale minorului, în a face o călătorie în Italia și a întâlni sora, se invocă și un așa zis argument de ordin medical.
Se susține că acel criteriu al urgenței trebuie analizat și din punctul de vedere al interesul minorului, or, reclamanta intimată nu a depus la dosar nici un înscris medical, medico - legal, raport de expertiză din care să rezulte necesitatea administrării urgente a unor tratament medical în beneficiul minorului, în lipsa căruia i-ar pune viața în pericol. Nici nu este atestată de către vreun for de specialitate cu competențe în domeniu, imposibilitatea obiectivă a aplicării tratamentelor în țară și nici nu este dovedită de către autoritățile omologate din Italia posibilitatea administrării certe a tratamentului necesar minorului. Intimata nu indică unitatea medicală în care urmează a se face afirmativul tratament medical pentru a se putea verifica profilul acesteia.
Se apreciază că din fericire minorul nu se află într-o situație de urgență medicală, iar aeroterapia se poate face și în țară.
În continuare se arată că acțiunea este și nefondată, tocmai din perspectiva intereselor superior al minorului, or în prezent, ca tată responsabil, refuzul apelantului de a da consimțământul nu este unul abuziv, nu vrea să facă rău fostei partenere, considerând că prioritatea majoră a copilului de 5 ani care este bolnav cronic, nu este nicidecum aceea de a însoți mama în plimbările sale de plăcere prin Italia.
Astfel, minorul suferă de anumite afecțiuni respiratorii cronice, chiar în considerarea stării sale de sănătate, apelantului i s-a încuviințat, prin hotărâre judecătorească, să exercite drepturile părintești de a ține legătura cu copilul în așa mod, încât în fiecare sfârșit de zi din program trebuie să ducă acasă la domiciliul mamei, așadar, tatăl nu îl poate să ține peste noapte la domiciliul său, însă reclamanta poate să îl supună supliciului epuizant al parcurgerii a 2.000 km. Intimata nu a indicat nici destinația exactă a călătoriei, nu a dovedit că deține mijloace bănești îndestulătoare pentru asigurarea condițiilor concrete și decente de voiaj, de cazare a minorului, resursele asigurării alimentației minorului în Italia.
Pentru aceste argumente solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii, fără cheltuieli de judecată.
Intimata B. I. solicită respingerea apelului menținerea hotărârii pronunțate de Judecătoria Târgu S., întrucât minorul de la vârsta de 2 luni suferă de o boală destul de gravă conform adeverinței eliberate de medicul de familie și a medicului pediatru, fiind internat de nenumărate ori și în Spitalul Târgu S.. Datorită acestei boli minorul necesită o îngrijire specială, o atenție sporită, fiind dependent de aerosoli și urmând tratament cu medicamente.
Motivul deplasării în Italia împreună cu minorul îl constituie efectuarea unui consult medical de specialitate, cât și pentru faptul, că aerul sărat de mare și condițiile climatice sunt benefice pentru ameliorarea acestei boli, ceea ce i-a fost recomandat de medici, în repetate rânduri, cu atât mai mult că și sora ei are domiciliul în Italia și le poate oferi cazare pe timpul șederii.
În continuare, arată că apelantul până în anul 2014 nu s-a interesat de copil, abia de la începutul anului 2015 a început să îl viziteze regulat pe minor și a contribuit la creșterea și educarea acestuia, în urma sentinței care a stabilit un program de vizitare. Apelantul a fost audiat în dosarul în care s-a pronunțat programul de vizitare și a declarat că nu știe nimic de boala copilului, nu știe de gravitatea bolii și nu știe cum se tratează în caz de urgență, motiv pentru care trebuie să îl readucă la domiciliul mamei, pe timpul nopții.
Această deplasare dorește fă efectueze în timpul concediului de odihnă pe care îl efectuează în perioada menționată.
În replică, având cuvântul, apelantul M. Z. personal arată că nu a fost lăsat să viziteze copilul până nu a obținut prin hotărâre judecătorească program de vizitare, își iubește copilul, contribuie la cheltuielile de creștere ale copilului astfel cum susține reclamanta intimată.
