Pretenţii. Decizia nr. 641/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 641/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 559/262/2013
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 641
Ședința publică din data de 25 iunie 2013
Președinte: D. Ș.
Judecător: G. S.
Judecător: A. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă S.C. O. P. S.A., cu sediul în municipiul București, sectorul 1, ., cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură în prezenta cauză la Cabinetul de avocat „L. M. I.” din municipiul București, sectorul 3, .. 12A, Clădirea B, ., . civile nr. 183 pronunțată la data de 13.03.2013 de către Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. S., domiciliat în . de Sus, nr. 404, județul Dâmbovița, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta reclamantă S.C. O. P. S.A. avocat M. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013 din 25.06.2013, depusă în această ședință, lipsă fiind intimatul pârât B. S. reprezentat de avocat P. N., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013 din 25.06.2013, depusă la acest termen.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, pricina se află la primul termen de judecată, cererea de recurs este motivată și legal timbrată în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, respectiv cu taxa de timbru în cuantum de 4 lei, achitată prin ordinul de plată nr._/13.06.2013 (depus prin compartimentul registratură la data de 18.06.2013), fără timbru judiciar atașat, precum și faptul că s-au comunicat motivele de recurs intimatului pârât, care nu a formulat întâmpinare în cauză, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 1591 (4) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 23 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența instanței în temeiul art. 2 pct. 3 din codul de procedură civilă coroborat cu art. 2821 alin. (1) din același cod.
De asemenea, tribunalul, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 89 alin. (2) din Codul de procedură civilă, constată procedura de citare ca fiind legal îndeplinită, întrucât, deși exista o lipsă de procedură cu intimatul pârât B. S., întrucât la dosarul cauzei s-a restituit citația cu mențiunea „destinatar necunoscut la adresa indicată”, se acoperă această lipsă prin prezența apărătorului său ales - avocat P. N., care prezintă împuternicirea avocațială . nr._/2013 din 25.06.2013.
Totodată, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, ia act de timbrarea legală a recursului, potrivit ordinului de plată înaintat prin compartimentul registratură la data de 18.06.2013.
Pentru recurenta reclamantă S.C. O. P. S.A., avocat M. A., depune la dosarul cauzei timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
Tribunalul ia act de depunerea timbrelor judiciare în valoare de 0,30 lei.
De asemenea, tribunalul, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului de față.
Pentru recurenta reclamantă S.C. O. P. S.A., avocat M. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 183 pronunțată la data de 13.03.2013 de către Judecătoria Moreni în dosarul nr._, conform motivelor expuse pe larg în scris, rezervându-și dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru intimatul pârât B. S., avocat P. N., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 13/25.06.2013, care atestă plata onorariului de apărător în cuantum de 1000 lei.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise ș rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 18.02.2013, sub nr._, reclamanta S.C. O. P. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. S., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 8.379,71 lei, actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație și la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința nr. 1160/26.02.2008 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, a fost obligată la plata unor compensații bănești, reprezentând drepturi salariale, că pârâtul a început, la data de 25.07.2008, executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă mai susmenționată la Biroul Executorului Judecătoresc „D. C.”, astfel că s-a achitat pârâtului suma de 9.412,44 lei, însă, ulterior, în baza aceluiași titlu executoriu pârâtul a deschis un alt dosar de executare silită împotriva reclamantei la Biroul Executorului Judecătoresc „M. D.”, reclamanta achitând pârâtului suma de 8.379,71 lei.
A mai arătat reclamanta că prin decizia civilă nr. 2011/10.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, i-a fost respins recursul declarat împotriva sentinței anterior menționate, astfel că, în speță, sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, respectiv existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul suferit de reclamantă.
La data de 08.03.2013, reclamanta S.C. O. P. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, a depus cerere de renunțare la judecată.
