Contestaţie la executare. Sentința nr. 532/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 532/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 390/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.390/A
Ședința publică din data de 2 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. C.
Judecător: D. C.
Grefier: B. M. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil formulat de contestatorul C. de C. A. împotriva sentinței civile nr. 532 din 31 martie 2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații J.-B. E. P. C. M., J.-B. C. J. M. Albertina, J.-B. A. E. Carlos M., având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din 22 septembrie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 29 septembrie 2015 și apoi pentru astăzi 2 octombrie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 532 din 31 martie 2015 pronunțată de Judecătoria S. G. s-a respins cererea contestatoarei de suspendare a executării silite ca neîntemeiată.
S-a respins cererea formulată de contestatorul C. DE C. A., cu sediul în comuna A., ..493, jud.C., având C._ în contradictoriu cu intimații JANCOVICH-B. E. P. CHRISTIAN M., JANCOVICH-B. C. J. M. ALBERTINA, JANCOVICH-B. A. E. CARLOS M., cu domiciliul ales în Târgu-M., ./1, jud.M. ca neîntemeiată.
A fost obligat contestatorul la plata către intimați a sumei de 1250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit actelor existente în cadrul dosarului execuțional nr.70/2014 al B. K. E., intimații J. – B. E. P. Christian M., J. – B. C. J. M. Albertina și J. – B. A. E. Carlos M., în calitate de moștenitori ai defunctului Jancovich B. E.-A., decedat la data de 15.09.2010 în Ungaria, au solicitat, la data de 07.11.2014 punerea în executare silită a Sentinței civile nr.672/2004 pronunțată de Tribunalul C. - secția civilă în dosarul nr._ și prin Decizia civilă nr.155/. 2009 a Curții de Apel B., secția civilă, rămasă definitivă prin Decizia nr.7215 din 23.11.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în baza cărora contestatorul C. de C. A. a fost obligat la plata sumei de 1250 lei și respectiv 3.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr.2919 din 06.12.2011 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.403/R din 28.06.2012 pronunțată de Tribunalul C.-secția civilă, contestatorul fiind obligat la plata sumei de 3.400 lei, respectiv 5212 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Conform Deciziei civile nr.3499 din 20.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost obligat contestatorul la plata sumei de 1.000 lei, dar și la suma de 1371 lei cheltuieli de judecată conform deciziei nr.4194 din 02.10.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În total, intimații au solicitat încuviințarea executării silite pentru suma totală de 15.733 lei (fila 72).
Prin Încheierea nr.70 din 07.11.2014 B. K. E. a stabilit cheltuielile de executare la suma totală de 3.322,30 lei, compuse din 1.500 lei onorariu avocat achitat de către creditorii urmăritori, 49 lei taxe poștale, 200 lei cheltuieli de transport și alte cheltuieli necesare executării silite și suma de 1573,30 lei onorariu al executorului judecătoresc.
Prin Încheierea din data de 07.11.2014 (filele 74-75) emisă de către B. K. E. în dosarul execuțional nr.70/2014 a fost încuviințată executarea silită la cererea creditorilor urmăritori, pentru suma de_ lei, din care suma de_ lei cheltuieli de judecată, suma de 4650 lei debit, plus cheltuieli de executare silită.
Totodată, prin adresa de înființare a popririi nr.70 din 07.11.2014 (fila 76) emisă de B. K. E. au fost poprite conturile contestatorului, fiind emisă și somația mobiliară nr.70 din 07.11.2014.
Relativ la apărările contestatorului în ceea ce privește prescripția executării silite, prima instanță a reținut faptul că Prin Decizia nr.155/..2009 a Curții de Apel B. apelantul C. de C. A. a fost obligat la plata sumei de 3500 lei aceluiași intimat cu titlu de cheltuieli de judecată.
Hotărârea Curții de Apel anterior menționată a fost atacată cu recurs atât de către contestator, dar și de către Statul Român, prin Ministrul Finanțelor Publice (fila 80), fiind admis recursul Statului Român, prin Ministrul Finanțelor Publice, potrivit dispozitivului Deciziei nr.7215 din 23.11.2012 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Deși, Decizia nr. 155/..2009 a Curții de Apel B. era o hotărâre judecătorească definitivă, cu posibilitatea de a fi pusă în executare silită, aceasta, prin exercitarea recursului beneficia de autoritate relativă de lucru judecat, putând fi modificată în calea de atac exercitată.
