Plângere contravenţională. Sentința nr. 849/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 849/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 1252/322/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 125/A
Ședința publică din 31 martie 2015
Completul constituit din:
Președinte: A. C.
Judecător: B. A. D.
Grefier: B. M. M.
Pe rol fiind pronunțarea apelului declarat de apelantul Dolință C. împotriva sentinței civile nr. 849 din 8 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică, de astăzi, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din 17 martie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data astăzi 31 martie 2015.
T R I BU N A L U L
Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
I. 1. Hotărârea primei instanțe.
Prin sentința nr. 849/08.12.2014 Judecătoria Târgu S. a respins plângerea formulată de petentul Dolință C. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 30.06.2014 de intimata IPJ C. – Postul de Poliție Brețcu ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut următoarele:
2. C. procesual reținut de prima instanță.
Prin plângerea înregistrată la data de 15.07.2014 formulată de petentul Dolință C. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 30.06.2014 de intimata IPJ C. – Postul de Poliție Brețcu s-a solicitat anularea procesului verbal. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul și înlăturarea sancțiunii complementare.
În motivare petentul a arătat că, deși a fost sancționat pentru că într-o curbă deosebit de periculoasă pe stânga nu a adaptat viteza la condițiile de drum, răsturnându-se pe partea dreaptă în direcția de mers și avariind autotractorul și semiremorca și pierzând o cantitate însemnată de lapte din autocisternă, s-a reținut contravenția prevăzută de art. 100/1/9 din OUG 195/2002. Apoi, prin nicio probă agentul constatator nu a dovedit că petentul s-ar fi deplasat cu viteză neregulamentară, ar fi depășit viteza sau nu ar fi adaptat-o, în procesul verbal lipsind date despre viteză. Martorul S. I. care se deplasa în spatele petentului poate confirma lipsa vinovăției petentului. Nu s-a efectuat o expertiză tehnică pentru a se vedea mecanismul producerii accidentului. Nu se indică locul contravenției.
În drept s-a invocat OG 2/2001.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată că petentul a condus autotractorul ce tracta o semiremorcă pe DN 11 la km 79 + 800 m din direcția Tg. S. – Onești, iar într-o curbă deosebit de periculoasă nu a adaptat viteza de circulație motiv pentru care a pierdut controlul autovehiculului și s-a răsturnat pe partea dreaptă a carosabilului, provocând avarii acestuia și semiremorcii pe care o tracta. A fost sancționat cu amendă de 510 lei pentru contravenția prevăzută de art. 123 al.1 lit. B din RAOUG 195/2002 R. Nu a formulat obiecțiuni.
În drept, se invocă art. 205 NCPC.
3. Considerentele pe care se fundamentează soluția primei instanțe.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 30.06.2014 de intimată s-a reținut că la acea dată, orele 17,30, pe DN 11 km 79 + 800m – petentul a condus autotractorul cu semiremorca cu nr. înmatriculare . 395 AE în direcția Tg. S. – Onești, iar într-o curbă deosebit de periculoasă la stânga nu a adaptat viteza la condițiile de drum răsturnându-se pe partea dreaptă în direcția de deplasare avariind autotractorul și semiremorca și pierzând o cantitate însemnată de lapte din autocisternă.
Petentul a fost sancționat cu amendă de 510 lei pentru fapta prevăzută de art. 123 al. 1 lit. B din RAOUG 195/2002 R sancționată de art. 100/1/9 din OUG 195/2002.
Instanța a constatat că motivele invocate de petent pentru anularea procesului verbal nu sunt întemeiate. Astfel, situația de fapt reținută întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 123 al. 1 lit. B din RAOUG 195/2002 R.
În ceea ce privește neadaptarea vitezei la condițiile de drum, textul sancționator impunea reducerea vitezei la 50 km/h în curba deosebit de periculoasă. Susținerea că nu avea cum să depășească viteza de 45 km/h nu este de natură să-i înlăture vinovăția, tocmai pentru că nu a adaptat viteza s-a produs incidentul. Iar martorul audiat nu a circulat imediat în spatele petentului, în declarație el arătând că atunci când a ajuns după curbă a văzut autotractorul cu semiremorca răsturnate, conducătorul auto coborât din autovehicul și laptele se scurgea din autocisternă. Astfel, petentul a fost mult înaintea martorului, ceea ce denotă că dacă la un moment dat martorul era chiar în spatele său, la un moment dat petentul a condus cu viteză mai mare, astfel încât a intrat în curbă mai repede și s-a și răsturnat până martorul a ajuns acolo.
Pentru considerentele de mai sus, plângerea contravențională a fost respinsă.
II. 1. Apelul declarat de apelant ul petent DOLINȚA C.:
Petentul a declarat în termen legal apel, solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravențională și al anulării procesului verbal de constatare a contravenției.
