Obligaţie de a face. Decizia nr. 409/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 409/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 639/284/2014
Dosarul nr._ apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 409
Ședința publică din 04.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR- S. I.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta pârâta D. M. cu domiciliul în ., ., nr 97, județul Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocat” Tzanos A. C.”, cu sediul în București, Șoseaua M. B., nr.293, ., parter, ., împotriva sentinței civile nr.1250/28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu reclamanta M. M. cu domiciliul în municipiul Târgoviște, . 35 A, scara A, apartament 9, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect „obligația de a face ”.
Apelul este timbrat cu chitanța nr._/1 din 20.03.2015, privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 50 lei.
Prezența părților, dezbaterile cauzei au avut loc și s-au consemnat prin încheierea de ședință din data de 29.05.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de 04.06.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 17.04. 2014, reclamanta M. M., a chemat-o in judecata pe parata Draghicescu M., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea acesteia sa desființeze adăpostul de câini comunitari, situat langa proprietate sa.
In motivarea actiunii s-a aratat de catre reclamanta ca potrivit sentintei civile nr. 3205/2007, pronuntata in urma procesului de partaj care s-a facut dupa decesul tatalui sau S. D., a devenit proprietara unei case de locuit si anexe situate in .. A mai aratat reclamanta ca dupa aproximativ 3 ani, parata a cumparat gospodaria vecina cu proprietatea sa si a imporivizat fara autorizatie un adapost de caini comunitari in imediata vecinatate a gardului despartitor si a casei sale, cainii devenind violenti iar dejectiile acestora fiind raspandite in toata curtea, fiind modificata si calitatea apei din fantana situata la aproximativ 15 m. de gard si de acest adapost de caini. Reclamanta a mentionat ca in momentul in care i-a atras atentia paratei ca nu este civilizat si nici sanatos sa tina in curte 60-70 de caini, aceasta a amenintat-o cu relatiile pe care le are in lumea avocatilor si a politicienilor iubitori de animale, motiv pentru care a sesizat Directia Sanitar Veterinara care s-a deplasat la domiciliul paratei in prezenta sotului sau M. L.. In urma controlului efectuat, au fost constatate grave ilegalitati si deficiente privind organizarea asa –zisului adapost de animale, in sensul ca acesta nu este autorizat, animalele sunt lasate libere in curte, dejectiile provenind de la animale nu sunt colectate corespunzator, iar in zona si in curte se percepe un miros respingator. Reclamanta a aratat ca a incercat solutionarea acestui litigiu si pe cale amiabila prin mediere si pe data de 21.03.2014 a invitat-o pe parata la sediul Cabinetului de Avocat”I. Z.” dar aceasta nu s-a prezentat, asa cum rezulta si din procesul verbal de informare cu privire la avantajele medierii.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art.630 Cod civil.
S-au anexat cererii, in copie certificata pentru conformitate cu originalul, urmatoarele inscrisuri: sentinta civila nr. 3205/21.11.2007 pronuntata de Judecatoria R. in dosarul nr._, nota de inspectie, din data de 12.06.2013, proces verbal de informare gratuita privind avantajele medierii, copia cartii de identitate a reclamantei, norma din data de 04.02.2014, imputernicire avocatiala, confirmare de primire si chitanta privind achitarea taxei judiciare de timbru.
La data de 08.05.2014, parata a inaintat la dosar intampinare prin care a aratat ca erste detinatoarea unui numar de 30 de caini, toti avand carnete de sanatate, cu vacinurile la zi, precizand ca nu este persoana juridica si nu detine o unitate de exploatatie a animalelor si nu gestioneaza caini comunitari.
