Contestaţie la executare. Decizia nr. 653/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 653/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 4068/315/2012
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 653
Ședința publică din data de 02 iulie 2013
Președinte: A. S.
Judecător: G. S.
Judecător: C.-M. G.
Grefier: V. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 5498 pronunțată la data de 27.11.2012 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator P. R. N., domiciliat în municipiul Târgoviște, .. 99, județul Dâmbovița, având ca obiect contestație la executare.
Prezența părților și dezbaterile susținute au fost consemnate în încheierea pronunțată la 25 iunie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la 02 iulie 2013 pentru a da posibilitate recurentei intimate să depună la dosarul cauzei note scrise, dată la care, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin contestație la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ /27.04.2012 contestatorul P. R. N. a solicitat în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Fiscală desființarea titlurilor executorii nr._/2.04.2012 și nr._/7.03.2012 emise de intimată împotriva sa, anularea somațiilor nr._/2.04.2012 și nr._/7.03.2012, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea contestației s-a arătat că la 3.01.2011 persoana fizică autorizată(P.F.A.) P. R. N. a fost radiat, lucru adus la cunoștința organului fiscal teritorial atât pe durata inspecției fiscale din luna februarie 2011, cât și prin adresele nr._/7.03.2011 și nr._/26.04.2011, că în conformitate cu art. 122 ind. 2 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OG 92/2003, aprobate prin HG nr. 1050/2004, pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerțului, începând cu această dată nu se mai datorează dobânzi și penalități de întârziere, lucru menționat și în deciziile nr. 620/19.04.2011 și nr. 993/2.09.2011 ale DGFP Dâmbovița.
S-a menționat că prin decizia de impunere nr._/27.06.2011 a fost stabilită o diferență de impozit anual de regularizat de 2944 lei pentru activitatea P.F.A. P. R. N. pentru anul 2010, sumă care, prin înștiințarea de poprire nr._/17.11.2011 se reține lunar din veniturile salariale și că în contradicție cu prevederile art. 122 ind. 2 alin. 1 menționat anterior intimata continuă să calculeze și să pretindă accesorii la suma de 2944 lei.
De asemenea, s-a arătat că pentru titlurile executorii nr._/2.04.2012 și nr._/7.03.2012 nu a primit nici o decizie de impunere prin care să fie înștiințat de sursa sumelor datorate, precum și de modul lor de calcul, că pe ambele, împreună cu cele 2 somații, le-a primit prin poștă la data de 13.04.2012.
Somațiile și titlurile executorii contestate sunt considerate eronate și nelegale, întrucât P.F.A. P. R. N. nu mai realizează alte venituri decât cele salariale unde impozitarea se face la sursă, iar angajatorul, respectiv U.M._ București, plătește toate contribuțiile individuale pentru aceste venituri salariale.
În drept contestatoarea și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 172-173 din OG 92/2003
În dovedirea acțiunii contestatoarea a depus la dosar actele de care a făcut vorbire în acțiune și a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare în sensul respingerii contestației. Pe fondul cauzei se arată că se face confuzie între dizolvare și radiere, că certificatul atașat de contestator este de dizolvare și nu de radiere, că din acel moment suma stabilită în sarcina P.F.A. P. R. N. a fost transmisă pe CNP la persoana fizică P. R., astfel că suma a fost transferată, iar până la achitarea ei se datorează dobânzi și penalități potrivit dispozițiilor art. 119 Cod procedură fiscală. În continuare se arată că solicitarea de desființare a deciziilor menționate nu poate fi primită, măsurile de executare silită putând fi cel mult anulate și nu desființate, deciziile de calcul fiind acte administrative fiscale, instanța competentă să judece un astfel de litigiu fiind tribunalul.
A mai solicitat intimata ca în vederea soluționării cererii de suspendare a executării silite, contestatoarea să fie obligată la plata unei cauțiuni.
Intimata a depus la dosar actele menționate în cuprinsul întâmpinării și și-a întemeiat apărarea pe dispozițiile OG 92/2003 și HG 1050/2004.
La solicitarea contestatoarei a fost admisă proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.5498/27.11.2012 s-a admis contestația la executare desființându-se titlurile executorii nr._/2.04.2012 și nr._/7.03.2012 și somațiile nr._/2.04.2012 și nr._/7.03.2012, fiind obligată intimata la plata sumei de 750 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin titlurile executorii nr._/2.04.2012 și nr._/7.03.2012, emise în baza deciziei de impunere nr._/27.10.2011 și a declarației 200/28.12.2011, contestatorul a fost obligat la plata sumei de 937 lei, iar potrivit certificatului de radiere eliberat la data de 31.01.2011, P.F.A. P. R. N. a fost radiată la data de 3.01.2011, în baza rezoluției nr. 3/3.01.2011.
