Stabilire program vizitare minor. Încheierea nr. 31/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 31/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 3332/284/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința din publică din data de 31 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: M. M.
Judecător: B. Brânzică
Judecător: L. B.
Grefier: A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil promovat de recurenta-pârâtă P. (N.) C.-C., cu domiciliu în Răcari, ..76, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr.618 din 21.05.2012 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. C., cu domiciliul ales la Cabinet avocatură C. M., din București, ., ., ., având ca obiect „ modificare program vizită minor și modificare pensie de întreținere”.
Recursul timbrat cu suma de 10 lei conform chitanței . nr._/19.12.2012 și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă P. C.-C., intimatul-reclamant D. C. asistat de avocat C. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul pricinii, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca este legal îndeplinită, cu precizarea că prin serviciul registratură s-a depus de către recurentă un set de înscrisuri în 2 exemplare, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Tribunalul înmânează un exemplar de pe înscrisurile depuse la dosar de către recurenta-pârâtă.
Avocat C. M. pentru intimatul-reclamant D. C. solicită admiterea probei cu înscrisuri și depune la dosar un set de înscrisuri, înmânează un exemplar recurentei-pârâte.
Tribunalul admite proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Recurenta-pârâtă precizează că nu solicită termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor.
Avocat C. M. pentru intimatul-reclamant D. C. precizează că nu solicită termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor.
Tribunalul pune în discuție recalificarea căii de atac, având în vedere că obiectul cauzei este modificarea program vizită minor, neevaluabil în bani.
Recurenta având cuvântul precizează că recursul este calea de atac.
Avocat C. M. având cuvântul pentru intimat precizează că lasă la aprecierea instanței calea de atac.
TRIBUNALUL
Având în vedere obiectul acțiunii și dispozițiile art. 282 coroborat cu art. 2821 Cod procedură civilă, apreciază că apelul este calea de atac declarată și nu recursul iar potrivit dispozițiilor art. 99 (3) din Hotărârea nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, modificată și completată prin Hotărârea nr. 614/2008 a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 563/25.07.2008, cauza va fi soluționată de primii doi judecători ai completului de recurs, respectiv magistrații M. M. și Brânzică B., astfel încât,
DISPUNE:
Califică calea de atac ca fiind apelul.
Pronunțată în ședința publică din data de 31.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
M. M. B. Brânzică L. B.
GREFIER,
A. P.
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă nr. 17
Ședința din publică din data de 31 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: M. M.
Judecător: B. Brânzică
Grefier: A. P.
Pe rol fiind apelul civil promovat de recurenta-pârâtă P. (N.) C.-C., cu domiciliu în Răcari, ..76, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr.618 din 21.05.2012 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. C., cu domiciliul ales la Cabinet avocatură C. M., din București, ., ., având ca obiect „ modificare program vizită minor și modificare pensie de întreținere”.
Recursul timbrat cu suma de 10 lei conform chitanței . nr._/19.12.2012 și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-pârâtă P. C.-C., intimatul-reclamant D. C. asistat de avocat C. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul pricinii, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca este legal îndeplinită, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Apelanta-pârâtă solicită să se emită o adresă către locul de muncă al intimatului-reclamant pentru a fi comunicate veniturile actuale ale acestuia.
Tribunalul respingerea cererea formulată, deoarece emiterea unei adrese pentru comunicarea veniturilor actuale al intimatului nu este utilă, concludentă și pertinentă soluționării prezentului apel.
Părțile având pe rând cuvântul precizează că nu mai au cereri de formulat și nici probe de administrat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat și nici excepții de invocat, lămuriri de dat sau probe de administrat, tribunalul în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta-pârâtă P. C.-C. având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate privind program vizită minor și modificare pensie de întreținere.
Avocat C. M. pentru intimatul-reclamant D. C. solicită respingerea apelului ca neîntemeiat pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată în prezenta cauză, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr. 3332/ 284/ 2011 din data de 21.10.2011, reclamantul D. C., în contradictoriu cu pârâta N. C. solicită instanței diminuarea cuantumului pensiei de întreținere stabilită prin Decizia civilă nr. 1065A/ 14.10.2010 pronunțată de Tribunalul București în dosarul_/ 303/ 2009, exercitarea în comun a autorității părintești în privința minorei D. G. și modificarea programului de vizită a minorei.