In motivarea intampinarii s-a aratat de catre parata ca se incadreaza in dispozitiile prevazute de art. 5 din Legea nr.205/2004 privind protectia animalelor, sens in care a amenjat pe proprietatea sa, un tarc cu custi in care cainii sa stea pe timpul noptii, cu mentiunea ca in acest tarc stau circa 15 caini, restul stau . casei si numai pe timp de noapte sau cand este plecata de acasa pentru ca acestia sa nu sara gardul, iar in timpul zilei acestia stau in curte. Parata a solicitat sa se aiba in vedere ca nu detine un adapost de caini comunitari asa cum in mod gresit a interpretat reclamanta si o imprejurare din plasa pentru a proteja animalele pe timpul noptii sau atunci cand pleaca de acasa. Parata a mai aratat ca prin adresa nr._ /30.12.2013 a solicitat Primariei Potlogi o autorizatie de construire, pentru „ anexa gospodareasca pentru caini” nestiind ca nu este nevoie de aceasta pentru amenajarea pe proprietatea sa a unor custi pentru caini. In ceea ce priveste zgomotul facut de caini, parata a aratat ca acestia nu se manifesta decat atunci cand sotul reclamantei arunca cu pietre in ei sa ii agite, solicitand instantei, obligarea paratei sa depuna la dosar proba violentei/ agresiunii de care a suferit reclamanta din cauza cainilor sai.De asemenea nu s-a facut de catre reclamanta dovada ca datorita dejectiilor acestor animale, s-a modificat si calitatea apei din fantana, motiv pentru care a solicitat ca reclamanta sa aduca probe in acest sens. Parata a solicitat sa se constate ca recrerea reclamantei este lipsita de fond si pe cale de consecinta sa se dispuna respingerea ei.
La data de 29.05.2014, reclamanta prin aparator, a inaintat la dosar raspuns la intampinarea formulata de catre parata prin care a invocat prevederile art. 4 din anexa la Norma Metodologica din 31.03.2008 de aplicare a Legii nr. 205/2008 privind protectia animalelor, precizand totodata ca parata este nesincera intrucat la data de 12.06.2013, la sesizarea reclamantului si a unui numar mare de vecini, Directia Sanitar Veterinara si Pentru Protectia Animalelor Dambovita, a efectuat un control la domiciliul paratei, imprejurare in care s-a constatat ca obiectivul respectiv nu poate fi vizitat deoarece o parte din animale sunt lasate in libertate in curte, iar din declaratia paratei a rezultat ca aceasta procedeaza la colectarea de carnivore din diferite comune limitrofe si din Bucuresti in vederea cazarii si hranirii acestora cu scop de binefacere. Reclamanta a aratat ca nesincera este si afirmatia paratei, care sustine in intampinare ca detine 30 de caini, atata timp cat organele de inspectie sanitar veterinara au declarat ca detine 50 de caini. Cu privire la sustinerea paratei ca nu detine adapost de animale ci niste tarcuri in care stau cainii noaptea sau in lipsa paratei, reclamanta a aratat ca organele de control nu au putut verifica locatia tocmai pentru ca animalele erau libere in curte. Desi parata a invocat OUG 155/2001, privind programul de gestionare a cainilor fara stapan se contrazice pentru ca in fapt a infiintat nelegal un astfel de adapost, iar dispozitiile din Norma MS din 4 februarie 2014, le-a invocat trunchiat interpretand aceasta norma tententios, facand referiri la unitati care produc disconfort, fara a tine seama de faptul ca activitatea sa de crestere caini este de natura sa creeze disconfort reclamantei si vecinilor sai.
Reclamanta a mai aratat ca in urma demersurilor facute, Directia de Sanatate Publica Dambovita, a efectuat un control la data de 13 martie 2014 si a constatat ca cele sesizate sunt reale, motiv pentru care i-a impus paratei ca in termen de 60 de zile sa dezafecteze adapostul si sa il amplaseze la distanta legala.
S-au anexat raspunsului la intampinare, adresa nr. 73/17.03.2014 a DSP Dambovita, sesizarea ..2013 adresata primarului comunei, si un numar de 4 sesizari ale locuitorilor din localitate adresate DSP Dambovita.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr.1250/28.11.2014 prin admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la desființarea adăpostului de câini din comuna Potlogi, ..
În considerentele sentinței s-a reținut că din motivarea cererii de chemare în judecată reiese că reclamanta este proprietara unei locuințe situață în com. P., . 2007 și că după circa 3 ani, pârâta D. M. a cumpărat imobilul ce se învecinează cu cel al reclamantei și susține aceasta din urmă, a înființat un adăpost pentru câinii comunitari, fără autorizație.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1081/20.04.2011, pârata D. M. a devenit proprietara imobilul situate în com Potlogi, . casa de locuit, formată din 4 camere, o bucătărie și un hol, având ca anexe un grajd, și din suprafața de teren de 1955 mp. 9 (fila nr. 174).