S-a argumentat că art. 116 alin.4 din HG 1050/2004 prevede că pentru obligațiile fiscale neplãtite la termen, atât înainte, cât și dupã deschiderea procedurii de reorganizare judiciarã, se datoreazã dobânzi și penalitãți de întârziere pânã la data deschiderii procedurii de faliment. Pentru obligațiile fiscale nãscute dupã data deschiderii procedurii de faliment și neplãtite la termen nu se datoreazã dobânzi și penalitãți de întârziere.
Instanța de fond a reținut că declarația 200/28.12.2011, care a constituit documentul din care s-a evidențiat suma de plată din titlul executoriu nr._, a fost emisă în mod eronat, întrucât după data de 3.01.2011, data radierii, nu mai trebuia întocmită declarația 200, motiv pentru care a și fost admisă contestația înregistrată sub nr._/25.07.2011 prin decizia nr. 993/2.09.2011.
S-a mai avut în vedere că intimata a emis ulterior, la data de 31.12.2011, decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._, că aceasta se referă tot la diferențe de impozit anual de regularizat și deși este emisă la o dată ulterioară emiterii titlului executoriu în cauză, suma datorată este mai mică, cu toate că privește un termen ulterior.
În considerentele soluției s-a menționat că potrivit dispozițiilor Legii nr. 571/2003 persoanele fizice autorizate au calitatea de contribuabil și intră sub incidența dispozițiilor art. 122 ind. 2 alin. 1 din HG 1050/2004, rezultând implicit că de la data dizolvării persoanei fizice autorizate care se face prin radiere la Oficiul Registrului Comerțului, acesta nu mai datorează dobânzi și penalități de întârziere. De altfel, prin decizia nr. 620/19.04.2011 prin care a fost soluționată contestația nr._/7.03.2011, intimata a constatat că pentru perioada ulterioară datei de 3.01.2011 nu se mai calculează accesorii, reducându-se cuantumul majorărilor de întârziere cu suma de 99 lei aferentă perioadei3.01.2011-7.02.2011.
Împotriva sentinței a declarat recurs intimata Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, criticând-o pentru nelegalitate, cu motivare că este inadmisibilă contestarea titlului executoriu în cadrul contestației la executare, titlurile de creanță fiind reprezentate de decizii de stabilire a diferențelor de impozit anual și de calcul accesorii.
S-a subliniat că acestea reprezintă acte administrative fiscale pentru care competența de soluționare aparține Tribunalului Dâmbovița.
Recurenta apreciază că instanța de fond face confuzie între modul de aplicare a alin. 4 din HG nr. 1050/2004, acesta fiind aplicabil societăților în insolvență sub imperiul Legii nr. 85/2006, iar în cazul de față suntem în cazul unei persoane fizice autorizate.
S-a concluzionat că măsurile de executare silită sunt legale și temeinice, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
Intimatul a formulat întâmpinare în sensul respingerii recursului, susținând că din data de 3.01.2011, P.F.A. P. R. N. (C.U.I. – RO_) a fost radiat, lucru adus la cunoștință organului fiscal teritorial atât pe durata inspecției fiscale din luna februarie 2011 cât și prin adresele_/07.03.2011 și_/26.04.2011, astfel că potrivit art. 1222 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, după 03.01.2011 nu se mai datorează dobânzi și penalități de întârziere, lucru menționat și în deciziile nr. 620/19.04.2011 și 993/02.09.2011 ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița – compartimentul soluționare contestații.
În continuare s-a arătat că prin decizia de impunere_ din 27.06.2011, a fost stabilită o diferență de impozit anual de regularizat de 2944 lei pentru activitatea P.F.A. P. R. N. pentru anul 2010, sumă care prin înștiințarea de poprire nr._/17.11.2011 se reține lunar din veniturile salariale conform reglementărilor în vigoare.
În opinia intimatului, contrar dispozițiilor invocate anterior, modificate prin OUG nr. 39/2011, aprobate cu HG nr. 1050/2004 (art. 116 alin. 4 ), A.N.A.F. – D.G.F.P. Dâmbovița prin AFP Târgoviște, continuă să calculeze și să pretindă accesorii la suma de 2944 lei, stabilită ca diferență de impozit anual de regularizat pe anul 2011.
Titlurile executorii și somațiile aferente sunt apreciate ca eronate și nelegale deoarece persoana fizică P. R. N. nu mai realizează alte venituri decât cele salariale.
