Pensie întreţinere. Sentința nr. 2405/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2405/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 2108/305/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 218/A
Ședința publică de la 19 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. N.
JUDECĂTOR: U. G.
GREFIER: I. E. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil formulat de pârâtul Z. A. T. împotriva sentinței civile nr. 2405 din 20 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata B. G., având ca obiect pensie de întreținere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, în temeiul art.396 alin.(1) Cod procedură civilă în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 19 mai 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 2405 din 20 noiembrie 2014 Judecătoria S. G. a admis în parte cererea formulată de către reclamanta B. G., reprezentant legal pentru minorii Z. ZSANETT și Z. M. – A., în contradictoriu cu pârâtul Z. A. – T..
A obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor Z. ZSANETT născută la data de 26.01.2003 și Z. M. – A. născut la data de 09.02.2007 în sumă de 400 lei lunar pentru fiecare minor, sumă care se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflație, de la data pronunțării prezentei sentințe și până la majoratul beneficiarilor.
A compensat în parte cheltuielile de judecată.
A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 675 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Potrivit art. 499 alin. 1 Noul cod civil „tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională”, alin. 4 prevăzând „că în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială”.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificat de naștere . nr._ și . nr._ rezultă că tatăl minorilor Z. Zsanett și Z. M. – A. este pârâtul.
Având în vedere aceste aspecte și ținând seama de prevederile art. 499 Noul Cod civil existând și acordul tatălui în vederea contribuirii la întreținerea minorilor instanța de fond a apreciat că solicitarea privind obligarea pârâtului de a contribui la cheltuielile pentru întreținerea copiilor prin plata pensiei de întreținere, este întemeiată.
În ceea ce privește cuantumul pensiei de întreținere art. 529 alin. 2 Noul Cod civil prevede „când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii”.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv adeverința nr. 49/02.10.2014 emisă de . rezultă că pârâtul realizează venituri salariale lunare în medie de 183,50 lei. Deși din adeverința emisă la data de 11.09.2014 de . s-a comunicat că pârâtul nu este angajatul firmei, prima instanță a reținut că prin întâmpinarea formulată, partea a învederat că deține calitatea de asociat și administrator atât la ., cât și la ..
În urma demersurilor efectuate către Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., prin adresa nr._/11.11.2014 a fost comunicată extrasul din bazele de date A.N.A.F, bilanțurile contabile la data de 31.12.2013 ale ambelor societăți, aspecte care atestă datele furnizate și de societăți, conform cărora . la data de 31.12.2013 a înregistrat o pierdere de 655 lei, iar . un profit de 27.968 lei.
S-a mai reținut de prima instanță că prin decizia nr. 327 pronunțată la data de 14.09.2004 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 94 alin. 3 C. fam. – preluată în art. 529 alin. 2 Noul Cod civil.
În considerentele deciziei s-a reținut că „în actualele condiții în care sursele de venituri licite s-au multiplicat, o asemenea împrejurare nu este de natură să impună concluzia neconstituționalității textului de lege criticat, de vreme ce nu instituie vreo interdicție formală în ceea ce privește raportarea pensiei de întreținere și la alte venituri decât cele din muncă”. Astfel, în continuarea argumentației s-a arătat că „dimpotrivă, stabilirea pensiei de întreținere se poate face în funcție de orice venituri ale debitorului, în temeiul prevederilor art. 94 alin. 1 și 2 C. fam. - actualmente art. 529 alin. 1 și art. 531 alin. 1 Noul Cod civil - .Este cert că, în asemenea situații, nu vor opera limitările instituite de alin. 3 al art. 94 C. fam., care își vor găsi aplicare exclusiv în cazul în care pensia de întreținere este stabilită în raport cu câștigul din muncă, instanța fiind suverană în a determina cuantumul acesteia în funcție de situația de fapt”.
Rezultă așadar, că la determinarea mijloacelor debitorului obligației de întreținere trebuie avute în vedere nu doar veniturile bănești de natură salarială, ci toate posibilitățile materiale de care acesta dispune, luându-se în considerare și starea materială concretă, eventualele economii, bunuri valorificabile sau producătoare de fructe sau alte valori existente în patrimoniul părții.
În cauză din adresa nr._/20.10.2014 emisă de Direcția Finanțe Publice Municipale S. G. rezultă că pârâtul deține bunuri impozabile, respectiv teren situat în Chilieni nr. 23 în suprafață de 16 ari pe care este edificată o clădire în suprafață de 105 mp cu mansardă 75 mp, mijloc de transport marca Peugeot dobândit la data de 18.08.2005, mijloc de transport marca Audi A4 dobândit la data de 09.06.2014.
