Revendicare imobiliară. Decizia nr. 948/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Comentarii

0

Decizia nr. 948/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 1969/120/2014

DOSAR NR._ RECURS

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 948

Ședința publică din data de 04 noiembrie 2013

Președinte: I. S.

Judecător: N. C.

Judecător: M. I.

Grefier: I. M.

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurentul pârât C. I., domiciliat în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 527 din 03.04.2013 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți Z. I. E., domiciliată în municipiul București, sectorul 2, .. 28, ., etajul 4, ., domiciliată în municipiul București, sectorul 3, .. 244, ., etajul 1, ., domiciliată în municipiul București, sectorul 2, .. 70, ., ., domiciliat în localitatea Roșiorii de Vede, ., ., și Z. L. C., domiciliată în municipiul București, sectorul 3, .. 4, ., . obiect revendicare imobiliară.

Prezența părților și dezbaterile susținute au fost consemnate în încheierea pronunțată la data de 28 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la data de 04 noiembrie 2013 pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei note scrise, dată la care, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:

TRIBUNALUL

Deliberand asupra recursului civil de fata:

Prin cererea inregistrata la Judecătoria Răcari sub nr._, reclamanții Z. I. E., M. A., S. A., Z. L. și Z. Lumința C., l-au chemat in judecata pe pârâtul C. I., pentru ca prin sentinta ce se va pronunta să se dispună obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 758 m. p. teren intravilan curți construcții situat în localitatea Crevedia, satul Samurcași (fost Crețulești), județul Dâmbovita, parte din suprafața de 1,000 m. p. teren proprietatea reclamanților, urmare a comparării titlurilor de proprietate ale părților, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii, reclamanții au arătat că potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1875 din data de 06.03.1989, autorul lor ( al reclamanților) numitul Z. A. devenit proprietarul casei de locuit situată pe un teren de 250 m. p. vecin la Est – drum comunal (12 m. l. ) la V- CAP(12 m. l. ), la Sud- T. Ș. ( 20 m. l. )și la Nord – A. Ș. .

S-a aratat că urmare apariției legilor fondului funciar și a dispozitiilor Decretului Lege nr. 42/1990 fiind vorba de teren curți – construcții, moștenitorii lui Z. A. (reclamanții) au devenit proprietarii suprafeței de 1.000 m.p. teren curți construcții așa cum rezultă din adresa nr. 4375/23.07.1991 a primăriei comunei Crevedia și din Decizia civilă nr. 1816 A din 08.07.1996 pronunțată în dosar nr. 5340/1994 a Tribunalului Municipiului București – Secția a III – a civilă.

Conform Deciziei civilă nr. 1816 A din 08.07.1996 pronunțată în dosar nr. 5340/1994 a Tribunalului Municipiului București – Secția a III – a civilă, reclamanții în calitate de moștenitori ai defunctului Z. A., au devenit proprietari, printre alte bunuri ce alcătuiau lotul ce le-a fost atribuit urmare ieșirii din indiviziune, și asupra suprafeței de 1.000 m.p. teren și casă amplasată pe acesta, situată în comuna Crevedia, .), identificate în actul de vânzare cumpărare și expertiza întocmită cu ocazia soluționării cauzei pe rolul Tribunalului București – Secția a III – a Civilă.

S-a menționat că decizia civilă de partaj reprezintă titlul de proprietate al reclamanților, a fost transcrisă în registrul de transcripțiuni imobiliare sub nr. 1372/20.10.1997 la Judecătoria Răcari, aceasta fiind data la care titlul de proprietate a căpătat opozabilitate față de terți.

S-a mai aratat că autorul lor a fost înscris în registrele agricole ale localității și a achitat impozitele aferente imobilelor descrise încă din anul 1999 și în prezent.

S-a susținut că, în mod abuziv, pârâtul a ocupat suprafața de 758 m. p. din terenul proprietatea reclamanților, lăsându-le doar 250 m. p. cît a considerat el că reclamanții au dreptul să dețină, luând în calcul doar contractul de vânzare cumpărare din anul 1989, care viza suprafața de 2540 m.p. între limitele specificate.

S-a apreciat că pârâtul nu dispune de un titlu opozabil reclamanților pentru a putea ocupa în mod legal terenul în suprafață de 758 m. p. având în vedere că o hotărâre judecătorească pronunțată în soluționarea unei acțiuni în constatare, care nu are efect constitutiv de drepturi, nu poate fi opusă decât părților ce au stat în respectivul litigiu.

S-a aratat că, în plus, hotărârea judecătorească de care se prevalează pârâtul a fost pronunțată după pronunțarea deciziei de ieșire din indiviziune ce reprezintă titlul reclamanților și, evident, după transcrierea dreptului de proprietate al acestora în registrul de transcripțiuni.

S-a arătat că hotărârea pronunțată în acțiunea în constatare nu poate fi opusă reclamanților, astfel că pârâtul ocupă fără temei legal proprietatea acestora, urmând a fi admisă acțiunea așa cum a fost formulată.

