Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1045/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1045/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 1045/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1045
Ședința publică din data de 18 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. I.
Judecător: G. S.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă A. (fostă P.) M., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat G. I., cu sediul în municipiul București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 301 pronunțată la data de 10.03.2015 de către Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. P. F., domiciliat în orașul T., ., ., ., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat G. I., pentru apelanta pârâtă P. M., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/10.09.2015 (fila 28) și intimatul reclamant P. P. F., lipsă fiind apelanta pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Apărătorul apelantei pârâte avocat G. I. având cuvântul depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri la care a făcut referire la termenul anterior. Mai precizează totodată că au refăcut tranzacția, pe care o depun la dosarul cauzei.
Totodată solicită încuviințarea probei cu un martor, în dovedirea situației reținută în ancheta socială în acest sens urmând a fi audiat fratele apelantei.
Intimatul reclamant P. P. F. având cuvântul nu se opune la audierea acestui martor. Nu solicită probe în contraprobă.
Tribunalul după deliberare apreciază proba cu audierea unui martor ca fiind concludentă și pertinentă soluționării cauzei, astfel că în conformitate cu prevederile art. 255 Cod procedură civilă urmează a o încuviința.
Sub prestare de jurământ a fost audiat martorul A. G. ale cărui răspunsuri au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Apărătorul apelantei pârâte avocat G. I. având cuvântul nu mai solicită alte probe, totodată depune la dosarul cauzei o tranzacție încheiată între părți, aceasta fiind semnată și de intimatul reclamant.
Intimatul reclamant P. P. F. având cuvântul solicită a se lua act că a promovat prezenta acțiune întrucât dorește integrarea minorei în familie în cercul membrilor familiei sale, și interesul este ca minora să aibă un domiciliu stabil în România. Nu mai solicită alte probe.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă raportat la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, tribunalul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședința din aceeași zi, față de acordul părților prezente și, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra apelului, dând cuvântul apărătorului apelantei pârâte.
Apărătorul apelantei pârâte avocat G. I. având cuvântul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, urmând a se consființi tranzacția încheiată între părți.
Intimatul reclamant P. P. F. având cuvântul precizează că este deacord cu tranzacția încheiată și solicită astfel admiterea apelului.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Răcari sub numărul_ /27.01.2015 (disjunsă din dosarul numărul_ ) s-a solicitat de către reclamantul P. P. F., în contradictoriu cu pârâta P. M., să se dispună exercitarea în comun a autorității părintești a celor două părți în privința minorei lor P. Raqel C., să i se stabilească acesteia locuința la domiciliul său, iar în subsidiar să se stabilească în favoarea sa un program de vizitare a minorei în cadrul căruia să aibă legături personale cu aceasta.
La primul termen de judecată părțile au înțeles să încheie o înțelegere pe care au concretizat-o în scris și au intitulat-o tranzacție prin care să rezolve acest litigiu în sensul ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, locuința minorei să fie la tatăl ei, iar mama să aibă legături personale cu fiica sa în cadrul unui program de vizitare, precum și să-i plătească acesteia o pensie de întreținere în raport de venitul minim pe economie.
Prezenți în instanță reclamantul P. P. F. și procuratorul special al pârâtei au cerut ca hotărârea ce se va pronunța să țină cont de voința lor.