În fapt, reclamantul arată că prin Decizia civilă nr. 1065A/ 14.10.2010 pronunțată de Tribunalul București în dosarul_/ 303/ 2009, fiica părților a fost încredințată spre creștere și educare, pârâtei, s-a stabilit în sarcina acestuia o pensie de întreținere de 440 lei/ lună în favoarea copilului și un program de vizitare a minorei la domiciliul reclamantului din comuna Uliești, ., județ Dâmbovița (în prima și în cea de a treia săptămână a fiecărei luni de sâmbătă ora 10.00 până duminică ora 16.00 și primele două săptămâni ale lunii august, în vacanța de vară).
Cu privire la capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești în comun de către părți, reclamantul a invocat art. 397 și art. 403 Cod Civil.
A arătat că această soluție este în beneficiul copilului, care este legat afectiv de reclamant.
Cu privire la capătul de cerere privind modificarea cuantumului pensiei de întreținere, reclamantul a subliniat caracterul variabil al obligației de întreținere, existența, cuantumul și modalitățile concrete de executare variind de la caz la caz, fiind determinate de starea concretă de fapt în care se găsesc părțile.
A indicat reclamantul că la calcularea pensiei de întreținere nu ar trebui luate în calcul veniturile care nu au caracter permanent cum ar fi indemnizația de deplasare sau transfer, alocațiile de stat, ajutorul pentru îngrijirea copilului bolnav, etc.
De asemenea, trebuie să se țină seama și de posibilitățile materiale ale debitorului, de sarcinile cărora trebuie să le facă față.
În cazul reclamantului, instanța a calculat pensia de întreținere raportându-se la un venit mediu net lunar de 1.773 lei.
Reclamantul precizat că în realitate venitul net lunar este de 966 lei, conform adeverinței nr. 252 din 08.09.2011 emisă de UM_ București, solicitând instanței a exclude din categoria veniturilor permanente contravaloarea financiară a normei de hrană, sumă cu destinație specială conform OG 26/ 1994.
Această sumă are o afectație specială fiind destinată a completa necesarul caloric zilnic al celor ce își desfășoară activitatea în anumite condiții de muncă. Este destinată exclusiv desfășurării activității și pregătirii în timp de pace a personalului din sectorul apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
A mai aratat reclamantul că norma de hrană nu este un drept salarial, nefiind impozabil și că reprezintă o măsură de protecție a proprie a militarului pe timp de pace, potrivit art. 16 din legea 90/ 1996 privind protecția muncii.
A solicitat a se avea în vedere și suma de plată cu titlu de rată (în cuantum de 810 lei/ lună) la BRD GSG, reprezentând un credit comun contractat în timpul căsătoriei cu mama minorei, credit pe care îl susține personal și a solicitat diminuarea pensiei de întreținere de la 440 lei/ lună la 241,5 lei/ lună.
Cu privire la modificarea programului de vizită a minorei, reclamantul a aratat că fosta soție nu îi permite a avea legături personale cu copilul, situație de durează de aproximativ 4 luni.
Concret, reclamantul precizează că aceasta i-a permis de puține ori reclamantului să ia legătura telefonic cu fiica sa și că nici programul de vizitare nu a fost respectat, fosta soție motivând că fiica sa nu dorește acest lucru și nu o poate convinge să se vadă cu reclamantul.
Reclamantul consideră, față de vârsta copilului – de 9 ani – că acesta este influențat de pârâtă.
Menționează că pârâta nu l-a informat despre faptul că în prezent aceasta și copilul locuiesc cu concubinul pârâtei, că pârâta nu are posibilități materiale pentru a o îngriji pe fiica sa, că între reclamant și copil există legături afective strânse, care justifică modificarea programului de vizită așa cum a fost stabilit inițial.
În drept: Codul Civil
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare la data de 02.11.2011 (f. 16 -17) solicitând respingerea cererii aprecid că nu se impune modificarea programului de vizită atâta vreme cât reclamantul nu a atacat decizia Tribunalului București, că modificările solicitate de reclamant presupun a fiica părților să își petreacă toate sărbătorile cu reclamantul, că acesta nu ia în considerare opinia copilului și că reclamantul nu a achitat pensia de întreținere, pârâta inițiind executarea silită prin poprire a sumelor datorate.