Cum la data de 23.11.2012, prin Decizia nr.7215 a Înaltei Curți de Casație și Justiție litigiul a fost în mod irevocabil soluționat, fiind menținută Decizia nr. 155/..2009 a Curții de Apel B. în ceea ce privește cheltuielile de judecată în sumă de 3.500 lei, data de la care începe să curgă termenul de prescripție al executării silite de 3 ani, este data de 23.11.2012. Și cum potrivit considerentelor mai sus-expuse, cererea de executare silită a fost formulată la data de 07.11.2014, termenul de trei ani al prescripției executării silite nu se împlinise.
În ceea ce privește susținerea contestatorului relativ la cuantumul debitului, obiect al executării silite, prima instanță a reține faptul că între părți au existat, în decursul timpului, mai multe litigii soluționate irevocabil, contestatorul fiind obligat la suportarea cheltuielilor de judecată, astfel: în baza Sentinței civile nr.672/2004 pronunțată de Tribunalul C. - secția civilă în dosarul nr._ și prin Decizia civilă nr.155/. 2009 a Curții de Apel B., secția civilă, rămasă definitivă prin Decizia nr.7215 din 23.11.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în baza cărora contestatorul C. de C. A. a fost obligat la plata sumei de 1250 lei și respectiv 3.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată ; prin Sentința civilă nr.2919 din 06.12.2011 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.403/R din 28.06.2012 pronunțată de Tribunalul C.-secția civilă, contestatorul fiind obligat la plata sumei de 3.400 lei, respectiv 5212 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată; conform Deciziei civile nr.3499 din 20.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost obligat contestatorul la plata sumei de 1.000 lei, dar și la suma de 1371 lei cheltuieli de judecată conform deciziei nr.4194 din 02.10.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Din însumarea tuturor sumelor mai sus-evidențiate în cadrul hotărârilor judecătorești irevocabile care au autoritate de lucru judecat și a căror legalitate nu poate fi analizate pe calea contestației la executare, potrivit prevederilor art.713 alin.1 Cod pr.civilă, rezultă cuantumul total al debitului pus în executare silită în sumă de 15.733 lei.
Totodată, în ceea ce privește apărările contestatorului având ca obiect cheltuielile de executare silită în sumă totală de 3322,30 lei detaliate în cadrul Încheierii nr.70 din 07.11.2014 (fila 10) compuse din 1500 lei onorariu avocat, 49 lei taxe poștale, 200 lei cheltuieli de transport și alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite și suma de 1573,30 lei onorariu executor judecătoresc, prima instanță a reținut faptul că totalul creanței pusă în executare silită este de 15.733 lei, iar onorariile atât ale executorului judecătoresc, dar și al avocatului pentru intimați este de circa 10% din valoarea debitului.
Ca atare, cheltuielile de executare au fost stabilite potrivit prevederilor art.655 Cod pr.civilă, art.39 din Legea nr.188/2000 și OMJ nr.2550/C/2006, fiind legale și corect cuantificate.
În ceea ce privește apărarea contestatorului relativ la calitatea creditorilor urmăritori, intimați în prezenta cauză, de succesori ai autorului lor, defunctul Jancovich B.-E. A., prima instanță a reținut faptul că autorul acestora a decedat potrivit considerentelor hotărârilor judecătorești puse în executare silită pe parcursul judecării litigiilor cu contestatorul, respectiv la data de 19.09.2010, instanța de judecată constatând cu autoritate de lucru judecat calitatea de succesori ai defunctului a intimaților J. – B. E. P. Christian M., J. – B. C. J. M. Albertina și J. – B. A. E. Carlos M..
Totodată față de apărarea contestatorului relativ la faptul că sumele de bani indisponibilizate prin poprire au o destinație specială fiind exceptate de la executare silită, prima instanță a reținut faptul că potrivit prevederilor art.6 CEDO executarea silită este o etapă a procesului civil, CEDO statuând chiar că în măsura în care creanța pusă în executare este îndreptată împotriva Statului, în cauză, a unei instituții publice, executarea voluntară s-ar impune în contextul dreptului la un proces echitabil al părții implicate.