Cu ocazia cercetării locale efectuată la data de 19.09.2014, instanța de fond a constatat că curtea în care se află casa pârâtei, este împărțită în 4 secțiuni, în fiecare dintre acestea fiind construite cotețe, respectiv adăposturi pentru câini. Câinii existenți în curtea pârâtei, nu au putut fi numărați deoarece aceștia erau agitați. Nici pârâta nu a fost în măsură să precizeze numărul lor, arătând că nu știe, prezentând un număr de 42 de carnete de sănătate eliberate pentru aceste animale. Distanța dintre gardul ce desparte adăpostul pentru câini, construit în secțiunea nr. 3 din curtea pârâtei, și gardul despărțitor de proprietatea reclamantei a fost măsurată, rezultatul fiind de 37 de centimetri. . În ultimele două secțiuni din curtea pârâtei, în interiorul adăpostului pentru câini, a fost observat un canal colector din beton, care traversează acest adăposturi prin centru iar jumătatea acestuia s-a observat o formă din beton, de circa 1 mp., despre care pârâta a susținut că este o fosă septică. Acest aspect nu a putut fi verificat deoarece câinii erau închiși în acele adăposturi. Distanța dintre această presupusă fosă septică și fântâna din curtea reclamantei este de aproximativ 28 de metri ( fila nr. 139).
Martorul B. I., care locuiește la două case de cea a reclamantei, a declarat că în curtea pârâtei sunt în jur de 100 de câini care produc un zgomot infernal. Martorul a susținut că mirosul este pestilențial, iar vara când este cald sunt foarte multe muște. A mai susținut martorul, că pârâta nu are fosă septică pentru nu a observat nici o vidanjă să fi venit la locuința acesteia și chiar și dacă ar fi venit, vidanja nu are cum să intre în curte din cauza adăposturilor pentru câini ( fila nr. 168).
Martorul B. E., care locuiește la circa 30-50 de metri de locuința pârâtei, a declarat că a observat că în urmă cu circa 3 ani pârâta a venit în locuință cu un număr mic de câini, că în această perioadă, diferite persoane au adus câini la locuința acesteia, și că oameni din localitate și din alte localități au aruncat câini. Martorul a arătat că câinii din locuința pârâtei deranjează în zonă din 3 puncte de vedere, zgomotul pe care îl fac ziua dar și noaptea, mirosul foarte persistent chiar și în zilele în cale nu bate vântul și infestarea pânzei freatice. Cu privire la numărul câinilor martorul a arătat că a auzit de la o persoană din localitate, că ar fi în jur de 55, dar că apreciază că sunt mai mulți. A mai declarat martorul că în ultimi 3 ani, nu a observat vreo vidanjă care să fi evacuat dejecțiile din curtea pârâtei ( fila nr. 162).
La interogatoriul administrat la termenul din 17.10.2014, pârâta a susținut că a edificat în timp spațiile pentru adăpostirea câinilor. A arătat că o parte dintre câini i-a adus din București, iar unii au fost aruncați în saci la poartă și peste gard. Cu privire la modul în care întreține câinii, pârâta a susținut că are apă care ajunge cu un furtun la fosa septică de la hidrofor și că pentru evacuarea dejecțiilor cheamă vidanja. A mai susținut că este stăpâna câinilor pe care îi are în curte, că are încheiat un contract cu o firmă pentru a le asigura mâncarea ( fila nr. 158).
Din oficiu, instanța de fond a dispus efectuarea unei analize a apei din fântâna din curtea reclamantei (fila nr.49), rezultatul fiind consemnat în buletinului de analiză (_/13.08._ eliberat de DSVSA-Dâmbovița( fila nr. 145). S-a stabilit că în apă sunt prezente bacterii coliforme și Ecoli și că rezultatul nu corespunde prevederilor Legii nr. 458/2002 ( fila nr. 145).
Instanța de fond subliniază însă că nu se poate face o legătură directă între dejecțiile provenite de la câinii din curtea pârâtei și faptul că apa din fântâna reclamantei, care prezintă bacterii coliforme și Ecoli, din probele administrate nerezultând această legătură de cauzalitate.
La data de 30.07.2014, reprezentanții Direcției pentru sănătate publică Dâmbovița au efectuat un control la domiciliul pârâtei și au constatat că aceasta deține o fosă septică, vidanjabilă, amplasată la mai mult de 10 metri de fântâna reclamantei ( fila nr. 222).