S-a solicitat ca instanța să compare titlurile părților și să dea preferință celui mai bine caracterizat, apreciindu-se că reclamanții fac dovada certă a dreptului lor de proprietate asupra suprafeței în litigiu.

Reclamanții si-au întemeiat cererea in drept pe dispozițiile art. 480 și urm. Cod Civil, art. 112 și urm. Cod procedură Civilă, în dovedirea acesteia înțelegând a se folosi de probele cu interogatoriu, acte, martori și expertiză.

S-au anexat cererii înscrisuri: filele 7 – 26.

Paratul, legal citat, a formulat întâmpinare primita la dosarul cauzei la termenul din data de 13.10.2011, prin care solicită respingere cererii introductive de instanță ca neintemeiată.

Pârâtul, a solicitat a se pune în vedere reclamanților să depună la dosar acte de stare civilă, contractul de vânzare cumpărare nr. 1875/06.03.1989 de care au făcut mențiune în acțiune, sentința Civilă nr. 2351/25.03.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București împotriva căreia s-a făcut apel și s-a pronunțat decizia Civilă nr. 1816A/08.07.1996 de Tribunalul București.

S-a arătat că atât terenul proprietatea pârâtului cat și suprafața de 250 m. p. teren proprietatea reclamanților a fost un tot unitar, proprietatea numitului G. I., că în anul 1984 G. I. a înstrăinat numitului M. I. C. suprafața de 250 m. p. și casa situată pe acest teren.

A menționat pârâtul că, în anul 1989, crede că M. I. C. a vândut autorului reclamanților suprafața de 250 m. p. și casa, în speță numitului Z. A..

S-a susținut că la apariția Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, Gulian I. solicita reconstituirea dreptului de proprietate de la G. V. pentru suprafața totală de_ m. p. teren intravilan și extravilan, pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 7254/15.03.1993, fără să solicite și cei 250 m. p. care au făcut obiectul vânzărilor succesive.

S-a menționat că G. I. a decedat la data de 01.08.1995, iar G. E. – moștenitoarea defunctului G. I. i-a înstrăinat pârâtului prin act sub semnătură privată suprafața de 7.500 m. p. teren intravilan și extravilan.

A arătat pârâtul că a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată pentru a pronunța o hotărâre judecătorească prin care să se constate valabilă vânzarea cumpărarea intervenită între ei, determinat de refuzul pârâtei de atunci de a merge la notariat, deși recunoștea vânzarea, motivând că are probleme de sănătate și să facă el demersurile necesare.

S-a mai precizat că terenul cumpărat avea cadastru din anul 2000 înregistrat sub nr. 424, respectiv 425 iar cu planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, la începutul anului 2005, și-a deschis poziție de carte funciară, conform Încheierii nr. 2525/10.02.2005, cât și a extrasului de carte funciară pe care le depune alăturat întâmpinării.

A menționat pârâtul că încă de la data vânzării - cumpărării terenului de către el, acesta era delimitat prin gard de terenul reclamanților, delimitare care există și în prezent.

Acest lucru, a aratat pârâtul, este de observat schița planului cadastrale unde rezultă că M. C. vinde autorului reclamanților suprafata de 250 m. p. .

A susținut reclamantul că, având în vedere aceste aspecte urmează a fi respinsă acțiunea ca nefondată, pentru următoarele argumente:

- nu-i poate fi încălcat dreptul de proprietate pe care l-a dobândit în mod legal, având în vedere prevederile art. 480 Cod Civil, cu trimitere la art. 563 pct. 3 din Noul Cod Civil, art. 1 din Protocolul nr. 1 act adițional la CEDO, jurisprudența CEDO, Constituția României art. 44 și 136 ;

- dacă ar fi admisă acțiunea în revendicare s-ar încălca dreptul la respectarea proprietății bunurilor sale ;

- caracterizand cele două titluri de proprietate - al său, act de proprietate materializat de sentința civilă mai sus menționată și înscris in cartea funciară, cu cel al reclamanților, materializat prin sentința civilă de partaj obținută pe căi speculative pentru suprafața de 1.000 m.p. și la baza căreia a stat adresa nr 4375/23.07.1996 a Primăriei comunei Crevedia, urmează a se constata cu titlul său de proprietate (al pârâtului) este mai caracterizat în drept, fiind înscris în cartea funciară și astfel fiind de la data înscrierii opozabil « erga omnes ».

A considerat pârâtul că pentru acest motiv reclamanții nu au depus la dosarul cauzei sentința nr. 2351/1994 și nici actul de vanzare cumpărare și a arătat că reclamanții nu se pot preleva într-o acțiune în revendicare de o sentință de partaj în contextul în care la data succesiunii autorul lor nu era proprietarul absolut al suprafeței de teren, anume a suprafeței de 758 m. p. ce-i aparține pârâtului și care nu trebuia inclusă în masa de partaj.