La întâmpinare au fost atașate înscrisuri ce se regăsesc la dosar la filele f. 17 – 22.
În cauză s-au administrat pentru reclamant probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și testimonială, iar pentru pârâtă – probele cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului.
La termenul din 31.01.2012 a fost administrat interogatoriul pârâtei (f. 146 – 148) și al reclamantului (f. 149 - 150).
La același termen s-au audiat martorii propuși de reclamant, M. D. (f. 151) și V. M. (f. 152), iar reclamantul a solicitat audierea copilului la Camera de Consiliu precum și o expertiză psihologică a acestuia pentru a se stabili modul în care minora interacționează cu părinții, dacă este influențată de mediul în care trăiește.
La data de 06.03.2012 a fost audiată minora în camera de consiliu, întocmindu-se referat (f. 160).
La data de 14.03.2012 reclamantul depune la dosar obiectivele expertizei (f. 162), pârâta depunând obiecțiuni pe aceste obiective la 15.03.2012 (f. 165)
La 16.05.2012 este depus la dosar un raport de evaluare psihologică întocmit de psiholog clinician M. P. din cadrul spitalului de Urgență Târgoviște – Cabinet de asistență psiho – socială.
În cadrul probei cu înscrsiuri,reclamantul a depus la dosar înscrisuri ce se regăsesc la filele 84 -93, printre care adeverința de venit din data de 08.09.2011 (f. 84), f. 99 – 145, iar pârâta a depus la dosar înscrisuri ce se regăsesc la filele 33 – 83, f. 94.
S-au depus referatele anchetelor sociale efectuate la domiciliile părților (f. 97 - 98).
Prin sentința civilă nr. 618/21.05.2012 s-a admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D. C. împotriva pârâtei N. C. – C., s-a stabilit exercitarea autorității părintești în privința minorei D. G., în comun, de către ambii părinți.
S-a stabilit domiciliul minorei la pârâtă.
S-a redus cuantumul pensiei de întreținere stabilită în sarcina reclamantului și în favoarea fiicei sale minore de la 440 lei/ lună așa cum a fost stabilit prin decizia civilă nr. 1065 A/ 14.10.2010 pronunțată de Tribunalul București – secția a III a civilă în dosarul nr._/303/2009 la 300 lei/ lună, pensie ce urmează a fi plătită începând cu data introducerii acțiunii (21.10.2011) și până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani.
A încuviințat următorul program de legături personale între reclamant și fiica sa minoră:
Pentru perioada iunie – decembrie 2012:
- în fiecare al treilea weekend din lună, de sâmbătă – ora 10.00, până duminică, ora 16.00 la domiciliul reclamantului
- primele două săptămâni din luna iulie
- sărbătoarea de C. precedată de o zi și urmată de alte două zile, în total 4 zile.
Începând cu ianuarie 2013:
- în prima și cea de-a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă – ora 10.00, până duminică, ora 16.00 la domiciliul reclamantului
- primele două săptămâni din luna iulie
- primele două săptămâni din luna august
- alternativ, anual – sărbătoarea de P. sau cea de C., precedate de o zi și urmată de alte două zile, în total 4 zile, cu mențiunea că în anul 2013 minora va petrece sărbătoarea de P. cu tatăl său.
- alternativ, sărbătoarea de Anul Nou, precedată de o zi și urmată de alte două zile, în total 4 zile, cu mențiunea că în anul 2013 minora va petrece sărbătoarea de Anul Nou cu tatăl său.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr. 1065 A/ 14.10.2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IIIa Civilă în dosar nr._/303/2009 (f. 20 și urm.), definitivă și irevocabilă, s-a desfăcut căsătoria părților, s-a încredințat minora D. G., născută la data de 03.10.2002 spre creștere și educare, pârâtei și s-a stabilit în sarcina reclamantului o pensie de întreținere de 440 lei/ lună până la majoratul copilului.
Prin sentința civilă nr. 645/ 26.04.2011 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă (f. 18 și urm.), pârâta a fost obligată să permită reclamantului să aibă legături personale cu fiica sa, stabilindu-se un program de vizitare.