Din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă, (filele nr. 181-190, 193) rezultă cantitățile mari de hrană pentru câini pe care aceasta le-a primit de la S.C. Nordic Food Distribution S.R.L., și de la Asociația Angel for dogs. Astfel de la S.C. Nordic Food Distribution S.R.L. pârâta primit hrană uscată pentru câini, 20 de saci la data de 07.03.2014, 50 de saci la 19.03.2014, 50 de saci la data de 14.05.2014. La data 01.08.2013 a primit 3200 kg., hrană uscată pentru câini de la Asociația Angel for dogs.
Instanța de fond apreciază că din probatoriul administrat rezult că în curtea pârâtei din com. Potlogi . înființat un adăpost pentru câini. Faptul că pârâta susține că este stăpâna acestor animale nu schimbă această concluzie.
Astfel, numărul mare al câinilor (peste 42 de exemplare, cât reprezintă numărul carnetelor de sănătate), număr pe care nici pârâta nu îl cunoaște, faptul că a primit câini aruncați de diferite persoane (cum rezultă din chiar răspunsul la interogatoriu al pârâtei), modul în care este organizată curtea acesteia, care este împărțită în 4 secțiuni, fiecare cu adăposturi pentru aceste animale, existența unei fose septice, și faptul că a primit cantități mari de hrană pentru câini de la cele două organizații susmenționate, conduc la concluzia că pârâta a înființat în locuința sa un adăpost pentru câini.
Instanța de fond a reținut observă că dacă în întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a susținut că este deținătoarea a unui număr de 30 de câini, iar cu ocazia cercetării locale a prezenta un număr de 42 de carnete de sănătate și a arătat că nu cunoaște numărul total al acestor animale.
În drept la soluționare prezentei cereri, au fost avute în vedere în vedere dispozițiile art. 11 alin.1 din Ordinul 119/2014 pentru aprobarea normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației, potrivit căruia distanța minimă de protecție sanitară între teritoriile protejate și un adăpost pentru animale, inclusiv comunitare, care produce disconfort și riscuri asupra sănătății populației, este de 100 de metri.
Din acest text de lege rezultă pe de parte, că se consideră că un adăpost pentru animale, inclusiv animale comunitare, prezintă disconfort și riscuri asupra sănătății populației și pe de altă parte, că pentru preîntâmpinarea acestora se instituie un teritoriu protejat.
Potrivit art. 1 lit. d din acest ordin, teritoriul protejat reprezintă teritoriu în care nu este permisă depășirea concentrațiilor maxime admise pentru poluanții fizici, chimici și biologici din factorii de mediu, acesta include zone de locuit, parcuri, rezervații naturale, zone de interes balneoclimateric, de odihnă și recreere, instituții social-culturale, de învățământ și medicale.
Conform art. 1 lit. b din Ordinul 119/2014, zona de locuit reprezintă zona constituită ca o grupare funcțională de loturi și parcele de teren delimitate teritorial pe care predomină clădiri cu locuințe având ca parametru de măsură densitatea medie de locuire.
Raportat la prezenta cauză, locuința reclamantei se găsește într-o zonă de locuit în înțelesul art. art. 1 lit. b din Ordinul 119/2014..
Potrivit Ordinului nr. 16 din 16 martie 2010 (pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedura de înregistrare/autorizare sanitar-veterinară a unităților/centrelor de colectare/exploatațiilor de origine și a mijloacelor de transport din domeniul sănătății și al bunăstării animalelor, a unităților implicate în depozitarea și neutralizarea subproduselor de origine animală care nu sunt destinate consumului uman și a produselor procesate) sunt supuse controlului sanitar veterinar adăposturile pentru câinii fără stăpân, care sunt definite în Anexa nr. 1 a acestui ordin, ca fiind spații împrejmuite, amenajate și dotate pentru adăpostirea și hrănirea câinilor fără stăpân.
Potrivit art. 5 alin.1 din acest ordin, pentru unitățile de tip adăpost câini, personalul sanitar-veterinar responsabil din cadrul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București verifică dosarul și se deplasează la fața locului; în urma acestei acțiuni, se întocmește un referat de evaluare, conform modelelor A-E prevăzute în anexa nr. 9, precum și modelului B prevăzut în anexa nr. 42, în care se precizează dacă unitatea respectă normele sanitare veterinare specifice în vigoare.