Arată că el este cel ce a cumpărat aparatul de aerosoli, a fost exclus și de pe facebook, când s-a întâlnit cu copilul nu este lăsat să ia contact cu el sau să îl ia în brațe, când i-a cumpărat cadouri nu a fost lăsat să i le dea copilului, nici la grădiniță nu a fost lăsat să o viziteze. Motivul pentru care nu și-a dat consimțământul este acea că îi este frică că nu îl mai aduce acasă pe minor deoarece reclamanta a stat 5 ani de zile în Italia și îl îngrijorează și sănătatea copilului.
De asemenea arată că minorul i-a spus că dacă îl lasă să plece în Italia cu mama, aceasta i-a promis că poată să doarmă la el.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
Tribunalul, în urma deliberării, a pronunțat decizia de mai jos.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
1. Constată că prin sentința civilă nr.618 din 14 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul nr._ , s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamanta B. I., CNP_, domiciliată în ., județul C. împotriva pârâtului M. Z., CNP_, domiciliat în ., județul C. care a fost obligat să își dea consimțământul pentru emiterea pașaportului simplu electronic pe numele minorului M. Apor, fiul părților, CNP_, născut la data de 09 iunie 2010 în municipiul Târgu S., județul C., naștere înregistrată la Primăria municipiului Târgu S. sub nr. 272 din data de 15 iunie 2010.
S-a încuviințat deplasarea minorului M. Apor, însoțit de către reclamanta B. I., în Republica Italia, pe perioada 15 august 2015 – 14 septembrie 2015, inclusiv, urmând ca pe acest interval de timp minorul să aibă locuința temporară în Italia, provincia Salerno, localitatea Sapri, Via Trovatella nr.56, cod._, la numita B. K..
S-a dispus ca pentru emiterea pașaportului simplu electronic pe numele minorului M. Apor, hotărârea pronunțată să suplinească acordul pârâtului M. Z..
Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 320 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată reclamanta B. I. în contradictoriu cu pârâtul M. Z. a solicitat instanței de tutelă, ca pe cale de ordonanță președințială, să se dispună următoarele:
- obligarea pârâtului să își dea consimțământul pentru emiterea pașaportului simplu electronic pe numele minorului M. Apor, fiul lui M. Z. și a lui B. I., CNP_, născut la data de 9 iunie 2010 în municipiul Târgu S., județul C., naștere înregistrată la Primăria municipiului Târgu S. sub nr. 272 din data de 15 iunie 2010;
- să se încuviințeze deplasarea minorului M. Apor, însoțit de către reclamanta B. I., în Republica Italia, pe perioada 15 august 2015 – 14 septembrie 2015, inclusiv;
- pentru emiterea pașaportului simplu electronic pe numele minorului M. Apor, hotărârea instanței de tutelă, să țină loc de consimțământul pârâtului; cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin.4 teza I din OUG nr. 80/2013.
În motivarea cererii se arată că minorul M. Apor este rezultat din relațiile de concubinaj ale părților.
După nașterea minorului la scurt timp, reclamanta s-a despărțit de pârât, dată de la care minorul M. Apor se află în întreținerea exclusivă a reclamantei.
Minorul M. Apor, în prezent în vârstă de 5 ani este diagnosticat cu „wheezing recurent, laringita destructivă recurentă și astm bronșic cronic”, fiind internat în repetate rânduri la spital, pe perioada 9 iulie 2010 – 15 iulie 2010, 1 septembrie 2011 – 9 septembrie 2011, 12 septembrie 2011 – 19 septembrie 2011, 1 decembrie 2013 – 6 decembrie 2013, 23 decembrie 2013 – 24 decembrie 2013, ultima dată la Spitalul municipal Târgu S. – secția pediatrie pe perioada 7 martie 2014 – 13 martie 2014, cu diagnosticul „wheezing recurent; sinuzită maxilară, hiperpirexie, anemie carențială”.