În prezent fiica părților locuiește cu mama sa, pârâta din cauza de față și concubinul acesteia, pârâta afirmând că relația cu acesta este una stabilă.
În soluționarea cauzei de față instanța de fond a avut în vedere interesul superior al copilului, acela de a avea legături de calitate, autentice și stabile cu părintele cu care nu locuiește în mod constant și de a beneficia de sprijin material pentru o dezvoltare armonioasă.
În temeiul art. 397 Cod Civil, instanța de fond a apreciat capătul de cerere privind exercitarea în comun de către ambele părți a autorității părintești asupra fiicei lor, minora D. G., cu motivarea că prin probele administrate nu s-a dovedit vreun motiv pentru care reclamantul să nu aibă acest drept.
S-a avut în vedere că potrivit art. 483 alin. 2 Cod Civil, părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoane acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
Instanța de fond a considerat întemeiatîn parte capătul de cerere privind modificarea programului de legături personale cu minora, întrucât din probele administrate rezultă că în relația mamă – copil – tată este disfuncțională, responsabilitatea pentru a o transforma într-o relație funcțională, benefică pentru fiica părților, revenind exclusiv acestora.
S-au avut în vedere de prima instanță dispozițiile art. 401 cod civil și depozițiile martorilor audiați la propunerea reclamantului (M. D. și V. M. – f. 151, 152) care au observat și ei, în situații individuale, refuzul copilului de a-și însoți tatăl.
Așadar, atitudinea refractară a fiicei părților față de programul de vizită stabilit de instanță este reală, confirmată chiar de aceasta în cursul audierii în camera de consiliu, la data de 06.03.2012 (f. 160).
Refuzul copilului de a respecta programul stabilit nu poate constitui în sine un motiv de modificare substanțială a acestui program.
În cauză nu s-a dovedit că această reacție este urmarea comportamentului reclamantului, a percepției acestuia cu privire la importanța pe care tatăl său i-o acordă în comparație cu cea acordată altor persoane și în particular, soției acestuia.
Audiată fiind în camera de consiliu, fiica părților relatează că nu se înțelege bine cu tatăl său și relatează un episod izolat în care a fost admonestată sau amenințată de acesta (numind-o copil nemernic, spunându-i că o va costa refuzul de a merge la el).
Majoritatea relatărilor copilului sunt însă despre lipsa de atenție pe care i-o acordă tatăl, atunci când petrec timp împreună, dar și în afara acestui program.
Fiica părților relatează că tatăl nu se joacă cu ea, deși ar fi vrut acest lucru, ar fi vrut să stea împreună la televizor, nu i-a cumpărat „un dulce de zece mii” spunând că nu are bani, deși pe de altă parte, insista să-i cumpere soției sale un tricou pe care aceasta părea că nu-l dorește, a luat calculatorul de la bunici deși îi plăcea să se joace pe calculator atunci când mergea acolo și consideră că tatăl nu o iubește întrucât nu i-a adus mărțișor de 1 Martie.
Evident, aceste relatări trebuie interpretate prin prisma vârstei copilului (la acea dată aproximativ 9 ani și jumătate), însă dovedesc că în percepția fiicei părților tatăl nu îi oferă suficientă atenție și afecțiune.
D. fiind acest fapt, instanța de fond a apreciat că se impune modificarea programului de legături personale cu minora astfel încât să faciliteze reconstruirea treptată a relației tată – fiică
Instanța de fond a atras atenția părților că pentru dezvoltarea armonioasă a copilului în viitor este important ca acesta să se simtă iubit de ambii părinți, să păstreze legătura cu și să se simtă sprijinit de aceștia. Pentru a realiza acest deziderat, părinții trebuie să coopereze, să respecte ei mai întâi programul stabilit și să țină cont și de opiniile fiicei lor.
Instanța de fond a a admis în parte capătul de cerere privind reducerea cuantumului pensiei de întreținere, stabilind un cuantum redus de la 440 lei/ lună la 300 lei/ lună, reținând că veniturile lunare ale reclamantului se compun din veniturile salariale la care se adaugă contravaloarea normei de hrană.
