Contestaţie la executare. Decizia nr. 247/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 247/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 2582/262/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 247
Ședința publică din data de 14 martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE- M. M.
JUDECĂTOR – I. S.
JUDECĂTOR- L. B.
GREFIER - A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil promovat de recurenta-contestatoare . sediul în comuna Răzvad, ., județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr.1038 din 05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații T. M., domiciliată în comuna Gura-Ocniței, . și T. A., domiciliat în comuna Gura-Ocniței, ., curator fiind P. M., domiciliat în . Adânca, ., dosarul având ca obiect „contestație la executare”.
Recursul timbrat cu suma de 97 lei conform chitanței nr._/14.03.2013 și timbru judiciar de 3 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat H. L. pentru recurenta-contestatoare .-pârâți T. M. și T. A. asistați de avocați S. F. și curatorul P. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul pricinii, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Avocat H. L., pentru recurenta-contestatoare, depune la dosar taxa de timbru în sumă de 97 lei și timbru judiciar de 3 lei precizând că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Avocat S. F., pentru intimați, având cuvântul precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici excepții de invocat, lămuriri de dat sau probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat H. L., având cuvântul pentru recurenta-contestatoare, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, potrivit motivelor expuse în scris, casarea în tot a sentinței recurate întrucât este nelegală și netemeinică, iar pe fond admiterea acțiunii, exonerarea recurentei de la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligată ca o consecință a admiterii recursului, obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată de la fond și din recurs.
Avocat S. F., având cuvântul pentru intimații-pârâți, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuielilor de judecată
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Moreni la data de 01.09.2011 sub nr._, contestatoarea .. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații T. M. și T. A., împotriva procesului-verbal încheiat la data de 19.08.2011 și a somației din aceeași dată, încheiate de B.E.J. „Z. C.” în dosarul de executare nr. 386/2010 prin care se execută o creanță a creditorilor T. M. și T. A., solicitând anularea procesului-verbal și a somației, exonerarea de plată a sumelor reținute contestatoarei, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că, în fapt, intimații au pornit executarea silită împotriva sa în dosarul executorului judecătoresc Z. C. nr. 386/2010, fiind primită prima somație la data de 05.10.2010, că suma pentru care s-a început executarea silită era inițial de 7262,81 lei compusă din 3500 lei debit și 3763,81 lei cheltuieli de executare, din care onorariul de avocat pentru executarea silită era de 2500 lei, că a achitat o parte din suma pretinsă rămânând de plată suma de 1512 lei a cărei compensare a solicitat-o cu un debit pe care intimata T. M. îl avea față de contestatoare și făcea obiectul dosarului execuțional nr. 124/2011 fiind asigurată verbal că se va realiza compensarea, că la data de 19.08.2011 a primit din nou un alt proces verbal și o somație prin care a fost înștiințată să achite suma de 5456 lei reprezentând majorarea cheltuielilor de executare cu suma de 1693,30 lei, apărând o chitanță din 16.03.2011 cu un onorariu de avocat de 1000 lei și alte cheltuieli, astfel că la această executare silită onorariul avocatului ajunge la suma de 3500 lei, exact cât suma care se executa de fapt silit, solicitând să fie avute în vedere dispozițiile art. 274 alin. 2 Cod procedură civilă și 399 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Instanța de fond a considerat necesară numirea unui curator pentru intimata T. M., deoarece prezintă tulburări de sănătate mintală, iar prin încheierea din camera de consiliu din data de 25.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Moreni, a fost desemnat curator special P. M..
Instanța de fond, prin sentința civilă nr. 96/10.02.2012, a admis contestația la executare formulată de contestatoare și, în consecință, a anulat procesul-verbal din data de 19.08.2011 și somația de plată din data de 19.08.2011, ambele emise de B.E.J. „C. Z.” în dosarul execuțional nr. 386/2010, fiind obligați intimații, în solidar, la plata către contestatoare a sumei de 1.1191 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile menționate mai sus, intimații au formulat recurs, în termen legal, criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie. Instanța de recurs, prin decizia nr. 630/18.06.2012 pronunțată în dosarul nr._, a admis recursul și a casat sentința, trimițând cauza spre rejudecare, pe motiv că instanța de fond nu a pus în discuția părților excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei T. M., cauzându-i o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunțate.
