Anulare act. Decizia nr. 591/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 591/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 1497/284/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 591
SEDINTA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 iunie 2013
Instanța compusă din :
Președinte: - B. Brînzică
Judecător: - C. M. G.
Judecător: - S. D.
Grefier :- S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil promovat de recurenta pârâtă C. D. domiciliată în . . nr. 224, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 165 din 5.02.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, intimată reclamantă fiind A. I. V. domiciliată în . . nr. 224, județul Dâmbovița și intimatele pârâte C. L. DE FOND FUNCIAR CREVEDIA, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PĂRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1, județul Dâmbovița, P. JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, și P. C. CREVEDIA PRIN PRIMAR,cu sediul în ., dosarul având ca obiect recurs fond funciar.
Cererea de recurs este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform prevederilor art. 42 din Legea 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat pentru recurenta pârâtă C. D. lipsă, apărătorul acesteia, avocat C. E. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, iar pentru intimata reclamantă A. I. V. lipsă a fost prezent avocat G. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, iar pentru intimatele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița și P. Județului Dâmbovița ambele lipsă, a fost prezent consilier juridic D. C., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită, cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: se invederează instanței că pentru acest termen procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, cererea de recurs fiind scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
In temeiul disp. art. 159 1 alin 4 Cod procedură civilă instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apărătorul intimatei reclamante G. M. având cuvântul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Apărătorul recurentei pârâte C. D. avocat E. C. având cuvântul nu se opune la această probe.
Reprezentantul intimatelor pârâte C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița și P. Județului Dâmbovița, având cuvântul nu se opune la această probe.
Tribunalul analizând proba formulată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului o apreciază fondată, deoarece în conformitate cu prevederile art. 305 Cod procedură civilă, în recurs nu se pot produce probe noi cu excepția înscrisurilor, care vor fi depuse până la închiderea dezbaterilor, urmând a fi admisă.
Apărătorul intimatei reclamante G. M. având cuvântul depune la dosarul cauzei copia unui certificat de naștere eliberat pe numele A. A.-M., cu acest înscris dorește să dovedească că intimata reclamantă nu se putea prezenta pentru a depune cereri în vederea eliberării titlului de proprietate, astfel că a rugat-o pe mama sa mandatând-o în acest sens. Nu mai solicită alte probe.
Apărătorul recurentei pârâte C. D. avocat E. C. având cuvântul nu solicită termen pentru studiul acestui înscris deoarece nu vede ce relevanță ar avea acest act. Nu mai solicită alte probe.
Reprezentantul intimatelor pârâte C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița și P. Județului Dâmbovița, având cuvântul nu mai solicită alte probe.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentei pârâte C. D. avocat E. C. având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, la secția de contencios administrativ și fiscal. Menționează că în cauză litigiul trebuia să se judece la instanța de contencios administrativ, deoarece la instanța de fond au formulat acțiune împotriva unei act – Ordinul Prefectului care reprezintă un act emis de un organ al administrației de stat investit prin lege, astfel acest act nu are caracterul unui act de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că acest act nu poate fi contestat pe procedura specială reglementată de Legea 18/1991 ci conform art. 1 din Legea nr. 29/1990. Mai susține totodată că din probele administrate atât la instanța de fond cât și în recurs au făcut dovada că reclamanta pentru a fi beneficiara constituirii în baza Ordinului Prefectului pentru suprafața de 834 m.p. teren cu destinația curți construcții situat în comuna Crevedia, . formuleze o cerere scrisă adresată Primăriei Crevedia. Or din probele administrate reclamanta A. I. V. nu a făcut dovada că a formulat o astfel de cerere anterior emiterii Ordinului Prefectului, mai mult acest ordin a intrat în circuitul civil, făcând obiectul unor măsurători cadastrale. In subsidiar solicită admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând cauza să se dispună modificarea sentinței civile atacate.