Prin urmare, înființarea unui adăpost de câini este reglementată prin acte normative care urmăresc să creeze condițiile necesare atât pentru îngrijirea corespunzătoare a acestor animale cât și pentru protejarea populației față de eventualul disconfort și risc asupra sănătății, pe care aceste spații cu destinație specială îl prezintă.
Pârâta susține că potrivit art. 4 din Ordinul 31/2008 pentru aplicarea Legii nr. 205/2004 privind protecția animalelor, numărul de animale, cu excepția celor sălbatice, deținut de o persoană fizică sau juridică nu este restricționat.
Întradevăr acest număr nu este restricționat, dar teza a doua a acestui articol prevede că este obligatoriu să se respecte normele de sănătate, protecție și bunăstare a acestora, prevăzute de legislația în vigoare.
Instanța de fond a mai motivat că pârâta poate deține un număr nelimitat de câini, însă are obligația de a respecta prevederile Ordinului 119/2014 și ale Ordinului nr. 16 din 16 martie 2010, din momentul în care activitatea sa de a îngriji un anumit număr de exemplare canine, dobândește caracteristicile unui adăpost de câini.
Împotriva acestei sentințe apelanta D. M. a declarat apel.
În motivarea în fapt a cererii, apelanta a arătat că nu deține un așa zis adăpost pentru căini, ci este stăpâna acestor, fiind o mare iubitoare de căini, legea neprevăzând câți câini poate deține în această calitate.
În ceea ce privește condițiile de sănătate ale câinilor, fiecare deține carnet de sănătate, este la zi cu asistența veterinară de specialitate precum și cu tratamentele profilactice sau în scop terapeutic, în funcție de necesități.
În legătură cu hrana câinilor, apelanta face mari eforturi pentru a-i hrăni, nefiind interzis să primească și ajutor din partea altor persoane. În mod corect a reținut instanța de fond, că nu există o legătură de cauzalitate între dejecțiile câinilor și rezultatul buletinului de analiză a apei, din fântâna din curtea apelantei.
În drept, art.6, alin.6, art.21 din legea 230/2007, art.466 și urm. NCPC, legea 60/2004, ordinul nr.536/1997, Declarația Universală a Drepturilor Omului, protocolul nr.1 la CEDO.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri și martori.
Conform art.411, alin.1, pct.2 din NCPC solicită judecarea cauzei în lipsă.
Intimata M. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului pentru că apelanta preia o parte din susținerile formulate în cererea introductivă, susținând că nu a înființat un adăpost de câini întrucât pentru aceasta avea nevoie de autorizație de construcție pe care nu a obținut-o.
Cu ocazia cercetării la fața locului, instanța de fond nu a putut număra câinii pe care îi deține apelanta, aceasta din urmă indicând un număr de 42 de câini. Martorii au relatat că la domiciliul apelantei vin frecvent mașini cu număr de București, care aduc și iau câini din acel adăpost.
În legătură cu asigurarea hranei pentru aceste animale, apelanta a prezentat instanței un număr de bonuri din care reiese că a achiziționat hrană în valoare de 175 milioane lei vechi în perioada aprilie 2012 – septembrie 2014.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri și martori.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată:
Conform sent. civ. Nr.3205/21.11.2007 pronunțată de Judecătoria Răcari, rămasă irevocabilă, apelanta este proprietara unei suprafețe de teren intravilan curți construcții, de 500 mp situat în comuna Potlogi, ..
La filele 38-43 dosar se regăsesc mai multe declarații olografe ale unor persoane (vecini ai apelantei), adresate Direcției Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița prin care se solicită efectuarea de verificări pentru că aceste persoane sunt deranjate de lătratul câinilor apelantei și de mirosul neplăcut degajat de dejecțiile acestora.
Din nota de inspecție întocmită de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița, la data de 12.06.2013 (fila 12 dosar) în urma unei reclamații privind colectarea, creșterea și îngrijirea câinilor fără stăpân, s-a constatat că obiectivul nu este autorizat sanitar veterinar, în privința condițiilor ce fac referire la bunăstarea și protecția mediului, exploatarea neputând fi vizitată deoarece o parte din câini erau lăsați liberi, neasigurându-se condiții pentru izolarea lor. S-a mai reținut cu această ocazie, că dejecțiile provenite de la animale, nu sunt colectate corespunzător, în curte emanându-se un miros respingător.