A precizat pârâtul că art. 44 și art.136 din Constituția României, arată că dreptul de proprietate este cel mai complex dintre toate drepturile pe care o persoană le poate avea asupra unui bun, pentru că el oferă titularului său exercițiul tuturor prerogativelor pe care legea le recunoaște. De aceea, acesta reprezintă un drept fundamental absolut, prevăzut, garantat și ocrotit de lege.

A mai susținut pârâtul că, de altfel, terenul este folosit de el de la data cumpărării, folosință pe care o are și în prezent, fără ca autorul reclamanților și chiar aceștia să ridice vreo pretenție în sensul arătat prin acțiune.

S-au propus prin întampinare probele cu înscrisuri si martori.

În drept au fost invocate dispozitiile art 114 ind. 1, 114 – 118 Cod procedură Civilă.

S-au anexat întâmpinării înscrisuri: filele 35-48.

In sedinta publica din data de 09.12.2011 reclamantii au depus la dosarul cauzei inscrisuri, filele 52-66.

In temeiul art.167 Cod procedura civila s-a incuviintat reclamantilor in dovedirea actiunii proba cu înscrisuri, interogatoriul paratului, si proba testimonial cu 2 martori si proba cu expertiza topo de specialitate iar paratului proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantilor si proba testimonial cu 2 martori.

La termenul din data de 09.03.2012 a fost administrate proba cu interogatoriu reclamantilor, raspunsurile acestora fiind consemnate separate si atasate dosarului cauzei, filele 89-92, fiind audiati martora M. V., declaratia acesteia fiind consemnata separate si atasata dosarului cauzei, filele 100-102.

In sedinta publica din data de 09.03.2012 s-a luat interogatoriul paratului raspunsurile acestuia fiind consemnate separate si atasate dosarului cauzei, filele 132-133.

La data de 26.11.2012 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiza specialitatea topografie, intocmit de expert M. C., ordonat in cauza filele 160-162.

S-au depus obiectiuni la raportul de expertiza intocmit de in cauza atat de reclamanti cat si de parat, filele 169-170, puse in discutie la termenul din data de 06.02.2013, respinse prin încheierea de sedinta de la acel termen, pentru motivele expuse in cuprinsul acesteia.

Prin sentința civilă nr. 527/03.04.2013 s-a admis actiunea formulata de reclamantii Z. I. E., M. A., S. A., Z. L. și Z. L. C. în contradictoriu cu pârâtul C. I..

A fost obligat paratul sa lase in deplina proprietate si linistita posesie reclamantilor terenul in suprafata de 638 mp, cu vecini: N-A. D.-28.03 m, E-Z. I. E. -21.88 m, S-T. M. 30.20 m si C. I. -22.16 m identificat potrivit schitei anexa la raportul de expertiza intocmit in cauza fila 162, situat in localitatea Crevedia, ..

A mai fost obligat pârâtul la plata in favoarea reclamantilor a sumei de 2133 lei reprezentand cheltuieli de judecata.

Au fost obligați reclamanții la plata suplimentului de onorariu de expert in favoarea expertului M. C. in suma de 430 lei

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:

In cauza parțile isi disputa dreptul de proprietate asupra unei suprafete de 758 mp astfel cum este aceasta mentionata de reclamanti in cuprinsul actiunii.

Astfel, reclamantii Z. I. E., M. A., S. A., Z. L. și Z. Lumința C. opun paratului C. I., titlul lor de proprietate si anume Decizia civila nr.1816 A din 08.07.1996 pronunțată în dosar nr. 5340/1994 a Tribunalului Municipiului București – Secția a III – a civilă, prin aceasta, dobandind de pe urma autorului lor Zugarvu A., suprafata de 1000 mp si imobilul casa din paianta partial prabusita, situate in ..

Decizia civila nr.1816 A din 08.07.1996 pronunțată în dosar nr. 5340/1994 a Tribunalului Municipiului București – Secția a III – a civilă a fost inscrisa in registrul de transcriptiuni imobiliare al Judecatoriei R. sub nr.1372/20.10.1997.

S-a retinut ca autorul reclamantilor Z. A. in timpul casatoriei cu Z. C. a dobandit prin act autentic de vanzare cumparare nr.1875/06.03.1989 casa de locuit construita din paianta, de la numitul M. I. C. mentionata in Decizia civila nr.1816 A din 08.07.1996 pronunțată în dosar nr. 5340/1994 a Tribunalului Municipiului București – Secția a III – a civilă, aflata pe o suprafata de 250 mp, teren aflat in proprietatea statului.

S-a mai retinut ca potrivit mentiunilor din contractul autentic de vanzare cumparare nr.1875/06.03.1989, M. I.C. a dobandit proprietatea asupra acestei case de locuit prin mostenire de la defuncta sa mama G. Z., că prin adeverinta nr.4375 din 23.07.1991, mentionata in cuprinsul raportului de expertiza efectuat in cauza in care s-a pronuntat Decizia civila nr.1816 A din 08.07.1996 pronunțată în dosar nr. 5340/1994 a Tribunalului Municipiului București – Secția a III – a civilă, filele 18-21, urmare aplicarii dispozitiilor Legii nr.18/1991, s-a constituit dreptul de proprietate in favoarea autorului reclamantilor pentru o suprafata de 1000 mp.