Se arată că acest diagnostic necesită un tratament medical, sens în care se impune ca minorul să fie supus unui control de specialitate în Italia, reclamanta precizând că în perioada 15 august 2015 – 14 septembrie 2015 intenționează să se deplaseze împreună cu minorul în Italia și vor locui la sora reclamantei, numita B. K., rezidentă în Italia, provincia Salerno, localitatea Sapri, Via Trovatella nr.56, cod_.
S-a mai precizat că dreptul la liberă circulație al minorului este garantat de art. 2 din protocolul nr. 4 la Convenția europeană a drepturilor omului, fiind dovedită, în opinia sa, urgența, vremelnicia și neprejudicierea fondului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 997 și următoarele Cod procedură civilă, art. 17, art. 30 din Legea nr. 248/2015, art. 46 din Legea nr. 272/2004 și art. 453 Cod procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare (filele nr.23-24), solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă deoarece reclamanta nu poate dovedi motivul obiectiv pentru care este imperios necesară și urgentă deplasarea minorului în Italia, nefiind dovedită urgența de ordin medical, respectiv nefiind dovedită de către vreun for de specialitate imposibilitatea obiectivă a aplicării tratamentelor medicale în România.
Se mai arată că reclamanta avea obligația să indice unitatea medicală la care urmează să se efectueze consultul/tratamentul medical, pentru ca pârâtul să verifice profilul, specificul și standardele serviciilor medicale oferite.
Pe fond s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată deoarece prioritatea majoră pentru minor nu este de a-și însoți mama în plimbările sale de plăcere prin Italia.
De asemenea, s-au invocat considerentele sentinței civile nr.27 din data de 19 ianuarie 2015 a Judecătoriei Târgu S., prin care s-au stabilit modalitățile de exercitare a drepturilor părintești ale pârâtului față de minor, referitoare la faptul că minorului i se administrează tratamentul medical aproape întotdeauna în spital sub control medical, iar pe timpul nopții, sens în care, pe timp de un an, a fost obligat ca la ora 18:00 să aducă pe minor la reclamantă pentru ca minorul să înnopteze cu mama sa.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și anume: copia certificatului de naștere al minorului, adeverință medicală emisă de către medicul de familie al minorului, precum și un număr de 7 bilete de ieșire din Spitalul municipal Târgu S. – secția pediatrie.
2. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în fapt că minorul M. Apor, fiul lui M. Z. și a lui B. I., CNP_, născut la data de 9 iunie 2010 în municipiul Târgu S., județul C., naștere înregistrată la Primăria municipiului Târgu S. sub nr.272 din data de 15 iunie 2010 este rezultat din relațiile de concubinaj ale părților.
Prin sentința civilă nr. 27 din data de 19 ianuarie 2015 a Judecătoriei Târgu S., pronunțată în dosarul civil nr._, definitivă prin neapelare s-a stabilit modalitatea de exercitare a drepturilor părintești ale tatălui-pârât față de minorul M. Apor.
S-a avut în vedere că potrivit dispozițiilor noului cod civil părinții stabilesc de comun acord aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești, respectiv la locuința minorului, iar în caz de neînțelegere, între părinți, această sarcină revine instanței de tutelă.
S-a reținut că în speța de față, autoritatea părintească este exercitată în mod exclusiv de către reclamantă, minorul având locuința la mama – reclamantă.
Conform dispozițiilor art.498, chiar temporar, având în vedere dispozițiile Legii nr.248/2005, minorul M. Apor însoțit de către mama-reclamantă se poate deplasa, pe o durată determinată în străinătate, cu consimțământul tatălui-pârât sau cu încuviințarea instanței de tutelă.
S-a mai avut în vedere că în ipoteza rămânerii minorului în străinătate dincolo de termenul limită încuviințat de instanța de tutelă, sunt incidente prevederile Legii nr. 100/1992 pentru aderarea României la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980, asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, precum și ale Legii nr. 369/2004 privind aplicarea Convenției asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, rămânerea copilului după această dată în străinătate fiind considerată ilicită.
Potrivit dispozițiilor art.17 alin.2 din Legea nr.248/2005emiterea pașaportului simplu electronic pentru minorul M. Apor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului se efectuează numai după soluționarea acestei neînțelegeri de către instanța de tutelă, care se pronunță în condițiile legii.