La termenul de judecată din data de 13.03.2013, pârâtul, prin apărător ales, a invocat excepția litispendenței, solicitând admiterea acesteia și conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._, având în vedere că există identitate de părți, obiect și cauză.
La același termen de judecată, instanța de fond, din oficiu, a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 183/13.03.2013, Judecătoria Moreni a admis excepția netimbrării cererii de chemare în judecată invocată de instanță din oficiu, a dispus anularea cererii ca netimbrată, a obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 1000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător și a dispus restituirea către reclamantă a taxei de timbru în valoare de 614 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin citația comunicată reclamantei la data de 20.02.2013, i s-a pus în vedere acesteia să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 613,78 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, raportată la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, iar reclamanta a depus la dosarul cauzei un ordin de plată prin care a dovedit achitarea sumei de 614 lei, dar nu a depus timbru judiciar în valoare de 3 lei.
A mai reținut prima instanță că la termenul din 13.03.2013, reclamanta a înțeles să nu se mai folosească de taxa de timbru deja achitată și, nefiind depus timbrul judiciar, instanța a invocat, din oficiu, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, având în vedere dispozițiile art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, astfel că neîndeplinirea obligației de plată a timbrului judiciar până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Cu privire la solicitarea de restituire a taxei de timbru, instanța de fond a avut în vedere poziția exprimată de reclamantă prin apărător, în sensul că a înțeles să nu se mai folosească de taxa de timbru deja achitată, astfel că va aprecia ca fiind aplicabile dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997, conform căruia sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, când taxa plătită nu era datorată.
Împotriva sentinței civile a instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, reclamanta S.C. O. P. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în baza art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea, în parte, a sentinței atacate și, pe fond, în principal, respingerea cererii privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu apărător, iar, în subsidiar, micșorarea onorariului solicitat în raport de activitatea efectiv desfășurată în cauză, în condițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă.
După o descriere a situației de fapt, recurenta reclamantă a criticat sentința instanței de fond pe motiv că aceasta, în mod greșit, a dispus obligarea societății la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatului pârât, întrucât, în speță, nu este aplicabil art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, deoarece, în cauză, s-a formulat cerere de renunțare la judecată, astfel că intimatul pârât nu a fost prejudiciat în niciun fel și, mai mult decât atât, societatea reclamantă a înțeles să nu mai timbreze cererea de chemare în judecată pentru a putea recupera taxa de timbru deja plătită.
De asemenea, recurenta reclamantă a precizat că la judecata fondului intimatul pârât, deși a fost citat cu mențiunea depunerii întâmpinării, nu s-a conformat obligației, astfel că apărătorul său ales s-a limitat doar la a-l reprezenta la un singur termen de judecată fără a efectua vreun act de procedură, situație în care, prin acordarea cheltuielilor de judecată într-un cuantum destul de ridicat raportat la munca depusă de avocat, s-a produs un prejudiciu societății reclamante.
Totodată, recurenta reclamantă a solicitat, în subsidiar, ca în cazul în care instanța de control judiciar va trece peste apărările privind exonerarea de la plata cheltuielilor judecată, să se dispună micșorarea cuantumului onorariului de avocat, întrucât acesta este unul exagerat, având în vedere activitatea prestată de apărătorul ales al intimatului pârât, iar instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ prin aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă.
A mai susținut recurenta reclamantă că, în realitate, instanța de judecată nu mărește sau micșorează onorariile avocaților, ci doar reduce în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată la care urmează a fi obligată partea căzută în pretenții, făcând trimitere în acest sens la literatura de specialitate și la minuta CSM din data de 11.06.2008, urmând ca instanța de control judiciar să aprecieze raportul dintre complexitatea cauzei, volumul muncii desfășurate de avocat și cuantumul cheltuielilor invocate și să le cenzureze în cazul în care se va constata o discrepanță vădită.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare în cauză.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului în raport de obiectul dedus judecății, a probelor administrate în cauză, a motivelor de recurs invocate în scris și a normelor legale incidente în materie, tribunalul, văzând dispozițiile art. 312 alin. (3) Cod procedură civilă și făcând aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, va admite recursul pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Cererea de recurs formulată de recurenta reclamantă se privește a fi întemeiată doar în privința micșorării cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond, reprezentate de onorariul de apărător în cuantum de 1000 lei, însă numai în limitele și pentru motivele de mai jos.