Prin susținerile formulate partea pârâtă a învederat că ulterior încetării conviețuirii a contribuit la cheltuielile legate de creșterea și educarea minorilor, în timpul sfârșitului de săptămână și pe perioada vacanțelor copii petrecând diferite intervale de timp alături de tată.
Sub aceste aspecte, s-a avut în vedere că din declarația martorului I. I. rezultă că pârâtul a cumpărat haine pentru copii, a dat bani pentru școală. În continuarea depoziției martorul a arătat că de la despărțirea părților mama alături de copii au rămas în casa pârâtului și, din câte cunoaște martorul, cheltuielile privind energia electrică și salubritatea erau plătite de tatăl pârât.
Prin răspunsurile la interogatoriul administrat reclamanta a recunoscut că după despărțirea părților în luna octombrie 2012 pârâtul a fost cel care s-a mutat în S. G., reclamanta alături de copii rămânând să locuiască în continuare în imobilul din Chilieni, partea învederând la termenul din data de 13.11.2014 că nu mai locuiește în casa pârâtului din data de 03.10.2014. Deși reclamanta a arătat că și ea a contribuit la cheltuielile privind imobilul, încălțăminte pentru copii, educare și activități extrașcolare, din răspunsul la interogatoriu rezultă că și pârâtul a avut un aport la sumele necesare achitării acestor cheltuieli.
Aspectele privitoare la contribuția prin punerea la dispoziția reclamantei și a copiilor a spațiului locativ și achitarea cheltuielilor de întreținere corespunzătoare sunt confirmate și de înscrisurile depuse. Astfel, la dosar au fost atașate copii de pe chitanțele emise de ., A.F.E.E C., . Gospodăria Comunală SA, care atestă achitarea cheltuielilor de întreținere și utilități pentru imobilul situat în Chilieni nr. 23 de către pârât, suma medie a acestora putând fi evaluată la valoarea de aproximativ 400 lei lunar.
De asemenea, se reține că la întrebarea dacă „recunoaște că din luna mai 2014 până în prezent nu a mai achitat cei 100 lei pe săptămână pentru copii”, pârâtul a răspuns că „da, acești bani nu, dar celelalte cheltuieli da, deoarece în luna mai a fost intentat acest proces”. Or, aceste susțineri sunt de natură a atesta faptul că ulterior despărțirii tatăl contribuia la întreținerea minorilor cu suma de 100 lei pe săptămână, deci aproximativ 400 lei pe lună.
Așadar, instanța de fond a avut în vedere că din probele administrate rezultă că după încetarea conviețuirii părților tatăl a pus la dispoziția minorilor spațiu locativ, a achitat cheltuielile de întreținere și utilități aferente acestuia, a contribuit bănesc la cheltuielile privind creșterea și educarea minorilor, aspecte care prin coroborarea celor arătate în precedente pot fi cuantificate ca însumând aproximativ 800 lei pe lună.
Obligația de întreținere există în sarcina ambilor părinți, iar plata pensiei este stabilită în situația în care executarea în natură nu este posibilă datorită lipsei conviețuirii comune sau a neînțelegerilor dintre părți. În cauză fiind incidente aceste din urmă situații, nemaiexistând o colaborare a părților cu privire la modalitatea de prestare a întreținere față de minori, instanța în raport de prevederile arătate a obligat pârâtul la întreținere. În ceea ce privește suma pensiei, acesta urmează a fi echivalentă cu valoarea întreținerii prestate până la această dată, care conform celor arătate, se ridică la suma de 400 lei în beneficiul fiecărui minor.
De asemenea, se reține că potrivit art. 532 alin. Noul Cod civil „pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată”. Însă, din susținerile părților rezultă că reclamanta alături de minori s-a mutat din locuința pusă la dispoziție de către pârât doar la data de 03.10.2014, până în acest moment beneficiind de spațiul asigurat precum și de utilitățile aferente. Față de aceste aspecte, precum și de faptul că stabilirea unei pensii bănești intervine și ca urmare a lipsei prestării întreținerii în natură, judecătoria a arătat ca va dispune asupra obligației de plată de către pârât a sumei stabilite, de la data pronunțării sentinței.
Conform art. 531 alin. 1 Noul Cod civil „pensia de întreținere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației”. Așadar, în raport de aceste dispoziții, pensia fiind stabilită într-o sumă fixă, prima instanța a dispus și asupra indexării acesteia, trimestrial, în funcție de rata inflației.
