Plângere contravenţională. Decizia nr. 92/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 2222/305/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 92/A
Ședința publică de la 6 martie 2015
Completul constituit din:
Președinte: V. I. A.
Judecător: U. G.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului formulat de intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R. –I. Teritorial nr. 8 împotriva sentinței civile nr. 2041 din 7 octombrie 2014 a Judecătoriei S. G..
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 20 februarie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi –parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 27 februarie 2015, apoi la 6 martie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2041/07.10.2014 a Judecătoriei Sf. G. s-a admis, în parte, plângerea formulată de către petenta . cu sediul în Miercurea C., ., jud.Harghita, având J_, CUI RO_ împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 28.04.2014 de către intimatul Ministerul Transporturilor - I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier- I.S.C.T.R. Regiunea nr.8 Sibiu cu sediul în București, ..38, sector 1.și s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate în cuantum de 4.000 lei, cu sancțiunea avertismentului.
A atras atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 28.04.2014 petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 4.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.8 alin.1 pct.9 din OG nr.37/2007.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, prima instanță a apreciat că procesul-verbal . nr._ din 28.04.2014 a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate prevăzute de art.16 din OG nr.2/2001, nefiind incident nici unul din motivele de nulitate prevăzute de art.17 din același act normativ.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că potrivit art. 8 alin.1 pct. 9 din OG nr. 37/2007 constituie contravenție …următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale:.. nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult.
În ceea ce privește orele de conducere și de odihnă, potrivit art. 4 lit. h din Regulamentul (CE) nr. 561/2001 „perioada de repaus săptămânal” constituie o perioadă săptămânală în timpul căreia un conducător auto poate dispune liber de timpul său și poate fi o perioadă de repaus săptămânal normală sau o perioadă de repaus săptămânal redusă, perioada de repaus săptămânal normală este orice perioadă de repaus de cel puțin patruzeci și cinci de ore.
Perioada de repaus săptămânal redusă reprezintă orice perioadă de repaus de mai puțin de patruzeci și cinci de ore care poate fi redusă la minimum douăzeci și patru de ore consecutive sub rezerva condițiilor menționate la art.8 alin.5.
În procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 28.04.2014 s-a menționat, că la data de ora 10,34 pe DN 12 Km 22, localitatea B., jud.C. s-a constatat că a fost oprit în trafic autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ utilizat de către B. Logistic SRL, în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de către conducătorul auto dl.Kanya C. în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că acest conducător auto a început săptămâna de lucru la data de 05.04.2014, ora 02,16 și a încheiat-o la data de 12.04.2014 ora 01,44 interval în care cea mai mare perioadă de odihnă fiind de numai 13,44 ore față de 24,00 ore cum prevede legislația în vigoare rezultând un timp de odihnă săptămânală prea scurtă cu 10,16.
În ceea ce privește starea de fapt din înscrisurile depuse la dosar, respectiv fișa conducătorului auto Kanya C. (filele 11-25) rezultă că în săptămâna vizată de controlul prepușilor intimatului 05.04._14 timpul de odihnă al conducătorului auto a fost de numai 13,44 ore față de 24,00 ore.
În consecință, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute art. 8 alin. 1 pct. 9 din OG nr. 37/2007.
În ceea ce privește sancțiunea, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede că la aplicarea acesteia vor fi avute în vedere limitele amenzii prevăzute de actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, fiind necesară ca sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Având în vedere faptul că petenta se află la prima sancționare contravențională, instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată, amendă în sumă de 4.000 lei este disproporționată de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite.
În consecință, prima instanță a admis, în parte, plângerea, și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului. În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a atras atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Împotriva sentinței menționate, apelantul - pârât Inspectoratului de S. pentru Controlul în Transport Rutier a formulat apel prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul menținerii sancțiunii înscrise în procesul verbal de contravenție.
În motivarea apelului se arată că fapta reținută în sarcina intimatei-petente constituie contravenție prevăzută de art. 8 alin.1 pct.9 din OG nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora și este sancționată conform prevederilor art. 9 alin.1 litera c din același act normativ cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei.
S-a arătat că fapta face parte din încălcările grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 ale Regulamentului nr. 3821/85 și după caz ale Acordului AETR.