Susținerile potrivit cărora poprirea are ca obiect sume de bani neurmăribile nu poate fi primită în temeiul prevederilor art.726-728 Cod pr.civilă.
Față de toate aceste considerente, prima instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată, constatând că și sub aspect formal, nu numai substanțial, actele de executare atacate au fost corect și legal întocmite.
Relativ la cererea de suspendare a executării silite, prima instanță a reținut faptul că prin Încheierea de ședință din data de 06.01.2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ atașat prezentei cauze, instanța a suspendat provizoriu executarea silită până la soluționarea cererii de suspendare a executării formulată în prezentul dosar.
Cum potrivit prevederilor art.718 alin.1 Cod pr.civilă se poate dispune suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, în primă instanță și cum potrivit considerentelor mai sus-expuse, prima instanță a respins ca neîntemeiată contestația la executare, precum și cererea de suspendare a executării ca neîntemeiată.
S-au reținut dispozițiile art. 453 C. proc. civ. potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Față de aceste dispoziții și de solicitarea intimaților de obligarea a contestatorului la suportarea cheltuielilor de judecată, prima instanță a admis această cerere și a obligat contestatorii la plata sumei de 1250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați, din care suma de 450 lei cheltuieli de transport potrivit chitanței nr._ din 03.02.2015 (fila 116), iar suma de 800 lei reprezentând onorariu avocațial potrivit chitanței de la fila 115.
Apelul declarat împotriva hotărârii de fond.
Sentința a fost atacată cu apel de către contestatorul-apelant C. de C. A., solicitându-se schimbarea în totalitate a soluției instanței de fond, în sensul admiterii contestației la executare astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea căii de atac se arată că prin contestația la executarea silită dedusă judecății, partea contestatoarea a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional cu nr. 70/2014 al executorului Judecătoresc K. E.. De asemenea, în cadrul contestației s-a cerut și suspendarea executării silite, a măsurii popririi, până la soluționarea definitivă a contestației la executare. În prezenta cale de atac se atacă soluția primei instanțe dată atât cu privire la contestația la executare cât și cu privire la cererea de suspendare a executării silite.
Apelanta susține că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1. Instanța de fond nu a analizat considerentele invocate în cuprinsul contestației la executare, considerente vizând nerespectarea procentelor maxime prevăzute prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/C/2006 pentru onorariile executorilor judecătorești. Se susține că, în speță, a fost depășit plafonul legal de 10% fixat pentru suma ce putea fi percepută de executor cu titlu de onorariu;
2. Suma percepută cu titlu de onorariu de avocat este nedovedită, deoarece nu a fost probată cu o chitanță fiscalizată. Mai mult decât atât, în cuprinsul facturii și al chitanței nu se indică numărul contractului de asistență juridică, obiectul acestuia;
3. Executarea silită fiind o fază a procesului civil, atât onorariul executorului judecătoresc cât și onorariul avocatului poate fi cenzurat de instanță conform art. 451 Cod procedură civilă, susține apelantul. Prima instanță nu a cenzurat acest aspect al onorariilor, deși contestatoarea a formulat cerere în acest sens;
4. Poprirea efectuată până la concurența sumei de 19.055 lei este nelegală și netemeinică.
În acest sens s-a susținut de către contestatoare că aceasta, fiind o instituție publică cu activitate în domeniul culturii, are alocații bugetare de la bugetul statului stabilite anual prin lege. Destinația sumelor și exercițiul bugetar nu se pot schimba, fiind stabilite prin dispoziții imperative ale normelor legale. Sumele alocate de la buget cu destinație precisă nu pot fi poprite, susține apelantul, ele având regimul juridic al proprietății publice. În acest sens s-au invocat prevederile art. 1 din OUG nr. 22/2002;
5. Bunurile mobile pe care apelantul le are în dotare sunt indisponibile deoarece sunt destinate exercitării profesiei debitorului-activități sociale, culturale și educative care țin de menirea publică a instituției;
6. Instanța de fond a aplicat în mod greșit instituția prescripției dreptului de a cere executarea silită. Dacă voința legiuitorului a fost în regimul codului anterior, ca hotărârea pronunțată de instanța de apel să constituie titlu executoriu apt de a fi executat, indiferent dacă s-a exercitat sau nu calea de atac a recursului, instanța nu poate adăuga la lege.