Întrucât norma de hrană are caracter stabil, prima instanță a inclus-o în veniturile nete lunare ale reclamantului. De altfel, în acest mod au fost calculate veniturile reclamantului și în cadrul acțiunii de divorț care a făcut obiectul dosarului nr._/303/2009 soluționat irevocabil de Tribunalul București prin decizia civilă nr. 1065 A/ 14.10.2010.
Potrivit adeverinței nr. 252/ 08.09.2011 emisă de UM_ București, în perioada februarie 2011 – iulie 2011, reclamantul a obținut un venit mediu net lunar de 966 lei la care s-a adăugat norma de hrană, cuantum mediu de 650 lei/ lună. (f. 100)
Potrivit adeverinței de venit cu nr. A 1766/ 12.04.2012 emisă de UM_ București, reclamantul a obținut în perioada februarie – martie 2012 un venit lunar net de 974 lei/ lună, la care s-a adăugat norma de hrană, cuantum mediu de 657 lei/ lună. (f. 167)
Venitul mediu lunar net al reclamantului în perioada februarie 2011 – iulie 2011 a fost de 1616 lei, iar în perioada februarie martie 2012 a fost așadar de 1.614 lei, în această sumă fiind inclusă și norma de hrană.
A mai reținut instanța că în prezent reclamantul plătește o rată de 803 lei la BRD –SGS, rată aferentă unui împrumut făcut pentru refinanțarea unui credit contractat anterior desfacerii căsătoriei (RF_ – f. 126, f. 127).
Din adeverința nr. 354/ 25.11.2011 emisă de UM_ București, rezultă că lunar, reclamantului îi sunt reținute din salariu sumele de 400 lei – pensie de întreținere și 200 lei – diferențe obligații întreținere (f. 101).
A apreciat prima instanță că nu este în este interesul copilului pe termen lung ca tatăl să fie excesiv de împovărat motiv pentru care a redus cuantumul pensiei de întreținere de la 440 lei/ lună la 300 lei/ lună, cuantumul redus urmând a fi plătit începând cu data introducerii acțiunii, 21.10.2011 și până la majoratul fiicei părților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta P. C. C. solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul de a se schimba programul de vizită minor și cuantumul pensiei de întreținere.
În motivare s-a arătat că prima instanță a modificat programul de vizită a minorei fără să țină cont de ce își dorea copilul și cu toate că minora, audiată în camera de consiliu, a precizat că se înțelege bine cu tatăl său dar a relatat și unele episoade izolate în care a fost amenințată de reclamant.
S-a mai susținut în motivare că prima instanță nu a avut în vedere la stabilirea programului de vizită a minorei că aceasta are sâmbăta concursuri naționale în educație la română și matematică .
Sentința primei instanțe a fost criticată și sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere arătându-se că venitul reclamantului în perioada februarie martie 2012 a fost de 1614 lei, astfel că trebuia stabilită o pensie de întreținere în cuantum de ¼ din această sumă, respectiv 403,50 lei .
S-a mai susținut prin calea de atac că reclamantul intimat are rată de refinanțare începând cu anul 2010 când era despărțită de pârâtă de cel puțin un an, că reclamantul și-a achiziționat o mașină de care nu beneficiază minora astfel că pensia de întreținere stabilită pentru copil nu poate fi afectată de aspectul relatat.
Se solicită proba cu înscrisuri.
Intimatul D. C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului sub aspectul nemotivării .
În situația în care se trece peste excepție intimatul a solicitat respingerea recursului ca neântemeiat.
Referitor la motivele de recurs privind modificarea programului de vizită, intimatul a apreciat că aspectele invocate sunt simple exprimări ale nemulțumirilor față de soluția pronunțată, neexprimându-se critici legale cu privire la modul în care prima instanță a stabilit situația de fapt în funcție de probele administrate.
Susține intimatul că pârâta recurentă cu rea voință nu-l sprijină să aibă relații firești cu fiica sa, având în vedere că este tatăl minorei căreia i se interzice practic orice acces la familia paternă. Se mai precizează că interesul superior al copilului trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copilul .
În ce privește criticile referitoare la diminuarea cuantumului pensiei de întreținere, intimatul apreciază că în mod corect prima instanță a stabilit cuantumul pensiei în raport de veniturile și obligațiile pe care le are . Intimatul susține și că toate cheltuielile de întreținere, creditul bancar în derulare sunt obligații care îl împovărează peste măsură și care îi periclitează dreptul de a-și asigura mijloace rezonabile pentru un trai decent.
Intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea în tot a sentinței primei instanțe și a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
În drept s-au invocat dispozițiile art 115 C pr civilă, art. 304, 305, 306 și următoarele C pr civilă, art 262, 263 și urm., 397, art 529, art 531 Noul Cod civil, Convenția O. cu privire la drepturile copilului, Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului .
La termenul de judecată din 31.01.2013 instanța a calificat apel calea de atac declarată de pârâtă împotriva sentinței primei instanțe .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază apelul ca fondat,însa in limitele si pentru considerentele ce vor fi în continuare:
Referitor la exceptia nulitații recursului, invocată de intimat prin întampinare, tribunlul nu o va mai examina ,avand in vedere ca aceasta devine fără obiect prin calificarea caii de atac exercitate împotriva sentintei instantei de fond ca fiind apelul ci nu recursul. În materia apelului ,nu exista sanctiunea anulării acestuia pentru nemotivare, dispozitiile art.292 alin.2 C.proc.civ., permitand instantei de control, in cazul in care apelul nu cuptrinde critici determinate, sa examineze cauza pe baza motivelor si dovezilor invocate la prima instanța.
Motivul de apel referitor la programul de vizitare stabilit de instanta de fond este neintemeiat.
Reține tribunalul ca potrivit art.401 C.civ, părintele căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, cât și pe acela de a veghea la creșterea, educarea învățătura și pregătirea profesională. Articolul 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului consacră drepturile copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament. Potrivit acelorași dispoziții legale, copilul are dreptul să-și cunoască rudele și să întrețină relații personale cu ele, iar aceste relații nu pot fi împiedicate decât în cazurile în care există motive temeinice de natură să primejduiască dezvoltarea sa fizică, psihică, intelectuală sau morală. Potrivit art. 15 din lege, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul său, găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părinte și altele. Acest drept este recunoscut, așadar, de lege atât părintelui, cât și copilului, pentru a da conținut vieții de familie, drept recunoscut de asemenea copilului prin art. 8 din Legea nr. 272/2004 și art 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar și pentru a da conținut dreptului de identitate a copilului.
Având în vedere aceste dispoziții legale, raportate la situația părților în cauză, tribunalul apreciază că programul de relații personale stabilit de instanța de fond corespunde interesului superior al copilului în cauză iar susținerile pârâtei apelante din apel nu sunt întemeiate.
Astfel, tribunalul apreciază că pârâta apelantă nu este îndreptățit să refuze relația dintre minor și reclamant și nici să încurajeze refuzul copilului de a păstra legături cu tatăl sa, întrucât asemenea legături sunt absolut firești și lipsa lor determină un dezechilibru emoțional al copilului. Ambii părinți trebuie să contribuie la formarea personalității copilului, iar divorțul părților nu trebuie să afecteze în nici un mod relația dintre minor și reclamantă . Prin divorț nu încetează calitatea de tată a reclamantului, care nu are numai obligația legală de a contribui la întreținerea minorului și dreptul și obligația de a veghea la creșterea copilului, fiind imperios necesar pentru dezvoltarea unei personalități echilibrate a minorului, cooperarea dintre părți pentru ca acesta să poată menține cu tatal său relații firești în modalitățile reglementate de lege.
Este adevărat că minora manifestă o reticență și chiar aversiune față de tatăl sa (astfel cum rezultă din declarațiile martorilor si din relătarile minorei cu ocazia audierii), însă este evident că această atitudine a copilului este urmarea absentei tatalui din activitatile sale zilnice ,dar și a prezentării acestuia într-o lumină nefavorabilă de către părintele căruia minora i-a fost încredințată.
Apreciază tribunalul că, în sprijinul bunei credințe și al înțelegerii, în interesul superior al copilului, în principal ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină, fiind excluse șicanele, de așa manieră încât copilul să se bucure de prezența, de afecțiunea, de grija și de creștere din partea ambilor părinți.
