Acţiune în constatare. Decizia nr. 1096/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1096/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 1304/284/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1096
Ședința publică din data de 10 decembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: S. D.
Judecător: C. M. G.
Judecător: G. S.
Grefier: S. S.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs promovată de recurentul reclamant V. I. D., domiciliat în Popești - Leordeni, .. 16, județul Ilfov sau în București, Șoseaua Berceni, nr. 11, ., ., împotriva sentinței civile nr. 880 din 25 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, intimați pârâți fiind ., cu sediul în ., P. O., cu sediul în . și C. local O., cu sediul în ., dosarul având ca obiect recurs acțiune în constatare.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu suma de 300,92 lei conform chitanței nr._ din 6.11.2013 și cu suma de 235,96 lei conform chitanței nr._ din 6.11.2013 și timbru judiciar în valoare de 6 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru recurentul reclamant V. I. D. lipsă, apărătorul acestuia avocat C. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 din cadrul Baroului București, lipsă fiind reprezentanții intimatelor pârâte.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: se învederează instanței că cererea de recurs a fost legal timbrată, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
In temeiul disp. art. 159 1 alin 4 Cod procedură civilă de la 1865, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apărătorul recurentului reclamant avocat C. A., având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și că nu solicită alte probe.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului reclamant avocat C. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Se precizează că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece acțiunea formulată la prima instanță este o acțiune în constatare care are un caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi. Astfel prin probele administrate la prima instanță au făcut dovada că dreptul de proprietate asupra construcțiilor agrozootehnice și asupra terenului aferent a fost dobândit prin adjudecarea la licitație a acestora, In acest sens fiind încheiat procesul verbal de licitație din 27.02.1992 prin care a fose desemnat câștigător recurentul Ulterior acestui proces verbal a fost încheiat și actul de adjudecare. Astfel solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 150 din codul de procedură civilă de la 1865, declară dezbaterile închise urmând a delibera.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub numărul_ din data de 28.05.2012, reclamantul V. I. D., în contradictoriu cu pârâtele ., ca succesoare în drepturi a Comisiei de Lichidare a CAP, P. Comunei O. și C. L. al Comunei O., județ Dâmbovița, solicită instanței să pronunțe o hotărâre prin care să constate că reclamantul are calitate de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor zootehnice (moară și grajd) în suprafață de 1.925 mp, situat in com O., . Crovu, județ Dâmbovița, prin efectul legii.
În fapt, a arătat reclamantul că în anul 1991 a participat la licitația organizată de Comisia de Lichidare a CAP Crovu, adjudecând o construcție agrozootehnică (un grajd) și terenul aferent acesteia; că -a încheiat procesul verbal de licitație din 27.02.1002 precum și actul de adjudecare 6.03.1992; ulterior, în cadrul grajdului, a amenajat o moară pentru obținerea furajelor pentru animale; că în calitate de proprietar al acestor imobile, a fost înregistrat în evidențele Primăriei O., plătind taxele și impozitele la zi.
S-a mai arătat că în baza documentelor sus menționate a înscris dreptul său de proprietate în Registrul de publicitate imobiliară din acea perioadă, respectiv Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni al notariatului de Stat Găești, sub nr. 407/16.05.1992, imobilului fiindu-i atribuit numărul cadastral_, iar înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului a fost însă refuzată, cu motivarea că dreptul de proprietate asupra terenurilor nu se poate transmite valabil, prin acte între vii decât prin acte încheiate în formă autentică.
S-au invocat prevederile art. 28 din legea 18/1991.
În drept: art. 111 Cod Procedură Civilă, Legea nr. 18/1991.
Probe propuse prin acțiune au fost cele înscrisuri ce se regăsesc la filele 6-12 din dosar.
Legal citați, pârâții nu au depus întâmpinare și nici nu au fost reprezentați în instanță pentru a propune probe și a-și susține poziția procesuală.
La termenul din 24.09.2012 s-au încuviințat pentru reclamant probele cu înscrisuri și expertiza de specialitate topografie, având ca obiective identificarea terenului dobândit prin licitația din 27.02.2012, stabilire linii hotar, măsurare teren.
La același termen a fost numit expert de specialitate G. V., cu onorariu 800 lei în sarcina reclamantului, achitat de acesta potrivit recipisei depusă la dosar. (f. 39)
La termenul din 07.01.2013 s-a depus lucrarea „Raport de expertiză tehnico-judiciară ”, întocmită de expertul desemnat. (f. 32-38)
Instanța de fond a reținut cauza in vederea soluționării la termenul din 07.01.2013, când a amânat pronunțarea pentru termenul din 14.01.2013, termen la care, apreciind că se impune punerea în discuție a refacerii raportului de expertiză, a repus cauza pe rol.