În motivarea apelului se arată că în mod greșit a fost reținută cauza evenimentului rutier, în sensul că petentul apelant ar fi depășit viteza legală, în condițiile în care drumul era cu vizibilitate maximă, uscat și cu cer senin.
În ceea ce privește declarația martorului S. I., se arată că, aflându-se la volanul unui autoturism nu avea cum să ruleze cu o viteză mai mare de 30-40 km/h, fiind prin urmare logic că, la rândul său, apelantul nu avea cum să conducă un autocamion cu semiremorcă cu o încărcătură de 22 de tone cu viteză mai mare de 50 km/h.
Relativ la încadrarea faptei, se arată că aceasta a fost făcută greșit, în condițiile în care apelantul petent a fost sancționat cu amenda de 510 lei pentru fapta prevăzută de art. 123 alin.1 lit.b din RAOUG 195/2002 sancționată de art. 100/1/9 din OUG 195/2002, iar prin întâmpinare se face referire la art. 101 alin.1 pct.9 din același act normativ.
Pe de altă parte, relativ la mențiunea potrivit căreia nu s-au constatat defecțiuni tehnice la autotractor și semiremorcă, se arată că nu rezultă ce părți din autovehicul ar fi fost inspectate de agentul constatator, iar agentul constatator nu dispunea de pregătire tehnică pentru a face o astfel de constatare, arătând apelantul că accidentul s-a datorat unei erori tehnice, iar un unei erori umane.
Astfel, agentul constatator a mizat pe starea de psihică a petentului determinată de impact și pe faptul că acesta nu cunoștea bine limba română, arătându-se că în declarația sa există o . inadvertențe cât privește noțiunea de rampă, numărul benzilor pe sens și starea carosabilului - uscat sau acoperit cu apă, aceste mențiuni contradictorii, alături de raportul de constatare fiind de natură a atrage anularea procesului verbal.
În sfârșit, se mai arată că datorită acestor greșeli din procesul verbal a fost formulată o acțiune în pretenții împotriva petentului în Republica M., după repararea cisternei și eliminarea deficiențelor semnalate de petent.
În drept, apelul se întemeiază pe prevederile 466, 470,471 NCPC.
2. Poziția procesuală a părții intimate în apel.
Intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. a depus la dosar la data de 29.01.2015 întâmpinare (f. 33 ) în apărare prin care a solicitat respingerea apelului că nefondat.
În motivarea întâmpinării se arata că actul constatator cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001, faptele descrise reprezintă contravenția individualizată, din probele administrate rezultând că apelantul a condus autotractorul ce tracta o semiremorcă pe DN 11 la km 79+800m din direcția Târgu S. spre Onești, iar într-o curbă deosebit de periculoasă nu a adaptat viteza de circulație, motiv pentru care a pierdut controlul autovehiculului și s-a răsturnat pe partea dreaptă a carosabilului, provocând avarii acestuia și remorcii pe care o tracta.
Arată intimata că fapta fost corect încadrată din punct de vedere juridic, reprezentând contravenția prev de art. 123 alin.1 lit.b din RAOUG 195/2002 și art. 101 alin.1 pct.9 din OUG 195/2002, iar sancțiunea contravențională este corect individualizată aceasta încadrându-se în limitele prevăzute de lege și fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, nejustificându-se aplicarea avertismentului având în vedere că fapta nu poate fi socotită drept una de gravitate redusă în sensul vizat de art. 7 alin.2 din OG 2/2001.
În drept se invoca disp. Art. 205 NCPC.
3. Părțile nu au solicitat probe în apel, nefiind depuse înscrisuri noi.
4. Decizia instanței de apel.
Tribunalul sesizat cu soluționarea apelului, analizând motivele de apel în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge pentru următoarele considerente.
Astfel, în ceea ce privește motivul de nulitate vizând forma procesului verbal, tribunalul constată că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează forma acestuia, nefiind incident niciun motiv de nulitate absolută în sensul vizat de art. 17 din OG 2/2001.
Sub acest aspect, relativ la încadrarea juridică a faptei, instanța de control judiciar constată că indicarea art. 100 alin.1 pct.9 din OUG 195/2002 în loc de art. 101 alin.1 pct.9 din OUG 195/2002 nu este de natură să atragă nulitatea absolută a actului de constatare și sancționare, în condițiile în care inadvertența de mai sus reprezintă o evidentă eroare materială, eroarea de mai sus nefiind de natură a atrage o vătămare a petentului care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal, din întreg cuprinsul procesului verbal rezultând care este fapta săvârșită precum și încadrarea sa corectă, iar petentul având în mod efectiv posibilitatea de a contesta procesul verbal, de a formula apărări și de a administra probe pentru a-și susține poziția procesuală, putându-și exercita în mod real și efectiv dreptul al apărare.
