Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 187/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 187/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 1393/232/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 187
Ședința publică din data de 8 iunie 2015
Președinte – R. M.
Judecător – I. S.
Judecător – B. Brînzică
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul R. F. M., domiciliat în comuna Valea M., ., județul Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat P. G. M., din Târgoviște, ., ..13, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2977 din 26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă R. I., domiciliată în Pitești, ., ., județul Argeș, având ca obiect – hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de recurs este timbrată cu chitanța nr._/11.03.2013 privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 117 lei (fila 11) timbrul judiciar de 3 lei, cererea de recurs este motivată, prin încheierea de ședință din data de 11.03.2013 s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei Găești, în baza art.244(1) pct.1 Cod procedură civilă, prin serviciul registratură, la data de 25.03.2014 recurentul a depus la dosar o cerere prin care solicită menținerea suspendării deoarece nu a fost soluționată cauza pentru care s-a dispus suspendarea prezentului recurs, cerere la care s-a atașat copia încheierii de suspendare din 4.09.2013, de asemenea, intimata pârâtă a depus la dosar o cerere prin care solicită suspendarea judecății în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului, iar prin încheierea de ședință din 7.04.2015 s-a dispus menținerea măsurii suspendării până la soluționarea în mod irevocabil a dosarului nr._, în conformitate cu dispozițiile art.244(1) pct.1 Cod procedură civilă, cauza fiind repusă pe rol conform referatului grefierului șef de secție, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Tribunalul, având în vedere că nu s-au formulat cereri prealabile, că nu sunt incidente de soluționat, probe de administrat, că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._, reclamantul R. F. M. a chemat în judecată pe pârâta R. I., solicitând să se constate valabilă vânzarea intervenită între ei la data de 13.04.2001, conform chitanței anexate cererii și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru terenul în suprafața de 4108 m.p., situat pe teritoriul comunei Valea M., ., compus dintr-o suprafața de 954 mp teren intravilan și 3154 mp teren arabil extravilan având următoarele vecinătăți: N –DN 7, E – R. F. - M., R. N., S – Canal Comunal,V – Foianu C..
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 13.04.2001 a convenit cu pârâta să-i vândă o porțiune de teren cu suprafață de 5000 mp situat pe teritoriul comunei Valea M., . cu următoarele vecinătăți: N –DN7,E – Ristrache F. M., S – Canal Comunal,V –Foianu C., teren care a fost moștenit de pârâtă de la mama sa R. S., ca unică moștenitoare. Prețul vânzării a fost de 18.000.000 lei vechi, sumă pe care reclamantul susține că a achitat-o la data de 13.04.2001 în prezența martorilor C. M., P. G. și M. C., toți cu domiciliul în com. Valea M., ., dată la care a intrat și în posesia terenului și a încheiat cu pârâta o chitanță.
Reclamantul a mai arătat că a întocmit planul de amplasament și delimitare a imobilului, ocazie cu care a constatat că suprafața este mai mică de 5000 mp, respectiv este de 4108 mp, iar la data de 12.03.2012 a notificat-o în scris pe pârâtă în legătură cu încheierea contractului în formă autentică, dar aceasta nu și-a manifestat disponibilitatea.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă.
S-au solicitat probele cu înscrisuri, martori și interogatoriu și au fost anexate cererii de chemare în judecată înscrisuri: înscris sub semnătură privată intitulat „declarație” și datat 13.04.2001, cartea de identitate a reclamantului, plan de amplasament și delimitare a imobilului, certificat eliberat de OCPI Dâmbovița, notificare, confirmare de primire.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat la termenul de judecată din 05.10.2012 și a declarat că este de acord cu acțiunea.
După administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și un martor, prin sentința civilă nr.2977/26.10.2012, Judecătoria Găești a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 13.04.2001 reclamantul și pârâta au încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat „declarație”, în care au consemnat înțelegerea lor cu privire la o suprafață de teren de 5000 mp situată pe raza com. Valea M., ., cu vecini R. F. M., Foianu C., canal comunal și DJ 7.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Titlul X privind circulația juridică a terenurilor, din Legea nr. 247/2005, în vigoare la data încheierii convenției menționate terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentică, sub sancțiunea nulității absolute. În această situație, cu toate că atât în cererea de chemare în judecată, cât și în înscrisul sub semnătură privată menționat se afirmă că pârâta a vândut, iar reclamantul a cumpărat suprafața de 5000 mp, instanța apreciază că actul încheiat la data de 13.04.2001 este o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare, prin care părțile semnatare s-au obligat, pârâta să vândă, iar reclamantul să cumpere acest teren, convenție care a dat naștere obligației de a face, dar nu au transmis dreptul de proprietate.
Pentru a se putea pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare, în situația în care unul dintre promitenți refuză a se prezenta la notariat pentru încheierea actului în forma cerută de lege, este necesar a se face dovada că bunul ce face obiectul promisiunii se află în patrimoniul promitentului vânzător. Or, în cauză, reclamantul nu a făcut nici dovada existenței în patrimoniul pârâtei a terenului menționat în cererea de chemare în judecată, căci fișa de punere în posesie eliberată pe numele defunctei R. S., nu constituie titlu de proprietate.
S-a mai reținut că reclamantul nu a făcut dovada dezbaterii succesiunii defunctei R. S. pentru a dovedi calitatea pârâtei de unică moștenitoare și nici nu a formulat un capăt de cerere în acest sens, astfel că, în lipsa dovezii că pârâta este proprietara terenului promis spre vânzare, acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată.
Impotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pentru nelegalitate.
Motivând cererea, recurentul a arătat că la nivelul comunei Valea M., . nu s-au eliberat titluri de proprietate celor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit legilor fondului funciar, ci adeverințe și fișe de punere în posesie, eliberarea titlurilor fiind condiționată de finalizarea cadastrului general al comunei.
Pârâta, promitenta vânzătoare este unica fiică a numiților R. S., decedată la data de 4.05.2000 și R. I., decedat la data de 5.01.1990.
Mamei pârâtei i s-a eliberat adeverința nr.1638/10.05.2012 de către Primăria comunei Valea M., județul Dâmbovița, din care rezultă că i s-a stabilit dreptul de proprietate prin Hotărârea Comisiei Județene nr.25/18.07.1991 pentru suprafața de 3,77 ha, prevăzută în tabelul anexă nr.3 Fețeni la poziția 15. In cuprinsul adeverinței (aflată la fila 21 dosar fond) se arată că „prezenta adeverință constituie dreptul de proprietate până la eliberarea titlului de proprietate”.
La data de 10.08.2012 s-a eliberat numitei R. S., defuncta mamă a pârâtei, fișa de punere în posesie nr.2786 de către Primăria comunei Valea M., județul Dâmbovița, în prezența delegatului OJCGC Dâmbovița, în care este înscris și terenul ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare.
Potrivit măsurătorilor efectuate de reprezentanții comisiei locale de fond funciar, terenul vândut de către pârâtă recurentului reclamant este situat pe teritoriul satului Fețeni, . 31, . de 4300 m.p. și următoarele vecinătăți: N – DN7, E – R. F. M., R. N., S – CN 395, V – Foeanu C..
Urmare măsurătorilor efectuate cu aparatură de mare precizie, s-a stabilit că terenul are suprafața reală de 4108 m.p. La dosar a fost atașat Planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate.
La fila 22 din dosar se află Sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale nr.1637/10.05.2012 în care se arată că R. S. a fost validată pe anexa 3 ., defunct R. I., cu moștenitoare R. S., cu suprafața de 3,77 ha.
Ca moștenitoare prezumtivă a defunctei R. S. este înscrisă fiica acesteia, R. I., care a luat în stăpânire terenurile moștenite de la defuncta mamă, fără a se fi dezbătut succesiunea, situație ce rezultă din adresa nr.704/24.07.2012 emisă de Camera Notarilor Publici Ploiești.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată.
In drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pcgt.9 Cod procedură civilă, iar în baza art.3041 Cod procedură civilă, recurentul înțelege să învestească instanța cu examinarea cauzei sub toate aspectele.
Ca probe, recurentul a înțeles să se folosească de înscrisurile depuse la dosar și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată don 11.03.2013, tribunalul a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea în mod irevocabil a dosarului nr.171/232/213, cauza fiind repusă pe rol la termenul de judecată de astăzi, ca urmare a soluționării irevocabile a dosarului ce a generat suspendarea, prin perimare.
Analizând sentinta recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constata urmatoarele:
Susține recurentul că intimata-pârâtă este moștenitoarea legală a lui R. S., care este proprietară asupra tenului din promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, astfel încât în mod eronat Judecătoria a refuzat validarea acestei convenții și transformarea sa în act autentic de vânzare-cumpărare.
Tribunalul constată, însă, că nu este dezbătută succesiunea de pe urma defunctei R. S., numai certificatul de moștenitor făcând dovada calității de moștenitor. La dosar este depusă doar Sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale, act premergător emiterii certificatului de moștenitor.
Totodata, așa cum chiar recurentul afirmă, la dosar nu este depusă dovada calității de vânzător a promitentei R. I., reclamantul urmărind să probeze dreptul de proprietate al acesteia cu o fișă de punere în posesie pentru R. S.. Or, fișa de punere în posesie este și aceasta un act premergător în procedura emiterii titlului de proprietate, procedură finalizată cu emiterea titlului de proprietate, care nu a fost eliberat. În acest scop, cauza de față a și fost suspendată până la soluționarea dosarului nr._, având ca obiect obligarea pârâtelor Comisia Locală de Fond Funciar Valea M. și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Dâmbovița să emită titlul de proprietate pe numele autoarei intimatei-pârâte, însă acea cauză a fost perimată, iar demersul nereușit.
Cum contractul de vânzare – cumpărare pentru care a fost solicitată instanța de judecată să fie validat este un contract translativ de proprietate, conform art. 1295 C.civ., în vigoare în momentul încheierii antecontractului, vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului vândut. În mod corect Judecătoria Răcari a refuzat validarea antecontractului reținând ca promitenta vânzătoare nu este proprietara lucrului vândut, atât datorită lipsei titlului de proprietate asupra terenului promis spre vânzare, dar și ca urmare a nedovedirii de către aceasta a calității de moștenitoare de pe urma autoarei R. S..
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține încheierea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de declarat de reclamantul R. F. M., domiciliat în comuna Valea M., ., județul Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat P. G. M., din Târgoviște, ., ..13, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2977 din 26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă R. I., domiciliată în Pitești, ., ., județul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8.06.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
R. M. | I. S. | B. Brînzică |
GREFIER
N. D.
j.f M. E. N.
Judecătoria Găești
Dosar fond_
Red. R.M./Tehnored D.N.
2 ex./18.06.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 409/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Fond funciar. Decizia nr. 440/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