De altfel, inscrisurile filele 93-94 din dosar atesta ca in perioada anilor 1992-1996 la pozitia 223, vol.I a registrului agricol al satului Samurcasi figureaza inscrisi reclamantii cu suprafața de 1000 mp, in calitatea lor de mostenitori ai defunctilor Z. A. si Z. M..

Titlul de proprietate al paratului C. I. este reprezentat de Sentinta civila nr.488 din 08.05.2001 pronuntata de Judecatoria R. in Dosar nr.507/2001, paratul dobandind printr-o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare de la G. E. suprafata de 900 mp situat in punctul « Pepeniste » si suprafata de 7250 mp situat intre vecini T. I. si A. S., din comuna Crevedia, ..

In cuprinsul Sentintei civile nr.488 din 08.05.2001 pronuntata de Judecatoria R. in Dosar nr.507/2001, se mentioneaza numai depunerea la dosarului cauzei a titlurilor de proprietate nr.7254/1993 si nr.7276/1993 fara a se retine ca promitenta vanzatoare detine proprietatea asupra terenurilor in baza acestora.

Mai mult decat atat in dosar nr. 507/2001 in care s-a pronuntat de Judecatoria R. Sentinta civila nr.488 din 08.05.2001, nu s-a efectuat vreo expertiza in vederea identificarii terenurilor vandute. Faptul inscrierii in cartea funciara a dreptului de proprietate de catre parat, drept dobandit in baza Sentintei civile nr.488 din 08.05.2001 pronuntata de Judecatoria R. in Dosar nr.507/2001, ulterior pronuntarii sentintei, nu prezinta relevanta in cauza.

S-a mai reținut de prima instanță ca terenul de 1000 mp mentionat in adeverinta nr.4375 din 23.07.1991, ce a stat la baza raportului de expertiza efectuat in cauza in care s-a pronuntat Decizia civila nr.1816 A din 08.07.1996 pronunțată în dosar nr. 5340/1994 a Tribunalului Municipiului București – Secția a III – a civilă, filele 18-21, nu putea fi cuprins in titlurile de proprietate nr.7254/1993 si nr.7276/1993, in conditiile in care acesta revenea de drept, in temeiul art.8 din Decretul lege nr.42/1990 si ulterior art.23 din Legea nr.18/1991 lui Z. A., proprietarul casei de locuit conform contractul autentic de vanzare cumparare nr.1875/06.03.1989.

S-a avut în vedere de prima intimată ca reclamantii efectuasera la momentul pronuntarii Sentintei civile nr.488 din 08.05.2001 in Dosar nr.507/2001, formalitatile de opozabilitate fata de terti prin inscrierea in registrul de transcriptiuni imobiliare al Judecatoriei R. sub nr.1372/20.10.1997.

S-au mai reținut de prima instanță si concluziile expertului M. C. exprimate in cuprinsul raportul de expertiza specialitatea topografie, intocmit in cauza filele 160-162, in sensul identificarii terenurilor detinute de reclamanti si parati functie de actele de proprietate ale partilor, stabilind ca paratul ocupa din terenul reclamantilor suprafata de 638 mp, identificata potrivit schitei anexe la raportul de expertiza, fila 162.

Pentru toate aceste motive, prima instanta a admis actiunea formulata de reclamantii Z. I. E., M. A., S. A., Z. L. și Z. Lumința C. in contradictoriu cu paratul C. I., urmand a obliga pe parat sa lase in deplina proprietate si linistita posesie reclamantilor terenul in suprafata de 638 mp, cu vecini: N-A. D.-28.03 m, E-Z. I. E. -21.88 m, S-T. M. 30.20 m si C. I. -22.16 m identificat potrivit schitei anexa la raportul de expertiza intocmit in cauza fila 162, situat in localitatea Crevedia, ..

Avand in vedere cererea de majorare a onorariului de expert, decontul justificativ depus de acesta in sustinerea cererii precum si lucrarea de expertiza efectuata in temeiul art.213 alin.(2) Cod procedură civilă prima instanță a obligat pe reclamanti la plata suplimentului de onorariu de expert in favoarea expertului M. C. in suma de 430 lei

In temeiul art.274 Cod procedura civila data fiind solutia pronuntata in cauza, a fost obligat paratul la plata catre reclamanti a sumei de 2133 lei cheltuieli de judecata din care 1003 lei taxa de timbru si timbru judiciar, conform chitanta nr._/14.09.2011, 1130 lei onorariu de expert din care 700 lei achitat prin chitanta nr._/27.06.2012, fila 144 iar 403 lei urmeaza a fi achitat de reclamanți expertului M. C., instanta de fond apreciind ca fata de complexitatea cauzei cererea expertului de majorare onorariu, fila 159 din dosar este justificata, astfel ca fata de dispozitiile art.213 alin.(2) Cod procedura civila a fost admisa.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. I. criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate.

În motivare s-au invocat prevederile art.304 pct.7 si 9 Cod proc civ.