Cheltuielile de judecată pornesc de la principiul independenței procesuale a fiecărei părți în procesul civil. Totodată, cheltuielile de judecată au caracter de sancțiune procedurală, iar, ca fundament, răspunderea civilă delictuală și culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții. Prin obligarea la plata acestora trebuie să se realizeze acoperirea integrală a prejudiciului cauzat părții care a câștigat procesul.
Potrivit art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, alineatul (3) al aceluiași articol prevăzând că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Tribunalul constată că cererea principală a recurentei reclamante în calea de atac a recursului este exonerarea în totalitate de la plata cheltuielilor de judecată, pe motiv că dispozițiile art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă nu îi sunt aplicabile din moment ce a formulat cerere de renunțare la judecată, iar pârâtul nu a fost prejudiciat în niciun fel, apărătorul său ales reprezentându-l la un singur termen de judecată fără a efectua vreun act de procedură.
Potrivit dispozițiilor art. 246 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dacă renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
Din actele dosarului de fond, rezultă că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Judecătoria Moreni la data de 18.02.2013, moment la care a fost întocmit conceptul de citare privind părțile din dosar și au fost emise citațiile, intimatul pârât cu copia acțiunii și cu mențiunea depunerii întâmpinării, iar la data de 08.03.2013 s-a depus cererea de renunțare la judecată din partea reclamantei.
Chiar dacă citația emisă intimatului pârât pentru primul termen de judecată din 13.03.2013 a fost restituită la data de 21.02.2013 cu mențiunea efectuată de factorul poștal „destinatar necunoscut la adresa indicată” (fila 15 dosar fond), în conformitate cu dispozițiile art. 89 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a acoperit această lipsă prin prezența apărătorului său ales la termenul de judecată mai sus indicat, care a prezentat împuternicirea avocațială . nr._/2013 (aflată la fila 22 a dosarului de fond).
Mai mult decât atât, apărătorul ales al intimatului pârât nu a invocat necomunicarea cererii de chemare în judecată și nici nu a formulat întâmpinare în cauză, care, deși este obligatorie potrivit art. 1141 alin. (2) Cod procedură civilă, singura sancțiune care intervine este decăderea din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Prin urmare, în speța dedusă judecății nu este incidentă exonerarea recurentei reclamante de la plata cheltuielilor de judecată, întrucât, contrar celor susținute de aceasta în cererea de recurs, intimatul pârât a suferit un prejudiciu prin faptul că, fiind chemat în judecată, a fost nevoit să-și angajeze apărător care l-a reprezentat în instanță la un termen de judecată.
Din înscrisurile existente la dosarul de fond, reiese că au fost efectuate de către pârât cheltuieli de judecată în valoare de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 90 din 13.03.2013 (aflată la fila 28 a dosarului de fond). Cu toate acestea, respectivele cheltuieli trebuie acordate numai în măsura în care apar justificate în raport de soluția pronunțată, de obiectul și complexitatea cauzei.
În aprecierea de către instanță a justificării onorariului de avocat solicitat de parte, trebuie avut în vedere faptul că scopul exercitării dreptului la apărare prin angajarea unui apărător este acela de a se valorifica pretențiile alegate de parte, iar nu împovărarea părții căzute în pretenții.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în privința cheltuielilor de judecată, că acestea trebuie să fie necesare și efectuate real, în limita unui cuantum rezonabil.
