Conflict de competenţă. Sentința nr. 5/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 7447/315/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR.5- CC
Ședința din camera de consiliu din 11.02.2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – I. S.
GREFIER – V. C.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență, privind pe reclamanta C. F., domiciliată în ., ..150, județul Dâmbovița, pârâtă fiind B. R., domiciliată în ., ., județul Dâmbovița.
Cauză dată fără citarea părților.
Tribunalul rămâne în deliberare asupra cererii.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Târgoviște la data de 02.08.2013, sub nr._, reclamanta C. F. in contradictoriu cu pârâta B. R., a solicitat partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctului C. I. decedat la 13.08.2012 cu ultim domiciliu în ., .. 150, județul Dâmbovița cu ieșirea din diviziune, prin atribuirea și predarea efectivă a bunurilor ce li se cuvin, în raport de cota parte teoretica cuvenită în calitate de moștenitori ai defunctului, potrivit regulilor succesiunii legale.
Judecătoria Târgoviște invocând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgoviște în soluționarea cauzei, în baza sentinței civile nr.3646/9.10.2014 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecatoriei P..
La Judecatoria P., cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 5.11.2014.
Prin sentința civilă nr.1288/8.12.2014, Judecătoria P. a admis exceptia necompetentei teritoriale a instanței invocată din oficiu, a declinat competenta de solutionare a cauzei, in favoarea Judecătoriei Targoviste și a dispus înaintarea dosarului Tribunalului Dambovita pentru solutionarea conflictului negativ de competenta.
A reținut instanța de fond că reclamanta a menționat că domiciliul al defunctului a fost în localitatea Aninoasa, județul Dâmbovița, fără a face mențiuni cu privire la o eventuală mutare a acestuia în orașul Fieni.
Mai mult, pârâta nu a făcut altceva decât să declare în fața instanței că locuința fratelui său a fost în Fieni și nu în Aninoasa, fără a aduce vreo dovadă în acest sens care să formeze convingerea instanței asupra veridicității susținerilor sale.
Instanța a constatat faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă potrivit cărora cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afara de cazurile anume prevăzute de lege.
Astfel, instanța, în considerarea principiului înscris la art. 10 alin. (1) Cod procedură civilă, respectiv a faptului că în materie de probațiune regula este că acela care afirmă ceva în fața unei instanțe are obligația de a dovedi susținerea făcută, constată faptul că pârâta nu a făcut proba faptului că defuntul ar fi locuit efectiv în Fieni, Dâmbovița.
De asemenea, simpla situație de fapt că decesul a intervenit la Fieni și nu în Aninoasa nu conduce la realizarea unei probe a locuinței defunctului, decesul putând avea loc în oricare localitate din țară sau străinătate, nefiind condiționat de domiciliul defunctului. Mai mult, înregistrarea decesului într-o anumită localitate nu conduce automat la schimbarea locuinței defunctului de la domiciliul său în localitatea în care a intevenit decesul.
Având în vedere aceste motive de fapt si de drept, prin raportare si la dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 si art. 130alin. (2) Cod procedură civilă, instanța a apreciat că revine competența teritorială de soluționare a prezentei cauze Judecătoriei Târgoviște, si nu Judecătoriei P..
La Tribunalul Dâmbovița cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând cererea prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul constată existența conflictului de competență între două judecătorii: Târgoviște și P., subordonate Tribunalului Dâmbovița, ambele instanțe declarându-se necompetente material și declinându-și reciproc competența, potrivit art. 133 alin. 2 Cod procedură civilă.
Din analiza actelor depuse la dosar, rezultă că ultimul domiciliu al defunctului C. I., decedat la 13 august 2012 este în orașul Fieni, județul Dâmbovița, potrivit certificatului de deces nr._ din 13 august 2012 (fila 18 dosar fond).
De asemenea, autoarea acestuia, defuncta mamă C. A., decedată la data de 15.06.2004 a avut ultimul domiciliu tot în orașul Fieni, ., județul Dâmbovița.
Plenitudinea de competență în materie de moștenire, este stabilită prin art. 118 alin. (2), care este dată în exclusivitate instanței celui din urmă domiciliu al defunctei, adică în favoarea Judecătoriei P..
Mai mult, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că toate bunurile succesorale rămase de pe urma defunctului C. I. se află în orașul Fieni, iar potrivit art. 117 Cod procedură civilă, cererile privind drepturile reale imobiliare se introduc la instanța în a cărei rază este situat imobilul, dispoziție legală ce nu contravine art. 118 Cod procedură civilă ci vine în susținerea acestei competențe exclusive a instanței de domiciliu al defunctului.
Declarația notarială a reclamantei C. F. – soția supraviețuitoare a defunctului, autentificată sub nr. 981/10.06.2013 ( fila 19), în sensul că ultimul domiciliu al acestuia a fost în ., nu poate contrazice realitatea faptelor, anume că ultimul domiciliu al defunctului C. I. a fost în orașul Fieni, potrivit certificatului de deces precizat mai sus.
În cauză nu se aplică dispozițiile art. 87 cod civil care stipulează că domiciliul persoanei fizice în vederea executării drepturilor și libertăților sale civile este acolo unde acesta declară că își are locuința principală, întrucât, soția supraviețuitoare nu poate decide ea ultimul domiciliu al soțului defunct, iar textul de mai sus se aplică în împrejurarea în care o persoană fizică are mai multe locuințe, din care una principală, iar altele secundare, potrivit art. 88 Cod civil.
În consecință, în cauză se aplică dispozițiile art. 118 alin. 2 Cod procedură civilă, cererile privitoare la moștenire fiind de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, în situația analizată fiind vorba de Judecătoria P..
Așa fiind, în baza art. 135 Cod procedură civilă, tribunalul va admite cererea regulatorului de competență al Judecătoriei P. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei P..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea Judecătoriei P. privind conflictul negativ de competență.
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C. F., domiciliată în ., ..150, județul Dâmbovița, pârâtă fiind B. R., domiciliată în ., ., județul Dâmbovița, în favoarea Judecătoriei P..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2015.
Președinte, Grefier,
I. S. V. C.
Red.I.S.
Tehnored.CV
Ex.2/24.02.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 121/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Obligaţie de a face. Hotărâre din 25-02-2015, Tribunalul... → |
|---|