S-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.30 alin. 1 lit. d din Legea nr. 248/2005 organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a cetățenilor români minori numai dacă aceștia sunt însoțiți de o persoană fizică majoră, în cazul în care minorul, care este titular al unui document de călătorie individual, și care călătorește însoțit de o altă persoană fizică majoră( în speță mama-reclamantă) i se permite ieșirea din țară numai în temeiul unei hotărâri judecătorești, rămasă definitivă, care să cuprindă acordul instanței de tutelă cu privire la efectuarea călătoriei respective de către minor, la statul de destinație (în speța de față, Italia), la perioada în care urmează să se desfășoare călătoria (în speța de față, 15 august 2015 – 14 septembrie 2015), precum și datele de identitate a însoțitorului (în speța de față, reclamanta B. I., CNP_, domiciliată în ., județul C.).
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.4 din HG nr.94/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005, cererea privind eliberarea unui pașaport simplu electronic pentru minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani va fi însoțită de hotărârea judecătorească rămasă definitivă, prin care instanța a suplinit acordul celuilalt părinte pentru eliberarea pașaportului simplu electronică.
În speța de față sunt aplicabile și dispozițiile art. 2 și art. 23 alin.2 din Legea nr. 272 din data de 21 ianuarie 2004, republicată privind protecția și promovarea drepturilor copilului, referitoare la interesul superior al copilului și la deplasarea copiilor în străinătate.
Referitor la inadmisibilitatea cererii, instanța de fond a respins această apărare, apreciindu-se că nu este necesar ca prealabil analizării cererii reclamantei să se facă dovada de către vreun for de specialitate a imposibilității obiective a aplicării tratamentelor medicale în România, iar minorul se poate deplasa în Italia, însoțit de către mama – reclamantă, inclusiv în scopuri turistice, atât actele medicale atașate cererii, cât și considerentele sentinței civile nr. 27 din data de 19 ianuarie 2015 a Judecătoriei Târgu S. nefăcând nici o referire în mod expres cu privire la vreo imposibilitate fizică de deplasare a minorului cu mijloacele de transport, inclusiv pe timpul verii, respectiv cu privire la luarea anumitor măsuri medicale speciale în vederea efectuării călătoriei de către minor.
Analizând cererea reclamantei, în raport de dispozițiile art.996 Cod procedură civilă, instanța de tutelă a procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de lege pentru admiterea unei ordonanțe președințiale, și anume urgența măsurii, vremelnicia (caracterul temporar al măsurii ce va fi adoptată) și neprejudecarea fondului.
Neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, s-a apreciat că instanța de tutelă învestită cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială se mărginește să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept.
Prima instanță a constatat că această condiție a urgenței este îndeplinită întrucât reclamanta, împreună cu minorul, intenționează să efectueze în Italia un control de specialitate cu privire la starea de sănătate a minorului și cu privire la tratamentul pe care se impune.
S-a mai avut în vedere că pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive care privesc rezolvarea fondului, ci numai măsuri provizorii care tind să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă.
Vremelnicia măsurii luate reprezintă doar o condiție a ordonanței președințiale, care se află în strânsă legătură cu neprejudecarea fondului, reținându-se că instanța de tutelă este datoare să evite orice măsuri care rezolva fondul litigiului și fac imposibilă eventuala restabilire a situației de fapt anterioare.
În cazul de față, s-a constatat că reclamanta solicită doar luarea unei măsuri provizorii, de suplinire a consimțământului pârâtului, cu referire la emiterea pașaportului simplu electronic pe numele minorului M. Apor, vremelnicia măsurii rezultând și din durata temporară a deplasării în Italia.
Relativ la neprejudecarea fondului, s-a reținut că analiza acestei condiții presupune un examen sumar al fondului cauzei, determinând astfel de partea cui este aparența dreptului, apreciindu-se că aceasta este în favoarea reclamantei, aspect ce rezultă din faptul că minorul M. Apor se află în grija mamei-reclamante încă de la separarea părților.