Argumentarea instanței conform căreia persoanele fizice autorizate au calitatea de contribuabili în sensul Legii nr. 571/2003, intrând sub incidența art. 1122 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003 iar de la data dizolvării (data radierii la ORC) nu se mai datorează penalități și majorări de întârziere, este considerată ca fiind legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor aplicabile în materie, tribunalul apreciază recursul ca nefondat.
Se reține că prin decizia în interesul legii nr. XIV/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 733/30.10.2007), Înalta Curte de Casație și Justiție, în aplicarea dispozițiilor art. 169 (4) din Codul de procedură fiscală )devenit ulterior 172 alin. 4) a stabilit că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlurilor executorii în temeiul cărora a fost pornită executarea, în cazul în are acest titlul nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Sub acest aspect, se are în vedere că la data pronunțării deciziei (05.02.2007) Codul de procedură fiscală prevedea o procedură identică de contestare a executării propriu – zise și a titlului executoriu, reglementată de art. 169 – 171 în paralel cu soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale (art. 175 – 188), aceste proceduri având în prezent corespondent în prevederile art. 172 – 174 (ca urmare a modificărilor ulterioare) și respectiv în art. 205 – 218.
Așadar, potrivit deciziei citate, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal, adresată instanței de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca și apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale. O atare interpretare dă posibilitatea subiectului procesual activ al contestației să se bucure de o procedură contradictorie în dovedirea dreptului său, de care nu ar fi putut beneficia anterior deoarece actul fiscal ce constituie titlul executoriu, fiind emis de un organ fără atribuții jurisdicționale, nu are caracter jurisdicțional.
În speță, Administrația Finanțelor Publice Târgoviște nu este organ cu atribuții jurisdicționale. O asemenea calitate este recunoscută prin art. 209 alin. 1 Cod procedură fiscală doar structurilor specializate de soluționare a contestațiilor din cadrul direcției generale județene a finanțelor publice sau direcției înseși.
În acest context, fiind îndeplinite cerințele art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală (titlul executoriu nu este dat de „alt organ jurisdicțional”) iar partea nu are la îndemână o jurisdicție specială prin care să conteste direct la instanță măsurile fiscale luate împotriva sa, excepția inadmisibilității contestației adresată instanței de drept comun, respectiv Judecătoriei Târgoviște, se apreciază ca nefondată.
De altfel, în cadrul titlului IX al Codului de procedură fiscală intitulat „Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale” art.205 cu denumirea marginală „Posibilitatea de contestare” consacră caracterul facultativ al acestei proceduri precizând că „Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.”
Această dispoziție derivă din principiul înscris în art. 21 (4) din Constituția României conform căruia jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.
Așadar teza avansată de recurentă conform căreia nu este admisibilă calea urmată de contestator, este lipsită de consistență juridică.
Este de menționat faptul că procedura înscrisă în art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală nu reprezintă o jurisdicție specială administrativă în sensul art. 21 (4) din Constituție, ci o procedură administrativă prealabilă și necesară doar pentru examinarea contestației în cadrul contenciosului administrativ ( în acest sens s-a pronunțat decizia nr. 106/17.01.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție)
În opinia tribunalului, nici a doua critică nu este întemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art.1 (2) din Legea privind procedura insolvenței nr. 85/2006, procedura simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență, care se încadrează în una din următoarele categorii: comercianți, persoane fizice, acționând individual, asociații familiale, s.a.
Așadar, textul invocat în susținerea contestației (art. 1222 alin. 1 din Normele de aplicare a OG nr. 92/2003) se referă și la persoanele fizice, chiar dacă în mod tradițional, dizolvarea se referă la persoane juridice întrucât în conținutul textului se menționează expres: „dizolvarea contribuabilului” la Registrul comerțului, ipoteză în care se înscrie și intimatul care în calitate de persoană fizică autorizată a fost radiată din registrul comerțului.
Față de cele ce preced, tribunalul concluzionează că soluția instanței de fond, raportat la criticile formulate, este legală și temeinică, împrejurare în care în temeiul art. 312(1) Cod procedură civilă, va respinge recursul cu consecința menținerii hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 5498 pronunțată la data de 27.11.2012 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator P. R. N., domiciliat în municipiul Târgoviște, .. 99, județul Dâmbovița.
Menține hotărârea atacată.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. S. G. S. C.-M. G.
GREFIER,
V. C.
Proces-verbal
Pentru doamna grefier C. V., aflată în concediu de odihnă, prezenta se semnează de către noi, grefierul șef al secției I civilă, S. S.
J.f. L. S.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Tehnored. M.S./A.S.
15.07.2013/2 exemplare
| ← Cereri. Decizia nr. 48/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 373/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