Prin motivarea în fapt a recursului s-a arătat că hotararea instanței de fond nu este pe deplin motivata si in săraca motivare cuprinde motive contradictorii si străine de natura pricinii.

A apreciat recurentul că nu au fost analizate probele de la dosar. S-a arătat că în pag 4 alin 15 din sentința civila recurata s-a reținut în mod cu totul eronat ca autorului reclamanților i s-ar fi constituit dreptul de proprietate asupra terenului pentru o suprafața de 1000 mp "prin adeverința nr.4375/23._,-mentionata in cuprinsul raportului de expertiza efectuat in cauza in care s-a pronunțat Decizia civila nr.1816/08.07/1996". S-a arătat de recurent că din lecturarea raportului de expertiza se observa ca nu a existat nici o adeverința ci numai o adresa a Primăriei comunei Crevedia, ca terenul nu este identificat nici prin respectiva adresa, nici prin raportul de expertiza si nici prin decizia de partaj, astfel ca amplasamentul terenului nu rezulta din nici un înscris care sa fie depus la dosarul cauzei. Mai mult decât atâta, raportul de expertiza depus de reclamanți nu a stat la baza deciziei pronunțate de Tribunalul Municipiului București iar instanța de fond in mod greșit analizează aceste înscrisuri in acțiunea in revendicare deoarece lecturând cu atenție, raportul de expertiza a stat la baza hotărârii recurate pronunțata de Judecătoria sectorului 6 București in dosarul nr.361/1991.

S-a mai motivat că prima instanță a reținut ca de altfel, înscrisurile de la filele 93-94 din dosar atesta ca in perioada anilor 1992-1996 la poziția 223, vol.I a registrului agricol al satului Samurcasi figureaza înscrisi reclamanții cu suprafața de 1000 mp, in calitate de moștenitori ai defuncților Z. A. si Z. M..", in contextul in care Z. M. a decedat la data de 05.01.2011 iar reclamantii nu aveau cum- sa faca la acea vreme dovada calității de moștenitori, dar mai mult decât atat, evidentele din registrele, agricole nu pot face dovada proprietății, sunt doar baze de date deținute la nivel local cu privire la evidenta gospodăriilor si a membrilor de familie.

Referitor la reținerea instanței în sensul că „Faptul inscrierii in cartea funciara a dreptului de proprietate de către parat, drept dobândit in baza Sentinței civile nr.488/08.05.2001 pronunțata de Judecătoria R. in Dosar nr.507/2001, ulterior pronunțării sentinței, nu reprezintă relevanta in cauza" se apreciază de recurent ca o dovadă că instanța de fond înlatură probele recurentului ori refuza sa le analizeze .

S-a apreciat de recurent că în mod greșit retine instanța de fond ca daca decizia civila de partaj a fost înscrisa in registrul de transcriptiuni imobiliare al Judecătoriei R. este mai caracterizata în drept decât actul său de proprietate care are întocmit planul de amplasament si delimitare a corpului de proprietate înscris in cartea funciara, întrucât înregistrarea in registrul de transcriptiunii de pe langa Judecătoria R. era la acea vreme o formalitate simpla, fara ca terenul sa fie identificat, etc.

A arătat recurentul că prima instanță nu a analizat depoziția martorei M. V., filele 100-102. "

S-a susținut de recurent că la data de 09.03.2012 instanța de fond a administrat proba cu interogatoriu, filele 89-92, fiind de observat consemnările făcute de instanța ca răspuns la întrebarile nr.9, 10 si 11 puse de reclamanți paratului, in sensul ca paratul răspunde ca terenul acestuia a fost delimitat cu gard, ca exista gard, iar instanța a consemnat fara sa puna virgula dupa "nu" si asa apare ca si cand paratul recunoaște ca nu a fost delimitat terenul prin gard, in contextul in care pe tot parcursul procesului pârâtul recurent a susținut ca terenul său a fost delimitat cu gard de terenul reclamanților. Ori consemnările trebuie sa fie clare, concise, nu lăsate la voia intamplarii.

Un alt aspect este cel referitor la încheierea de ședința din data de "16.09.2012" unde instanța de fond greșit a menționat aceasta data, având in vedere ca in ultimul aliniat al aceleiași încheierii apare ca ședința s-a desfășurat la data de 03.02.2013.

Cu privire la lucrarea de expertiza este de observat ca atât reclamanții cat si paratul au făcut obiectiunii, pe care instanța le-a respins fără sa faca o motivare in acest sens in analiza pe fond a cauzei, încălcând astfel dispozițiile art,261 pct.5 Cod proc. civ.

A precizat recurentul că a criticat lucrarea expertului întrucât expertul nu a analizat si nu a luat in calcul planul de amplasament si delimitare a corpului de proprietate pentru suprafața de 7250 mp teren ce-i aparține recurentului si care este înscris in cartea funciara.