Apărătorul intimatei reclamante G. M. având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, a se menține sentința civilă a instanței de fond ca fiind legală și temeinică. In ceea ce privește susținerea apărătorului recurentei cum că prezentul litigiu trebuia soluționat de Secția Comercială de C. Administrativ și Fiscal, apreciază că această susținere nu poate fi primită deoarece legea fondului funciar este cea care se aplică astfel că prezentul litigiu trebuie judecat de instanța civilă. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului s-a făcut dovada că susținerea recurentei pârâte cum că a formulat cerere mai înainte de intimata reclamantă nu poate fi primită deoarece pârâta cu rea credință a declarat că este singura moștenitoare a defunctului C. C., mai mult intimata reclamantă la acel moment nici nu se putea prezenta la primăriei pentru a formula o astfel de cerere deoarece așa cum a făcut dovada cu copia certificatului de naștere la acel moment avea un copil minor care nu putea fi lăsat singur, în acest sens mama sa fiind mandatată pentru a formula astfel de cereri. Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatelor pârâte C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița și P. Județului Dâmbovița, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece din actele depuse la dosar au făcut dovada că suprafața de teren provine de la autorul comun.
Tribunalul în temeiul disp. art. 150 din vechiul Cod de procedură civilă declară dezbaterile închise, urmând a delibera.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta C. D., solicitând, ca în urma rejudecării cauzei, admiterea recursului, iar în temeiul disp.art.304 pct.7, 8 și 9 și a disp.art.3041 Cod procedură civilă, casarea sentinței atacate, ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată că acțiunea așa cum a fost completată și precizată, a fost îndreptată împotriva sa și a celorlalte pârâte, având ca obiect modificarea Ordinului Prefectului nr.337/23.10.2008.Astfel, rezultă că acțiunea privește ordinul prefectului, care reprezintă, un act emis de la un organ al administrației de stat investit prin lege să îndeplinească funcții administrative, îndeplinind și săvârșind acte juridice în scopul aplicării legii. Ca atare, acest ordin nu are caracterul unui act de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, astfel încât ar atrage competența de soluționare în prima instanță potrivit art.53-55 din Legea nr.18/1991.Așadar, ordinul în discuție nu poate fi contestat pe procedura specială reglementată de Legea nr.18/1991, ci conform art.1 din Legea nr.29/1990 și că reclamanta pentru a fi beneficiara constituirii în baza acestui ordin pentru suprafața de 834 mp teren cu destinație curți-construcții, situat în comuna Crevedia, . de moștenitoare a defunctului C. C., alături de moștenitoarea pârâtă C. D., trebuia să formuleze o cerere scrisă adresată Primăriei Crevedia.
Ori, cum din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta A. I. V. nu a formulat o astfel de cerere anterior ordinului prefectului atacat, conduce la concluzia că acțiunea sa nu putea fi admisă.
Mai mult decât atât, nu trebuie ignorat faptul că acest ordin a intrat în circuitul civil, făcând obiectul măsurătorilor de identificare cadastrală și înscriere în cartea funciară pe numele său.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta A. I. V. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotătârii, ca legală și temeinică, arătând că primul motiv nu poate fi invocat, întrucât ordinul prefectului emis în baza Legii nr.18/1991 este un act civil și nu administrativ, fiind incidente disp.art.54 alin.1 și 2 rap.la art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, potrivit cărora împotriva ordinului prefectului se exercită procedura plângerii la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Mai arată că hotărârea recurată este temeinică și legală, fiind vorba de constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în temeiul art.36 alin.2 și 4 din Legea nr.18/1991, cererea de constituire se poate face oricând, fără a interveni sancțiunea decăderii ca în cazul art.36 alin.51 care este un caz de reconstituire.Afirmația recurentei că a formulat cerere mai înainte nu poate fi primită, motivat de faptul că pârâta, cu rea credință a declarat că este singura moștenitoare a defunctului C. C., deși acesta are doi moștenitori legali, un soț supraviețuitor care este pârâta și o fiică, care este reclamanta.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază recursul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Primul motiv de recurs, referitor la competența instanței de contencios administrativ pentru soluționarea, în primă instanță, a prezentei cauze, este neîntemeiat.
Prin acțiunea pendinte, reclamantul a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. III lit a din Legea nr. 169/1997 constatarea nulității absolute a Ordinului Prefectului nr. 337/23.10.2008, act de constituire a dreptului de proprietate conform art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, supus controlului de legalitate în condițiile legii speciale a fondului funciar, care stabilește expres competența de soluționare a cauzelor care au ca obiect actele de reconstituire sau constituire ca aparținând judecătoriilor ca instanță de drept comun.
