Plângere contravenţională. Hotărâre din 03-04-2015, Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 156/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 156/A
Ședința publică de la 3 aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte: V. I. A.
Judecător: U. G.
Grefier: V. E.
Pe rol se află, în pronunțare, apelul declarat de petenta „O. F. – ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ” împotriva sentinței civile nr. 2457 din 27 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ ,având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 20 martie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi –parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 27 martie 2015, apoi pentru ziua de astăzi, 3 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 2457 din 27 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria S. Gheorghea respins plângerea formulată de către petenta „O. F.” – Întreprindere Individuală, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 07.07.2014 de către intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., ca neîntemeiată.
A menținut procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 07.07.2014 de către intimată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut și motivat în esență următoarele:
La data de 07.07.2014 petenta „O. F.” – Întreprindere Individuală a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru nedepunerea în termen a declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale a impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate și nu a depus declarația 070 de înregistrare fiscală – declarație de mențiuni pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, se constată că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în cauză nefiind incident nici una dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ, procesul verbal este semnat de agentul constatator pe fiecare pagină (f. 18).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 81 al. 1 din OG nr. 92/2003 „declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului Fiscal la termenele stabilite de acesta”
Potrivit art. 219 alin. 1 lit. a și b din OG nr. 92/2003 constituie contravenție nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declarațiilor de înregistrare fiscală sau de mențiuni, și neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume.
În procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/07.07.2014 s-a menționat că la data de 07.07.2014 s-a constatat că petenta „O. F. –Întreprindere Individuală”, nu a depus la termen declarația 112, declarația 070 de înregistrare fiscală, încălcând astfel dispozițiile art. 219 al. 1 lit. a și b din OG 92/2003 Rep.
În consecință, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. ași b din OG nr. 92/2003.
În ceea ce privește sancțiunea, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede că la aplicarea acesteia vor fi avute în vedere limitele amenzii prevăzute de actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, fiind necesară ca sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Instanța de asemenea a constatat că petenta nu se află la prima abatere de acest fel, fiind sancționată anterior pentru aceeași contravenție, astfel că apreciază că minimum amenzii aplicate prin procesul verbal CV nr._/07.07.2014 este proporțională cu gradul de pericol al contravenției săvârșite.
În consecință, având în vedere că procesul-verbal de constatare a contravenției îndeplinește condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001, fapta săvârșită de către petentă întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. a și b din OG nr. 92/2003, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată și a menținut procesul-verbal ca legal și temeinic.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel petenta O. F. – Întreprindere Individuală.
Pe cale de excepție, apelanta a arătat că, deși procesul verbal de contravenție în litigiu conține două pagini, acesta ar fi fost semnat numai pe o pagină, încălcându-se astfel prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001, care dispun că lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal, care se constată și din oficiu.
Pe fond, apelanta critică soluția instanței de fond numai în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în sensul că fapta petentei, în materialitatea sa este de o gravitate redusă, iar sancțiunea avertismentului, pe lângă elementul moral de mustrare, cuprinde și pe acela de atenționare cu privire la conduita ce trebuie avută în viitor.
Petenta apelantă arată că a mai fost sancționată, însă pentru o abatere privind încălcarea normelor prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii, prin urmare, este la prima abatere, privind regimul juridic al înregistrărilor fiscale reglementate de OG nr. 92/ 2003 rep. privind Codul de procedură fiscală.
Intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea hotărârii atacate.
În esență, intimata a susținut că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic, fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001 coroborat cu dispozițiile art. 17 din același act normativ.
Pe fond, intimata susține că sancțiunea contravențională aplicată petentei de 1000 lei este proporțională cu pericolul social al faptei contravenientei și apreciază că numai prin sancțiunea pecuniară se poate întrevedea atingerea scopului legii contravenționale, de respectare a normelor de conduită fiscală, în speța de față (f. 15).
Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel și actele dosarului în baza art. 479 din C. pr. civ., tribunalul notează că, apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
În ce privește prima critică evocată de apelantă, aceea că procesul verbal de contravenție nu ar fi fost semnat pe fiecare pagină, instanța de control judiciar urmează să o înlăture întrucât după întocmirea procesului verbal de contravenție, agentul constatator a semnat fiecare pagină a procesului verbal de control, însă, pe una dintre pagini, semnătura a rămas în partea de jos a paginii pe cotorul de procese verbale care conține partea detașată a actului constatator, semnătura rămânând pe cotor.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art.17 și 19 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
Relativ la individualizarea sancțiunii contravenționale, tribunalul reține că, apelanta a săvârșit fapta contravențională consemnată în procesul – verbal atacat pentru care trebuia să i se aplice una din sancțiunile prevăzute de art. 5 alin. (2) din OG nr. 2/21.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Conform art. 5 alin.(5) și art. 21 alin.(3) din același act normativ, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de control judiciar va avea în vedere că potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG. 2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, iar conform art. 7 alin.3 din OG nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravențională constând în avertisment poate fi aplicată chiar și în cazul în care actul normativ care reglementează respectiva contravenție nu ar prevedea o astfel de sancțiune.
În temeiul dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 al. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), tribunalul consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce îi revin de a nu mai săvârși astfel de fapte de natură contravențională.
Prin prisma acestor dispoziții legale de mai sus, instanța de control judiciar constată că, fapta apelantului care a depus cu întârziere declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale a impozitului pe venit și declarația „070” de înregistrare fiscală-declarație de mențiuni pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, are un pericol social minim, prin acea că nu s-a adus atingere nici unei valori sociale referitoare la regimul juridic privind înregistrările fiscale și reține că sancțiunea avertismentului este îndestulătoare față de contravenția săvârșită.
Totodată, tribunalul notează că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formarea a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunarea a societății, ci de prevenire a faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
În consecință, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 din C. pr. civ., se va admite apelul de față și se va dispune conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de petenta O. F. – Întreprindere Individuală împotriva Sentinței civile nr. 2457 din 27 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria S. G., în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. pe care o schimbă în parte ;
Admite, în parte, plângerea petentei formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 07. 07. 2014 de către intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., și în consecință.,
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 1.000 lei aplicată petentei cu cea a avertismentului, menținândcelelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 aprilie 2015.
Președinte Judecător Grefier
V. I. A. U. G. V. E.
Red. U.G./10.04.2015
Tehnored. V.E./10.04.2015
4 ex.
Judecător fond – G. A. – M.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 138/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 532/2015. Tribunalul... → |
|---|