Tribunalul Dâmbovița a mai reținut că instanța de fond era obligată să acorde termen pentru complinirea lipsurilor în ceea ce privește capacitatea de exercițiu, iar în situația în care acestea se complineau, cererea nu putea fi anulată, ci, în urma verificărilor, urma a se respinge excepția printr-o încheiere interlocutorie și apoi continuată judecata, curatorul intimatei nefiind chestionat în sensul confirmării în tot sau în parte a actelor de executare silită promovate de recurenta creditoare T. M..
După rejudecarea cauzei, judecătoria Moreni, prin sentința civilă nr. 1038/05.12.2012 a respins ca neîntemeiată excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei T. M. și a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect contestație la executare, obligând contestatoarea să achite intimaților suma de 5101 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanța învestită cu rejudecarea cauzei a reținut că prin cererea înregistrată la executorul judecătoresc Z. C. sub nr. 386/18.10.2010, intimații T. M. și T. A. au solicitat pornirea executării silite a titlurilor executorii constând în sentința civilă nr. 1003/12.10.2009 a Judecătoriei Moreni și decizia civilă nr. 30/11.01.2010 a Tribunalului Dâmbovița împotriva debitoarei .. pentru recuperarea creanței în cuantum de 3500 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată, că prin procesul-verbal încheiat la data de 05.11.2010, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în valoare totală de 3. 762,81 lei din care 2500 lei reprezintă onorariu de avocat și că la data de 05.11.2010 a fost emisă o somație către debitoare prin care i s-a pus în vedere să achite suma de 7262,81 reprezentând datorie și cheltuieli de judecată, debitoarea achitând o parte din datorie, rămânând un rest de achitat în valoare de 1512,81 lei.
A mai reținut Judecătoria Moreni că prin procesul-verbal încheiat la data de 19 august 2011, executorul judecătoresc a mărit cheltuielile de executare cu suma de 1693,30 lei din care 1000 de lei reprezintă onorariu de avocat, că, în total, onorariul de avocat achitat de creditori în cursul executării silite a fost în valoare totală de 3000 de lei, că la data de 09.11.2011 executorul judecătoresc a constatat, prin proces-verbal, că executarea silită în dosarul nr. 386/2010 a încetat, conform art. 3715 lit. a) Cod procedură civilă, sumele datorate fiind achitate în totalitate.
Instanța de fond a apreciat că excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei T. M. este neîntemeiată, întrucât pornirea executării silite are natura juridică a unui act de conservare și poate fi îndeplinit, conform art. 43 alin. (3) Cod procedură civilă, și de o persoană pusă sub interdicție pe motiv de lipsă de discernământ. Mai mult, o persoană pusă sub curatelă, potrivit dispozițiilor din vechiul cod al familiei, cum este cazul intimatei T. M., este prezumată ca fiind capabilă și deci are capacitate de exercițiu.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că nu a operat compensarea invocată de contestatoare a datoriei sale cu o creanță pe care o avea față de intimata T. M. și care a făcut obiectul dosarului de executare silită nr. 124/2011 deschis la același executor judecătoresc și că în dosarul de executare nr. 124/2011, executorul judecătoresc a constatat încetarea executării silite la data de 20.04.2012, întrucât sumele datorate au fost achitate în totalitate.
Instanța de fond a constatat că nu poate opera compensarea legală a celor două creanțe, întrucât în titlurile executorii, respectiv sentința civilă nr. 1003/12.10.2009 a Judecătoriei Moreni și decizia civilă nr. 30/11.01.2010 a Tribunalului Dâmbovița, nu s-a menționat care este suma cuvenită creditoarei T. M., în aceste două titluri executorii sumele cuvenite intimaților T. M. și T. A., cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind stabilite global, astfel că, necunoscându-se care este suma cuvenită creditoarei T. M., nu poate opera compensarea cu suma pe care aceasta o datora în dosarul de executare nr. 124/2011.
