Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1063/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1063/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 1966/315/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1063
Ședința publică din data de 28.11.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – I. S.
JUDECĂTORI – L. B.
M. M.
GREFIER - A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil promovat de recurenta-reclamantă S. R., domiciliată în ., ., județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 2909 din data de 20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți S. V., domiciliat în B., ., ., ., județul B., S. E., domiciliată în B., ., . și S. A., domiciliată în Sibiu, Cartier Turnișor, ..19, județul Sibiu, dosarul având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic”.
Recursul timbrat cu suma de 300 lei conform chitanței nr._/01.07.2013 și timbru judiciar de 1,50 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat D. G. pentru recurenta-reclamantă, lipsă fiind aceasta și intimații-pârâți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul pricinii, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Avocat D. G., având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, precizează că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat în cauză.
Tribunalul, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului de față.
Avocat D. G. având cuvântul pentru recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate deoarece este netemeinică și nelegală întrucât din probele administrate s-a făcut dovada că pârâții erau moștenitorii defunctului proprietar, că aceștia au refuzat să se prezinte la notar pentru a încheia actele în formă autentică; de asemenea învederează instanței că terenul în litigiu se află într-o zonă care nu a fost cooperativizată și că nu a făcut obiectul Legii 18/1991, motiv pentru care solicită modificarea în tot a sentinței pronunțate de către instanța de fond și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost precizată după efectuarea raportului de expertiză pronunțând o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra recursului civil de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ din data de 19.02.2013, reclamanta S. R., în contradictoriu cu pârâții S. V., S. E. și S. A., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 1235 mp teren intravilan, din care 232 mp curți construcții și 1003 mp teren fâneață, situată în satul Oncești, ., în pct. „Acasă”, cu vecini la N- C. E., la E – C. E., la V- I. V. și o casă în suprafață construită de 20 mp, edificată în anul 1940, situată în ., județ Dâmbovița, pe terenul de 232 mp curți construcții, bunuri vândute prin actul sub semnătură privată intitulat „ Convenție”, din data de 01.03.2009.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat că prin înscrisul menționat, a convenit cu pârâții, vânzarea-cumpărarea imobilelor descrise mai sus, precum și prețul vânzării, respectiv suma de 10.000 lei, a achitat suma de 7500 lei la data încheierii înscrisului și suma de 2500 lei la data de 23.04.2009.
A mai precizat reclamanta, că vânzătorii au calitatea de moștenitori ai defunctului S. V., cu ultimul domiciliu în B., decedat la 24.12.1990, proprietarul terenurilor și construcțiilor și, după încheierea convenției și achitarea prețului, a intrat în posesia bunurilor cumpărate, a achitat toate taxele și impozitele aferente, le-a solicitat pârâților să se prezinte la un birou notarial, în vederea perfectării în forma autentică a actului de vânzare-cumpărare, însă aceștia nu au dat curs solicitărilor, motivând că nu se vor prezenta întrucât au dificultăți materiale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1073-1077 Cod civil, art.5 alin. 2 din Titlul X Legea nr. 247/2005 și art. 111 Cod procedură civilă.
La cerere au fost anexate următoarele înscrisuri: chitanța_/29.05.2012, notă de timbraj, copie a înscrisului intitulat „Convenție” încheiat la data de 23.04.2009, copie carte de identitate reclamantă.
Legal citați în fața instanței de fond, pârâții nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță .
La termenul de judecată din data de 26.03.2013, instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art.167 Cod procedură civilă a încuviințat pentru reclamantă probele cu înscrisuri, doi martori și expertiză topografică, în vederea identificării și evaluării terenului în suprafață de 1235 mp.
La dosarul cauzei, reclamanta a depus, în copie: chitanțele de plată a impozitului nr._/20.01.2010,_/20.01.2010,_/07.01.2011,_/07.01.2011,_/07.01.2011,_/13.02.2012,_/21.03.2013,_/ 21.03.2013,_/13.02.2012, plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, copie „Înscris partaj voluntar” din 05.04, copie proces verbal nr. 3297/aprilie 1899.
Cu adresa 6054/15.05.2013, Primăria Voinești a comunicat copie după registrul agricol și certificat de atestare fiscală nr. 9143/15.05.2013. Cu adresa 4632/21.05.2012, OCPI Dâmbovița a înaintat certificatul_/21.05.2013. Au fost audiați martorii P. M. și O. E. M..Raportul de expertiză a fost întocmit de expert M. C..