Prin sentința civilă nr. 301/10.03.2015 Judecătoria Răcari a admis acțiunea, a stabilit ca autoritatea părintească asupra minorei P. Raqel C. să fie exercitată în comun de către ambii părinți, a stabilit ca locuința minorei să fie la domiciliul tatălui reclamant și ca mama pârâtă să-i plătească minorei P. Raqel C. o pensie de întreținere în sumă de 200 lei lunar începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul acesteia.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că că reclamantul P. P. F. și pârâta P. M. au fost căsătoriți și au împreună un copil, pe P. Raqel C. care inițial s-a aflat în grija mamei, tatăl fiind obligat să-i plătească acesteia o pensie de întreținere, între timp cei doi foști soți au ajuns la o înțelegere, înțelegere pe care instanța o privește în primul rând prin prisma interesului superior al copilului și apoi potrivit dispozițiilor articolului 403 din Codul de Procedură Civilă, anume în cazul schimbării împrejurărilor instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori și că în speță, aceste modificări intervin cu acordul părților înseși, date fiind situația materială de care s-a vorbit de către pârâtă prin apărătorul său, legătura de afecțiune pe care o dovedește tatăl față de fiica sa, dorind a se preocupa de îngrijirea acesteia și se referă la autoritatea părintească, locuința pe care o va avea minora și bineînțeles contribuția părintelui la care ea nu se va mai găsi în favoarea ei. În recunoașterea drepturilor pe care le are părintele separat de copil i se va încuviința programul de vizitare conform articolului 401 din Codul Civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, invocând nelegalitatea si netemeinicia hotărârii pronunțata de judecătoria R. in dosar nr._ având in vedere prevederile art.46, Capitolul IV, Secțiunea 1 - Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, art.403/NCC coroborat cu prevederile art.398/Cod civil, art.505 alin (2 Cod civil, art.507/Cod civil, art.487 si urm./Cod civil, art.503/Cod civil, art.483 - 486Cod civil, art.487 - 502/Cod civil, art. 14 din Legea 272/2004 consacra dreptul fundamental al minorului de a "menține relații personale și contacte directe cu părinții”, art. 9 din Convenția cu privire la drepturile copilului ratificată de România prin Legea nr. 18/1990 impun statelor obligația de a "veghea ca nici un copil să fie separat de părinții săi împotriva voinței acestora, exceptând situațiile in care autoritățile competente decid și cu respectarea legilor și a procedurilor aplicabile ca această separare este în interesul suprem ai copilului", principiul nesepararii copilului de părinți potrivit art. 33 din Legea nr. 272/2004, art. 5 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România la 01.09.1994 și art. 4 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii ratificată de România prin Legea nr. 87/2007.
Apelanta a mai susținut că instanța de fond a respins in mod greșit excepția autorității de lucru judecat a capetelor de cerere privind exercitarea in comun a autorității părintești, stabilirea minorei la locuința tatălui acesteia și a dispus in mod eronat si cu privire la obligarea sa la plata unei pensii in favoarea minorei de 200 lei lunar, in contextul in care sentința numărul 34/08.06.2011 a Judecătoriei de Prima Instanța si Instrucțiune numărul 1 din Quintanar de la Orden Spania care a făcut obiectul dosarului nr._ ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Dambovita a fost recunoscuta de statul român, aspect care conducea fara dubiu la autoritatea de lucru judecat in privința masurilor stabilite prin aceasta.
A mai susținut că tatăl nu s-a opus recunoașterii acestei Sentinței in România, acceptând si asumând astfel si masurile dispuse prin aceasta si consecințele juridice ale acesteia, că reclamantul a solicitat si instanța a admis o solicitare respectiv "exercitarea in comun a autorității părintești" in contextual in care aceasta a fost stabilit prin Sentința nr.34 - nemodificandu-se nimic in acest sens, că reclamantul a solicitat si instanța a admis solicitarea privind "stabilirea domiciliului copilului la tată” in contextul in care nu s-au schimbat temeiurile stabilirii domiciliului la mama, mai ales având in vedere ca fetita suferă de autism, trăiește cu mama sa in Spania si este îngrijită inca de la momentul nașterii de către mama, neexistând nicio modificare in starea materiala sau locativa a intimatului -reclamant care sa justifice stabilirea domiciliului minorei la locuința tatălui, instanța fiind obligata, tocmai in respectarea principiului interesului superior al copilului, sa efectueze o minima verificare a premiselor stabilirii unor masuri in privința minorei, mai ales in contextul schimbării masurilor luate anterior, prin care sa se asigure ca interesele copilului sunt respectate de către părinți iar masurile luate il protejează.
De asemenea, instanța nu a avut in vedere faptul ca intimatul a fost obligat prin 2 sentințe judecătorești sa isi execute obligația de a plați pensie alimentara în favoarea minorei, obligație nerespectata de către acesta in niciunul dintre cele 2 cazuri, că tranzacția prezentata instanței in cadrul dosarului, urmare căreia a fost pronunțata sentința civila nr.301 a fost semnata in numele apelantei-parate de către A. Ș., acesta nevand insa mandatul de semnare a unei tranzacții privind luarea unor masuri in privința minorei ci doar mandat de reprezentare în cadrul acestui dosar, astfel că tranzacția este nulă de drept.