În urma cercetării locale efectuate de instanța de fond (proces verbal din 19.09.2014 – filele 136 și urm. dosar fond) s-a constatat că imobilul teren aparținând apelantei, este împărțit în 4 secțiuni care cuprind mai multe cotețe pentru câini, în fiecare secțiuni fiind observați mai mulți câini, care nu au putut fi numărați pentru că erau liberi și foarte agitați.
Din declarațiile martorilor B. I. și B. E. (filele 161-162 dosar fond) rezultă că apelante deține un număr mare de câini (aspect constatat șu cu ocazia cercetării locale), ce produc zgomot, dejecțiile lor degajând un miros puternic, neplăcut, ce atrage nemulțumiri din parte multor vecini. Numărul mare al câinilor adăpostiți de apelantă reiese și din înscrisurile depuse la dosar de apelanta, (filele nr. 181-190, 193) ce atestă cantitățile mari de hrană pentru câini pe care aceasta le-a primit de la S.C. Nordic Food Distribution S.R.L., și de la Asociația Angel for dogs. Astfel de la S.C. Nordic Food Distribution S.R.L. apelanta primit hrană uscată pentru câini, 20 de saci la data de 07.03.2014, 50 de saci la 19.03.2014, 50 de saci la data de 14.05.2014. La data 01.08.2013 a primit 3200 kg, hrană uscată pentru câini de la Asociația Angel for Dogs.
Nerespectarea condițiilor de mediu de către apelantă este dovedită și de procesul verbal de constatare a condițiilor igienico – sanitare nr._ întocmit de Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița (fila 223 dosar), în cuprinsul căruia se arată că nu s-a făcut dovada vidanjării instalației cu un prestator autorizat.
Art.6 din Ordinul nr.16/2010 prevede că „pentru unitățile de tip adăpost câini, canisă, ….., în conformitate cu art. 1 alin. (3) lit. (c) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 139 din 30 aprilie 2004, cu amendamentele ulterioare, în termen de 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a), personalul sanitar-veterinar responsabil din cadrul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București verifică dosarul și se deplasează la fața locului.
Aceasta înseamnă că pentru aceste adăposturi este prevăzută o întreagă procedură de autorizare, tocmai în scopul protejării mediului înconjurător și a sănătății publice.
Faptul că apelanta a înființat un asemenea adăpost rezultă cu certitudine din toate probele administrate în cauză, fiind dovedit de modul de împărțire a terenului proprietatea sa (în patru secțiuni) și de numărul mare al câinilor de care are grijă.
Este adevărat că legea nu limitează numărul de câini pe care o persoană fizică iubitoare de animale, îi poate deține, însă așa cum a reținut și instanța de fond, aceasta nu înseamnă că în acest caz se pot încălca normele de sănătate publice și sanitar veterinare.
În raport de situația de fapt reținută din probele administrate, este evident că apelanta deține în realitate un adăpost de câini, ce nu a fost autorizat conform normelor în vigoare, producând în aceste condiții importante prejudicii mediului înconjurător și sănătății publice.
Pentru aceste motive, potrivit art.480 codul de procedura civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Potrivit art.451 codul de procedura civilă tribunalul va reține culpa procesuală a apelantei în determinarea efectuării cheltuielilor de judecată, motiv pentru care o va obliga la plata sumei de 1500 lei reprezentând onorariu apărător, conform chitanței nr.52/25.03.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul civil declarat de apelanta pârâta D. M. cu domiciliul în ., ., nr 97, județul Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocat” Tzanos A. C.”, cu sediul în București, Șoseaua M. B., nr.293, ., parter, ., împotriva sentinței civile nr.1250/28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu reclamanta M. M. cu domiciliul în municipiul Târgoviște, . 35 A, scara A, apartament 9, județul Dâmbovița.
Obligă apelanta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 04.06.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
C. G. | S. I. | A. Ghiorghița |
Red CG/ tehnored CG /A.Gh
4 ex / 11.06.2015
Judecător fond S. M. R.
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 106/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
