Revendicare imobiliară. Decizia nr. 64/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 8874/120/2012
Dosarul nr._ contestație in anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 64
Ședința publică din 25.01.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE- C. G.
JUDECĂTOR- I. M.
JUDECĂTOR- P. G.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare declarate de contestatorul G. M., împotriva deciziei civile nr.876/04.10.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații A. S., A. I., G. M., toți cu domiciliul în ., județul Dâmbovița, S. N., cu domiciliul în orașul Găești, . A, ., ., dosarul având ca obiect „contestație în anulare”.
Contestația este timbrată cu chitanța nr._/26.11.2012, privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Prezența părților, dezbaterile cauzei au avut loc și s-au consemnat prin încheierea de ședință din data de 18.01.2013 care face parte din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru data de 25.01.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr.289/2006, reclamantul A. I. în contradictoriu cu pârâtul G. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să îi lase liberă suprafața de 1175 mp, teren situat n T7, P 56/1/1.
În motivare, reclamantul a arătat că acest teren i-a fost atribuit în proprietate exclusivă prin titlul de proprietate nr._/11.11.2003.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.480 Cod civil.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că suprafața în discuție îi aparține conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2268/05.08.1998, iar pe acest teren, pe care l-a împrejmuit de la data cumpărării, a construit un imobil și un puț.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115 Cod procedură civilă.
Au fost administrate probele cu câte 2 martori, înscrisuri, interogatoriu și expertiză tehnică specialitatea topografie, fiind depus la dosar raportul de expertiză întocmit de C. D..
La termenul din 13.04.2006, în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă a fost suspendată judecarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.742/2006 al Judecătoriei Găești, fiind repusă pe rol la 17.04.2008, ulterior fiind introduși în cauză, în calitate de reclamanți, la cererea acestora, moștenitorii reclamantului A. I., decedat la 01.05.2007, respectiv A. S., A. I., G. M. și S. N.. Totodată, cauza a fost suspendată la 18.12.2008, în baza aceluiași temei legal, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._, fiind repusă pe rol la 25.06.2010, desfășurându-se și o cercetare la fața locului.
Întrucât expertul a prezentat odată cu refacerea raportului de expertiză două variante grafice ale terenului revendicat, s-a dispus efectuarea unei noi expertize în cauză, efectuată de expert A. G..
Numitul A. D. a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, pe care instanța a respins-o ca inadmisibilă la termenul din 09.12.2011, apreciind că cel care a formulat-o nu a justificat nici un interes.
Prin sentința civilă nr.2320/20.12.2011 s-a admis acțiunea formulată de reclamant și continuată de moștenitorii acestuia, a fost obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină suprafața de 1175 mp, teren situat în T7, P 56/1/1 pe raza comunei P., județul Dâmbovița și identificat ca fiind suma suprafețelor S1 și S2 din raportul de expertiză A. G.. S-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul A. D., iar pârâtul a fost obligat la plata sumei de 1630 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr._/19.09.2001 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița, numitului A. D. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 3,74 ha teren situat pe raza comunei P., în care era inclusă și suprafața de 1175 mp din T7/56/1/1.
Înainte de eliberarea acestui titlu de proprietate, prin contractul de donație autentificat sub nr.2268/05.08.1998 de BNP D. G., numitul A. D. a donat pârâtului G. M. acest teren.
Prin titlul de proprietate nr._/14.11.2003 eliberat de Comisia Județeană Dâmbovița, reclamantului A. I., decedat în cursul procesului, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 4,1 ha teren situat pe raza comunei P., în care este inclusă și suprafața de 1175 mp din T7/56/1/1.
Prin sentința civilă nr.401/16.03.2007 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr.742/2006 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr._/2003 pentru mai multe suprafețe printre care și cea de 1175 mp, cerere formulată de A. D. în contradictoriu cu A. I., G. M. fiind intervenient în acea cauză.
Prin aceeași sentință a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul A. I. privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/2001 pentru mai multe suprafețe, printre care și cea de 1175 mp aflată în litigiu.
Această sentință a rămas irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat de către Tribunalul Dâmbovița prin decizia civilă nr.136/29.01.2008 din dosarul nr._, instanța de fond apreciind cu autoritate de lucru judecat că sunt incidente în cauză dispozițiile art.3 alin.1 pct.a din Legea nr.169/1997, respectiv că A. D. nu este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1175 mp aflată în litigiu, această sentință fiindu-i opozabilă și pârâtului G. M., care a avut calitatea de parte, respectiv intervenient, iar donatorul său a fost de asemenea parte în acea cauză.
S-a mai reținut de instanța de fond că autoritatea de lucru judecat a acestei sentințe a fost reținută și prin sentința nr.63/20.01.2009 pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, fiind respinsă cererea formulată de G. M. privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/2003 pentru suprafața de 1175 mp.