În ceea ce privește cuantumul onorariului de avocat achitat de creditori în dosarul de executare silită nr. 386/2010, instanța de fond a constatat că, potrivit tabloului cu onorarii minimale percepute de avocații Baroului Dâmbovița, pentru alte acțiuni derivate din executarea silită onorariul minim este de 1500 de lei și că în condițiile în care au fost puse în executare două titluri executorii și executarea silită s-a prelungit prin nerespectarea de către debitor a termenelor de plată convenite de părți prin procesul-verbal din 16 martie 2011, majorarea onorariului avocațial de la suma de 2500 lei cu suma de 3500 lei nu apare ca fiind disproporționată în raport cu valoarea pricinii și munca depusă de avocat.
Împotriva sentinței civile a instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea .., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și casarea, în tot, a sentinței civile, iar, pe fond, admiterea acțiunii.
În motivarea căii de atac, contestatoarea a considerat că instanța de fond nu a dat o interpretare corectă probelor administrate în cauză, sentința civilă pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, cuprinzând motive contradictorii de natura pricinii, potrivit art. 304 pct. 6, 7 și 9 Cod procedură civilă.
S-a susținut că onorariul avocațial de 3500 lei este disproporționat în raport cu natura pricinii, complexitatea redusă a acesteia și munca îndeplinită de avocat, astfel că se impune reducerea onorariului, că instanța de fond trebuia să rețină ca fundament al acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea îndreptățită culpa procesuală, că dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă sunt aplicabile și în faza executării, că referitor la compensația legală aceasta operează ca o modalitate de stingere a obligațiilor de plin drept, că în speța dedusă judecății executorul judecătoresc a refuzat să dea curs compensației legale din două dosare de executare aflate în aceeași fază, chiar mărind nejustificat aceste cheltuieli de executare, că în ceea ce privește faptul că executarea silită ar fi luat sfârșit, iar cererea ar rămâne fără obiect, este neîntemeiată, întrucât, deși executarea silită s-a finalizat, contestația la executare a fost depusă în termen, iar instanța este ținută să analizeze apărările debitorului și că în cazul în care se constată nelegalitatea procesului-verbal de cheltuieli de executare - titlu executoriu, debitorul are dreptul să solicite întoarcerea executării conform art. 4041 Cod procedură civilă.
Recurenta contestatoarea a solicitat, ca o consecință a admiterii recursului, exonerarea sa și de la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligată, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată de la fond și recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că prin sentința civilă nr. 1038/05.12.2012 pronunțată de către Judecătoria Moreni s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei T. M. și s-a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect contestație la executare, obligând contestatoarea să achite intimaților suma de 5101 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Constată tribunalul că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt ce a generat prezenta contestație la executare. Astfel, prin cererea înregistrată la executorul judecătoresc Z. C. sub nr. 386/18.10.2010, intimații T. M. și T. A. au solicitat pornirea executării silite a titlurilor executorii constând în sentința civilă nr. 1003/12.10.2009 a Judecătoriei Moreni și decizia civilă nr. 30/11.01.2010 a Tribunalului Dâmbovița împotriva debitoarei .. pentru recuperarea creanței în cuantum de 3500 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Prin procesul-verbal încheiat la data de 05.11.2010, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în valoare totală de 3. 762,81 lei din care 2500 lei au reprezentat onorariu de avocat iar la data de 05.11.2010 a fost emisă o somație către debitoare prin care i s-a pus în vedere să achite suma de 7262,81 reprezentând datorie și cheltuieli de judecată, debitoarea achitând o parte din datorie, rămânând un rest de achitat în valoare de 1512,81 lei.
Ulterior, prin procesul-verbal încheiat la data de 19 august 2011, executorul judecătoresc a mărit cheltuielile de executare cu suma de 1693,30 lei din care 1000 de lei reprezintă onorariu de avocat. Corect a reținut instanța de fond că, în total, onorariul de avocat achitat de creditori în cursul executării silite a fost în valoare totală de 3500 de lei. La data de 09.11.2011 executorul judecătoresc a constatat, prin proces-verbal, că executarea silită în dosarul nr. 386/2010 a încetat, conform art. 3715 lit. a) Cod procedură civilă, sumele datorate fiind achitate în totalitate.