S-a reținut că pe durata 15 august 2015 – 14 septembrie 2015, reclamanta împreună cu minorul, va locui în Italia, provincia Salerno, localitatea Sapri, Via Trovatella nr.56, cod._, la numita B. K., sora reclamantei.
Nu în ultimul rând s-a avut în vedere că în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, interesul superior al minorului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanța de tutelă.
În acest context, constatând a fi îndeplinite cerințele imperative inserate la art. 996 Cod procedură civilă, s-a admis cererea de ordonanță președințială.
3. Împotriva acestei sentințe, în termen legal(fila 37 dosar fond și 5 dosar apel), a declarat apel pârâtul M. Z. solicitând modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, respingerea acțiunii introductive ca inadmisibilă și nefondată.
De asemenea, în temeiul art.999 alin.2 Cod procedură civilă, s-a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate până la soluționarea apelului.
În dezvoltarea motivelor de apel, se arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică.
În primul rând se apreciază că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, nefiind îndeplinite în speță condițiile legale, specifice și exprese ale procedurii ordonanței președințiale prevăzute de art.996 Cod procedură civilă și mai exact, în speță, nu se verifică, acea condiție a urgenței.
Se arată sub acest aspect că reclamanta nu poate dovedi motivul obiectiv pentru care este imperios necesară și urgentă deplasarea minorului în Italia în perioada 15.08.2015 – 14.09.2015, astfel încât în ipoteza în care nu ar fi efectuată această deplasare, s-ar păgubi un drept al său ori i s-ar aduce o pagubă iminentă ce nu s-ar putea repara.
Se precizează că dincolo de niște considerente de ordin personal, ce țin de interesele exclusive ale reclamantei și nu ale minorului, în a face o călătorie de plăcere în Italia și a-și întâlni sora, se invocă argumentul de ordin medical privind minorul.
Însă criteriul urgenței trebuie analizat din punct de vedere al interesului minorului și din această perspectivă, reclamanta nu a depus vreun act medical, medico-legal, raport de expertiză din care să rezulte necesitatea administrării urgente a unor tratamente medicale în beneficiul acestuia în lipsa cărora i-ar pune viața în primejdie.
Se arată că nu este dovedită urgența de ordin medical, nefiind dovedită de către vreun for de specialitate imposibilitatea obiectivă a aplicării tratamentelor medicale în România.
Se mai arată că intimata reclamantă avea obligația să indice unitatea medicală la care urmează să se efectueze consultul/tratamentul medical, pentru ca apelantul – pârât, în calitate de tată, să verifice profilul, specificul și standardele serviciilor medicale oferite.
În al doilea rând, se opinează că acțiunea introductivă este nefondată tocmai din perspectiva interesului superior al minorului.
Apelantul apreciază, în calitatea sa de tată, că interesul minorului de 5 ani, bolnav cronic cu etape de crize acute de insuficiență respiratorie, nu este acela de a-și însoți mama în plimbare, iar refuzul său de a consimți la demersul intimatei reclamante nu este unul abuziv, ci este determinat de starea de sănătate a copilului despre care se apreciază că se poate agrava în condițiile unei călătorii de durată.
Or în dosar nu s-a administrat nicio probă prin care să fi fost evaluat impactul unei astfel de călătorii de mii de kilometri asupra stării de sănătate a minorului, posibilitatea declanșării unor crize acute pe timpul călătoriei, iar reclamanta nu a oferit informații cu privire la condițiile de deplasare, mijlocul de transport, destinația exactă a călătoriei, nu a produs probe că deține resurse bănești îndestulătoare pentru asigurarea condițiilor concrete și decente de voiaj, cazare a minorului în Italia, resursele asigurării alimentației acestuia, de asigurare a serviciilor medicale eventuale pe teritoriul unui stat îndepărtat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.466 și urm., art.996-1001 Cod procedură civilă, art.483, art.486 Cod civil și s-a solicitat judecarea apelului în lipsă.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Potrivit chitanței nr._ din 29.07.2015(fila 32 dosar apel), s-a achitat taxa judiciară în cuantumul legal de 20 lei aferentă căii de atac promovate.
4. Intimata – reclamantă B. I. a formulat întâmpinare(filele 26-31 dosar apel) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței Judecătoriei Târgu S. ca fiind legală și temeinică.