A mai susținut că au fost încălcate si prevederile art-506/NCC in contextul in care
mai ales in situația unei învoieli a părtilor, ascultarea copilului este obligatorie, apreciind că sentința civila nr. 301/10.03.2015 este nelegala si netemeinica, instanța de fond neprocedand la o verificare temeinica a condițiilor schimbării masurilor dispuse in privința minorei precum si dand eficienta juridica deplina tranzacției prezentata acesteia in contextul in care mandatul de reprezentare acordat de procuratorului nu îndeplinea exigențele privind dreptul acestuia de a semna si de a-și asuma masurile dispuse in privința minorei.
Apelanta consideră că instanța de fond nu a efectuat o verificare temeinica inclusiv a masurilor dispuse de către instanțele similare investite de parti in aceasta privința pronunțând o sentința care încalcă autoritatea de lucru judecat a altor sentințe si ignorând în mod evident si păgubos pentru siguranța, sănătatea si securitatea minorei, întrucât masurile dispuse in mod just de către instanța din Spania își găsesc justificarea si pertinenta inclusiv la acest moment.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului în baza dispozițiilor legale precizate în cuprinsul cererii.
Examinând apelul în raport de motivele invocate de actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul rețin următoarele:
Prin cererea reconvențională disjunsă din cauza ce a făcut obiectul dosarului_, se solicită de către reclamant exercitarea în comun cu pârâta a autorității părintești, privind pe minora P. Raquel C., stabilirea domiciliului minorei la reclamant iar în subsidiar stabilirea unui program de vizită în cadrul căruia minora să aibă legături personale cu reclamantul.
Prin sentința civilă apelată instanța de fond a admis acțiunea dispunând exercitarea în comun a autorității părintești, stabilirea domiciliului minorei la tată și obligarea mamei la plata unei pensii de întreținere, din considerentele hotărârii reținându-se că în soluționarea cauzei s-a avut în vedere acordul părților referitor la capetele de cerere deduse judecății.
În fața instanței de apel părțile au depus o tranzacție cu privire la capetele de cerere ce face obiectul acțiunii, solicitând consfințirea acesteia.
Examinând cuprinsul acestei convenții a părților, tribunalul constată că aceasta cuprinde o clauză prin care reclamantul-intimat declară că se va prezenta în orice moment, la solicitarea apelantei-pârâte la orice birou notarial și să își exprime în formă scrisă acordul cu privire la scoaterea din România a minorei de către mamă, ori de câte ori va fi solicitat, urând să fie informat asupra destinației și perioadei de ședere.
Având în vedere caracterul echivoc în care clauza a fost formulată, faptul că prin aceasta se prevede în sarcina pârâtului o obligație a cărei executare depinde în fond tot de libera voință a acestuia, tribunalul apreciază că această prevedere a tranzacției nu este validă, motiv pentru care aplicând și prevederile art. 2269 C.civ. care stabilește indivizibilitatea tranzacției, instanța urmează a respinge cererea de consfințire a tranzacției, urmând să procedeze la soluționare pe fond a cauzei.
În criticile aduse soluției se arată că instanța în mod greșit nu a ținut cont de faptul că referitor la minoră se stabilise anterior printr-o hotărâre pronunțată în Spania că domiciliul minorei este la mamă, că autoritatea părintească se exercită în comun de ambii părinți, iar cel care datorează pensie de întreținere este tatăl, că la pronunțarea sentinței instanța a avut în vedere un acord pe care reclamantul la încheiat cu o persoană care nu avea un mandat de reprezentare valid din partea pârâtei.