În consecință, judecătoria a admis în parte cererea și a dispus obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor în sumă de 400 lei lunar pentru fiecare minor, sumă care se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflație, de la data pronunțării prezentei sentințe și până la majoratul beneficiarilor.
În ceea ce privește solicitarea părților de acordare a cheltuielilor de judecată, a reținut că potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă. „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească cheltuieli de judecată”, art. 453 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă stabilind că „dacă cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată”.
Așadar, față de incidența acestei din urmă prevederi, instanța a acordat cheltuielile de judecată proporțional cu petitele admise, a compensat în parte cheltuielile și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 675 lei, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței 113/12.08.2014.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Z. A.-T. solicitând schimbarea sentinței în sensul stabilirii unei pensii de întreținere pe seama minorilor Z. Zsanett născută în data de 26.01.2003 și Z. M.-A. născut în data de 09.02.2007 în cuantumul legal de 1/3 din veniturile sale actuale, cu înlăturarea din sentință a obligației de plată a sumei de 675 lei pe seama intimatei B. G., urmând a se proceda la compensarea în întregime a acestor cheltuieli.
S-au solicitat și cheltuielile de judecată din apel.
În motivarea căii de atac s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală pentru că încalcă dispozițiile art.529 NCC și art.454 NCPC, și netemeinică întrucât se bazează pe o interpretare greșită a probelor din dosarul cauzei, precizându-se că se oferă o pensie de întreținere în sumă de 400 lei lunar, din care 225 lei pentru minora Zsanett și 175 lei pentru minorul M.-A..
Apelantul a criticat sentința judecătoriei arătând că nu a contribuit cu suma de 800 lei la întreținerea copiilor săi după încetarea conviețuirii părților, așa cum în mod cu totul subiectiv a apreciat prima instanță, singurele sale venituri care pot fi luate în calcul la determinarea pensiei de întreținere fiind cele obținute în baza contractului individual de muncă încheiat cu . și a colaborării cu Transilvania Leasing IFN SA B., casa de locuit și mijloacele de transport pe care le deține nefiind bunuri producătoare de venituri, așadar nu pot fi incluse în noțiunea de venit la care face referire art.529 alin.2 NCC.
Apelantul a mai susținut că a fost de acord cu obligarea sa la plata pensiei de întreținere prin urmare a achiesat la acțiunea intimatei reclamante, întreținându-și copii atât la data înregistrării acțiunii cât și pe parcursul procesului, astfel că judecătoria a încălcat prevederile art.454 NCC potrivit cărora recunoașterea pretențiilor la primul termen de judecată conduce la exonerarea pârâtului de plata cheltuielilor de judecată.
Intimata B. G. nu a formulat întâmpinare .
La termenul de judecată din data de 12.05.2015 apărătorii părților au depus la dosar un înscris intitulat „ înțelegere”, învederând că părțile au convenit asupra cuantumului pensiei de întreținere în favoarea minorilor M. A. și Zsanett.
Verificând tranzacția în sine și părțile de la care aceasta provine, tribunalul apreciază că înțelegerea asupra întreținerii datorate de apelant copiilor săi, deși determină o pensie de întreținere stabilită în bani, mai mică de cât cea acordată de prima instanță, nu nesocotește interesul ocrotirii minorilor, fiind de avut în vedere pe lângă cuantumul efectiv plătit în bani în fiecare lună cu titlu de întreținere materială, apelantul pârât s-a obligat să suporte lunar și cheltuielile cu activitățile extrașcolare ale copiilor și cu învățământul „ after school”, prin urmare, față de împrejurarea că intimata a semnat tranzacția, se poate aprecia că nevoile minorilor sunt în întregime acoperite și de pe urma contribuției tatălui lor.
Așa fiind, văzând prevederile art.2267 alin.1 NCC, tribunalul, în baza art.480 alin.2 NCPC va admite apelul, va schimba în parte sentința, după care va admite cererea și în baza art.438 și art.439 NCPC va lua act și va consfinți tranzacția părților așa cum aceasta a fost în scris depusă la dosar.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată suportate de partea reclamantă la fond, acestea trebuie acordate fără a se putea aplica prevederile art.454 NCPC deoarece recunoașterea pretențiilor efectuată prin întâmpinare, mai înainte de primul termen de judecată, conduce la exonerarea de plata cheltuielilor de judecată cu excepția cazului în care pârâtul a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere, or în materia obligației de întreținere pârâtul este de drept în întârziere, potrivit art.1523 alin.2 lit.a NCC obligația de întreținere fiind una care nu putea fi executată în mod util decât într-un anumit timp, pe care debitorul l-a lăsat să treacă, cu alte cuvinte obligația de întreținere are caracter alimentar, îndeplinirea ei se face de la zi la zi, după trecerea fiecărei zile în care nevoile creditorului nu au fost împlinite, debitorul pensiei se pune de drept în întârziere prin simplul fapt al neexecutării obligației de a presta întreținerea cuvenită copiilor săi.