Din această perspectivă, tribunalul apreciază că este în interesul copilului în cauză, dar și al reclamantului de a avea o viață de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin modificarea programului stabilit prin s.civ. nr. 645/26.04.2011 ,astfel cum aceasta a fost dispusă de instanta de fond.
Un astfel de program ce cuprinde două weekendu-ri pe luna (de sambata ora 10 pana duminica ora 16), o luna in vacanta de vară si alternativ sarbătorile de Paste, C. si Anul Nou, nu este cu nimic exagerat față de vârsta minorei de 10 ani, numai prin respectarea acestuia dându-se posibilitatea reclamantului sa se apropie sufleteste de minoră si sa reînnoiască legatura de afectiune cu fiica sa, fără influențe din partea altor persoane.
Sustinerile apelantei în sensul ca nu s-a tinut seama de faptul ca minora merge sambata la concursuri si ca nu mai are timp sa isi faca temele nu pot fi primite ,avand in vedere pe de o parte ca aceste concursuri scolare nu se desfasoara in fiecare sambata, iar pe de alta parte ,reclamantul ,în calitate de părinte poate asigura participarea fiicei sale la competițiile respective, daca aceasta doreste. De asemenea temele si lecțiile pe care minora le are de pregatit în weekend pentru scoala pot fi facute o data la doua saptamâni si în prezenta tatalui, fiind greu de aceeptat ca tatal nu dorește ca fiica sa sa aiba rezultate bune la învatătura si sa se evidențieze la concursurile naționale.
Întemeiat este însa motivul de apel referitor la cuantumul pensiei de întreținere stabilit de instanta de fond.
Sub acest aspect, tribunalul retine ca din adeverinta înaintata de unitaea angajatoare –UM_ Bucuresti depusă la dosarul de fond rezulta ca în perioada octombrie 2011- martie 2012 ,reclamantul a obtinut venituri nete de cca 1614 lei lunar, împrejurare ce permite instanței să stabilească, conform art. 529 alin.2 C.civ., o pensie lunară de întreținere în favoarea minorei D. G. A., până la 1/4 din acest venit, respectiv până la suma de 400 lei lunar, tinând seama si de varsta acesteia si de nevoile de crestere si educare pe care le reclama aceasta varstă.
Tribunalul constată că din acest venit net al debitorului, astfel cum a fost mai sus arătat nu se poate duce cuantum ratei lunare (conform graficului aflat la fila 126) achitată de pârât întrucât creditul contractat este un credit pentru nevoi personale, contractat dupa data despartirii în fapt a partilor, iar posibilitatea legală a pârâtului de a angaja cheltuieli din veniturile realizate nu înlătura și în nici un caz nu poate afecta sau diminua obligația legală de întreținere pe care pârâtul o datorează copilului său. Dimpotrivă, obligația de întreținere trece înaintea satisfacerii și angajării oricăror alte cheltuieli ale debitorului din veniturile realizate. De asemenea nu se poate tine seama nici de retinerile din salariu, în cuanrtum de 660 lei lunar, mentionate in adeverinta aflata la fila 101 din dosarul de fond, intrucat aceastea vizeaza tocmai plata prin poprire a pensiei de intretinere catre minora, ce a fost stabilita prin decizia civilă nr. 1065 A din 14.10.2010 pronunțata de Tribunalul București .
Pentru considerentele mai sus expuse ,tribunalul ,constatand întemeiat motivul de apel referitor la pensia de întretinere, va admite apelul, va schimba in parte sentinta civila apelată ,in sensul ca va reduce pensia de intretinere de la suma de 440 lei lunar cat a fost stabilita prin decizia civila nr.1065 A/14.10.2010 la suma de 400 lei lunar. Va menține celelalte dispoziții ale sentintei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite apel civil promovat de recurenta-pârâtă P. (N.) C.-C., cu domiciliu în Răcari, ..76, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr.618 din 21.05.2012 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. C., cu domiciliul ales la Cabinet avocatură C. M., din București, ., ..A, ., Sector 2.
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că reduce cuantumul pensiei de întreținere la suma de 400 lei lunar .
Păstrează restul dispozițiilor sentinței.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 31.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
M. M. B. Brânzică
GREFIER,
A. P.
Red.BB/ tehnored A.Gh.
4 ex / 11.02.2013
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 107/2013.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 378/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
