Partaj judiciar. Decizia nr. 1011/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1011/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 1357/232/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă nr.1011
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – L. B.
JUDECĂTORI – M. M.
G. S.
GREFIER - A. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant D. N., cu domiciliul în comuna Mogoșani, ., împotriva sentinței civile nr.1354/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți: S. A., cu domiciliul în comuna Mogoșani, ., județul Dâmbovița, S. V., cu domiciliul în comuna Mogoșani, ., jud. Dâmbovița, B. N., cu domiciliul în comuna Mogoșani, ., județul Dâmbovița, C. M., domiciliul în comuna Mogoșani, ., S. M., cu domiciliul în orașul Mioveni, ..T10, ., ., M. C., cu domiciliul în București, . nr.6, ..A, ., sector 6 și M. F., cu domiciliul în comuna P., ., având ca obiect partaj judiciar.
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4, conform chitanței nr._/16.10.2013, 106 lei conform chitanței nr._/13.11.2013 și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant D. N. și intimatul-pârât S. A., lipsă fiind ceilalți intimați-pârâți.
Procedura de citare legal îndeplinită cu părțile.
Grefierul de ședință, referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță, după care:
Recurentul-reclamant D. N. depune la dosar completarea taxei de timbru în sumă de 106 lei potrivit chitanței nr._/13.11.2013, precizând că a solicitat să i se acorde banii pe care i-a achitat vânzătoarei și în acest proces și în altul.
Intimatul-pârât S. A. prezent în instanță, confirmă cele relatate de către recurentul-reclamant referitor la faptul că acesta a solicitat să i se acorde banii pe care i-a achitat vânzătoarei și în acest proces și în altul.
Tribunalul ia act că recursul este legal timbrat.
Recurentul-reclamant D. N. având cuvântul precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat și nici excepții de invocat.
Intimatul-pârât S. A. având cuvântul învederează instanței că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat și nici excepții de invocat.
Tribunalul, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului de față.
Recurentul-reclamant D. N. având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea excepției lipsei calității procesuale active a acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru continuarea judecății; fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât S. A. având cuvântul învederează instanței că recurentul nu are calitate procesuală activă în acest proces, solicită respingerea recursului ca nefondat, fiind lipsit de temei juridic, deoarece recurentul nu are calitate procesuală activă în acest dosar, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de apărător de la fond.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra recursului civil de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantul D. T.N. a chemat în judecată pe pârâții S. A., S. V., B. N., C. M. și M. C., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea averii succesorale rămase de pe urma defuncților M. I., decedat la data de 21.04.2001 și M. I., decedată la data de 24.11.2009, ambii cu ultimul domiciliu în ..
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a încheiat un antecontract de vânzare – cumpărare la data de 20.09.2008 cu M. I. pentru care a plătit prețul integral, urmând să se prezinte la notariat într-un termen stabilit de comun acord., că obiectul antecontractului a fost vânzarea unei case vechi compusă din 2 camere, antreu din zid de cărămidă, beci, casa fiind învelită cu tablă și o magazie, imobile construcții situate în comuna Mogoșani, ., terenurile intravilane în suprafață totală de 960 mp aferente acestei case și magazii delimitate astfel: teren intravilan curți construcții în suprafață de 410 mp conform T.P._/7.12.1998, teren intravilan arabil (grădina) în suprafață de 550 mp conform aceluiași titlu.
A mai menționat reclamantul că actul autentic nu s-a mai încheiat deoarece promitenta vânzătoare a decedat în urma unui accident auto.
Reclamantul a chemat în judecată pe moștenitorii defunctei, cerere care a fost respinsă datorită faptului că M. I. a vândut un bun care se afla în stare de indiviziune de pe urma decesului soțului său M. I..
S-a solicitat ca în urma partajării și stabilirii loturilor, bunurile așa cum sunt descrise în antecontractul de vânzare – cumpărare să fie repartizate în lotul său, iar restul bunurilor să fie împărțite între moștenitori.