Terenul în litigiu a fost identificat prin raportul de expertiză și s-a concluzionat că este ocupat de pârât, iar din compararea titlului părților s-a constatat că este mai bine caracterizat titlul reclamanților, a cărei legalitate a fost constatată cu autoritate de lucru judecat.
Cât privește cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de A. D., instanța a apreciat că acesta nu a dovedit existența interesului în formularea unei astfel de cereri, atâta timp cât donația a fost fără sarcini și acesta nu răspunde față de donatar pentru evicțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul G. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul următoarelor motive:
Art.304 pct.5 Cod procedură civilă, în sensul că instanța nu a soluționat cererea de intervenție și nu a încunoștiințat intervenientul despre termenul acordat de către instanță, ceea ce atrage casarea sentinței.
Art.304 pct.8 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de fond a încălcat prevederile art.129 pct.5 Cod procedură civilă și anume rolul activ, neamintind o . înscrisuri pe care recurentul le-a considerat determinante în soluționarea cauzei și anume: adresa nr.1033/1166/04.01.2008 a Instituției Prefectului Dâmbovița, adresa nr.641/10.09.2008 a aceleiași instituții, prin care i s-a comunicat că dintr-o eroare s-a inclus de către Comisia Locală de Fond Funciar P. în fișa de punere în posesie terenul în litigiu, deși făcea obiectul contractului său de donație, precum și de adresa nr.3757/03.08.2008 a Primăriei P. și adresa nr.2137/09.05.2011, înscrisuri care trebuiau coroborate cu rezoluțiile Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești.
Cât privește sentința irevocabilă nr.401/2007 pronunțată în dosarul nr.742/2006, s-a arătat că deși instanța a reținut că îi este opozabilă, nu a observat că în dispozitivul acesteia nu s-a pronunțat cu privire la contractul său de donație, iar în considerentele sentinței a apreciat că cererea pârâtului reclamant A. I. este neîntemeiată.
Recurentul a mai precizat că instanța de fond a mai ignorat și alte înscrisuri, necaracterizând în nici un fel sentința irevocabilă nr.88/2001 prin care Comisia Locală de Fond Funciar P. a fost obligată să îl pună în posesie pe A. D. pe suprafețele indicate, nu a cercetat certificatul de moștenitor nr.89/1974 prin care A. D. este recunoscut ca moștenitor alături de A. I., față de autorul comun E. C. și titlurile de proprietate emise pe numele celor doi, încalcă dreptul de moștenire al celorlalți patru moștenitori, sentința nr.88/2001 fiind un act de proprietate mai bine conturat decât sentința nr.401/2007.
Același recurent a mai menționat că nu s-a observat fișa de punere în posesie emisă pe numele lui A. D. în anul 1998, pe baza căreia a întocmit actul de donație, a refuzat să concepteze Comisia Locală de Fond Funciar P., care ar fi putut oferi relații și a refuzat totodată să procedeze la măsurarea tuturor suprafețelor atribuite lui A. I., în tarlaua 7, expertiza A. G. fiind efectuată fără cercetarea înscrisurilor părților și efectuarea fazei de teren la completarea raportului de expertiză.
În concluzie, s-a solicitat casarea, modificarea sau reținerea spre judecare, conform art.312 alin.3 Cod procedură civilă.
Intimata S. N. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece în mod corect s-a apreciat ca inadmisibilă cererea de intervenție a numitului A. D., actele neproducând vreo vătămare acestuia, care nici nu a declarat recurs, iar înscrisurile despre care a făcut vorbire au fost avute în vedere de judecătorul fondului, obiecțiunile la raportul de expertiză au fost puse în discuția părților și rezolvate corespunzător și s-a efectuat și o cercetare locală.
Recurentul pârât a depus precizări la motivele de recurs, arătând că emiterea celor două titluri de proprietate după întocmirea actului său de donație a fost o eroare a Comisiei Locale de Fond Funciar P., că a înscris în cartea funciară dreptul său de proprietate prin încheierea nr._/2006, moment în care a devenit opozabil erga omnes, iar primăria P. i-a comunicat prin adresa nr.2137/2011 că fișa de punere în posesie pe numele lui A. I. nu se regăsește în arhiva instituției, de unde se poate concluziona că acest titlu de proprietate este un fals.
Recurentul a depus și note de ședință însoțite de două adrese ale Primăriei P., cu nr.4790/2012 și 4384/2012, precum și concluzii scrise, iar la rândul lor intimații au depus de asemenea concluzii scrise.
Recursul a fost soluționat prin dec. civ. nr.876/04.10.2012 prin respingerea recursului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că cât privește incidența dispozițiilor art.304 pct.5 Cod procedură civilă în privința soluționării cererii de intervenție în interesul pârâtului recurent, tribunalul reține că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speță, întrucât intervenientul accesoriu nu a atacat sentința pronunțată de instanța de fond, pe de o parte, iar pe de altă parte, donația a fost fără sarcini, iar donatarul G. M. a menționat în cuprinsul acesteia că dobândește bunurile pe riscul său, determinat de lipsa titlului de proprietate, neexistând interesul pentru care această parte să intervină în proces.
Totodată, recurentul nu a arătat nici în ce mod a fost vătămat prin respingerea ca inadmisibilă a acestei cereri de intervenție, având posibilitatea să își administreze toate probele pentru dovedirea pretențiilor sale și fiind atașate de către instanța de fond toate dosarele în care s-au mai judecat părțile, inclusiv cu privire la anularea titlului de proprietate al donatorului, art.105 alin.2 Cod procedură civilă prevăzând declararea nulității actelor îndeplinite cu neobservarea formelor legale numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, vătămare care nu există în speță.
Nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 8 Cod procedură civilă în sensul că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, prevăzut de art.129 pct.5 Cod procedură civilă, atunci când nu i-a luat în considerare înscrisurile depuse și care făceau dovada că în mod nelegal a fost emis titlul de proprietate nr._/14.11.2003, nu este fondat, deoarece instanța nu mai putea analiza încă o dată legalitatea titlurilor de proprietate emise pe numele reclamantului A. I. sub nr._/14.11.2003 și nr._/19.09.2001 emis pe numele lui A. D., donatorul pârâtului G. M., ajungând la o altă concluzie decât instanțele care s-au pronunțat cu privire la nulitatea absolută a ambelor titluri de proprietate în dosarul nr.742/2006 al Judecătoriei Găești și în dosarul nr._ al Judecătoriei Găești, pentru că ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a acestor sentințe irevocabile.
Ceea ce avea de făcut instanța de fond, investită cu o acțiune în revendicare era să compare titlurile de proprietate, care proveneau de la autori diferiți, iar în cadrul acestei operațiuni trebuia să dea câștig de cauză părții care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil, ca urmare a aplicării principiului de drept conform căruia nimeni nu poate să transmită mai multe drepturi decât are. Din această perspectivă, nu are importanță faptul că recurentul și-a transcris mai întâi dreptul său de proprietate, această operațiune fiind determinantă în cazul în care ambele titluri proveneau de la același autor.
Prin urmare, comparându-se contractul de donație al recurentului și titlul de proprietate al reclamantului intimat, s-a dat în mod corect câștig de cauză reclamantului, care beneficiază de un titlu de proprietate valabil, neanulat de nicio instanță, care îi conferă reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului de 1175 mp în litigiu, în timp ce pârâtul a opus un contract de donație încheiat cu un donator al cărui titlu de proprietate nu exista la momentul încheierii contractului de donație, donatarul asumându-și riscul, determinat de lipsa titlului de proprietate la momentul încheierii actului de donație în formă autentică, risc care ulterior s-a și produs prin constatarea nulității absolute parțiale al titlului de proprietate al donatorului A. D. pentru suprafața de 1175 mp din T 7, P 56/1/1, prin sentința irevocabilă nr.401/16.03.2007 pronunțată de Judecătoria Găești, nefiind necesară pronunțarea în dispozitivul acestei sentințe asupra contractului de donație al recurentului, câtă vreme nu a existat un capăt de cerere în acest sens.
Tribunalul mai reține că sentința nr.88/2001 invocată de recurent, prin care Comisia Locală de fond funciar P. a fost obligată să îl pună în posesie pe A. D. pe suprafețele revendicate, este anterioară emiterii titlului de proprietate nr._/19.09.2001 eliberat pe numele lui A. D., iar ulterior, prin sentința nr.401/2007 acest titlu a fost constatat nul parțial, neputându-se compara cele două sentințe judecătorești așa cum a precizat recurentul în motivele de recurs, ci operațiunea de comparare se referă la titlurile de proprietate ale părților, care sunt actul de donație și titlul de proprietate nr._/2003, titlurile de proprietate fiind analizate prin acele sentințe judecătorești care beneficiază de autoritate de lucru judecat și de care instanța de fond a ținut seamă.
Nici motivul referitor la neconceptarea Comisiei Locale de fond funciar P. ca parte nu este întemeiat, obiectul cererii fiind o acțiune în revendicare și nu o acțiune de fond funciar în care comisia ar fi avut calitatea de parte, iar solicitarea unor relații către diferite instituții era posibilă în dosar fără ca aceste instituții să aibă calitatea de părți.