Apelantul a formulat în cuprinsul cererii de apel și o pretenție constând în suspendarea executării silite în dosarul execuțional cu nr. 70/2014 al B. K. E.. Se arată că pentru această pretenție sunt menținute aceleași considerente ca și cele de la fond, fiind achitată cauțiunea.
În drept, au fost invocate prevederile art. 466-471 și art. 717 Cod procedură civilă.
Apărările formulate față de cererea de apel.
Intimații J.-B. A. E. Carlos M., J.-B. E. Philiphe Christian M. și J.-B. Christhiana J. M. Albertina au formulat întâmpinare (fila 26) solicitând respingerea apelului ca fiind nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În cuprinsul întâmpinării se arată că apelantul are o atitudine procesuală de neînțeles, absolut ieșită din comun, deoarece după ce a reușit să tergiverseze finalizarea procesului de retrocedare timp de 8 ani, de trei ani nu a făcut nici un demers pentru a achita cheltuielile de judecată cuvenite, ba mai mult, folosește imobilul retrocedat fără plata vreunei chirii.
Se precizează că la data de 02.06.2015 apelantul a procedat, în ultima clipă, la achitarea debitului ce face obiectul executării silite, potrivit recipiselor de consemnare depuse la dosar. D. fiind faptul că debitoarea apelantă a procedat la achitarea integrală a sumei datorate, contestația la executare urmează a fi respinsă ca lipsită de obiect.
Totuși, intimații au formulat considerente în susținerea apărării lor pe fond, arătând că potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Astfel, onorariul perceput de executor este legal. Criticile vizând nevalabilitatea chitanței pentru dovedirea plății onorariului de avocat sunt nefondate față de prevederile art.2 lit. 1 din OUG nr. 28/1990 potrivit cărora profesiile libere se exceptează de la obligația emiterii facturii fiscale.
În apel s-au depus la dosar de către intimați următoarele înscrisuri: recipisa de consemnare în contul executorului judecătoresc, în dosarul execuțional cu nr. 70/2014, a sumei de_ lei, la data de 08.06.2015; a sumei de 3322,3 lei la aceeași dată; încheierea nr. 70/23.07.2015 dată de executor prin care s-a dispus încetarea executării silite în dosarul execuțional cu nr. 70/2014.
La termenul de judecată din data de 22.09.2015 tribunalul a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția tardivității formulării apelului împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare a executării silite și excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite formulată în apel.
Tribunalul a rămas în pronunțare asupra excepțiilor invocate din oficiu și asupra apelului.
Deliberând asupra celor două excepții, tribunalul reține următoarele:
1. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite a actelor de executare din dosarul execuțional cu nr. 70/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc K. E., cerere formulată în apel, aceasta este inadmisibilă. Din întreg conținutul art.718 Cod procedură civilă rezultă că măsura suspendării executării silite poate fi cerută în cadrul contestației la executare prin aceeași cerere sau printr-o cerere separată. Măsura suspendării executării se dispune de către instanța de executare competentă a soluționa contestația la executarea silită (judecătoria, potrivit art. 650 Cod procedură civilă). În speță contestatorul a urmat această procedură și a solicitat judecătoriei să dispună suspendarea executării silite în dosarul execuțional cu nr. 70/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc K. E.. Instanța de executare s-a pronunțat în sensul respingerii acestei cereri. Față de această soluție, contestatorul are deschis dreptul de a formula apel în termen de 5 zile conform art. 718 alin 6 Cod procedură civilă, iar nu pe acela de a învesti tribunalul cu o nouă cerere de suspendare. Pentru aceste motive, tribunalul apreciază cererea de suspendare a executării silite formulată de apelant în faza procesuală a apelului ca fiind inadmisibilă și va admite această excepție.