La termenul din 04.03.2013 s-a încuviințat suplimentarea probatoriului pentru reclamant, cu proba testimonială cu un martor și s-a prorogat dezbaterea asupra refacerii expertizei după audierea martorului.
Martorul propus de reclamant, A. N., a fost audiat la termenul din 13.05.2013, iar față de declarația acestuia, instanța nu a mai supus dezbaterii refacerea lucrării de expertiză, apreciind că acest demers nu este concludent.
În cadrul probatoriului s-au mai depus înscrisuri ce se regăsesc la filele 18, certificat de sarcini, certificat de atestare fiscală, reactualizat.
Prin sentința civilă nr. 498/13.08.2013, Judecătoria Răcari a respins acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În urma licitației grajdului din satul Crovu, din 27.02.1992 s-au adjudecat de către reclamant un grajd nou vaci Crovu în suprafață de 600 mp plus padoc împrejmuitor în suprafață de 1176 mp (respectiv 7 m aferent fiecărei laturi), având următoarele vecinătăți: N – Societatea 1 Decembrie Crovu, S – teren viran, E – drum acces de la . – teren viran, încheindu-se procesele verbale din 27.02.1992 și din 06.03.1992. (f. 10,11)
S-a arătat de reclamant că, întrucât grajdul cumpărat are suprafața de 693 mp, suprafața padocului (7 m aferent fiecărei laturi a grajdului) este mai mare, și anume de 1.925 mp față de 1176 mp cât s-a consemnat în procesul verbal întocmit cu ocazia licitației.
Potrivit susținerilor reclamantului confirmate și de declarația martorului audiat, A. N., în grajdul adjudecat la licitație, reclamantul a amenajat o moară, fără a modifica dimensiunile grajdului inițial, așa încât suprafața de 693 mp corespunzătoare în fapt grajdului este compusă din 559 mp – grajd și 134 mp – moară.
A reținut instanța că, acțiunea în constatare reprezintă acel mijloc procedural prin care reclamantul solicită instanței să se confirme un drept al său pe care l-a dobândit anterior prin vreunul din modurile prevăzute de lege, acțiunea în constatare având caracter declarativ și nu constitutiv de drept, motiv pentru care, pentru admiterea ei, este necesar a se dovedi că reclamantul a dobândit anterior acel drept.
Reclamantul a solicitat să se constate că are drept de proprietate asupra suprafeței de teren de 1.925 mp, fără a face dovada că anterior introducerii acțiunii a dobândit dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren în vreunul din modurile dobândite de lege, iar lipsa calității de proprietar a reclamantului atrage netemeinicia cererii de chemare în judecată, motiv pentru care instanța a respins acțiunea.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, precizând că acțiunea în constatare este acea acțiune civilă prin care se cere ca instanța de judecată să constate, prin hotărârea sa, fie existența unui drept, fie inexistența unui pretins drept al pârâților, în speță, solicitându-se să se constate calitatea sa (recurentului) de proprietar asupra terenului aferent construcțiilor agrozootehnice (moară și grajd) în suprafață de 1.925 mp, situat în . Crovu, județul Dâmbovița, prin efectul legii pronunțându-se în acest sens o hotărâre judecătorească.
A mai susținut recurentul că dreptul de proprietate asupra construcțiilor agrozootehnice și asupra terenului aferent a fost dobândit prin adjudecarea la licitație a acestora, fiind încheiat în acest sens proces verbal de licitație din 27.02.1992, prin care a desemnat câștigător al respectivei licitații publice, iar ulterior a fost încheiat și actul de adjudecare 06.03.1992.
Tot astfel, s-a arătat că modalitatea de dobândire a bunurilor menționate anterior a fost cea prevăzută de lege în acel moment, respectiv adjudecarea în cadrul unei licitații publice, organizată de Comisia de Lichidare a CAP Crovu, licitație organizată de o comisie constituită conform art.26 din Legea nr. 18/1991, comisie ce a procedat la vânzarea la licitație a acelor bunuri aparținând CAP Crovu, situație față de care se poate constata că a dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor menționate anterior, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acel moment.
Un alt motiv de recurs este acela că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, avându-se în vedere că în considerentele hotărârii se arată că reclamantul nu a făcut dovada că a dobândit anterior promovării acțiunii dreptul de proprietate prin vreunul din modurile prevăzute de lege, afirmație total nefondată, câtă vreme la dosar au fost depuse înscrisurile doveditoare, respectiv procesul verbal de licitație și actul de adjudecare, precum și dovada înscrierii în evidențele de publicitate imobiliară a dreptului de proprietate și în cele ale administrației publice locale a bunurilor proprietatea sa.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 11, art. 299 și următ. Cod procedură civilă, art.18 și următ. din Legea nr. 18/1991.