La termenul de judecată din 20.06.2013, reclamanta a majorat câtimea obiectului cererii de chemare în judecată la suprafața totală de 1.547 m.p., cu 315 m.p. mai mult decât solicitase inițial. În temeiul dispozițiilor art. 132 Cod procedură civilă, instanța de fond a luat act de cererea de majorare a câtimii obiectului cererii de chemare în judecată, cu suprafața de 315 m.p.
Prin sentința civilă nr. 2909/20.06.2013 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S. R., în contradictoriu cu pârâții S. V., S. E. și S. A..
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut că la data de 23.04.2009, între reclamantă, în calitate de promitent cumpărător și pârâții S. E. și S. V., în calitate de promitenți vânzători, s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare prin care pârâții s-au obligat să vândă reclamantei suprafața de 1235 mp teren intravilan, din care 232 mp curți construcții și 1003 mp teren fâneață, teren situat în satul Oncești, ., în pct. „Acasă”, cu vecini la N- C. E., la E – C. E., la V- I. V. și o casă în suprafață construită de 20 mp, edificată în anul 1940, situată în ., județul Dâmbovița, pe terenul de 232 mp curți construcții, pentru prețul de 10.000 lei, ce a fost achitat integral.
A reținut instanța de fond că martorul P. M. a declarat că terenul în litigiu a aparținut unor bătrâni, aceștia au decedat și reclamanta a cumpărat, de la moștenitori, terenul de aproximativ 10 prăjini și o casă care s-a dărâmat, terenul a fost împrejmuit, s-a construit gard în 2008-2009 și reclamanta a stăpânit bunurile continuu. A mai arătat martorul că nu știe de unde aveau bătrânii terenul, reclamanta a achitat prețul și pârâții nu vor să se prezinte pentru încheierea actelor.
A mai reținut instanța de fond că martorul O. E. a declarat că, în urmă cu 4 ani, reclamanta a cumpărat un teren de o mie și ceva metri pătrați și o casă cu două camere, aproape prăbușită, nu știe de la cine a cumpărat, dar a plătit 10.000 lei, nu s-a putut încheia act notarial întrucât înțelegerea a avut loc într-o duminică, reclamanta a stăpânit terenul, însă pârâții nu vor să se prezinte la notar.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert M. C. a fost identificată suprafața de 1422 mp intravilan, din care 230 mp curți construcții și 1192 mp livadă, precum și suprafața de 125 mp teren intravilan fâneață, valoarea totală fiind de_,4 lei.
Din adresa 6054/15.05.2013 emisă de Primăria Voinești rezultă că defunctul S. V. figurează în evidențe cu o casă de locuit de 20 mp, suprafața de 200 mp curți construcții și suprafața de 800 mp teren livadă intravilan. Potrivit certificatului_/15.05.2013, emis de OCPI Dâmbovița, pentru imobil nu s-a deschis carte funciară.
Instanța de fond a reținut că în conformitate cu art. 1073 și 1077 cod civil, dacă promitentul vânzător nu-și respectă obligația, beneficiarul cumpărător, dacă bunul se mai găsește în patrimoniul vânzătorului și nu există alte impedimente legale, poate cere instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, în lumina principiului executării în natură a obligației și reparării în natură a pagubelor.
Conform art. 5 alin 2 din Titlul X al Legii 247/2005, în situația în care, după încheierea unui antecontract cu privire la teren, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile, poate sesiza instanța competentă în vederea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract .
Prin urmare, un antecontract prin care părțile intenționează transmiterea unui drept real de proprietate cu privire la un imobil, naște în sarcina lor o obligație de a face, constând în încheierea în viitor a contractului în formă autentică, obligație susceptibilă de executare silită prin pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de schimb.
Această posibilitate întemeiată pe dispozițiile art.1073-1077 Cod civil, vizează suplinirea consimțământului părților la încheierea actului în formă autentică și presupune prin ipoteză un antecontract valabil încheiat în care clauzele contractuale au fost respectate.
De asemenea, a reținut instanța de fond, potrivit art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și potrivit art.970 Cod civil, ele trebuie executate cu bună-credință și obligă la toate urmările pe care echitatea, obiceiul sau legea le dă obligației după natura sa.