La fila 2,pct 4 din lucrare, a mai arătat recurentul, d-1 expert face mențiunea ca între terenurile pârtilor exista un gard despărțitor fară sa arate ca acest gard exista pe limita ce desparte proprietățile, adică cei 250 mp ai reclamantelor de cei 7250 mp proprietatea sa. In concluzie expertul a dat dovada de lipsa de profesionalism la întocmirea lucrării de expertiza. Cu privire la majorarea onorariului de expert, arată recurentul că a solicitat instanței de fond sa respingă cererea pentru ca lucrarea nu este una ampla, complexa, asa cum retine instanța, are numai doua paginii, dar mai ales pentru ca este superficiala, cerere pe care instanța de fond i-a respins-o in mod nejustificat si fară sa facă o motivare.

Recurentul a susținut și că hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încalcarea sau aplicarea greșita a legii.

Motivând în fapt a invocat definiția acțiunii in revendicare care este acea acțiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.

Lipsa titlului de proprietate al autorului reclamanților, a cărei succesiune a fost dezbătută, la care se adaugă si caracterul declarativ al hotărârii de partaj ar fi trebuit sa conducă instanța de fond la concluzia ca reclamanții nu au dovedit ca sunt proprietarii terenului revendicat.

De asemenea instanța de fond trebuia sa aibă in vedere ca recurentul pârât a dobândit terenul cu act translativ de proprietate chiar daca vânzarea cumpărarea s-a materializat prin sentința civila. Terenul a fost individualizat prin titlul de proprietate nr.7254/15.03.1993 fiind înscris in cartea funciara, conform încheierii nr.2525/10.02.2005 cat si a extrasului de carte funciara depuse la dosarul cauzei.

În concluzie, caracterizând cele doua titluri de proprietate, in speța al recurentului, act translativ de proprietate materializat de sentința civila nr.488/08.05,2001, la baza căreia a stat un veritabil titlu de proprietate emis in condiții de legalitate, si înscris in cartea funciara cu cel al reclamanților materializat prin sentința: civila de partaj obținută prin cai speculative pentru suprafata de 1.000 mp.teren si la baza căreia a stat adresa

nr.4375/ 23.07.1996 a Primăriei . fi trebuit sa constatate ca titlul recurentului de proprietate este mai caracterizat .

A apreciat recurentul că instanța de fond încalca mai multe texte de lege, astfel:

-dreptul de proprietate pe care l-a dobândit în-mod legal, având in vedere art.480 Cod civ, cu trimitere la art.563 pct.3 din noul Cod civil, art 1 din Protocolul nr.1 -act adițional la CEDG; jurisprudenta CEDO,Constitutia României art.44 si 136;

-dreptul la respectarea proprietății bunurilor sale;

-art.44 si 136 din Constituția României care arata ca dreptul de proprietate este cel mai complex dintre, toate drepturile pe care o persoana le poate avea asupra unui bun, pentru ca el oferă titularului sau exercițiul tuturor prerogativelor pe care legea le recunoste. De aceea, acesta reprezintă un drept fundamental absolut, prevăzut, garantat si ocrotit de lege.

A arătat recurentul că terenul este folosit de el de la data cumpărării, folosința pe care o are și in prezent, fara ca autorul reclamanților si chiar aceștia sa ridice vreo pretenție in sensul arătat prin acțiune.

In temeiul art.312 pct.2 si 5 Cod proc civ., recurentul a solicitat sa-i fie admis recursul, sa fie casată sentința recurata si pe fond sa fie trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond pentru a cerceta pe deplin fondul cauzei printr-o analiza corecta a probelor, având in vedere dispozițiile art.6 din CEDO care reglementează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil.

In subsidiar dacă se apreciază că sunt motive pentru reținerea cauzei spre rejudecare, recurentul a solicitat, in temeiul art.312 pct 2 si 3 Cod proc civ. sa fie admis recursul, sa fie modificată in tot sentința recurata si pe fond sa se respingă acțiunea reclamanților ca neîntemeiata.

In drept, art.261 pct 5, art.299 si urm, art.304 pct 7 si 9, art.312 pct 2, 3 si 5.Cod proc civ, art.6 din CEDO.

Intimații Z. I. E., M. A., Seres A., Z. L. si Z. L. C., au formulat întâmpinare în baza disp.art. 115 si urm. C.p.c. solicitând respingerea recursului ca nefondat; menținerea sentinței civile nr.527/3.04.2013 ca legala si temeinica;obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata la fond si in recurs.

Intimații au apreciat ca motivele de recurs sunt nefondate având in vedere că în speța nu poate fi reținuta critica ce vizează nemotivarea sentinței atacate sau motive contradictorii si străine de natura pricinii de vreme ce, din cuprinsul considerentelor sentinței, rezulta ca instanța de fond a analizat probatoriile administrate in cauza si dispozițiile legale incidente si a motivat amplu soluția pronunțata.

Astfel, având de comparat titlurile de proprietate ale pârtilor, instanța de fond a analizat legalitatea emiterii acestora, succesiunea lor in timp si momentul intervenirii opozabilității fata de terți a fiecăruia dintre ele.