Intimatele pârâte nu au formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor aplicabile în materie, tribunalul reține următoarele:
Criticile reclamantului în sensul că în mod greșit prima instanță a aplicat dispozițiile art. 111 din Codul de Procedură Civilă de la 1865 și art. 29 din Legea nr. 18/1991 sunt fondate având în vedere că deși reclamantul a făcut dovada că dobândise un drept de proprietate asupra unui grajd de vaci în suprafață de 600 mp. și a padocului împrejmuitor în suprafață de 1176 mp (respectiv 7 m aferent fiecărei laturi) și deși art. 29 alin. 4 din Legea nr. 18/1991 reglementa posibilitatea vânzării la licitație publică a bunurilor mobile și imobile aparținând fostelor cooperative agricole ce urmează a se desființa, prima instanță a respins cererea reclamantului de constatare a existenței dreptului de proprietate asupra terenului cu motivarea că acesta nu dobândise dreptul de proprietate asupra terenului ce face obiectul litigiului.
Or, se reține de către tribunal că art. 28 din legea nr. 18/1991 (în prezent art. 29 din Legea nr. 18/1991) care reglementa prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 reglementa un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunurilor scoase la licitație publică; că Legea nr. 18/1991 nu prevedea o procedură specială referitoare la vânzarea prin licitație publică a bunurilor fostelor C.A.P.-uri iar în această situație în care legea specială nu prevedea pentru măsura edictată și procedura ce trebuie urmată, instanța de fond avea îndatorirea să constate că recurentul reclamant a dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor vândute la licitație publică.
Tribunalul mai reține că din Procesul verbal din 06.03.1992 depuse de reclamantul recurent la dosar, fila 11, rezultă că obiectul licitației l-au format doar imobilul construcție în suprafață construită de 600 mp. (grajdul cumpărat), și padocul împrejmuitor în suprafață de 1176 mp. (7 m aferent fiecărei laturi a grajdului) nu și terenul de sub construcție.
Ca urmare, ținând seama că indiferent de suprafața reală a grajdului cumpărat și modificat ulterior de recurent prin construirea unei mori, suprafața de teren cumpărată este de doar 1176 mp., prima instanță trebuia să dispună ca obiectiv al expertizei doar identificarea terenului dobândit de recurent prin licitație publică în suprafață de 1176 mp..
Față de considerentele mai sus expuse, având în vedere că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cererii recurentului reclamant, tribunalul, în baza art. 312 alin. 61 din Codul de Procedură Civilă de la 1865, va admite recursul și va casa hotărârea atacată cu trimitere spre rejudecare. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va dispune întocmirea unei expertize în specialitatea topografie care să fie ulterior avizată de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară și care să identifice suprafața de 1176 mp. cumpărată de recurent la licitație publică, urmând ca expertul să aibă în vedere că grajdul care este înconjurat de padoc are o lățime 11.03 m și să calculeze în mod corespunzător dimensiunea pe care trebuia să o aibă lungimea grajdului, pentru a rezulta o suprafață a padocului împrejmuitor de 1176 mp. (de exemplu, în cele 4 colțuri ale grajdului, sunt 4 pătrate cu suprafața de 49 mp., de-a lungul celor două lățimi ale grajdului sunt două terenuri în formă dreptunghiulară în suprafață de 11 m X 7m =77 mp, iar de-a lungul celor două lungimi de grajd sunt două terenuri în formă dreptunghiulară cu latura necunoscută și lățimea de 7 m, având o suprafață de 7x L mp. și toate aceste terenuri au o suprafață totală de 1176 mp, ceea ce presupune că s-a luat în considerare de către comisia de lichidare a cooperativei agricole de producție o lungime a grajdului nu de 54,55 m, cât a avut efectiv la data licitației publice ci de 59 m).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant recurentul reclamant V. I. D., domiciliat în Popești - Leordeni, .. 16, județul Ilfov sau în București, Șoseaua Berceni, nr. 11, ., Sector 4, împotriva sentinței civile nr. 880 din 25 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, intimați pârâți fiind ., cu sediul în ., P. O., cu sediul în . și C. local O., cu sediul în ..
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2013.
Președinte Judecător Judecător
S. DuvalmăCristina M. G. G. S.
Grefier
S. S.
JF E. F.
Dosar nr._
Judecătoria Răcari
Red.DS
Tehnored. NP
3 ex/18.12.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 641/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 872/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