2. Referitor la excepția tardivității formulării apelului împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare a executării silite tribunalul reține că termenul legal stipulat de art. 718 alin 6 Cod procedură civilă pentru atacarea cu apel a respectivei soluții este de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă. Potrivit dovezii depuse la fila 129 din dosarul de fond, sentința ce cuprinde soluția dată cu privire la cererea de suspendare a executării a fost comunicată apelantului la data de 06.05.2015, iar apelul a fost depus la poștă la data de 13.05.2015 (fila 10 din dosarul de apel), fiind depășit astfel termenul de 5 zile anterior menționat. Pentru aceste considerente, tribunalul va admite excepția tardivității apelului împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare a executării silite.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat.
Obiectul executării silite în dosarul execuțional cu nr.70/2014 al executorului Judecătoresc K. E. îl constituie cheltuielile de judecată pe care contestatorul-apelant a fost obligat să le plătească antecesorului intimaților prin hotărârile judecătorești enumerate de executorul judecătoresc în încheierea nr. 70/07.11.2014 (fila 73 fond), în total suma de 15.733 lei. La această sumă se adaugă cheltuielile de executare în cuantum total de 3322,3 lei compuse din onorariu de avocat, taxe poștale, cheltuieli de transport, onorariu executor judecătoresc.
Instanța de fond a analizat cuantumul sumelor percepute cu titlu de onorariu executor judecătoresc și onorariu avocat în procedura de executare silită, apreciind, în mod corect că respectivele sume nu depășesc procentul de 10% din totalul debitului urmărit.. Într-adevăr suma reprezentând onorariu executor este de 1573,30 lei iar debitul urmărit este de 15.733 lei, fiind respectat astfel plafonul legal prevăzut de Ordinul Ministerului Justiției cu nr. 2250/C/2006. Ca atare această critică a apelantului este nefondată.
În ceea ce privește onorariul de avocat pretins în faza de executare silită de către intimați, acesta este probat cu chitanțele depuse în dosarul execuțional, acte pentru care nu este obligatorie forma chitanței fiscale față de prevederile art. 2 lit. 1 din OUG nr. 28/1990. În plus, în motivele contestației la executare contestatorul nu a invocat critici privind lipsa formei chitanței fiscale pentru onorariul avocatului, astfel încât acestea nu pot fi invocate pentru prima dată în faza apelului conform art. 478 alineat 2 Cod procedură civilă.
La fel critica indicată la punctul 5 de mai sus, privind împrejurarea că bunurile mobile pe care apelantul le are în dotare ar fi indisponibile, nu a fost formulată în cadrul considerentelor contestației la executarea silită, nefiind analizată de instanța de fond, astfel că aceasta depășește limita efectului devolutiv al apelului impusă de art. 478 alineat 2 Cod procedură civilă, ca urmare nu va fi reținută de tribunal.
Pentru considerentele de mai sus tribunalul apreciază ca nefondat și motivul vizând împrejurarea că prima instanță nu a cenzurat onorariile de executor și de avocat pretinse în cadrul executării silite. S-a apreciat în mod just de către judecătorie că respectivele sume respectă prevederile art. 655 Cod procedură civilă și ale art. 39 din Legea nr. 188/2000, fiind legal și corect determinate.
Referitor la critica menționată la punctul 4 de mai sus, critică ce vizează împrejurarea că partea contestatoare-apelantă este o instituție bugetară, ca urmare veniturile acesteia nu ar putea fi poprite față de prevederile art. 1 din OUG nr. 22/2002, tribunalul o apreciază ca neîntemeiată.
Dispozițiile OUG nr. 22/2002 permit poprirea conturilor bancare ale unei instituții de stat, instituind un termen de 6 luni în interiorul căruia debitorul ar trebui să facă demersuri pentru a obține în buget sumele necesare achitării debitului. A interpreta altfel prevederile OUG nr. 22/2002 ar echivala cu lăsarea fără efect executoriu a hotărârilor judecătorești ce fixează obligații de plată în sarcina instituțiilor bugetare.