O cerință esențială ce se desprinde din interpretarea regulilor generale în materia vânzării-cumpărării este ca promitentul vânzător să fie proprietarul lucrului pe care s-a obligat să-l vândă.
A apreciat prima instanță că reclamanta nu a dovedit că imobilele ce au făcut obiectul antecontractului anterior menționat sunt proprietatea pârâților, nu a făcut nici măcar dovada că pârâții sunt moștenitorii defunctului S. V., din înscrisurile aflate la filele 70-72 nu rezultă că pârâții sunt proprietari ai bunurilor imobile, terenul are o suprafață mai mare decât cea menționată în convenție și în evidențele Primăriei Voinești și, doar în cazul refuzului de îndeplinire exactă a obligației și în lipsa altor impedimente legale, instanța poate suplini consimțământul promitentului vânzător.
În raport de cele expuse, constatând că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al pârâților asupra imobilelor, instanța a respins cererea așa cum a fost precizată, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. R. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta a precizat că prima instanță nu a analizat și interpretat corect probele din dosar care dovedesc că pârâții nu se prezintă la notar pentru încheierea actelor în formă autentică, dar că nu au contestat nici calitatea lor de pârâți nici aceea de moștenitori ai lui S. V..
A susținut recurenta că lucrează terenul în litigiu, l-a înscris la APIA și dorește să-l intabuleze în cartea funciară .
A motivat recurenta că în mod greșit s-a reținut faptul că nu s-ar fi dovedit calitatea de moștenitori a pârâților deoarece a fost depus la dosar certificatul de deces al defunctului iar pârâții nu au contestat calitatea lor de moștenitori ai decedatului.
Referitor la motivarea primei instanțe că nu s-ar fi făcut dovada că defunctul era proprietar, recurenta susține că a depus la dosar actele de proprietate ale defunctului, iar Primăria Voinești confirmă că terenul se află în registrul agricol al defunctului vânzător, până la momentul preluării de către recurenta reclamantă.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că prin sentința civilă nr. 2909/20.06.2013 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S. R., în contradictoriu cu pârâții S. V., S. E. și S. A.. Principalul motiv al respingerii cererii reclamantei recurente a fost acela că nu s-a făcut dovada calității pârâților de moștenitori ai defunctului S. V. dar nici dovada că defunctul a fost proprietarul bunurilor ce fac obiectul promisiunii de vânzare cumpărare.
Cu privire la situația de fapt tribunalul reține că a fost corect stabilită de instanța de fond. Astfel, la data de 23.04.2009, între reclamanta recurentă, în calitate de promitent cumpărător și pârâții S. E. și S. V., în calitate de promitenți vânzători, s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare prin care pârâții s-au obligat să vândă reclamantei suprafața de 1235 mp teren intravilan, din care 232 mp curți construcții și 1003 mp teren fâneață, teren situat în satul Oncești, ., în pct. „Acasă”, cu vecini la N- C. E., la E – C. E., la V- I. V. și o casă în suprafață construită de 20 mp, edificată în anul 1940, situată în ., județul Dâmbovița, pe terenul de 232 mp curți construcții, pentru prețul de 10.000 lei, ce a fost achitat integral.
Din analiza probelor administrate rezultă că recurenta reclamantă a intrat în posesia imobilelor, a demolat construcția veche de 20 m.p., a împrejmuit cu garduri terenul și a plătit anual impozitele datorate.
În calea de atac a recursului recurenta a depus înscrisuri din care rezultă calitatea pârâților de moștenitori ai defunctului S. V.. Intimatul S. V. a înaintat către Cabinetul de Avocatură D. G. înscrisuri din care rezultă refuzul de a se deplasa împreună cu ceilalți doi moștenitori în vederea încheierii actului în formă autentică la notarul public.