Ordinul prefectului, ca și titlu de proprietate este una act administrativ, în baya căruia se creează raporturi juridice civile vizând dreptul de proprietate, care poate face atât obiectul plângerii prevăzute de art. 53 și art 54 din Legea nr. 18/1991 cât și obiect al acțiunii în constatarea nulității prevăzute de art III din Legea nr. 169/1997, în ambele cazuri competența materială aparținând judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul. Aceasta concluzie se desprinde și din decizia în interesul legii nr.1/1997 pronuntata de Secțiile Unite ale CSJ în care se preciyeaya ca ,din moment ce prin art.11 din Legea 18/1991 este instituită o procedura specială de control a legalitatii actelor administrative emise de comisiile județene de aplicare a prevederilor acestei legi, nu se mai poate justifica solutionarea cererilor de anulare a titlului de proprietate, care constituie rezultatul final al operațiunii de aplicare a prevederilor Legii nr. 18/1991, de catre instanțele de contencios administrativ .
Critica privind menționarea în dispozitivul sentinței recurate a celei de-a doua beneficiare a dreptului de proprietate ca fiind C. D. în calitate de moștenitoare a defunctului C. C., este de asemenea neîntemeiată, având în vedere că aceasta reprezintă o simplă eroare materială ce poate fi îndreptată conform procedurii prevăzute de art. 281 C pr civilă, acest lucru rezultând cu evidență din considerentele hotărârii în care se face precizarea că reclamanta urmează a fi înscrisă în Ordinul Prefectului, alături de pârâtă, ca beneficiară a dreptului de proprietate.
De altfel, o asemenea neconcordanța putea fi invocată de către reclamantă, întrucât pe aceasta o prejudiciază, critica pârâtei vizând acest aspect fiind lipsătă de interes.
Nici nemulțumirile recurentei pârâte cu privire la obligarea pârâtelor comisii de fond funciar de a emite un nou ordin al prefectului nu pot fi primite, întrucât o asemenea critică putea fi invocată doar de către comisiile de fond funciar, acestora incumbându-le potrivit dispozitivului sentinței obligația aducerii la îndeplinire a celor dispuse – emiterea unui nou ordin .
Referitor la critica recurentei privind neformularea de către reclamantă a unei cereri de constituire a dreptului de proprietate, tribunalul constată că și acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Astfel, în practica judiciară s-a decis că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 36 alin. 3 și 4 și art. 23 din Legea nr. 18/1991 rezultă că în cazul terenurilor atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 (cum este cazul în speță), atribuirea acestora în proprietate nu este condiționată de formularea unei cereri, atâta timp cât dispozițiile art. 23 alin. 1 la care face trimitere art. 36 alin. 4, prevăd că aceste terenuri „sunt și rămân în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenurilor, proprietari ai locuințelor ”, apreciindu-se totodată că dispozițiile art. 36 alin. 2 și 5 din Legea nr. 18/1991 (care cuprind sintagma la cerere), nu sunt incidente întrucât se referă la terenurile proprietate de stat, situate în extravilanul localităților, atribuite potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosința pe durata existenței construcției în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe și la terenurile fără construcții neafectate de lucrări de investiții, din intravilanul localității aflate în administrarea consiliilor locale.
Faptul că terenul cuprins în ordinul contestat a făcut obiectul măsurătorilor cadastrale și a fost înscris în carte funciară, nu reprezintă un impediment pentru constatarea nulității parțiale a acestuia în măsura în care s-a dovedit că a fost emis în condiții de nelegalitate.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art 312 C pr civilă, va respinge recursul ca nefundat și va menține sentința civilă recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenta pârâtă C. D. domiciliată în . . nr. 224, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 165 din 5.02.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, intimată reclamantă fiind A. I. V. domiciliată în . . nr. 224, județul Dâmbovița și intimatele pârâte C. L. DE FOND FUNCIAR CREVEDIA, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PĂRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1, județul Dâmbovița, P. JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, și P. C. CREVEDIA PRIN PRIMAR,cu sediul în ..
Menține sentința civilă recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. Brînzică C. M. G. S. D.
GREFIER,
S. E. S.
J.f.Adrina V.
Dosar nr._
Judecătoria Răcari
Red.BB/CV/ A.Gh
Ex.2/28.06.2013
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 948/2013. Tribunalul... → |
|---|