În ceea ce privește nemulțumirea contestatorului referitoare la faptul că instanța de fond a aplicat în mod greșit instituția prescripției dreptului de a cere executarea silită, tribunalul reține că sumele executate silit, ce au natura juridică de cheltuieli de judecată la care C. Cultural A. a fost obligat spre plată prin hotărârile judecătorești anterior pronunțate, rezultă din mai multe astfel de titluri, inclusiv decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în anul 2013 (decizia nr.3499/20.06.2013; decizia nr.4191/02.10.2013). Decizia cu nr.155/A/2009 pronunțată de Curtea de Apel B. a fost atacată cu recurs chiar de către apelant, iar în urma soluționării respectivei căi de atac s-au pronunțat dispoziții în legătură cu obligațiile de plată a cheltuielilor de judecată. Apoi apelantul a promovat căi extraordinare de atac împotriva deciziei cu nr. 7215/23.11.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (revizuire și contestație în anulare), în urma soluționării lor C. de C. A. fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimați. Astfel fiind, în mod corect a apreciat judecătoria că în speță nu s-a împlinit termenul de prescripție de trei ani pentru a cere executarea silită a obligației de plată a cheltuielilor de judecată izvorâte din hotărârile judecătorești enumerate în cuprinsul încheierii executorului, instanța reținând ca moment al începerii curgerii termenului de prescripție data soluționării irevocabile a litigiului dintre părți.
În plus față de cele mai sus reținute, tribunalul constată că imediat după promovarea prezentei căi de atac, apelantul a achitat integral întreaga sumă ce face obiectul executării (atât debitul urmărit, cât și cheltuielile de executare silită), potrivit recipiselor datate 08.06.2015 prin care s-au consemnat sumele în contul executorului (filele 27, 28 din apel). Prin încheierea emisă la data de 23.07.2015 executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite din dosarul execuțional cu nr.70/2014 ca urmare a plății integrale a sumei urmărite și a cheltuielilor de executare. Această măsură a încetării executării silite echivalează cu rămânerea fără obiect a contestației la executare și implicit a prezentei căi de atac. Pe de altă parte, se constată că apelantul, ulterior momentului plății debitului, nu s-a mai prezentat în instanță în vederea susținerii apelului formulat.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat urmând a dispune, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, respingerea acestuia.
În temeiul art. 453 alin 1 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a apelantului, tribunalul va dispune obligarea acestuia la plata către intimații J.-B. A. E. Carlos M., J.-B. E. Philiphe Christian M. și J.-B. Christhiana J. M. Albertina a sumei de 900 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel. Această sumă se compune din 500 lei onorariu de avocat conform chitanței nr. 294/24.08.2015 și suma de 400 lei cheltuieli de transport. Din totalul de 850 lei pretins de intimați cu titlu de cheltuieli de transport, tribunalul acordă o parte, anume suma de 400 lei pe care o apreciază justificată în raport cu distanța parcursă de avocatul intimaților (350 km dus-întors pe ruta Târgu M.-S. G.), costul mediu al unui transport (200 lei dus-întors) și numărul de drumuri efectuate (la două termene de judecată).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite a actelor de executare din dosarul execuțional cu nr. 70/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc K. E., cerere formulată în apel.
Admite excepția tardivității formulării apelului declarat de apelantul C. de C. A. împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare a executării silite pronunțată prin sentința civilă nr. 532/31.03.2015 a Judecătoriei S.-G..
Respinge ca fiind tardiv formulat apelul declarat de apelantul C. de C. A. împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare a executării silite pronunțată prin sentința civilă nr. 532/31.03.2015 a Judecătoriei S.-G..
Respinge ca fiind nefondat apelul declarat de apelantul C. de C. A., cu sediul în comuna A., ..493, jud. C., C._, în contradictoriu cu intimații J.-B. A. E. Carlos M., J.-B. E. Philiphe Christian M. și J.-B. Christhiana J. M. Albertina, toți cu domiciliul procesual ales în Târgu M., ./1, jud. M., împotriva sentinței civile cu nr. 532/31.03.2015 a Judecătoriei S.-G..
Obligă apelantul la plata către intimați a sumei de 900 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 02.10.2015.
Președinte Judecător Grefier
A. C. D. C. B. M. M.
Red.DC/23.10.2015
Tehnored.BMM/23.10.2015
6 ex.
Judecător fond M. O. M.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 03-04-2015,... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 595/2015. Tribunalul... → |
|---|