Cât privește raportul de expertiză, acesta a fost întocmit în mod corect, conform obiectivelor stabilite de instanță, conține schițe de plan, se referă la terenul revendicat, iar instanța a admis obiecțiunile formulate de pârât la termenul din 28.10.2011, completându-se raportul de expertiză și efectuându-se și o cercetare locală, astfel că instanța și-a manifestat rolul său activ prevăzut de art.129 Cod procedură civilă, administrând toate probele necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Împotriva acestei decizii G. M. a declarat contestație în anulare.
În motivarea în fapt a căii de atac, contestatorul a arătat că a fost obligat prin sent. civ. nr.2320/20.12.2012 a Judecătoriei Găești să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1175 mp situată în ..
Hotărârile sunt netemeinice pentru că reclamantul nu a exercitat niciodată posesia și folosința imobilului contestatorul fiind cel care le-a exercitat efectiv, lui neanulându-i-se contractul de donație nr.2268/1998.
Instanțele de fond și de recurs compară cele două titluri de proprietate ale lui A. D. și A. I. și constată că cel din urmă este mai bine conturat. Acesta nu a deținut niciodată teren în „malul surpat”, nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în acest punct, iar Comisia de Fond Funciar P. prin adresa nr.3757/03.08.2009 nu cunoaște motivul care a stat la baza includerii acestei suprafețe în titlu de proprietate nr._/11.11.2003.
Instanța respinge în mod greșit recursul, încălcând astfel prevederile art.318 Codul de procedură civilă, omițând să cerceteze unul dintre motive în sensul că riscul în cazul contractului de donație în ceea ce –l privește pe donatarul G. M. nu s-a produs.
În drept, art.318 codul de procedura civilă.
Intimații S. N., A. S., A. I., G. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației, pentru că instanța de recurs așa cum rezultă din considerentele deciziei atacate, a sistematizat criticile formulate și analizându-le a motivat concluzia la care a ajuns în legătură cu obiectul litigiului.
Soluția se justifică cu atât mai mult cu cât critica din recurs s-a referit la ansamblul probator administrat, astfel încât instanța nu avea obligația să analizeze fiecare probă în parte.
Anularea deciziei pronunțate în temeiul art.318 codul de procedura civilă, poate fi dispusă numai dacă instanța nu a cercetat deloc una din criticile formulate de recurent.
Contestatorul a formulat precizări în care a arătat că instanța de fond –sa pronunțat pentru respingerea cererii de intervenție fără citarea lui A. Dumitrum apreciind că acesta depunând cererea prin registratură se afla în cunoștința termenului.
Sentința nr.401/2007 irevocabilă prin decizia Tribunalului nr.136/29.01.2008 nu a fost pusă în aplicare în termenul legal de prescripție.
Prin urmare, până la proba contrară făcând aplicarea art.2517 cod civil dovedind lipsa de interes pentru punerea în executare a sent. irevocabile nr.401/2007, nu mai poate să pretindă ca A. D. să îi restituie în folosință terenul în litigiu, intervenind pe deplin prescripția acestui drept.
Analizând sentința contestată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată:
Contestația în anulare conform art.317, 318 C.P.Civ. este acea cale de atac extraordinară care se exercită pentru motivele limitativ prevăzute în textele de lege enunțate mai sus împotriva hotărârilor irevocabile.
Motivele contestației în anulare sunt următoarele: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență; când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Din lecturarea motivelor formulate de contestator se poate observa că acestea se referă la netemeinicia deciziei pronunțate de instanța de recurs, neîncadrându-se în nici unul dintre motivele prevăzute mai sus.
Argumentele invocate pe calea contestației în anulare în susținerea nelegalității deciziei pronunțate în recurs, nu se referă la faptul că în calea de atac a recursului nu au fost analizate toate motivele de recurs invocate de recurentă, ci la faptul că nu au fost supuse analizei toate argumentele ce dovedesc netemeinicia hotărârii judecătorești a instanței de fond.
Omisiunea cercetării unuia dintre motivele de recurs presupune că acestea se încadrează în cazurile de recurs enumerate de art.304 codul de procedura civilă, neaplicându-se în situația în care instanța a omis să cerceteze un simplu argument, iar nu un motiv de casare și nici în cazul în care deși criticile aduse hotărârii au fost grupate, au fost examinate în totalitate.
În aceste condiții, contestația în anulare este inadmisibilă, urmând ca tribunalul să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul G. M., împotriva deciziei civile nr.876/04.10.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații A. S., A. I., G. M., toți cu domiciliul în ., județul Dâmbovița, S. N., cu domiciliul în orașul Găești, . A, ., .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.01.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
C. G. | I. M. | P. G. |
GREFIER
A. Ghiorghița
Red. CG/ tehnored CG.
2 ex / 30.01.2013
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 247/2013. Tribunalul... → |
|---|
