Plângere contravenţională. Sentința nr. 231/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 231/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 2375/305/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 133/A
Ședința publică din data de 31 martie 2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: P. E.
La ordine fiind pronunțarea asupra apelului declarat de petentul H. V., împotriva sentinței civile nr. 2319 din 06.11.2014 a Judecătoriei Sf. G., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra cauzei de față, au avut loc în ședința publică din 17.03.2015, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 31.03.2015.
TRIBUNALUL:
Constată că prin sentința civilă nr. 2319 din 06.11.2014, Judecătoria S. G. a respins plângerea formulată de petentul H. V., domiciliat în Sf. G., .. 3, ., ., împotriva procesului-verbal de contravenție SFPL nr._/12.05.2014 emis de intimata Poliția L. Sf. G., cu sediul în Sf. G., .. 4, județ. C..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea formulată de petentul H. V. înregistrată sub nr. dosar civil_ /21.05.2014 s-a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/12.05.2014 încheiat de către intimata Poliția Locala a Mun. Sf. G..
În motivare petentul arată că, la data de 08.04.2014 ora 9.55 a fost sancționat cu amendă de 100 lei, reținându-se că a parcat auto_ și nu a achitat taxa de parcare întrucât nu avea bani mărunți și de aceea a intrat într-un magazin să schimbe bani și a fost pândit și sancționat fără să fie așteptat să revină cu bonul de parcare, fapt ce consideră a fi o practică injustă și incorectă.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Din actele și lucrările cauzei prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 100 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 31 lit. b) din HCL Sf. G. nr. 129/2005.
În sarcina petentului s-a reținut că, la data de 08.04.2014 ora 9.55, nu a achitat taxa de parcare pentru autoturismului cu nr. de înmatriculare_ parcat în Sf. G. ., în parcarea cu plată amenajată în fața magazinului Mercur.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, se constată că, acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în cauză nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ, aspecte privind nelegalitatea procesului-verbal nefiind invocate nici de petent prin plângere.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal se reține că potrivit art. 31 lit. b din HCL Sf. G. nr. 129/2005, constituie contravenție neexpunerea la loc vizibil a tichetului/abonamentului de parcare de către conducătorul auto în auto parcat.
În susținerea plângerii petentul a depus planșele foto realizate de intimată ce fac dovada deplină a existenței faptei contravenționale reținută în sarcina sa, nefăcând nici o altă dovadă, respectiv cea a achitării taxei de parcare, pentru ca instanța să aibă posibilitatea de a constata că, nu a vrut să se sustragă de la plata contravalorii parcării și pentru a se putea verifica că susținerile sale sunt conforme cu realitatea obiectivă.
Mai mult, susține că, această „practică” de identificare și sancționare pentru neexpunerea tichetului de parcare a constatato și în B., nefiind de acord cu aceasta; fapt ce formează convingerea instanței că, fapta constatată la data de 08.04.2014 ora 9.55, nu este singulară, dar nici întâmplătoare, aspecte ce urmează să se aibă în vedere la individualizarea sancțiunii aplicate petentului.
Față de acestea, instanța de fond a constatat că, starea de fapt descrisă în actul de constatare și dovedită de planșele foto, întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute, se bucură de prezumția de adevăr, nefiind răsturnată prin dovadă contrară, procesul-verbal contestat fiind legal și temeinic.
În ceea ce privește sancțiunea, prima instanță a reținut că, contravenția prev. de art. 31 lit. a) din HCL Sf. G. nr. 129/2005 se sancționează cu amendă cuprinsă între 100 - 200 lei.
La individualizarea sancțiunii, s-a ținut seama și de criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora au fost avute în vedere limitele amenzii prevăzute de actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, fiind necesară ca sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Deși petentul în concluziile scrise solicită înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului întrucât este prima sancțiune ce i se aplică pentru acest gen de fapte și față de gravitatea faptei, instanța de fond a apreciat că, toate cele arătate sunt simple afirmații nesusținute de probe, gravitatea faptei fiind dată de perseverența în săvârșirea acestui gen de contravenții (petentul a mai fost sancționat și formulând plângere la această instanță s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului).
Față de acestea, prima instanță a constatat că, sancțiunea aplicată, se încadrează în limitele prevăzute de lege (minimul special) și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina sa.
Pentru considerentele ce preced, instanța de fond a respins plângerea petentului, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul H. V. solicitând anularea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale si al anularii procesului verbal încheiat intimata Poliția locală S.-G..
În motivarea apelului se arată că, după parcarea autoturismului, întrucât nu avea bani mărunți, petentul a intrat în magazin pentru a schimba, a luat tichet de parcare însă acesta i-a rămas în buzunar, fără a fi afișat la bord. Petentul arată că este la prima abatere de acest gen, iar măsura amenzii este mult prea aspră.
În drept se invoca disp. art. 466 și urm C.proc.civ..
Intimata Poliția locală S.-G. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivare a arătat că petentul nu este la prima abatere, acesta fiind anterior sancționat pentru aceeași faptă.
Analizând sentința atacată, prin raportare la actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță faptul că procesul-verbal îndeplinește condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 neputând fi reținute niciuna din cauzele de nulitate absolută.
De asemenea în mod corect a reținut prima instanță că fapta petentului de a nu achita taxa de parcare pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_ parcat în Sf. G. ., în parcarea cu plată amenajată în fața magazinului Mercur întrunește elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 31 lit. b) din HCL Sf. G. nr. 129/2005.
Susținerea apelantului în sensul că achitase taxa de parcare însă bonul i-a rămas în buzunar nu poate fi reținută de instanța de apel în condițiile în care nu există nicio dovadă la dosar că acesta a procedat în acest mod, iar lipsa tichetului pe bordul mașinii s-a datorat unei simple erori.
În mod corect s-a reținut și faptul că sancțiunea aplicată, se încadrează în limitele prevăzute de lege, minimul special și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina sa.
Sub acest aspect se reține că petentul a mai fost sancționat contravențional, acesta având în prezent pe rolul Judecătoriei S.-G. o altă plângere contravențională, iar anterior, în anul 2012, petentul beneficiind de înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul (dos-civ.nr._ al Judecătoriei S.-G.). Se reține astfel că nu este necesară săvârșirea unei contravenții în același domeniu (al parcării cu plată) pentru a constata comportamentul caracterizat de recidivă contravențională al petentului, acesta persistând în a săvârșirea de contravenții. În concluzie, în speță nu se impune defel înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Pentru aceste motive, reținând ca prima instanța a pronunțat o hotărâre legala și temeinica, în mod corect fiind respinsă plângerea ca neîntemeiată, sens în care tribunalul constată că apelul este nefondat, văzând și preved. art. 480 NCpc. urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul H. V. împotriva sentinței civile nr. 2319/6.11.2014 pronunțată de Judecătoria S.-G. pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. C. D. C. P. E.
Red.A.C./08.04.2015, Tehnored.P.E./09.04.2015, 4 exp.
Jud. fond. - M.-Kovács I.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 28/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 775/2015. Tribunalul... → |
|---|
