Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 6781/315/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA NR.2
Sedința din camera de consiliu din data de 21 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: A. S.
Judecător: D. S.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelantă-creditoare . SRL, cu sediul în Târgoviște, ., jud. Dâmbovița, împotriva încheierii de ședință din 18.07.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, intimată-debitor fiind ., cu sediul în București, ., sector 2, iar punct de lucru în ..2, județul Dâmbovița, având ca obiect – încuviințare silicită.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanta-creditoare . și reprezentantul intimatei-debitoare ..
Procedura de citare legal îndeplinită cu intimata-debitoare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare, aceasta nefiind îndeplinită cu intimata-debitoare, după care:
Tribunalul revine asupra măsurii citării intimatei-debitoare față de dispozițiile art. 665 alin.6 din Noul Cod de procedură civilă; ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și având în vedere dispozițiile art.394 Cod procedură civilă, consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ , petentul B.E.J. T. M. T. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu - sentința civilă nr. 2084/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, pentru suma de 153.748,73 lei c/val debit, creditoare fiind ..R.L. debitor fiind ..R.L., cu sediul în București, ., sector 2.
S-au anexate în copie certificată pentru conformitate cu originalul, titlul executoriu reprezentat de ..04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._ și încheierea pronunțată de executorul judecătoresc T. M. T. la data de 11.07.2013, în dosarul de executare nr. 610/2013.
Prin încheierea din 18.07.2013, judecătoria a respins cererea pe considerentul că în conformitate cu dispozițiilor art. 632 Cod procedură civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unui titlu executoriu care poate fi reprezentat de hotărâri executorii, hotărâri definitive sau alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse in executare.
S-a argumentat că titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2484/17.04.2013 a făcut obiectul dosarului_, pe care instanța l-a soluționat în conformitate cu dispozițiile OUG 119/2007, iar împotriva acestei sentințe debitoarea a declarat cerere în anulare.
S-a mai avut în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin 1 din OUG 119/2007 și sentința (ordonanța de plată) devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.
În condițiile în care împotriva sentinței s-a formulat cerere în anulare, judecătoria apreciat că nu poate încuviința executarea silită decât după soluționarea acestei cereri, dată la care ordonanța de plată(sentința) devine titlu executoriu, apt de a fi pus în executare.
Împotriva încheierii a declarat apel creditoarea, criticând-o cu motivarea că instanța de fond a interpretat în mod greșit, chiar abuziv, că înregistrarea un ei cereri în anulare depusă de debitor împotriva sentinței nr.2084/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul_ împiedică executarea silită până la soluționarea acesteia.
S-a susținut că în preambulul O.U.G. nr.119/2007 pe care s-a întemeiat sentința civilă nr.2084/2013 s-a menționat că acest act normativ este emis ca urmare a obligației României, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, de a transpune în dreptul intern directivele comunitare, ținând seama de Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea întârzierii plăților în tranzacțiile comerciale.
Apelanta a menționat că directiva amintită definește titlul executoriu ca fiind orice decizie, hotărâre judecătorească sau dispoziție de plată emisă de o instanță de judecată sau de altă autoritate competentă, fie pentru plata imediată, fie pentru plata în rate, care permite creditorului să recupereze creanțele de la debitor prin mijloace de executare silită.
S-a evidențiat că aceeași directivă accentuează caracterul executoriu precizând că „trebuie să conțină o decizie, hotărâre judecătorească sau dispoziție de plată executabilă provizoriu care rămâne definitivă dacă debitorul face apel împotriva titlului”.
În continuare s-a arătat că sentința în discuție nu este supusă apelului sau recursului, ci se atacă cu cerere în anulare, astfel încât conform art.634 alin.1 Cod procedură civilă este o hotărâre definitivă și, prin urmare, conform art.632 alin.2 din același Cod, este și executorie, dar, mai mult, însăți O.U.G. nr.119/24.10.2007, prevede în art.13 alin.3 că cererea în anulare nu suspendă executarea.
De asemenea, s-a evidențiat că în art.1024 alin.1 din noul Cod de procedură civilă se prevede că ordonanța de plată este executorie chiar dacă este atacată cu cerere în anulare și are autoritate de lucru judecat provizorie până la soluționarea cererii în anulare.
Se solicită admiterea recursului și a cererii de încuviințare a executării silite a sentinței menționate.
Examinând încheierea atacată prin prisma înscrisurilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat.
Se reține că titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr.2084/17.04.2013 a Judecătoriei Târgoviște, pronunțată în condițiile O.U.G. nr.119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale.
Deși actul normativ indicat nu menționează în mod expres că sentința pronunțată în condițiile reglementate este executorie, acest aspect rezultă în mod indirect dar indubitabil din dispozițiile art.13 alin.3 corespunzător cărora cererea în anulare nu suspendă executarea.
Așadar, promovarea cererii în anulare nu reprezintă un impediment pentru declanșarea executării silite deoarece în ipoteza admiterii acesteia se poate uza de instituția întoarcerii executării silite. A admite ipoteza contrară, ar echivala cu negarea scopului pentru care s-a adoptat acest act normativ.
Pe de altă parte, noul Cod de procedură civilă, intrat în vigoare la 15.02.2013 a consacrat în mod expres caracterul executoriu al ordonanței de plată, procedura menționată având caracter special și derogatoriu de la dreptul comun în materia creanțelor rezultate din contractele comerciale.
Față de cele ce preced, tribunalul constată că în cauză nu se regăsește niciunul dintre impedimentele prevăzute de dispozițiile art.665 alin.5 Cod procedură civilă în temeiul cărora se poate respinge solicitarea de încuviințare a executării silite, considerent pentru care, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, se va admite apelul și se va schimba în tot încheierea atacată, în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantă-creditoare ., cu sediul în Târgoviște, ., jud. Dâmbovița, împotriva încheierii de ședință din 18.07.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, intimată-debitor fiind ., cu sediul în București, ., sector 2, iar punct de lucru în ..2, județul Dâmbovița.
Schimbă în tot încheierea atacată, în sensul admiterii cererii, încuviințării executării silite a sentinței nr. 2084/17.04.2013 a Judecătoriei Târgoviște și autorizării creditoarei de a proceda la executarea silită a sumelor de 75.426 lei, reprezentând contravaloare marfă și 78.322,73 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.11.2013.
P., JUDECATOR, GREFIER,
A. S. D. S. N. P.
JF A. F.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Tehnored.AS
4 ex/9.12.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 496/2013. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 64/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