Pentru a fi exonerată petenta de aplicarea sancțiunii contravenționale, aceasta trebuia să facă dovada că la data aplicării sancțiunii contravenționale, conducătorul auto a respectat perioada minimă de odihnă săptămânală redusă la 45 de ore consecutive. De altfel, numai în această situație putea fi răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție.
Apelantul a mai arătat că fapta contravențională reținută în sarcina intimatei-petente de către agentul constatator există și este de natură să atragă răspunderea contravențională a acestuia, procesul verbal fiind încheiat cu respectarea cerințelor de temeinicie și legalitate instituite de lege.
De asemenea, apelantul a arătat că aplicarea unei sancțiuni de către organul statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri, fiind un mijloc de reglare a raporturilor sociale de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite și nu în ultimul rând n-ar trebui uitat scopul educativ al unei sancțiuni contravenționale care impune cu necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii în acord cu imperativele acesteia.
În drept, s-au invocat dispozițiile codului de procedură civilă, OG nr. 37/2007 și Regulamentele nr. 561/15.03.2006, nr. 3821/85 și nr. 2135/98.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 13 ianuarie 2015, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelantul I. de S. pentru Controlul în Transport Rutier.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate de apelant cât și în baza dispozițiilor art. 476, art. 477 și art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanța că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează forma acestuia, instanța de control judiciar constatând că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de legiuitor sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicat actul normativ care sancționează contravenția, fiind semnat de agentul constatator și descrisă în mod detaliat fapta contravențională reținută în sarcina intimatei.
În ceea ce privește săvârșirea faptei, se constată că prima instanță a reținut că petenta- intimata . se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin.1 pct.9 din OG nr. 37/2007, respectiv pentru că la data de ora 10,34 pe DN 12 Km 22, localitatea B., jud.C., conducătorul auto dl.Kanya C., al autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ utilizat de către B. Logistic SRL, în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național, nu a respectat timpul de odihnă.
Astfel, în urma verificărilor efectuate de agentul constatator cu ocazia controlului s-a constatat că acest conducător auto a început săptămâna de lucru la data de 05.04.2014, ora 02,16 și a încheiat-o la data de 12.04.2014 ora 01,44 interval în care cea mai mare perioadă de odihnă fiind de numai 13,44 ore față de 24,00 ore cum prevede legislația în vigoare rezultând un timp de odihnă săptămânală prea scurtă cu 10,16.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de control judiciar va avea în vedere că potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG. 2/2001 – «Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, iar conform art. 7 alin.3 din OG nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravențională constând în avertisment poate fi aplicată chiar și în cazul în care actul normativ care reglementează respectiva contravenție nu ar prevedea o astfel de sancțiune.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001–care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 al.3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), tribunalul consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei-intimate asupra obligațiilor ce îi revin de a nu mai săvârși astfel de fapte de natură contravențională.
Prin prisma acestor dispoziții legale, instanța de apel constată că apelantul nu a făcut dovada că intimata a mai fost sancționată contravențional pentru fapte de natura celei descrise în actul atacat și pentru că pericolul social este unul minim, prin acea că nu s-a adus atingere nici unei valorii sociale din cele prevăzute de OG nr. 37/2007, reține că sancțiunea avertismentului este îndestulătoare față de contravenția săvârșită.
Ba mai mult, tribunalul arată că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formarea a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunarea a societății, ci de prevenire a faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate. În consecință, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
Pe cale de consecința, reținând ca prima instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în mod corect fiind înlocuita sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului, văzând art. 480 C.. tribunalului va respinge apelul ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R.- I. Teritorial nr.8, cu sediul în București, ..38, sector 1. în contradictoriu cu ., cu sediul în Miercurea C., ., jud. Harghita, împotriva sentinței civile nr.2041 din 7 octombrie 2014 a Judecătoriei S. G., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06.03.2015.
Președinte Judecător Grefier
V. I. A. U. G. V. E.
Red. V.I.A./30.03.2015
Tehnored. V.E./30.03.2015
4 ex.
Judecător fond – M. O. – M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 118/2015. Tribunalul COVASNA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2466/2015.... → |
|---|
