Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 311/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 311/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 2749/284/2012
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILA NR.311
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 decembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. M. G.
Judecător: S. D.
Grefier: S. S.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta pârâtă S. C. M. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocatură G. M. G. cu sediul în București, ., nr. 2,1 ALMO, ., Sector 2, împotriva sentinței civile nr. 441 din 25 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, intimat pârât fiind C. M. domiciliat în București, ., . sau cu domiciliul în ., ., județul G., dosarul având ca obiect apel exercitare autoritate părintească.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invederează instanței că cererea de repunere în termenul de declarare a apelului nu a fost timbrată.
In temeiul disp. art. 159 1 alin 4 Cod procedură civilă instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere că cererea de repunere în termenul de declarare a apelului nu a fost timbrată, apreciază cauza în stare de judecată și a rămas în deliberare, dat fiind și faptul că prin notele de ședință depuse la dosar prin fax de apelanta pârâtă prin apărător s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 441 din 25 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul C. M. împotriva pârâtei S. C. M., s-a admis cererea reconvențională și s-a dispus exercitarea autorității părintești față de minora C. A. N., în mod exclusiv de către reclamant a stabilit locuința fiicei părților la reclamant, și a dispus obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea fiicei sale în cuantum de 175 lei/lună începând cu 06.12.2012 și până când minora va împlini 18 ani. În temeiul art. 531 alin. 2 Cod Civil, pensia se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației, s-a stabilit următorul program de vizitare a minorei de către pârâtă: în prima săptămână din vacanța de iarnă a fiecărui an și prima și ultima săptămână din vacanța de vară.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1744/27.09.2010 pronunțată de către Judecătoria Răcari în dosarul nr._, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților (reclamantului C. M. și S. (fostă C.) C. M., minora C. A. N. fiind încredințată spre creștere și educare mamei sale, pârâtă în cauza de față.
În prezent, dat fiind că pârâta urmează să părăsească țara (așa cum rezultă din declarația notarială depusă la dosar), reclamantul solicită, iar pârâta a fost de acord ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către tatăl minorei, soluție la care și fiica părților a consimțit, potrivit celor arătate în cursul audierii din data de 14.01.2013.
Date fiind cele mai sus arătate, in temeiul art. 403 cod civil care permite modificarea drepturilor și obligațiilor părinților divorțați față de copiii lor minori și art. 398 Cod Civil ce reglementează exercitarea autorității părintești de către un singur părinte, instanța va admite acțiunea și va dispune exercitarea autorității părintești față de fiica minoră a părților, exclusiv de către reclamant.
Față de soluția dată primului capăt de cerere, in temeiul art. 400 Cod Civil, instanța va stabili locuința fiicei minore a părților la reclamant.
În temeiul art. 403 Cod Civil, art. 529 și urm. Cod Civil, Instanța va obliga pârâta la plata unei pensii de întreținere în favoarea fiicei sale, in cuantum de 175 lei/lună începând cu 06.12.2012 (data introducerii acțiunii) și până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani. În stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța s-a raportat la venitul lunar minim net pe economie la nivelul anului 2012, de 175 lei, dat fiind că nu s-a făcut dovada că pârâta ar avea venituri.
În temeiul art. 403 Cod Civil și art. 401 Cod Civil care reglementează dreptul părintelui separate de copil de a avea legături personale cu acesta, instanța va admite și cererea reconvențională, urmând a încuviința următorul program de vizitare a minorei de către pârâtă: în prima săptămână din vacanța de iarnă a fiecărui an și prima și ultima săptămână din vacanța de vară.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs, recalificat ulterior apel pârâta S. C. M., care a solicitat repunerea în termenul de recurs, întrucât fiind în Germania până în 19.08.2013 nu a luat cunoștință personal de hotărâre. Solicită astfel, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și menținerea dreptului mamei de încredințare a minorei spre creștere și educare, conform hotărârii de divorț, definitivă și irevocabilă, întrucât pârâtul a indus în eroare instanța de judecată, cu privire la domiciliu, locuința declarată în fapt pentru exercitarea autorității părintești, și locuința minorei, acesta nelocuind în acest domiciliu, stabilit de instanță prin hotărâre, plecând în străinătate și lăsând copilul la alt domiciliu nelegal iar acesta, pârâtul a părăsit minorul lăsându-l altei persoane fără autorizare.
Instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, cu eroare privitor la posibilitatea de legătură firească a mamei cu minora, „ ne consemnându-se perioada: ora, și zilele totale de preluare în vacanță, trecându-se greșit doar vizitare”.
In drept cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 483, 485, 488 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant C. M. deși a fost legal citat nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2013 instanța a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată, precum și dispozițiile art. 282 Cod procedură, civilă.
Totodată a dispus ca apelanta pârâtă să timbreze cererea de repunere în termenul de declarare a apelului cu suma de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei sub sancțiunea anulării acestei cereri.
Astfel la termenul de judecată din 10 decembrie 2013 apelanta nu s-a mai prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar în original dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă acestei cereri, astfel că instanța a pus în discuție din oficiu excepția netimbrării cererii.
Examinând actele și lucrările dosarului,prin prisma excepției invocate, tribunalul reține că cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac nu a fost legal timbrată.
Potrivit art.20 alin.1 și 2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Având în vedere că apelanta, deși i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere în termen pentru exercitarea căii de atac, nu a achitat taxa judiciară de timbru, refuzând să îndeplinească această obligație deși a fost înștiințată, în temeiul art.20 (3) din Legea nr.146/1997 și art.35 (3) și (5) din Ordinul nr.760/C/22 aprilie 1999, care prevăd sancționarea cu anularea cererii a neîndeplinirii obligației de plată a taxei până la termenul stabilit, tribunalul urmează să admită excepția invocată din oficiu și să anuleze cererea de repunere în termenul de apel.
Urmare a anulării cererii de repunere în termenul de apel, examinând sentința apelată, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente, tribunalul reține că apelul este tardiv.
Din dovada de primire și procesul verbal de predare a hotărârii judecătorești nr.441/25.03.2013, rezultă că hotărârea instanței de fond a fost comunicată apelantei la data de 26.06.2012
Conform art.284 Cod procedură civilă de la 1865, termenul de apel este de 15 zile,și curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speța dedusă judecății, se poate observa că pentru apelantă comunicarea hotărârii se consideră efectuată la data de 26.06.2012, dată menționată pe dovada întocmită de agentul procedural în timp ce plicul cu care a fost expediata cererea de recurs are aplicată ștampila cu data de 25.10.2013.
Prin urmare, raportând termenul de recurs prevăzut de lege la cauza de față, se constată că la data expedierii cererii de recurs, recalificat în apel, termenul era împlinit, ultima zi pentru depunerea în termen fiind depășită.
Pentru aceste motive, având în vedere că termenul de apel este un termen imperativ, iar nerespectarea acestuia atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, tribunalul urmează ca, aplicând și dispozițiile art. 296 C.pr.civ., să respingă apelul, ca tardiv formulat.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrată cererea apelantei pârâte S. C. M. de repunere în termenul de declarare a apelului.
Respinge apelul ca tardiv formulat, cerere de apel formulată de apelanta pârâtă S. C. M. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocatură G. M. G. cu sediul în București, ., nr. 2,1 ALMO, ., Sector 2, împotriva sentinței civile nr. 441 din 25 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, intimat pârât fiind C. M. domiciliat în București, ., . sau cu domiciliul în ., ., județul G.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2013.
Președinte Judecător
C. M. G. S. D.
Grefier
S. S.
Judecător fond E. F.
Judecătoria Răcari
Redactat G. C
Tehnored. S. S
4 ex 18.12.2013
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 263/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 107/2013.... → |
|---|