Este adevărat că pârâtul nu s-a opus cererii de chemare în judecată dar la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, pârâtul nu a oferit o pensie de întreținere într-un cuantum concret și cu care reclamanta să fi fost de acord, de observat fiind că unele din veniturile pârâtului au fost aflate prin intermediul adreselor efectuate de prima instanță, chiar pârâtul recunoscând la interogatoriu că începând cu luna mai 2014 nu a mai achitat suma de 100 lei săptămânal pentru cei doi copii, prin urmare recunoașterea pretențiilor a fost una fără efecte concrete în planul îndestulării minorilor, mai mult recunoașterea a fost cu efecte formale, recunoașterea în sine neputând contribui la soluționarea de îndată a litigiului și la pronunțarea unei hotărâri judecătorești în baza art.436 alin.1 NCPC, respectiv a unei hotărâri de admitere în tot a acțiunii, întemeiată pe faptul recunoașterii.
Intimata reclamantă s-a adresat instanței pentru că nevoile de creștere și educare ale minorilor necesitau un efort material suplimentar din partea părintelui copiilor și pentru că ceea ce pârâtul a prestat de bunăvoie a fost sistat într-o oarecare măsură, așadar, pe temeiul art.530 alin.2 NCC instanța de tutela a fost în mod justificat sesizată cu convertirea pensiei de întreținere prin plata unei sume stabilite în bani, până la momentul tranzacției neexistând un acord între părți asupra a ceea ce s-a cerut cu titlu de pensie de întreținere și asupra ceea ce pârâtul a fost de acord să suporte cu acest titlu.
Așa fiind, se vor păstra dispozițiile sentinței referitoare la compensarea în parte a cheltuielilor de judecată și obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 675 lei reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță, culpa procesuală aparținând pârâtului aflat de drept în întârziere .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul Z. A.-T., CNP_, domiciliat în localitatea Chilieni, nr. 23, județul C., cu reședința în municipiul S. G., ., județul C. în contradictoriu cu intimata B. G., CNP_, domiciliată în municipiul S. G., .. 1, ., împotriva sentinței civile nr.2405/20.11.2014 a Judecătoriei S. G., pe care o schimbă în parte și în consecință:
Admite cererea formulată de reclamanta B. G. în calitate de reprezentant legal al minorilor Z. Zsanett născută în data de 26.01.2003 și Z. M.-A. născut în data de 09.02.2007, împotriva pârâtului Z. A.-T..
Ia act și consfințește tranzacția părților cu următorul conținut:
„ Ad.dos.civ.nr._
Termen 12.05.2015
Î N Ț E L E G E R E
Intervenită la data de 12.05.2015 în dos.civ._
Între apelantul pârât Z. A. T. și intimata reclamantă B. G., prin care intimata este de acord cu admiterea apelului, schimbarea sentinței civ.nr.2405/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria S. G., în sensul stabilirii unei pensii de întreținere în cuantum de 500 lei, din care suma de 250 lei va reveni minorei Z. Zsanett iar suma de 250 lei va reveni minorului Z. M. A. .
Pensia de întreținere se va achita de la data pronunțării hotărârii la instanța de fond, în contul bancar ce se va deschide de intimată și va fi comunicat apelantului, plata urmând a se face până la data de 15 a fiecărei luni calendaristice.
Pe lângă pensia de întreținere mai sus indicată, apelantul urmează să achite și cheltuielile lunare legate de activitățile extrașcolare ale minorilor cât și cele privind învățământul „ after school”. Aceste plăți se vor face personal de către apelant.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere de mai sus părțile au avut în vedere, pe lângă interesul superior al copiilor și posibilitățile reale de plată ale apelantului pârât .
Z. A. T., B. G.,
SS indescifrabil SS indescifrabil ”
Păstrează dispozițiile sentinței referitoare la compensarea în parte a cheltuielilor de judecată și obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 675 lei reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță .
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința public astăzi, 19.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
O. N. U. G. I. E. M.
Red. O.N. / 22.06.2015
Tehnored.IE/23.06.2015
4 ex.
judecător fond B. K. Agota
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 366/2015. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 106/2015. Tribunalul... → |
|---|