Intimații au arătat și că sentința civila atacata cu recurs a fost pronunțata in deplina concordanta cu dispozițiile legale incidente si este rezultatul unei corecte aprecieri a probelor administrate, astfel ca, nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat nu este întemeiat.

Au arătat intimații că s-a reținut de către instanța de fond că paratul-recurent a prezentat drept titlu pentru terenul ocupat o sentința civila pronunțata într-o acțiune in constatare a dreptului sau, sentința pronunțata la 8.05.2001, deci, mult după pronunțarea deciziei de partaj ce reprezintă titlul de proprietate al reclamanților -intimati si dupa înscrierea acestui drept in registrul de transcriptiuni imobiliare in anul 1997, când titlul lor a căpătat opozabiiitate erga omnes.

In mod corect, instanța de fond, comparând titlurile de proprietate ale pârtilor a ajuns la concluzia ca titlul reclamanților intimați este mai bine caracterizat.

Intimații au apreciat ca instanța de fond a făcut o corecta analiza a titlurilor pârtilor având in vedere faptul ca potrivit literaturii de specialitate "in situațiile in care comisiile de aplicare a Legii 18/1991 au emis titluri de proprietate unor persoane diferite asupra aceluiași teren, persoana interesata va putea ca in temeiul art.IV din Legea 167/1997 si art.63 din Legea 18/1991 sa ceara constatarea nulității absolute parțiale sau totale a titlului eliberat unei terțe persoane; în atare situație fiind posibila intentarea unei acțiuni in revendicare iar instanța, prin compararea titlurilor, va verifica in ce măsura la eliberarea lor au fost respectate dispozițiile legale în vigoare privitoare la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu.

Nu poate fi reținuta ca întemeiata nici critica ce vizează încalcarea dreptului de proprietate al paratului recunoscut de Constituția României întrucat si reclamantii - intimați au un asemenea drept recunoscut si garantat de Legea fundamentala a statului si sunt si cei care, permanent, din 1992 si in prezent au achitat impozitele aferente suprafeței de 1000 mp teren intravilan in litigiu (a se vedea actele depuse la dosar).

F. de toate aceste considerente, intimații au solicitat sa fie respins recursul ca nefondat cu obligarea recurentului-parat la plata cheltuielilor de judecata (onorariu de avocat la fond si in recurs).

Examinând cauza în raport de actele dosarului, de motivele de recurs invocate și potrivit dispozițiilor art. 304¹C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:

Prin sentința civilă recurată, instanța de fond a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamanți pentru suprafața de 638 mp, apreciind că probele dosarului confirmă ocuparea unei suprafețe de teren aflată în proprietatea acestora de către pârât.

O primă critică adusă sentinței recurate vizează greșita interpretare de către instanța de fond a probatoriului cauzei, recurentul arătând că în mod eronat se reține că autorului reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1000 mp prin adeverința nr. 4375/23.07.1991, adeverință menționată în raportul de expertiză întocmit în cauza în care s-a pronunțat decizia civilă 1816/08.07.1996, întrucât din conținutul raportului de expertiză nu rezultă că a existat o asemenea adeverință și nici o identificare a terenului de 1000 mp. De altfel, terenul de 1000 mp, nu este identificat nici prin decizia de partaj pe care reclamanți își întemeiază dreptul, și mai mult, raportul de expertiză depus la dosar nu a stat la baza acestei deciziei de partaj.

Verificând actele dosarului în raport de susținerile anterior expuse, tribunalul constată că acestea nu corespund realității, iar prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor deduse cauzei și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.

Din considerentele deciziei civile 1816/1995 invocate de către reclamanți ca titlu de proprietate pentru suprafața revendicată, se reține că suprafața de 1000 mp atribuită în lotul reclamanților a fost stabilită – deci identificată - conform constatărilor raportului de expertiză analizat în respectiva cauză, care nu este exclus să fie chiar raportul depus în prezentul dosar întrucât acesta a fost întocmit în cadrul dezbateri succesiunii defunctului Z. A. (dezbatere finalizată prin decizia civile 1816/1995).

Pe de altă parte, dovada stăpânirii de către autorul reclamanților și respectiv de către aceștia a suprafeței de 1000 mp este făcută prin probe, respectiv adeverința 437/30.01.2012 în care se menționează că începând cu anul 1992 reclamanții figurează înscriși cu 1000 mp în registrul agricol, raportul de expertiză depus cauzei care, de asemenea, arată că încă din anul 1991 comisia locală a propus atribuirea în proprietatea reclamanților a suprafeței de 1000 mp.

Referitor la raportul de expertiză depus cauzei (pag.18-21) și care a fost întocmit în anul 1991 ( la scurt timp după actul de vânzare cumpărare din anul 1989) important de reținut este faptul că expertul constată o suprafață de 2250 mp ca fiind curtea și grădina aferente construcțiilor supuse partajului, dar procedează la identificarea numai a 1000 mp având în vedere prevederile legii fondului funciar.