Tribunalul constată că, în cauza de față, instanța de fond, în mod greșit, a acordat cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariul apărătorului ales al intimatului pârât, în raport de obiectul pricinii, care nu a fost de o complexitate ridicată, privind acordarea unor pretenții reprezentând o sumă de bani încasată necuvenit de către pârât în faza executării silite a doua oară a aceluiași titlu executoriu, dar și de munca depusă de apărătorul său ales.
În aceeași măsură, tribunalul apreciază, fără a contesta activitatea apărătorului ales al intimatului pârât, că munca acestuia a constat, în concret, în prezența la singurul termen de judecată acordat de instanța de fond, când s-a conexat dosarul nr._ al Judecătoriei Moreni și s-a invocat, din oficiu, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, întrucât reclamanta a renunțat la depunerea taxei judiciare de timbru, excepție asupra căreia prima instanță a rămas în pronunțare.
Totodată, tribunalul constată că apărătorul ales al intimatului pârât face parte din Baroul Dâmbovița, iar sediul cabinetului de avocat se află în municipiul Moreni, astfel cum rezultă din chitanța nr. 90/13.03.2013 (fila 28 dosar fond) și din chitanța nr. 13/25.06.2013 (fila 18 dosar recurs), localitate în care se află și sediul Judecătoriei Moreni, care a soluționat în fond pricina, astfel încât deplasarea sa la instanța de judecată nu a impus efectuarea unor cheltuieli suplimentare.
În aceste condiții, raportat la munca efectivă desfășurată de apărător și la obiectul cauzei, tribunalul consideră că onorariul solicitat a fi suportat de recurenta reclamantă în cuantum de 1000 lei este disproporționat de ridicat, astfel că în mod greșit prima instanță a acordat cheltuielile de judecată în cuantumul solicitat de intimatul pârât, mai ales că nu și-a expus motivele pe care le-a avut în vedere la admiterea acestei solicitări.
Prin reducerea onorariului plătit de intimatul pârât apărătorului ales nu se încalcă prevederile Legii nr. 51/1995 sau a Statutului profesiei de avocat, întrucât contractul de asistență juridică își produce pe deplin efectele între părțile contractante, instanța de judecată doar apreciind că efectele acestui contract nu trebuie să se repercuteze în totalitate asupra recurentei reclamante, care este o terță persoană, iar prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a se valorifica pretențiile alegate, mai ales că situația financiară, situația familială și starea de sănătate ale pârâtului sunt precare.
În aceste condiții, raportat la munca efectivă, dovedită ca fiind desfășurată personal de apărătorul intimatului pârât, la cuantumul pretențiilor, tribunalul apreciază că numai suma de 500 lei poate fi considerată ca fiind o cheltuială rezonabilă.
Față de cele ce preced, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica, în parte, hotărârea atacată, în sensul stabilirii cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei în loc de 1000 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Ca o consecință a soluției adoptată de tribunal, având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, se va respinge cererea intimatului pârât de obligare a recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta reclamantă S.C. O. P. S.A., cu sediul în municipiul București, sectorul 1, ., cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură în prezenta cauză la Cabinetul de avocat „L. M. I.” din municipiul București, sectorul 3, .. 12A, Clădirea B, ., . civile nr. 183 pronunțată la data de 13.03.2013 de către Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. S., domiciliat în . de Sus, nr. 404, județul Dâmbovița.
Modifică, în parte, hotărârea atacată, în sensul stabilirii cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei în loc de 1000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea intimatului de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. Ș. G. S. A. S.
GREFIER,
I. M.
Jud. fond M. R. S.
Judecătoria Moreni
Dosar fond nr._
Red. G.S. / Tehnored. I.M.
3 exemplare - 03.07.2013
PROCES-VERBAL
pentru d-na judecător D. Ș., aflată în concediu legal de odihnă,
prezenta hotărâre se semnează de către
PREȘEDINTELE SECȚIEI I CIVILE
G. S.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 564/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1096/2013. Tribunalul... → |
|---|