Pe fond, din punct de vedere al temeiniciei fata de probele administrate, tribunalul constată că din probele administrate rezultă că starea de fapt consemnată de agentul constatator corespunde realității.
Astfel, soluționând apelul tribunalul va avea în vedere – raportat la forța probatorie a procesului verbal – sub aspectul contravenției reținute în sarcina petentului - disp. Art. 23 din Constituția României potrivit căruia fiecare persoana se bucura de prezumția de nevinovatei, astfel că în fata instanței de judecata părțile au poziții procesuale egale și în consecința fiecare dintre acestea are dreptul și îndatorirea de administra probe pe baza cărora instanța sa poată stabili săvârșirea sau nu a faptei precum și vinovata autorului sarcina probei revenind fiecăruia prin raportare la caracterul faptei reținute – de fapt pozitiv sau negativ, în același sens fiind pronunțata în aceasta materie și decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza A. contra României din data de 04.10.2007, practica CEDO fiind aplicabila fata de dispozițiile imperative ale art. 20 din Constituția României.
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul constată că în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, în condițiile în care conducătorul auto petent a recunoscut în declarația dată după evenimentul rutier că nu a adaptat viteza la condițiile de drum (fila 29), declarația purtând semnătura acestuia.
Tribunalul nu va reține susținerile apelantului vizând faptul că acesta nu ar fi declarat adevărul datorită stării psihice ulterioare accidentului, în condițiile în care declarația este clară și aptă să exprime coerent punctul de vedere al șoferului auto asupra modului în care acesta a condus, iar în ceea ce privește cunoașterea limbii române susținerea apelantului de asemenea nu poate fi reținută, din cuprinsul declarației nerezultând o atare împrejurare.
În ceea ce privește faptul că din declarația martorului audiat ar rezulta că era imposibil ca petentul să fi depășit viteza legală de 50 km/h, tribunalul constată că din declarația martorului S. I. - corect analizată de instanța de fond - nu rezultă o astfel de concluzie, din declarația respectivă putând rezultă cel mult că o astfel de depășire era nefirească, în esență chiar raționamentul apelantului conducând la concluzia săvârșirii contravenției, în condițiile în care se susține că nu ar fi putut fi depășită viteza legală deoarece era o vorba despre o curbă periculoasă, respectiv că nu s-ar fi putut rula în siguranță cu o astfel de viteză fără să existe consecințe.
În ceea ce privește susținerea conform căreia evenimentul rutier a avut drept cauză o eroare tehnică, iar nu o eroare umană, tribunalul constată că această susținere excede cadrului procesual cu care a fost investită instanța, având în vedere că în speța de față obiectul plângerii contravenționale privește strict analiza procesului verbal și a săvârșirii sau nu a unei contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, iar nu analizarea și stabilirea răspunderii civile delictuale relativ la avarierea autovehiculului.
Pe de altă parte, în ceea ce privește susținerea privind competența agentului constatator de a stabili dacă au existat sau nu defecțiuni tehnice, instanța constată că aceasta nu are vreo incidență asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, pe de o parte constatarea la fața locului vizând evident eventuale defecțiuni tehnice vizibile, care ar fi putut fi constatate la o analiză la fața locului, iar pe de altă parte existența sau nu a unor defecțiuni ca și cauză a accidentului ținând de dinamica producerii evenimentului rutier în contextul stabilirii răspunderii civile delictuale, ce urmează a fi analizate în dosarul de fond având acest obiect, iar nu de elementele constitutive ale contravenției prevăzută de OUG 195/2002 reținută în sarcina petentului, care a făcut obiectul analizei în cauza de față.
În consecința, verificând hotărârea atacata sub aspectul concordantei cu dispozițiile legale, respectiv cu normele de drept substanțial precum și a normelor de drept procesual civil, tribunalul constata că sentința primei instanțe este legala și temeinica, având suport în probele administrate, sens în care, văzând art. 480 alin.1 NCPC. tribunalul va respinge apelul că nefondat, cu consecința păstrării sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent Dolință C., CNP_ domiciliat în raionul Drochia, satul Pelinia, cod poștal MD – 5629, Republica M., cu domiciliul ales în B. ..112, jud. B. la cab. Av. B. V., în contradictoriu cu intimata IPJ C. – Postul de Poliție Brețcu împotriva sentinței civile nr. 849/08.12.2014 a Judecătoriei Târgu S. – pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi – 31.03.2015
Președinte Judecător Grefier
A. C. B. A. D. B. M. M.
Red.B./29.04.2015
Tehnored.BMM/29.04.2015
4 ex
Jud fond. K. S.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 9/2015. Tribunalul... → |
|---|