În soluționarea cauzei, tribunalul urmează a avea în vedere prevederile din Legea 272/2004 privind protecția și apărarea drepturilor copilului care, în concordanță cu reglementările internaționale în materie, inclusiv cu prevederile art. 8 din CEDO, stabilesc că în orice măsură trebuie să prevaleze interesul superior al copilului, precum și dispozițiile C.civ. potrivit cărora părinții se pot înțelege asupra modului de exercitare a drepturilor și îndatoririlor părintești cu învoiala instanței de judecată.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, locuința minorei a fost stabilită la pârâta-apelantă prin sentința 34/08.06.2011 a Judecătoriei de Primă Instanță din Quintanar Spania, de atunci minora a continuat să locuiască cu mama și nu au apărut motive care să creeze instanței convingerea că se impune schimbarea locuinței de la mamă.
Singura schimbare sub acest aspect vizează stabilirea domiciliul mamei în România, situație în care se impune ca și locuința minorei să fie stabilită la acest domiciliul.
În acest sens este de observat că probele dosarului – declarațiile părților, martorului, actele de stare civilă – dovedesc intenția mamei de a se stabilii în România, iar interesul minorei, în condițiile în care nu s-a dovedit contrarul, este să continue să aibă locuința la mama sa, motiv pentru care luând act și de acordul părților sub acest aspect, conform prevederilor art. 496 C.pr.civ. va dispune schimbarea sentinței apelate în acest sens.
Ca o consecință firească a acestuia fapt, se impune ca obligația de plată a pensiei de întreținere să incube în continuare intimatului-reclamant, cu precizarea că referitor la cuantum părțile au fost de comun acord ca acesta să fie de 200 lei lunar.
În ceea ce privește cererea formulată în subsidiar de reclamant, acea de a avea legături personale cu minora, cerere cu privire la care instanța de fond a făcut referire numai în considerentele hotărârii, tribunalul urmează a avea în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv dispozițiile art. 17-20 din Legea 272/2004, art.262 C.civ. care privesc dreptul copilului de a avea legăturii personale cu părintele la care nu locuiește, art. 401 C.civ. referitor la drepturile părintelui separat de copil de a avea legături personale cu acesta, dar și prevederile art. 263 C.civ. care impun respectarea principiul interesului superior al copilului in orice măsură ce se ia cu privire la acesta. Or, dreptul și interesul minorei, este acela de a menține efectiv contactul cu tatăl, legăturile fiind absolut firești, și necesare pentru o normală dezvoltare a acesteia.
Considerând că și poziția părților, care au stabilit de comun acord un program de vizită al minorei, este în acest sens, tribunalul urmează a schimba sentința civilă apelată și cu privire la acest capăt de cerere pe care îl va încuviința, dispunând ca exercitarea dreptului să se facă conform înțelegerii părților.
Pentru considerentele anterior reținute, tribunalul urmează ca în baza art. 480 C.pr.civ. să admisă apelul, dispunând schimbarea sentinței civile apelate în sensul celor mai sus reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil promovat de apelanta pârâtă A. (fostă P.) M., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat G. I., cu sediul în municipiul București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 301 pronunțată la data de 10.03.2015 de către Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. P. F., domiciliat în orașul T., ., ., ..
Schimbă în parte sentința civilă în sensul că stabilește locuința minorei la domiciliul mamei din București, ., Sector 1.
Obligă pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 200 lei lunar.
Stabilește legături personale ale pârâtului cu minora după cum urmează: tatăl va lua minora câte o lună în vacanța de vară alternativ, respectiv mama în luna iulie, tatăl în luna august, iar în anul următor în luna iulie tatăl și în luna august mama începând cu anul 2016.
In vacanța de iarnă, de sărbători, tatăl va lua minora în perioada 23.12.-4.01., începând cu anul 2016, alternativ cu mama ( mama – 2015, tatăl 2016, ș.a.m.d.).
Sărbătorile de Paști vor fi petrecute de minoră împreună cu pârâtul în anii fără soț, iar în anii cu soț cu mama.
Respinge cererea privind consfințirea tranzacției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 decembrie 2015.
PreședinteJudecător
M. I. G. S.
Pentru doamna judecător G. S.,
Eliberată din funcția de judecător prin pensionare,
Prezenta se semnează de Președintele completului de judecată,
Judecător M. I.
Grefier
S. E. S.
Jud. fond A. V.
Judecătoria Răcari
Dosar nr._
Red. IM/tehnored. A.G-/O.N.
4 ex./11.01.2016
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