Constată tribunalul că, deși sumele datorate au fost achitate în întregime, nu se poate susține că prezenta contestație la executare ar fi lipsită de interes pentru debitoarea . întrucât aceasta contestă cuantumul onorariului de avocat pe parcursul executării silite și problema de drept a compensării legale a datoriilor.
Cu privire la cuantumul onorariului de apărător tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție corectă constatând că acesta se încadrează în limitele legale. Astfel, corect reține instanța de fond că, potrivit tabloului cu onorarii minimale percepute de avocații Baroului Dâmbovița, pentru alte acțiuni derivate din executarea silită onorariul minim este de 1500 de lei și că în condițiile în care au fost puse în executare două titluri executorii și executarea silită s-a prelungit prin nerespectarea de către debitor a termenelor de plată convenite de părți prin procesul-verbal din 16 martie 2011, majorarea onorariului avocațial de la suma de 2500 lei cu suma de 1000 lei nu apare ca fiind disproporționată în raport cu valoarea pricinii și munca depusă de avocat.
Apreciază tribunalul că . avea posibilitatea să achite de bunăvoie sumele datorate creditorilor, situație în care nu ar fi existat nici executare silită, nici cheltuieli de judecată. De asemenea, în situația în care nu au achitat de bunăvoie iar executarea silită a fost începută împotriva lor,aveau posibilitatea să achite suma integral, fără a prelungi executarea silită în mod nejustificat. Chiar dacă firma debitoare avea credința că există posibilitatea unei compensări legale, câtă vreme aceasta era incertă, soluția corectă era tot aceea a plății integrale. Modul în care a acționat debitoarea este acela de asumare a unei eventuale măriri a cheltuielilor de executare silită.
Cu privire la motivul de recurs ce vizează compensarea legală a datoriilor tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect că titlurile executorii, respectiv sentința civilă nr. 1003/12.10.2009 a Judecătoriei Moreni și decizia civilă nr. 30/11.01.2010 a Tribunalului Dâmbovița, nu menționau care este suma cuvenită creditoarei T. M. cu titlu de cheltuieli de judecată, suma fiind stabilită global, astfel că, necunoscându-se care este suma cuvenită creditoarei T. M., nu poate opera compensarea cu suma pe care aceasta o datora în dosarul de executare nr. 124/2011.
Reține tribunalul că, în temeiul dispozițiilor art. 1143 cod civil de la 1864, act normativ aplicabil în cauza de față, când două persoane sunt datoare una alteia, se operează între dânsele o compensație care stinge amândouă datoriile dar în condițiile art. 1145 Cod civil, respectiv datoriile să fie de aceeași natură și să fie deopotrivă lichide și exigibile. Se observă din conținutul acestor dispoziții legale că pentru a opera compensația este nevoie ca datoriile să fie reciproce, certe și exigibile. Apreciază tribunalul că, în mod corect a stabilit instanța de fond că datoria lui T. M. către . una certă și reciprocă, fiind stabilită global ca sumă datorată către T. M. și T. A. și nu doar către T. M..
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a respinge recursul și a menține sentința instanței de fond.
Ca parte căzută în pretenții, recurenta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurenta contestatoare .. cu sediul în comuna Răzvad, ., județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 1038 pronunțată la data de 05.12.2012 de către Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații T. M., domiciliată în . Adânca, județul Dâmbovița, prin curator special P. M., domiciliat în . Adânca, ., județul Dâmbovița și T. A., domiciliat în . Adânca, județul Dâmbovița.
Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimați (câte 1000 lei către fiecare).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
M. M. I. S. L. B.
GREFIER,
A. P.
Jud. fond M. R. S.
Judecătoria Moreni
Dosar fond nr._
Red. M.M. / Tehnored. I.M.
2 exemplare - 12.04.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 64/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 246/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