Pârâții S. A., S. V., B. N., S. M. și M. C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată, arătând că motivele invocate de către reclamant în cererea de chemare în judecată nu corespund realității, deoarece, așa cum însuși reclamantul recunoaște, aceleași aspecte au făcut obiectul unui dosar nr._, soluționat prin sentința civilă nr.1057, pronunțată la data de 02 iunie 2010, sentință rămasă definitivă în urma respingerii recursului promovat de către reclamant. Astfel, pârâții au invocat excepția autorității de lucru judecat în temeiul art.1201 cod civil și art.166 cod proc.civilă.
De asemenea, au menționat că antecontractul de vânzare - cumpărare invocat de către reclamant prezintă vicii, nu a fost semnat în prezența unui martor, iar actul nu a le-a fost adus la cunoștință așa cum s-a angajat însuși reclamantul în așa zisul antecontract la art.8 alin 2, fapt pentru care, pârâții, în urma decesului autoarei M. I. au urmat calea legală obținând certificatul de moștenitor nr.14/201 din 28.01.2010. Faptul că așa zisul antecontract poartă sigla unui avocat nu conferă autenticitate actului. Forma antecontractului pentru a putea fi recunoscut ca atare este condiție obligatorie ( ad validitatem), la acea dată existând cabinete notariale care puteau încheia în formă autentică un antecontract de vânzare – cumpărare.
Reclamantul, în conformitate cu prev. art.67 din Legea 18/1991 actualizată avea obligația de „notare în cartea funciară” a bunurilor promise a fi vândute, lucru pe care dobânditorul nu l-a făcut, fapt ce reiese clar din certificatul emis de către Serviciul de Publicitate Imobiliară.
Au mai arătat pârâții că defuncta M. I. nu era proprietara bunului suspus așa zisei vânzări, bunul aparținând soțului predecedat care l-a obținut moștenire de la tatăl său conform probelor depuse în dos. nr._ și luate în considerare de către instanțele care au judecat speța, - Judecătoria Găești și Tribunalul Dâmbovița, că potrivit certificatului emis de Serviciul Publicitate Imobiliară Dâmbovița rezultă fără echivoc faptul că M. I. nu a deținut niciodată bunurile care fac obiectul așa - zisului antecontract de vânzare – cumpărare iar pe cale de consecință nu putea să vândă un bun care nu îi aparținea și care nu i-a aparținut niciodată.
Pârâții au mai precizat că au urmat calea legală obținând certificatul de moștenitor nr.14/2010 din data de 28.01.2010, document autentic, depus la dosar de către reclamant dar nerecunoscut și care atestă legal că aceștia sunt proprietarii de drept a bunurilor invocate.
Prin încheierea din data 29.05.2012 instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți în întâmpinare, constatând că nu este identitate de părți, obiect și cauză juridică între acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ și cea din prezentul dosar.
La termenul din 04.09.2012 reclamantul a solicitat a fi citată în cauză și moștenitoarea M. F., menționată în certificatul de moștenitor nr. 14/2010 de pe urma defunctei M. I., dar omisă în acțiune, iar pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, care a solicitat partajul și atribuirea în lotul său a bunurilor din antecontractul de vânzare cumpărare încheiat cu autorul pârâților, deși nu are calitatea de moștenitor al nici unuia dintre defuncții autori ai pârâților și nici nu i-a fost recunoscută calitatea de creditor al vreunuia din defuncți.
În motivarea excepției s-a arătat că vina pentru încheierea antecontractului aparține exclusiv reclamantului și avocatului care l-a redactat, deoarece o parte din bunurile promise spre vânzare aparțineau de fapt soțului promitentei vânzătoare și nu se realizase la acel moment ieșirea din indiviziune, vânzătoarea nefiind unica moștenitoare a soțului.
Prin sentința civilă nr. 1354/12.06.2013 Judecătoria Găești a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția calității procesuale active a reclamantului că acesta are doar calitatea de creditor al succesiunii defunctei M. I., în temeiul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 20.09.2008 cu aceasta, însă, deși și-a întemeiat cererea în drept pe dispozițiile art. 974 cod civil, care reglementează acțiunea oblică (subrogatorie), a solicitat să se partajeze averea celor doi defuncți și să beneficieze în cadrul partajului de un lot propriu, compus din bunurile ce au făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare, iar restul bunurilor să fie împărțite între ceilalți moștenitori, refuzând să aducă precizări la acțiune cu toate că instanța i-a pus în vedere acest lucru.