Apreciază tribunalul că, prin înscrisurile depuse în recurs, înscrisuri ce se coroborează cu cele depuse la instanța de fond și le completează, recurenta a făcut dovada condițiilor obligatorii necesare pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
În mod corect instanța de fond a apreciat că, față de data încheierii antecontractului, sunt aplicabile dispozițiile art. art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 deoarece potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
În conformitate cu dispozițiile Codului civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar are dreptul la dezdăunări, iar în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (2) din titlul X din Legea nr. 247 / 2005, dacă după încheierea unui antecontract cu privire la un teren, cu sau fără construcții, una din părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Pe fondul cauzei deduse judecății tribunalul constată că reclamanta a făcut dovada că autorul pârâților a fost proprietarul terenului înstrăinat, a făcut dovada antecontractului precum și dovada că a intrat în stăpânirea terenului cumpărat în baza antecontractului de vânzare cumpărare. Vânzătorii nu și-au îndeplinit obligația legală de a se prezenta la notarul public în vederea încheierii actului în forma autentică, situație confirmată și prin înscrisurile depuse în calea de atac a recursului, refuzul fiind clar și neechivoc exprimat.
Pentru a reține că S. V. a fost proprietarul terenului înstrăinat de moștenitori tribunalul constată că din dovezile de rol agricol rezultă că defunctul a figurat cu terenul și construcția în evidențele Primăriei Voinești, județul Dâmbovița încă din anul 1940 până la data decesului, situație de natură a crea prezumția că acesta era proprietar. Această dovadă unită cu depozițiile de martori și cu împrejurarea că zona Voinești face parte dintre cele care nu au fost cooperativizate în perioada comunistă și cu certificatul de atestare fiscală emis de Primăria Voinești duc la concluzia că s-a făcut dovada proprietății asupra terenului. În plus, din înscrisul autentificat de grefa Tribunalului Dâmbovița din 30 aprilie 1899 rezultă că suprafața de 5 prăjini teren intravilan a fost cumpărată de I. S. S. de la S. I. B., terenul fiind învecinat cu drumul comunal și fiind situat în satul Oncești (filele 70 -72 dosar fond). Acest act confirmă susținerile pârâtului S. V. cum că terenul în litigiu este unul aflat în proprietatea familiei sale de peste 100 de ani.
Pe cale de consecință, pentru aceste motive și prin raportare la dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a admite recursul și a modifica în tot sentința recurată în sensul admiterii cererii reclamantei astfel cum a fost precizată și a constata valabilitatea vânzării cumpărării suprafeței totale de 1547 mp teren intravilan situat în comuna Voinești, ., din care 230 mp curți construcții, 1192 m.p. teren livadă învecinat cu N- C. E. și I. V., E – C. E., S - drumul comunal, V- drumul comunal și I. V. și 125 m.p. teren intravilan fâneață învecinat cu: N. canal, E-O. I., S- O. I. și A. V. și V- A. V. (conform raportului de expertiză M. C.), înstrăinarea având loc prin chitanța sub semnătură privată din data de 01.03.2009, vânzători fiind pârâții intimați și cumpărător reclamanta recurentă, prețul vânzării fiind de 10.000 lei, achitat integral la data întocmirii chitanței, prezenta decizie urmând a ține loc de act autentic de înstrăinare.
Tribunalul urmează a dispune din oficiu comunicarea deciziei la O.C.P.I. Dâmbovița și la organele administrativ fiscale corespunzătoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurenta-reclamantă S. R., domiciliată în ., ., județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 2909 din data de 20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți S. V., domiciliat în B., ., ., ., județul B., S. E., domiciliată în B., ., . și S. A., domiciliată în Sibiu, Cartier Turnișor, ..19, județul Sibiu.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea astfel cum a fost precizată și constată valabilitatea vânzării cumpărării suprafeței totale de 1547 mp teren intravilan situat în comuna Voinești, ., din care 230 mp curți construcții, 1192 m.p. teren livadă învecinat cu N- C. E. și I. V., E – C. E., S - drumul comunal, V- drumul comunal și I. V. și 125 m.p. teren intravilan fâneață învecinat cu: N. canal, E-O. I., S- O. I. și A. V. și V- A. V. (conform raportului de expertiză M. C.), înstrăinarea având loc prin chitanța sub semnătură privată din data de 01.03.2009, vânzători fiind pârâții intimați și cumpărător reclamanta recurentă, prețul vânzării fiind de 10.000 lei, achitat integral la data întocmirii chitanței.
Prezenta decizie ține loc de act autentic de înstrăinare și va fi comunicată OCPI Dâmbovița și organelor financiare competente.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI I. S. L. B. M. M.
GREFIER,
A. P.
Judecătoria Târgoviște
Judecător fond P. C. S.
Red MM/ tehnored A.Gh
5 ex / 13.12.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 211/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 746/2013. Tribunalul... → |
|---|