În motivare, se arată că în perioada 15.08.2015 – 14.09.2015 dorește să se deplaseze cu copilul său în vârstă de 5 ani pentru tratament și excursie în Italia la sora sa B. K. domiciliată la adresa - provincia Salerno, localitatea Sapri, Via Trovatella nr.56, cod._.
Se arată că minorul a rezultat din relațiile de concubinaj ale părților și că imediat după naștere, acestea s-au despărțit minorul M. Apor aflându-se în întreținerea exclusivă a reclamantei.
Se precizează că apelantul – pârât a început să îl viziteze pe minor regulat și să contribuie la creșterea și educarea minorului după pronunțarea sentinței civile nr.27 din 19.01.2015 a Judecătoriei Târgu S..
Minorul M. Apor, în prezent în vârstă de 5 ani, încă de la 2 luni a fost diagnosticat cu laringita destructivă recurentă și astm bronșic cronic, fiind internat în repetate rânduri la spital, secția pediatrie.
Datorită acestei boli, minorul necesită îngrijire specială și o atenție sporită, fiind dependent de aerosoli, urmând tratament medical cu adrenalină, cortizon, medicamente contra alergiilor, antiinflamatoare și antibiotice.
În acest context și având în vedere recomandările medicilor pediatri, a medicului de familie, de mai multe ori a intenționat să se deplaseze în străinătate, în Italia cu minorul atât pentru a fi supus unui control de specialitate, cât și pentru aerul sărat de mare și condițiile climaterice din Italia, unde locuiește sora reclamantei, numita B. K. și le-ar putea oferi cazare pe perioada șederii.
S-a mai precizat că aceste demersuri au fost subminate de apelantul pârât, care refuză de mai mulți ani să își dea acordul în acest sens.
În aceste condiții, intimata apreciază că singura posibilitate a rămas vacanța la mare în țară, însă își dorește să îi asigure fiului său tot ce este mai bun și această excursie combinată cu tratamentul la mare pentru o perioada mai lungă ceea ce reprezintă și recomandarea medicilor în care să beneficieze și de un consult medical în Italia este o șansă în plus de însănătoșire sau ameliorare a stării de sănătate a minorului.
Cu privire la susținerea apelantului – pârât că deși el nu poate să îl țină peste noapte, reclamanta riscă o astfel de deplasare, se arată că motivul nu îl constituie gravitatea bolii, ci acela că nu cunoaște în ce constă aceasta, ce tratament trebuie administrat și în plus, acesta nu s-a interesat niciodată de boala copilului său la medicii care în tratează și îl au în evidență.
Încă din primăvara anului curent i-a adus la cunoștință apelantului – pârât că dorește să efectueze o astfel de deplasare în scopul arătat și l-a rugat să efectueze împreună demersurile legale ce se impun pentru eliberarea pașaportului, însă acesta a refuzat.
L-a somat de mai multe ori în cursul lunii iunie să se prezinte la BNP Kristof M. I. din Târgu S. pentru a-și da consimțământul, însă apelantul nu s-a prezentat, atitudine apreciată ca refuz abuziv.
Se arată că și dacă minorul nu ar fi suferind, atitudinea pârâtului ca tată reprezintă o încălcare a dreptului la liberă circulație a minorului, garantat de art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția europeană a drepturilor omului.
În drept, s-au invocat dispozițiile arătate în cuprinsul întâmpinării.
În probațiune, s-a atașat adeverința medicală nr.3005 din 28.07.2015 eliberată de dr.S. L., potrivit căreia minorul suferind de astm bronșic la data consultației este clinic sănătos, medicul precizând că acesta poate călători în Uniunea Europeană, inclusiv cu avionul(fila 33).
5. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate Tribunalul constată că acesta este nefondat pentru motivele ce succed:
Obiectul cauzei îl constituie cererea de ordonanță președințială prin care reclamanta B. I. a solicitat obligarea pârâtului M. Z. să își dea consimțământul pentru emiterea pașaportului simplu electronic pe numele minorului M. Apor, născut la data de 9 iunie 2010 și
să se încuviințeze deplasarea minorului, însoțit de către mama reclamantă B. I., în Republica Italia, pe perioada 15 august 2015 – 14 septembrie 2015, inclusiv, urmând ca pentru emiterea pașaportului simplu electronic pe numele minorului M. Apor, hotărârea instanței de tutelă, să țină loc de consimțământul pârâtului.
În mod corect prima instanță a stabilit că în speța de față, autoritatea părintească este exercitată în mod exclusiv de către reclamantă, minorul având locuința la mama – reclamantă, iar potrivit dispozițiilor Cod civil, părinții stabilesc de comun acord aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești, respectiv la locuința minorului, iar în caz de neînțelegere, între părinți, această sarcină revine instanței de tutelă.
Deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească, conform art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004.
Prin reglementarea procedurii ordonanței președințiale, s-a avut în vedere necesitatea soluționării în regim de urgență a unor litigii care pe calea procedurii de drept comun, ar putea conduce la rămânerea fără obiect a cauzei sau ar conduce la diminuarea semnificativă a importantei acestuia.
Această procedură își găsește aplicare în orice materie, câtă vreme legea nu a stabilit pentru respectiva materie o altă procedură specială, exclusivă
Potrivit art. 996 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind ca in favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii sau grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În ceea ce privește prima critică adusă sentinței atacate legată de inadmisibilitatea acțiunii, Tribunalul constată că prima instanță în mod corect a analizat-o și că aceasta reprezintă de fapt o apărare a cărei motivare echivalează cu analiza îndeplinirii condițiilor ordonanței președințiale (vremelnicie, urgență, neprejudecarea fondului), ținând mai degrabă de temeinicia cererii de ordonanță președințială.
Alături de argumentele instanței de fond, tribunalul apreciază că promovarea prezentei cereri nu este nici condiționată de parcurgerea unor proceduri prealabile în lipsa cărora să intervină această sancțiunea.
Cu privire la criticile aduse fondului cauzei, Tribunalul va verifica dacă cererea reclamantei de eliberare a unui pașaport individual pentru minor, cu acordul instanței, este îndreptățită sau nu pe calea ordonanței președințiale, respectiv, dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, astfel cum au fost menționate și de prima instanță, respectiv, urgența, vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului.
Prima instanță, față de înscrisurile depuse la dosar, în contextul art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția europeană a drepturilor omului și al art.17 alin.2 și art.30 alin. 1 lit. d din Legea nr. 248/2005, a apreciat în mod corect că este îndeplinită condiția urgenței considerând că în cazul neeliberării pașaportului copilului pe calea ordonanței președințiale, s-ar pierde dreptul acestuia de a călători în străinătate în perioada vacanței de vară, respectiv, în 15 august 2015 – 14 septembrie 2015, alături de mama reclamantă.
În ceea ce privește condiția vremelniciei măsurii și a neprejudecării fondului se observă că prin măsura dispusă de prima instanță nu se prejudecă fondul cauzei și nici nu se acordă dreptul minorului de a călători nelimitat în străinătate, ci pe o perioadă de timp determinată, urmând astfel ca pentru orice altă deplasare în afara granițelor țării să se obțină acordul ambilor părinți, conform art.30 din legea 248/2005.
În speță, se constată că în mod corect instanța de fond a stabilit că în favoarea intimatei – reclamante, persoana de referință din viața minorului M. Apor, există aparența de drept, iar urgența luării măsurii ( existența “cazului grabnic”) este reprezentată și de starea medicală precară a minorului, care rezultă din actele medicale depuse la dosarul cauzei, măsura fiind vremelnică, respectiv pe o perioadă de timp determinată și neprejudecând fondul dreptului.
Și din acest punct de vedere se cuvine a se sublinia că potrivit art.46 alin.1 din Legea nr.272/2004, copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge și de a beneficia de serviciile medicale și de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.
Din această perspectivă – a interesului superior al copilului care prevalează în orice demers judiciar - aparența de drept a fost stabilită în favoarea reclamantei, iar cererea de ordonanță a fost în mod corect admisă.
Interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență. Aceste criterii sunt: vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de minor și al minorului față de părinte, precum și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor.
Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.
În prezenta cauză, se reține că refuzul apelantului pârât de a da curs solicitărilor reclamantei în acest sens, nu este justificat, având în vedere că i s-a precizat scopul cert al călătoriei, al destinației și perioadei de efectuare a deplasării, iar dreptul la liberă circulație al minorului nu poate fi restricționat printr-un refuz nejustificat al pârâtului.
Ori în cauză, nu s-a probat că reclamanta ca mamă, ca persoana de referință din viața minorului sau deplasarea alături de cea care îi este alături de la naștere, ar periclita în vreun fel dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Împrejurarea că pârâtul a încercat de nenumărate ori să ia legătura cu minorul, că nu i-a fost îngăduit să îl vadă la grădiniță sau să îi înmâneze cadourile cumpărate, nu este relevantă în cauză raportat la obiectul cererii, însă prezintă o anumită importanță cu privire la faptul că acesta, deși somat anterior promovării acțiunii, nu și-a dat acordul ca minorul să părăsească țara împreună cu mama, persoana de referință din viața sa pentru o vacanță la mare și pentru un eventual consult medical tocmai în scopul ameliorării stării sale de sănătate.
În sfârșit, cât timp deplasarea minorului în străinătate cu mama sa urmează a se face pe o perioadă determinată și relativ scurtă, la sora acesteia, numita B. K. a cărei adresă a fost indicată și anume - Italia, provincia Salerno, localitatea Sapri, Via Trovatella nr.56, cod._, nu pot fi primite criticile aduse de către apelant sentinței atacate, sub aspectul împrejurării că nu s-ar fi probat condițiile de deplasare, mijlocul de transport, destinația exactă a călătoriei, existența resurse bănești îndestulătoare pentru asigurarea condițiilor concrete și decente de voiaj, cazare a minorului în Italia, resursele asigurării alimentației acestuia, de asigurare a serviciilor medicale eventuale pe teritoriul unui stat îndepărtat
De altfel, cum în mod corect a reținut Judecătoria Târgu S., în ipoteza rămânerii minorului în străinătate dincolo de termenul limită încuviințat de instanța de tutelă, devin incidente prevederile Legii nr. 100/1992 pentru aderarea României la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980, asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, precum și ale Legii nr. 369/2004 privind aplicarea Convenției asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, rămânerea copilului după această dată în străinătate fiind considerată ilicită.
Față de cele ce preced, Tribunalul constată că prima instanță a apreciat în mod corect a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art.996 Cod procedură civilă pentru emiterea ordonanței președințiale privind autorizarea deplasării temporare în afara teritoriului României a minorului, împreună cu mama sa, prin suplinirea acordului pârâtului, astfel încât apelul declarat în cauză urmează a fi respins, în conformitate cu prevederile art.480 alin.1 Cod procedură civilă.
Cu privire la cererea de suspendare a executării sentinței atacate până la soluționarea apelului, se constată că la termenul fixat pentru soluționarea căii de atac apelantul asistat de avocat a arată că renunță la această cerere, intimata fiind de acord cu aceasta.
În temeiul art.482 raportat la art.406 Cod procedură civilă, va lua act de cererea de renunțare a apelantului la judecata cererii de suspendare a executării sentinței nr.618 din 14.07.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu S., până la soluționarea căii de atac.
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul apelant M. Z., CNP_, domiciliat în ., județul C. împotriva sentinței civile nr.618 din 14.07.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în contradictoriu cu către reclamanta intimată B. I., CNP_, domiciliată în ., județul C., pe care o păstrează.
Ia act de cererea de renunțare a apelantului la judecata cererii de suspendare a executării sentinței nr.618 din 14.07.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu S., până la soluționarea căii de atac.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 iulie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
R. I. Z. C. D. P. F.
Aflată în concediu legal,
semnează președintele completului
Red.R.I.Z./31.07.2015
Tehnred.P.F./03.08.2015
Judecător fond L. R.
4 exemplare
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 106/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 67/2015. Tribunalul COVASNA → |
|---|