S-a mai reținut că potrivit art. 974 cod civil „creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”, că textul este în corelație cu principiul înscris în dispozițiile art.1718 Cod civil, „oricine este obligat personal, este ținut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile și imobile, prezente si viitoare” și că în baza textului citat, creditorii au un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului, respectiv asupra bunurilor aparținând acestuia, bunuri care nu sunt exceptate de la urmărire, deoarece este posibil ca un debitor sa devină insolvabil sau să-și micșoreze elementele active ale patrimoniului său prin faptul că din neglijență, nepăsare, nepricepere sau cu rea-credință nu-și exercită anumite drepturi pe care le are împotriva unor terțe persoane.
Valorificarea dreptului de creanță al reclamantului nu se poate realiza prin atribuirea directă a bunurilor în cadrul dezbaterii succesorale, el neavând un drept propriu de moștenire, ci doar prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic în temeiul art. 5 din Titlul XIII al Legii 247/2005, în contradictoriu cu moștenitorul în favoarea căruia s-ar atribui bunurile în cadrul partajului succesoral, în condițiile refuzului pârâților de autentificare a convenției la notariat în calitate de succesori în drepturi, dar și în obligații ai defunctei promitente vânzătoare, câtă vreme au acceptat pur și simplu moștenirea iar nu sub beneficiu de inventar.
Instanța de fond a concluzionat că în privința pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare se opune puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1057/02.06.2010 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, instanța respingând excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți în întâmpinare doar pentru faptul că a fost investită cu o cerere de partaj succesoral, iar nu cu o cerere având același obiect ca cea din dosarul nr._, nefiind astfel întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, conform art. 1201 cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea excepției invocată de pârâți, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În cuprinsul motivelor de recurs s-a susținut că prima instanță a interpretat în mod eronat actul juridic dedus judecății și a pronunțat o hotărâre nemotivată, admițând excepția fără a analiza probatoriul.
Recurentul a mai susținut că, așa cum a arătat și în cererea introductivă, creanța este certă, lichidă și exigibilă, izvorând din promisiunea de vânzare încheiată cu defuncta M. I., că pârâții au acceptat moștenirea de pe urma acesteia fără rezerve, că actul care a stat la baza întocmirii promisiunii de vânzare este titlul de proprietate al cărui titular ale M. I. și că din toate actele depuse la dosar rezultă că bunurile promise la vânzare se aflau în patrimoniul defunctei M. I., motiv pentru care dispozițiile art. 974 din vechiul Cod civil sunt deplin aplicabile, pârâții care au acceptat succesiunea devenind debitorii săi.
S-a mai arătat că antecontractul de vânzare-cumpărare este valid, nu a făcut obiectul vreunei acțiuni în anulare și nici nu a fost declarat nul de vreo instanță.
În drept, recursul a fost întemeiat pe disp. 3041 Cod proc. civ.
Intimații au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, arătând că recurentul nu a putut produce dovada calității procesuale active și că anterior a mai formulat o cerere înregistrată sub nr._ prin care a invocat drepturi asupra bunurilor lor, dosar care a urmat toate căile de atac și în urma căruia a rezultat că recurentul nu are nici un drept legal constituit asupra acestor bunuri.
Intimații au mai solicitat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Prin motivele de recurs, recurentul a invocat aplicabilitatea dispozițiilor art. 974 Cod civil, respectiv faptul că are calitate de creditor, o creanță certă, lichidă și exigibilă ce izvorăște din promisiunea de vânzare încheiată între el și defuncta M. I., care este proprietara bunurilor promise a fi vândute, iar pârâții care au acceptat succesiunea acesteia, au devenit debitorii săi.
Acesta a mai arătat și faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare nefiind anulat în instanță este valid.
Instanța de fond, admițând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a motivat pe larg hotărârea recurată, arătând considerentele pentru care a pronunțat respectiva sentință.
Astfel, examinând condițiile de admisibilitate a acțiunii oblice, prima instanță a ajuns în mod corect la concluzia că acestea nu sunt întrunite în cauză, tribunalul reținând în acest sens că potrivit art. 974 Cod civil „creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”.
Una dintre condițiile de admisibilitate a acestei acțiuni este aceea că se vor putea exercita de către creditor numai acțiunile cu privire la drepturi al căror titular este debitorul, deci care se află în patrimoniul acestuia și datorită pasivității debitorului ele sunt pe cale de a se pierde.
O altă condiție este aceea ca să existe din partea creditorului un interes serios și legitim pentru a intenta acțiunea, un asemenea interes existând atunci când debitorul este insolvabil și, în sfârșit, o altă condiție este aceea ca respectiva creanță să fie certă, lichidă și exigibilă.
Bunurile care au făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant și defuncta M. I. sunt: o casă veche construită în 1937, un teren intravilan în suprafață de 960 mp. aferent acestei case, un teren intravilan curți construcții în suprafață de 410 mp. și unul intravilan arabil în suprafață de 550 mp., terenurile fiind menționate în titlul de proprietate nr._/1998.
Prin sentința civilă nr. 1057/02.06.2010 pronunțată între aceleași părți și rămasă irevocabilă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul D. N. împotriva pârâților, moștenitori ai defunctului M. I., prin care se solicitase constatarea valabilității vânzării-cumpărării intervenită prin antecontractul încheiat la 20.09.2008, același antecontract de care se prevalează reclamantul și în prezenta cauză și care în opinia sa îi conferă calitatea de creditor asupra bunurilor succesorale de pe urma defuncților M. I. și M. I..
Așa cum a reținut și prima instanță, sentința civilă nr. 1057/02.06.2010 pronunțată de Judecătoria Găești are putere de lucru judecat, statuându-se prin aceasta bunurile ce au făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare era proprietatea exclusivă a defunctului M. I., fiind moștenite de la tatăl său A. G., conform sentinței civilă nr. 429/1999 pronunțată de Judecătoria Găești.
În atare situație, reclamatul nu își poate invoca în prezenta cauză calitatea de creditor față de pârâți, în temeiul acestui antecontract de vânzare-cumpărare, precum și faptul că respectiva creanță este certă, lichidă și exigibilă, pentru a intenta o acțiune oblică și a solicita pe calea partajului succesoral de pe urma ambilor defuncți, M. I. și M. I., atribuirea unui lot separat cu bunurile care au făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, acestea neavând calitate procesuală activă în cauză.
Cât privește faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare nu a fost anulat de instanță, tribunalul reține față de acest motiv de recurs, că respectivul înscris nu mai poate produce efectul de act care să stea la baza constatării valabilității vânzării cumpărării, dar îi poate conferi reclamantului posibilitatea de a solicita de la moștenitorii defunctei restituirea prețului.
Față de considerentele expuse recursul se privește ca nefondat, în temeiul disp. art. 3041 Cod procedură civilă, astfel că în baza art. 312 Cod procedură civilă va fi respins.
Cât privesc cheltuielile de judecată solicitate doar de intimatul-pârât S. A. pentru instanța de fond, se va respinge cererea, întrucât onorariul de apărător în cuantum de 1000 lei achitat la instanța de fond nu este plătit doar de către acest intimat, ci împreună cu ceilalți, nefiind defalcat, orice ceilalți intimați nu au solicitat cheltuieli de judecată pentru instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant D. N., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.1354/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți: S. A., cu domiciliul în comuna Mogoșani, ., județul Dâmbovița, S. V., cu domiciliul în comuna Mogoșani, ., jud. Dâmbovița, B. N., cu domiciliul în comuna Mogoșani, ., județul Dâmbovița, C. M., domiciliul în comuna Mogoșani, ., S. M., cu domiciliul în orașul Mioveni, ..T10, ., ., M. C., cu domiciliul în București, . nr.6, ..A, ., sector 6 și M. F., cu domiciliul în comuna P., .
Respinge cererea intimatului-pârât S. A. privind cheltuielile de judecată la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI L. B. M. M. G. S.
GREFIER,
A. P.
Jud. fond C. C.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red. B.L.
Tehnored. A.G-/P.A.
2 ex./06.12.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 373/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Grăniţuire. Decizia nr. 45/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