Relevant cauzei este deci faptul că ternul în litigiu, împreună cu cei 250 mp necontestați, alcătuiau cei 1000 mp aferent casei care a fost dobândită de către autorul reclamanților conform actului de vânzare din anul 1989, situație în care, astfel cum instanța de fond în mod corect a reținut, sunt incidente dispozițiilor art. 23 alin 1 și 4 din Legea 18/1991 ce prevăd: :” Sunt si rămân in proprietatea privata a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii. (…) Dispozitiile alin. (1) se aplica si persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.”

Rezultă că dreptul de proprietate al reclamanților, respectiv al autorului acestora, cu privire la terenurile aferente casei de locuit și grădinii, este stabilit prin lege și există independent de existența unui act translativ de proprietate emis de autoritățile publice locale.

În ceea ce privește dreptul de proprietate al pârâtului este de reținut că acesta este dovedit prin sentința civilă 488/08.05.2001 în care se constată valabilă vânzarea cumpărarea unei suprafețe mai mari, de 7250 mp, suprafață dobândită de către pârât de la G. E., care la rândul său a dobândit suprafața respectivă prin reconstituire în temeiul legilor fondului funciar, conform TP 7254/05.03.1993.

Terenurile au fost identificate prin expertiza întocmită în cauză, ocazie cu care s-a constatat că din suprafața de 1000 mp corespunzătoare titlului de proprietate al reclamanților, pârâții ocupă 638 mp.

Revenind la obiectul cauzei, acțiunea în revendicare, și procedând la compararea titlurilor de proprietate invocate de părți, respectiv decizia civilă de partaj 1816/1995 și sentința civilă 488/2001 prin care s-a constatat valabilă cumpărarea terenului de către pârâtul recurent, tribunalul constată că dreptul de proprietate al autorului reclamanților este mai bine caracterizat decât dreptul de proprietate al autorului pârâtului. Autorul reclamanților a dobândit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1000 mp în temeiul legii, încă din anul 1991, situație în care autoarea pârâtului nu mai putea fi îndreptățită la reconstituirea proprietății pe aceiași suprafață de teren la o dată ulterioară, în anul 1993.

Raportat la cele mai sus reținute, tribunalul apreciază neîntemeiată critica recurentului referitoare la lipsa titlului de proprietate al reclamanților asupra terenului revendicat, la preferința ce trebuia acordată titlului său care este un act translativ de proprietate, la baza căruia se află un alt titlu de proprietate, ceea ce ar face ca acesta să fie mai bine caracterizat decât titlul reclamanților reprezentat de hotărârea de partaj ce are un caracter declarativ.

Susținerile recurentului nu pot fi primite. Chiar dacă hotărârea de partaj are un caracter declarativ, în justificarea proprietății trebuie avut în vedere că dreptul de proprietate al reclamanților nu se întemeiază exclusiv pe hotărârea de partaj, ci se completează cu dreptul de proprietate al autorului derivând din lege, din prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost explicat anterior.

Nici criticile formulate de recurent referitoare la raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză și din care lipsesc mențiunile privind planul de amplasament și delimitare a dreptului său de proprietate nu pot fi primite, întrucât aceste mențiuni nu ar fi fost relevante cauzei în raport de discuțiile pe care aceasta le impune conform celor mai sus precizate.

Pentru considerentele mai sus menționate, apreciind că instanța de fond a făcut o analiză corectă a probatoriului cauzei și a dispozițiilor legale care confirmă aprecierea acesteia în sensul că dreptul reclamanților intimați este preferabil comparativ cu cel al pârâtului recurent și prin urmare, soluția pronunțată este temeinică și legală, tribunalul va respinge motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

De asemenea, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.7 C.pr.civ. nu se verifică în cauză, sentința civilă fiind motivată cu respectarea prevederilor art. 261 C.pr.civ., argumentele instanței explicând convingător soluția pronunțată.

În baza art. 274 C.pr. civ. va fi admisă cererea intimaților privind obligarea recurentului, ca parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, respectiv onorariul de apărător.

Va fi respinsă cererea pentru obligarea pârâtului-recurent la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de apărător efectuate de reclamanții-pârâți în primă instanță întrucât, în condițiile în care exista o nemulțumire cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond, se impunea exercitarea căii de atac a recursului cu privire la aceste pretenții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul pârât C. I., domiciliat în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 527 din 03.04.2013 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți Z. I. E., domiciliată în municipiul București, sectorul 2, .. 28, ., etajul 4, ., domiciliată în municipiul București, sectorul 3, .. 244, ., etajul 1, ., domiciliată în municipiul București, sectorul 2, .. 70, ., etajul 7, ., domiciliat în localitatea Roșiorii de Vede, ., etajul 1, ., și Z. L. C., domiciliată în municipiul București, sectorul 3, .. 4, ., .> Obligă recurentul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 04 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. S. N. C. M. I.

GREFIER,

I. M.

Judecătoria Răcari

Judecător fond D. A. C.

Dosar fond_

Red IM/ tehnored A.Gh.

2 ex /18.11.2013

← Anulare act. Decizia nr. 591/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA		Pretenţii. Decizia nr. 337/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță