Fond funciar. Decizia nr. 883/2013. Tribunalul DOLJ

Comentarii

0

Decizia nr. 883/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 25982/215/2010

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 883/2013

Ședința publică de la 13 Mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. L. M.

Judecător L. A.

Judecător D. G.

Grefier E. B.

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 15 aprilie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursurilor declarate de recurenții pârâți B. S.-P., E. - B. T., M. C., V. O.-V., A. C., C. I., L. T., L. E. M. V., D. C., decedat și continuată de moștenitorii; D. C. și T. N., recursul declarat de recurentul pârât C. I., recursul declarat de recurenții pârâți: C. F., M. S., C. L. C., recursul declarat de recurentul pârât D. C. și recursul declarat de recurenta pârâtă A. C., împotriva sentinței civile nr. 7456 din 16.05. 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. T. și intimații pârâți ; B. L., B. D., R. V., S. M., B. A., decedat și continuată de moștenitoarea M. F., C. D. P., C. A., C. I., C. L. C. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ D. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, R. G., M. G., C. D., R. M., având ca obiect

fond funciar .

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 15 aprilie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea amânându-se la 22 aprilie 2013, 29 aprilie 2013, 7 mai 2013, respectiv termenul din 13 mai 2013.

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor civile de față;

I. Prima judecată în fond.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._/2004, la data de 27.09.2004, reclamantul C. T. a chemat în judecată pârâții:C. L. D. DE APLICARE A LEGII NR.18/1991;C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGII NR.18/1991; B. N.; B. T.; C. N.; B. C.; B. T.-G.; B. A.; C. T.-V.; C. G.; C. I.; C. N.; V. I.; C. D.-P.; C. G.; C. T.; C. I. C. I.; C. G.; B. C.; D. C.; M. G. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate eliberate pârâților persoane fizice de Primăria Municipiului C., în temeiul Legii nr. 44/1994; să fie obligată Primăria C. de a-i plăti despăgubiri pentru lipsa de folosință a acestui teren pentru toată perioada cât a fost împiedicat să-l folosească; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a susținut că tatăl său, M. G., a deținut anterior colectivizării, un teren în suprafață de 7000 mp, pe teritoriul Municipiului C., pentru care a solicitat în baza Legii nr. 18/1991 reconstituirea TDP nr. 1200-9666/22.06.1994 și a fost pus în posesie cu această dată.

La data de 3.11.2004, prin contractul de donație nr._ /3 noiembrie 1994, M. G. a donat reclamantului, din cei 7000 mp, o suprafață de teren de 6000 mp, restul de 1000 mp donându-i nepoatei sale, T. M.-L., iar după primirea respectivei suprafețe de teren, a întocmit documentația cadastrală și a intabulat terenul respectiv în cartea funciară, după ce în prealabil l-a dezmembrat în mai multe parcele.

A mai susținut reclamantul că a solicitat și i s-a aprobat certificatul de urbanism în vederea obținerii autorizației de construcție, dar, între timp, Primăria Municipiului C., cu rea voință, a eliberat titluri de proprietate unui număr de 20 persoane, pe terenul acestuia, în temeiul Legii nr. 44/1994, suprapunând suprafețele respective peste suprafețele din titlul de proprietate emis autorului.

Reclamantul a mai precizat că a solicitat Primăriei Municipiului C. și Prefecturii D. să reglementeze situația juridică a acestui teren, însă i s-a răspuns că, intrând în circuitul civil, titlurile respective nu mai pot fi anulate decât în instanță.

Reclamantul a mai precizat că suprafețele menționate le-a stabilit prin aproximație, întrucât Primăria Municipiului C. nu i-a comunicat tabelul cu cele 20 de persoane care ocupă 6000 mp ce-i aparțin, urmând ca prin expertiza tehnică de specialitate să fie stabilite precis suprafețele care vor fi anulate din titlurile pârâților menționați.

În drept, au fost invocate prevederile art III din Legea nr. 18/1991 modificată și completată.

Cererii i-au fost atașate înscrisuri, in fotocopie: memoriu, schiță topo a terenului din TDP nr. 1200-9666/22.06.1994, TDP nr. 1200-9666/22.06.1994, emis pe numele M. G., contract de donație autentificat sub nr._/3 noiembrie 1994 de notariatul de Stat D., adresa nr._/26.10.1994, emisă de Primăria Municipiului C., PUG C./1994, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate T27, P36, mun. C. recepționat de OCPI D. cu nr._/2003, act de dezmembrare autentificat sub nr. 1157/07.07.2003 de BNP P. O., încheiere nr._/22.08.2003, emisă de OCPI D., certificat de urbanism nr. 1675/24.06.2003, emis de Primăria Municipiului C., adresa nr. 9674/28.04.1998, emisă de Primăria Municipiului C., adresa nr. 476A/01.04.2002, emisă de Primăria Municipiului C., notificare nr. 103/N/15.10.2003, B. I. C. C., adresa nr._/03.11.2003, emisă de Primăria Municipiului C., notificare înregistrată la Primăria Mun. C. cu nr._/17.11.2003, adresa nr._/15.12.2003, emisă de Primăria Municipiului C., cererea înregistrată cu nr. 4325/07.01.2004, la Primăria Municipiului C., adresa nr. 4325/18.02.2004 emisă de Primăria Municipiului C., tabel cu persoanele cărora li s-a atribuit teren în T27/1 și se suprapun cu terenul din T27, P36, întocmit de Primăria Municipiului C., cerere nr. 3784/26.07.2004, depusă la Instituția Prefectului D., adresa nr. 3784/05.08.2004, emisă de Instituția Prefectului D., adresa nr._/02.08.2004, emisă de OCPI D..

În ședința publică din data de 01.11.2004 (fila 60, ds._/2004), reclamantul a solicitat introducerea în cauză a pârâților L. T. și L. E. M. V., moștenitorii pârâtului decedat C. I., la același termen de judecată constatându-se decedați și pârâții M. G., B. T. și B. T..

La termenul de judecată din data de 30.11.2004, pârâta C. A., în calitate de unic moștenitor al pârâtului decedat C. G. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, ca nefondată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. (f. 80)

În motivare, a arătat că soțului său, la data de 5.XII.2002, i s-a eliberat TDP nr. 2848 pentru o suprafață de 459 mp, situată în tarlaua 27/1, . în mod greșit că acesta a fost intabulat în cartea funciară. În realitate, suprafața de teren care i s-a atribuit în proprietate a fost intabulată pe numele pârâtei conform extrasului de carte funciară cu nr._ din 18 noiembrie 2004.

Întâmpinării i-au fost atașate, în fotocopie simplă: certificat de deces al pârâtului C. G. (04.06.1996), certificat de moștenitor nr. 167/22.07.2003, emis de BNP C. G., TDP nr. 2848/5.XII.2002, emis pe numele C. M. G., extras din CF a Mun. C. nr._/18.11.2004, încheiere nr._/18.11.2004, emisă de OCPI D..

La termenul din data de 06.12.2004, pârâtul C. I. a depus la dosar cererea înregistrată cu nr._/30.11.2009, la Primăria Municipiului C., TDP nr. 1925/28.08.1997, emis pe numele acestuia și fotocopia citației din ds._/2004 (f. 86-88).

La data de 3 decembrie 2004, Consiliul Local C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că titlurile de proprietate au fost eliberate pârâților în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 44/1994, pe baza unui proiect aprobat de Consiliul Local C.. (f. 90-91)

A mai arătat Consiliul Local C. că la data eliberării titlului de proprietate reclamantului, terenul se afla în extravilanul Municipiului C., iar ulterior, acest teren a fost inclus în intravilanul Municipiului C., printr-o hotărâre a Consiliului local C., fiind posibil ca o suprafață din terenul pârâților să se suprapună cu terenul reclamantului.

A mai susținut că prin numeroase adrese, și anume nr. 4325/18 februarie 2004, nr. 4203/29 septembrie 2004, Primăria Municipiului C. l-a invitat pe reclamant la negociere, în vedere atribuirii altor terenuri în schimbul celui care se suprapune cu terenul atribuit veteranilor de război, în conformitate cu Legea nr. 44/1994, însă reclamantul nu a dat curs invitației, solicitând instanței anularea titlurilor de proprietate.

În drept, au fost invocate prevederile 115-118 C. proc. civ..

La data de 6 decembrie 2004, numitul C. L. C., în calitate de moștenitor cf. certificatului de moștenitor nr. 68/21 iunie 2004 emis BNP I. Vergică, al pârâtului decedat la data de 07.10.2003, C. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant și cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate eliberat pârâtului M. G..

În motivare, a arătat că bunicului său, C. G., i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, lege in baza căreia veteranii aveau dreptul la 500 m.p. teren-loc de casă, în municipiul, orașul sau . sau, dacă acest lucru nu este posibil, la 1 ha de teren arabil, conform dispozițiilor art. 13 lit. b) din Legea nr. 44/1994.

În baza acestor dispoziții și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991, în anul 1997, s-a eliberat TDP nr. 2097-_/29 octombrie 1997, prin care a primit în proprietate teren în suprafață de 437 mp, situat în C., tarlaua 27/1, . de proprietate apare teren extravilan, deși în realitate această suprafață era inclusă intravilan, fiind cuprinsă în Planul Urbanistic General, iar dacă terenul ar fi fost extravilan, pârâtul ar fi avut dreptul la 1 ha teren arabil, intenția Comisiei locale fiind aceea de a împroprietări veteranii de război cu teren –loc de casă, astfel cum aveau dreptul conform legii speciale.

Explicația de ce în titlurile de proprietate apare terenul de teren din extravilan și nu intravilan constă în faptul că procedura de trecere a unei suprafețe de teren din extravilan, în intravilan parcurge mai multe etape, fiind necesar un proiect care trebuie avizat și aprobat de Consiliul Local printr-o hotărâre, fiind deci o procedură care poate dura câțiva ani; a mai arătat că procedura respectivă a fost începută înainte de a se elibera titlul de proprietate numitului M. G., astfel că acestuia trebuia să i se reconstituie dreptul de proprietate în altă parte, pe o altă suprafață de teren și pe alte amplasamente, întrucât avea dreptul la teren extravilan, nu intravilan, titlul său fiind lovit de nulitate absolută.

Întâmpinarea și cererea reconvențională nu au fost motivate in drept.

S-au atașat întâmpinării înscrisuri, respectiv: documentație cadastrală, TDP nr. 2097-_/29.10.1997, emis pe numele C. Șt. G., fotocopie carte de identitate C. G., adresa nr._/20.12.2001, emisă de Primăria Municipiului C., încheiere nr._/2002, emisă de OCPI D., certificat de moștenitor nr. 68/21.06.2004, emis de BNP I. Vergică.

La termenul de judecată din data de 17.01.2005, reclamantul a depus la dosar "răspuns la întâmpinările" depuse de Primăria C. și C. L. (f. 114-115) și chitanță de plată a onorariului de avocat 924/28.09.2004, adresa nr._/29.09.2004, emisă de Primăria Municipiului C.,_/27.09.2004, de Primăria Municipiului C..

La termenul de judecată din data de 4.02.2005, pârâții B. C., C. A., C. T., C. D. –P., C. I., C. T., C. F., C. N., L. T., V. I. au depus întâmpinare și cerere reconvențională. (f. 179-181)

Prin întâmpinare, au solicitat instanței respingerea acțiunii, având în vedere că terenurile cuprinse în titlurile de proprietate eliberate pe numele acestora se află în tarlaua 27/1 și nu în tarlaua 27, teren pentru care reclamantul deține titlu de proprietate, neexistând astfel identitate de suprafețe, o eventuală suprapunere a suprafețelor de teren putându-se stabili printr-o expertiză tehnică topografică.

Au mai arătat pârâții că un argument al acestor susțineri este și faptul că înregistrările la Cartea Funciară atât ale pârâților, cât și ale reclamantului, nu s-au lovit de vreun refuz din acest punct de vedere, anexând în acest sens încheierile de intabulare nr. 9048/2002, nr. 1402/2004 și nr._/2003.

Prin cererea reconvențională, au solicitat constatarea nulității titlului de proprietate nr. 1200 - 9666/22.06.1994, eliberat pe numele autorului reclamantului, precum și a actelor premergătoare eliberării acestuia, cu cheltuieli de judecată, având în vedere următoarele aspecte: dacă se constată, în urma expertizei, că există o suprapunere a suprafețelor de teren, pârâții solicită instanței să observe că eliberarea titlului reclamantului s-a făcut cu încălcarea unor dispoziții imperative ale legii, care au drept efect constatarea nulității titlului de proprietate al reclamantului și a actelor premergătoare eliberării acestuia; în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, atribuirea în zona de câmpie a terenurilor nu se făcea neapărat pe vechile amplasamente. Mai mult decât atât, reclamantul nu menționează dacă terenul pe care i s-a eliberat autorului său titlul de proprietate este același cu cel cu care a intrat acesta în CAP.

Pârâții au mai susținut că în baza Legii 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, veteranii sau urmașii acestora aveau întâietate la eliberarea titlurilor de proprietate pe aceste suprafețe de teren, având în vedere și Planul urbanistic General al Municipiului C., plan ce prevedea extinderea suprafeței de teren intravilan și care a fost inițiat încă din anul 1991, dovadă în acest sens fiind adresele nr. 732/129 februarie 1999, nr._/8 octombrie 1999 eliberate numiților C. T., respectiv D. C., din care rezultă cu certitudine că, în conformitate cu Planul Urbanistic General al Municipiului C., avizat de Departamentul Urbanism și Amenajarea Teritoriului nr. 382/1991 și a Planului Urbanistic de detalii-Zona Parc R.–Hipodrom din Municipiului C., realizat de S.C.PROIECT S.A cu proiectul nr. 6234/1993 și aprobat de Consiliul local prin Hotărârea nr.9/1996, terenurile au trecut în intravilan, astfel că în luna iunie 1994, atunci când s-a eliberat titlului pârâtului M. G., deci după avizarea proiectului nr. 672/2003, terenul nu mai putea fi atribuit acestuia, întrucât parcursese mai multe etape ale procedurii de trecere în intravilan .

Așadar, chiar dacă reconstituirea dreptului de proprietate pentru autorul reclamantului s-a făcut pe vechile amplasamente, conform Legii nr. 18/1991, nu era obligatoriu acest lucru, constituirea dreptului de proprietate veteranilor de război, făcându-se special pentru aceștia, conform dispozițiilor Legii nr. 44/1994 și Legii nr. 18/1991.

În susținerea întâmpinării și cererii reconvenționale au atașat înscrisuri: TDP nr. 2132/14.01.1998, emis pe numele M. G., certificat de moștenitor nr. 46/2003, emis de BNP R. Lucreția, documentație in vederea inscrierii in CF – T27/1, P39 – M. G., adresa nr._/11.06.2003, emisă de Primăria Mun. C., fotocopie carte de identitate M. C., autorizație de construire nr. 1811/31.10.2003, emisă de Primăria Mun. C. pe numele M. C., acord unic nr. 1691/27.10.2003, emis de Primăria Mun. C. pe numele M. C., CNS nr._/02.09.2003, emis de Primăria Mun. C. pentru T27/1 P39, devenit ., certificat de urbanism nr. 2450/12.08.2003, emis de Primăria Mun. C. pe numele M. C., plan de amplasament și delimitare T27/1 P39, schiță parcelară TDP 2189, T27/1,_ nr. 2249/31.09.1998, emis pe numele D. N. C., fotocopie carte de identitate D. C-tin, adresa nr. 732/15.02.1999, emisă de Primăria Mun. C., documentație in vederea inscrierii in CF – T27/1, P37 - D. C., TDP nr. 2346/15.03.2001, emis pe numele B. C., fotocopie buletin de identitate B. C., documentație in vederea înscrierii in CF – T27/1, P36 (cartier Veteranilor) B. C., TDP nr. 2043/15.10.1997, emis pe numele C. T., contract de donație autentificat sub nr. 3295/21.09.2004, de BNP S. C., documentație cadastrală – T27/1, P31 - C. T., contract de donație aut. sub nr. 3295/21.092.004 de BNP S. C., încheiere nr._/29.10.2004, emisă de OCPI D., CNS 7252/11.05.2004, emis de Primăria Municipiului C. pentru T27/1, P31 devenit ., adresa_/08.10.1999, emisă de Primăria Municipiului C., TDP nr. 2848/05.12.2002, emis pe numele C. G., certificat de deces C. G., certificat de moștenitor nr. 167/22.07.2003, emis de BNP C. G., TDP nr. 2157/04.11.1997, emis pe numele C. P. I., CNS_/14.10.2004, emis pentru T27, P33, devenit ., TDP nr. 2776/10.12.1997, emis pe numele C. O. P., TDP nr. 2117/29.10.1997, emis pe numele C. C. G., încheiere nr. 9048/2002, emisă de OCPI D., adresa nr._/23.06.2003, emisă de Primăria Municipiului C., nr._/03.06.2002, emisă de Primăria Municipiului C., contract de donație autentificat sub nr. 1604/27.06.2002 de BNP Ș. F., certificat de moștenitor nr. 38/17.03.1998, emis de BNP D. E., documentație in vederea inscrierii in CF pentru T27/1 (cartier Vetereanilor), P24, jud. D. – C. F., TDP nr. 2041/15.10.1997, emis pe numele C. T. V., TDP nr. 2042/15.10.1997, emis pe numele C. I. N., TDP nr. 2199/14.01.1998, emis pe numele M. G., certificat de moștenitor nr. 46/25.06.2003, emis de BNP R. Lucreția, documentație in vederea înscrierii in CF pentru T27/1,_ nr._/02.09.2003 pentru T27/1, P39 -., acord unic 1691/27.10.2003, emis de Primăria Municipiului C., TDP nr. 2157/04.11.1997, emis pe numele C. P. I., CNS nr_/14.10.2004, emis de Primăria Municipiului C. pentru T27/1, P33 (.), TDP nr. 2176/10.12.1997, emis pe numele C. O. P., documentație cadastrală T27/1, P24, C. F., TDP nr. 2041/15.10.1997, emis pe numele C. I. T. V., TDP nr. 2042/15.10.1997, emis pe numele C. I. N..

Pârâtul B. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului. (f. 366)

În motivare, a arătat că la data de 26 noiembrie 1997 i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 2175 -_ de către C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, pentru suprafața de teren de 466 m.p., situată în tarlaua 27/1, . vedere calitatea sa de veteran de război, fiind inclus în categoria altor persoane anume stabilite.

A mai susținut că, în ceea ce îl privește pe reclamant, mai exact pe autorul acestuia, numitul M. G., acesta trebuie să dovedească faptul că a fost una din persoanele care au făcut parte din categoriile prevăzute la capitolul II din Legea nr. 18/1991, care erau singurii îndreptățiți să îndeplinească condiția pentru a li se reconstitui sau constitui suprafața de 7000 m.p., situată în tarlaua 27/1, .> Pe parcursul procesului de judecată au decedat pârâții: B. N., fiind introdus in cauză moștenitorul B. S.-P.; B. T., fiind introdus in cauză moștenitorul E. T.; B. C., fiind introduși in cauză moștenitorii B. E., B. L., B. L. și B. D.; B. T., fiind introduși in cauză moștenitorii R. V., S. M., B. G.; C. G., fiind introdus in cauză moștenitorul C. F.; C. I., fiind introduși in cauză moștenitorii L. T., L. E.-M.-V.; C. G., fiind introdus in cauză moștenitorul C. A.; C. G., fiind introdus in cauză moștenitorul C. L. C.; M. G., fiind introdus in cauză moștenitorul M. C..

În cauză, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și expertiză tehnică specialitatea topografie, întocmită de expert C. V.. (f. 554-595)

Prin sentința civilă nr. 6581 din 11 septembrie 2006, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/2004, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant și respinse cererile reconvenționale formulate de pârâții-reclamanți B. C., C. A., C. T., C. D.-P., C. I., C. T., C. F., C. N., L. T., L. E.-M.-V., C. L. C., D. C., M. C., V. I., împotriva reclamantului-pârât C. T..

S-a dispus anularea: TDP nr. 1925-9551/17.11.1997; TDP nr. 2040 -_/4.12.1997; TDP nr. 1965-9551/6.07.1997; TDP nr. 1964-9551/27.10.1997; TDP nr. 2175-_/12.02.1998 TDP nr. 2041-_/12.01.1998, TDP nr. 2042-_/19.01.1998; TDP nr. 2117-_/8.12.1997; TDP nr. 2154-_/11.12.1997; TDP nr. 2211-_/12.06.1998; TDP nr. 2149-_/11.09.1998; TDP nr. 2176-_/19.02.1997; TDP nr. 2848/12.06.2003; TDP nr. 2043 -_/05.12.1997; TDP nr. 1925-9551/09.02.1998; TDP nr. 2157-_/11.12.1997; TDP nr. 2097-_/4.12.1997; TDP nr. 2346-_/20.04.2001; TDP nr. 2249-_/11.01.1999; TDP nr. 2189-_/23.03.1998.

Au fost obligate pârâtele C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/ 1991 C. și C. Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/ 1991 D. la plata sumei de 350 lei RON reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamant.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în conformitate cu dispozițiile art. III alin. 1 lit. a) din Legea nr. 169/1997, modificată și completată prin Titlul V al Legii nr. 247/2005, sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale Legii nr. 247/2005 " actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt, printre altele, actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop".

A mai reținut instanța că din perspectiva acestor exigențe legale, la data emiterii titlului aparținând autorului reclamantului, M. G., 22.06.1994, pârâții și autorii lor nu aveau calitatea de foști proprietari asupra amplasamentului terenului extravilan in suprafață de 7000 m. p., nefiind solicitat de către aceștia in termenul prevăzut de legea nr. 18/1991, in speță nefiind incidente dispozițiile legale anterior-menționate, atâta timp cât terenul in litigiu nu făcea parte din categoria intravilanului pentru a se pune problema dacă era sau nu liber la data emiterii titlului de proprietate anterior-menționat.

Pe cale de consecință, instanța a reținut că titlul de proprietate emis pe numele autorului reclamantului respectă dispozițiile legale prevăzute de art. 13 alin. (2), devenit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 (devenit art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată) "Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor"

A apreciat prima instanță că autorul reclamantului a fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului extravilan in suprafață de 7000 m. p. neavând nicio relevanță faptul că, ulterior, potrivit adresei nr._/26.10.1994, emisă de Primăria Municipiului C., acest teren a fost inclus in intravilanul mun. C..

Ca atare, instanța a apreciat că pârâta C. Județeană D. a dispus in mod nelegal constituirea dreptului de proprietate și emiterea titlurilor de proprietate ale pârâților persoane fizice și autorilor acestora, în temeiul legii nr. 44/1994, al căror amplasament se suprapune peste terenul reclamantului, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul C. V..

II. Primul recurs

1. Motivele de recurs

Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs pârâții C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR, CONSILIUL LOCAL C.-C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, B. S. P., C. T., M. C., C. A., C. L. C., L. T., L. E. M. V., B. A., C. N., C. I., V. I., C. D. P., C. F., B. C., E. B. T., înregistrat pe rolul Tribunalului D. cu nr._ (număr în format vechi 5025/civ/2006).

În motivele de recurs, pârâta C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR a considerat sentința recurată ca netemeinică și nelegală, în ceea ce privește reținerea culpei Comisiei Județene pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar D. și obligarea acestei la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 5 lit. c și i din H.G. nr. 890/2005 sunt obligații exclusive ale comisiilor locale stabilirea mărimii și amplasamentului suprafețelor de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau se atribuie potrivit legii, precum și punerea în posesie, prin delimitare în teren, a persoanelor îndreptățite să primească terenul și completarea fișelor de punere în posesie.

Atribuțiile Comisiei județene se limitează la validarea întinderea dreptului de proprietatea persoanelor îndreptățite. Referitor la acest aspect, nu s-a pus niciodată problema legalității validării suprafețelor cuvenite celor 20 de veterani de război, ci doar a amplasamentului terenurilor atribuite.

Pârâtul Consiliul Local al Municipiului C. critică sentința în sensul că prima instanță nu a avut în vedere faptul că suprafața de teren ce face obiectul litigiului nu se mai află în extravilanul municipiului C., în momentul eliberării titlului de proprietate reclamantului, întrucât se finalizase întocmirea documentației privind procedura de trecere a acestei suprafețe de teren în intravilanul municipiului C. .

Prin numeroase adrese, pârâtul l-a invitat pe reclamant la negociere în vederea atribuirii altor terenuri în cazul în care se suprapune cu terenul atribuit veteranilor de război în conformitate cu Legea nr. 44 /1994, dar acesta nu a dat curs invitației.

În recursul declarat de pârâtul B. A. se arată că restituirea fostei sale proprietăți a fost decupată nu din proprietatea fostului CAP I., situată în teritoriul comunei I., ci din proprietatea privată a statului, respectiv a Primăriei Municipiului C., zona Parcului B.- R..

Arată că pe parcursul anului 1997 și precedenții, C. Județeană de Fond Funciar D. a emis, în condițiile art. 13 din Legea nr. 44/1994, titlul de proprietate funciară pe numele pârâților și autorilor acestora, pentru suprafețe de teren până în 500 m.p. grupate în spațiu deja ocupat de titlul de proprietate emis lui M. G., autorul reclamantului C. T..

Pârâților și succesorii acestora, în temeiul art. 14 din aceeași lege li s-a dispus împroprietărirea fiecăruia cu terenuri din proprietatea de stat ca recunoștință pentru meritele lor de a fi servit țara, acum veterani din cel de al doilea război mondial, dreptul lor de proprietate realizând și constituindu-se prin modul clasic de dobândire, instituit de art. 645 Cod Civil.

Pârâții C. N., M. C., C. I., V. I., C. D., C. F., B. C. arată că prima instanța a pronunțat soluția fără a stabili în mod corect cadrul procesual, încălcându-se obligația de a avea rol activ instituită de art. 129 C. pr. civ.

Prin cererea reconvențională s-a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pe numele autorului intimatului reclamant, M. G., instanța a analizat cererea și s-a pronunțat cu privire la aceasta pe fond, fără a dispune însă introducerea în cauză a titularului titlului contestat, sau în caz de deces a acestuia, a moștenitorilor săi.

Prin soluția pronunțată, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, încălcând astfel principiul disponibilității părților în stabilirea cadrului procesual, sub aspectul întinderii obiectului pricinii.

Astfel, așa cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată, intimatul reclamant C. T. a solicitat constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate emise pe numele recurenților pârâți, dar numai în limita suprafeței de aproximativ 300 m.p., pentru fiecare, suprafață care s-ar suprapune cu cea din titlul său de proprietate. Solicită a se constata nulitatea absolută parțială. Mai mult, din conținutul raportului de expertiză întocmit la prima instanță rezultă cu exactitate pentru fiecare dintre recurenții pârâți suprafața de teren care se suprapune cu suprafața inclusă și în titlul intimatul reclamant. Ori, instanța, prin soluția pronunțată a dispus desființarea în totalitate a titlurilor recurenților pârâți, acordând intimatului reclamant mai mult decât a cerut.

Soluția primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Din conținutul considerentelor sentinței recurate nu se poate stabili cu certitudine care este cauza de nulitate aplicabilă titlurilor de proprietate ale recurenților pârâți.

Instanța motivează numai faptul că acestea au fost emise în mod nelegal, fără a se preciza care ar fi dispozițiile legale nesocotite cu ocazia emiterii acestor titluri. Mai mult, motivarea soluției este contradictorie, întrucât, pe de o parte, se arată că nu sunt incidente dispozițiile art. III lit. a din Legea nr. 169/1997, cu modificările aduse prin legea nr. 247/ 2005, pentru ca ulterior, să fie invocate în considerente ca temei al constatării nulității .

Soluția pronunțată este rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a dispozițiilor legale în materia fondului funciar – Legea nr. 18/ 1991, precum și a dispozițiilor legii nr. 44/1994.

Instanța a nesocotit dispozițiile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 18/ 1991, potrivit cu care, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentul stabilit și întocmirea documentelor constatatoare, prealabile.

În mod cert, titlul de proprietate emis pe numele autorului reclamantului s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale menționate, întrucât până la emiterea certificatului de urbanism, reclamantul și nici autorul reclamantului nu au încercat să intre în posesia efectivă asupra terenului în litigiu. Numai în acest mod se explică de ce pentru aceeași suprafață de teren s-au emis titluri de proprietate pentru alte persoane.

De asemenea, consideră nelegală și motivarea instanței, potrivit căreia, faptul că ulterior emiterii titlului, terenul a fost inclus în intravilanul localității C., este lipsit de relevanță juridică. Consideră că la stabilirea legalității titlului și a calității de persoană îndreptățită a autorului intimatul reclamant, trebuie avut în vedere în primul rând regimul juridic actual al terenului .

Nu subzistă nici motivarea instanței privind faptul că autorii recurenților pârâți nu aveau calitate de foști proprietari asupra amplasamentului terenului extravilan în litigiu, nefiind solicitată de aceștia în termenul legal prevăzut de Legea nr. 18/ 1991, astfel că terenul nefăcând parte din categoria intravilanului nu se pune problema dacă era liber sau nu la data emiterii titlului menționat. De altfel, cum dreptul recurenților pârâți naște din lege, el fiind consfințit de dispozițiile Legii nr. 44/ 1994, aceștia nici nu aveau cum să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu.

Se mai arată că reclamantul a dat dovadă de pasivitate, în condițiile în care din 1994 și până la promovarea acțiunii nu a intrat în posesia terenului, astfel că la emiterea titlurilor de proprietate pârâții au fost puși efectiv în posesie pe aceste suprafețe de teren, ocazie cu care la fata locului, terenul a fost găsit liber, fără a fi fost folosit până la acel moment de către altcineva.

Pârâții L. T. și L. E.-M.-V. arată că instanța a pronunțat soluția fără a stabili în mod corect cadrul procesual, încălcând astfel obligația de a avea rol activ, instituită de art. 129 C. proc. civ.

Prin cererea reconvențională s-a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pe numele autorului intimatului reclamant, M. G.. Instanța a analizat cererea și s-a pronunțat cu privire la aceasta pe fond, fără a dispune introducerea în cauză a titularului titlului contestat sau, în caz de deces a acestuia, a moștenitorilor săi. Pentru acest considerent, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru ca în raport de cererile formulate să se stabilească în mod corect cadrul procesual, soluționarea cererilor reconvenționale urmând a fi realizată în contradictoriu și cu autorul intimatului reclamant.

În al doilea rând, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, încălcând astfel principiul disponibilității părților.

Soluția primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Din conținutul considerentelor sentinței recurate nu se poate stabili cu certitudine care este cauza de nulitate aplicabilă titlurilor de proprietate a recurenților pârâți. Instanța motivează numai faptul că acestea au fost emise în mod nelegal, fără a se preciza care ar fi dispozițiile legale nesocotite cu ocazia emiterii acestor titluri.

Consideră că nu există norme imperative care să fi fost încălcate cu ocazia eliberării titlurilor în baza legii speciale - Legea nr. 44/1994.

Soluția pronunțată este rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a dispozițiilor legale incidente în cauză ,respectiv a dispozițiilor Legii nr. 18/ 1991 republicată și a Legii nr. 44/1994.

Arată că, deși s-au făcut numeroase adrese către toate instituțiile publice implicate în procedura emiterii titlurilor de proprietate, nici una dintre acestea nu a fost în măsură să înainteze actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate sus menționat.

Prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, potrivit cu care, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile .

Pârâtul C. L.- C. arată că instanța de fond a apreciat că emiterea titlului de proprietate pe numele autorului reclamantului s-a făcut legal, cu respectarea procedurii prealabile prevăzute de Legea Nr. 18/ 1991 și în temeiul art.13, alin.2 din aceeași lege, potrivit cărora „ atribuirea efectivă a terenurilor extravilane se face în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole, stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății…” Instanța a apreciat că autorul reclamantul, M. G. era îndreptățit la reconstituirea dreptului său de proprietate asupra terenului extravilan în suprafața de 0,70 ha, neavând nici o relevanță juridică faptul că ulterior acest teren a fost inclus în intravilanul municipiului C. .

Consideră ca nelegală soluția instanței de fond, raportată tocmai la dispozițiile invocate de către aceasta, în condițiile în care la baza reconstituirii dreptului de proprietate al autorului reclamantului au stat doar o cerere de intrare în CAP și o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de numitul M. G., atâta timp cât cererea de intrare în CAP nu poartă nici un număr de înregistrare, iar C. locală de Fond Funciar C. a încălcat dispozițiile legale în materie atunci când a propus eliberarea titlului de proprietate numitului M. G. pentru o suprafață situată pe raza municipiului C., având în vedere tocmai cererea amintită, din cuprinsul căreia rezultă că, în eventualitatea în care M. G. ar fi avut teren cu care să fi intrat în CAP.

În mod injust, instanța de fond a dat credibilitate unei "foi" fără relevanță juridică și care, chiar reală de ar fi, nu poate dovedi decât cel mult că autorul reclamantului a deținut teren agricol în . să se adreseze Comisiei de Fond Funciar corespunzătoare ( din cadrul comunei Izvoru).

Nu s-a avut în vedere către C. L. C., Planul Urbanistic General al Municipiul C. și nici faptul că M. G. nu avea dreptul la teren intravilan, ci cel mult la teren agricol, extravilan, potrivit afirmațiilor din cererea de intrare în CAP.

Se arată că, la momentul eliberării titlului de proprietate pe numele lui M. G. terenul era inclus în intravilanul municipiului C., deci emiterea acestui titlu s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.

Consideră că înscrierea de către reclamant a dreptului său de proprietate în Cartea Funciară nu are nici o relevanță în speța de față, dat fiind faptul că nu suntem în prezența unor titluri care să aibă același autor pentru a putea fi comparate prin prisma momentului înscrierii lor în Cartea Funciară.

Instanța a depășit cadrul procesual constatând nulitatea absolută a titlurilor de proprietate aparținând pârâților în condițiile în care, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, terenurile incluse în titluri nu se suprapun în totalitate, existând pentru fiecare dintre pârâți o diferență de teren ce nu este inclusă și în titlul reclamantului.

În motivele de recurs, pârâta C. A. arată că titlul reclamantului nu a fost emis cu respectarea prevederilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/ 1991, faptul că, tuturor veteranilor de război, pârâți în acest dosar, li s-a atribuit o suprafață de teren de sub 500 m.p. extravilan ,nu trebuie privită singular (deoarece aceștia aveau de fapt, conform legii, dreptul la 10.000 m.p. extravilan ), ci prin prisma faptului că la data eliberării acestor titluri de proprietate era de notorietate faptul că terenul primise avizele necesare transformării sale în intravilan și aceasta a fost de fapt rațiunea pentru care veteranii de război au fost împroprietăriți cu suprafețe echivalente cu locuri de casă deci teren intravilan, procedura respectivă fiind deja începută.

Suprafața de teren trecută în titlul de proprietate a fost intabulată pe numele pârâtei conform extrasului de carte funciară cu nr._ din 18 noiembrie 2004, explicația fiind acea dată nu era deschisă nici o altă carte funciară pe terenul înscris în titlul de proprietate al reclamantului.

Pârâtul B. S.-P. arată în motivele de recurs că instanța a pronunțat soluția fără a stabili în mod corect cadrul procesual, încălcând astfel obligația de a avea rol activ instituită de art. 129 C.pr.civ. Prin cererea reconvențională s-a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pe numele autorului intimatului reclamant, M. G.. Instanța a analizat cererea și s-a pronunțat cu privire la aceasta pe fond, fără a dispune introducerea în cauză a titularului titlului contestat sau, în caz de deces a acestuia, a moștenitorilor săi. Pentru acest considerent, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru ca în raport de cererile formulate să se stabilească în mod corect cadrul procesual, soluționarea cererilor reconvenționale urmând a fi realizată în contradictoriu și cu autorul intimatului reclamant.

Prin soluția pronunțată, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, încălcând astfel principiul disponibilității părților în stabilirea cadrului procesual sub aspectul întinderii obiectului pricinii.

Astfel, așa cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată, intimatul reclamant C. T. a solicitat constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate emise pe numele recurenților pârâți, dar numai în limita suprafeței de aproximativ 300 m.p. pentru fiecare dintre recurenții pârâți suprafața de teren care se suprapune cu suprafața inclusă în titlul de proprietate. Se solicită astfel constatarea unei nulități absolute parțiale. Mai mult, din conținutul raportului de expertiză întocmit la instanța de fond, rezultă cu exactitate pentru fiecare dintre recurenții pârâți suprafața de teren care se suprapune cu suprafața inclusă și în titlul intimatului reclamant. Ori, instanța prin soluția pronunțată a dispus desființarea în totalitate a titlurilor recurenților pârâți, acordând astfel intimatului reclamant mai mult decât acesta a solicitat.

Hotărârea este nelegală și în privința modului de soluționarea cererii reconvenționale ce privește nulitatea titlului de proprietate emis pe numele autorului reclamant M. G..

Titlul a fost emis de C. Județeană în baza propunerilor formulate de către C. L. C., deși terenul în litigiu nu s-a aflat niciodată pe teritoriul municipiului C. ,ci în fosta . susține chiar reclamantul, dar aceasta localitate este acum parte componentă a comunei Șimnicu de Sus, astfel că titlul eliberat în aceste condiții este lovit de nulitate.

Nu s-a analizat cu atenție nici cererea invocată de către reclamant pentru reconstituirea dreptului de proprietate și astfel nu s-a observat faptul că, această cerere era adresată Președintelui CAP și nu Primarului, recunoscându-se, de asemenea, și faptul că a fost întocmită înainte de apariția Legii nr. 18/ 1991 și se solicită teren și nu reconstituire pe un cu totul alt amplasament, respectiv cart. Bariera Vîlcii din C..

Soluția instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Astfel, din conținutul considerentelor sentinței recurate nu se poate stabili cu certitudine care este cauza de nulitate aplicabilă titlurilor de proprietate a recurenților pârâți. Instanța motivează numai faptul că acestea au fost emise în mod nelegal, fără a se preciza care ar fi dispozițiile legale nesocotite cu ocazia emiterii acestor titluri.

Mai mult, motivarea soluției este contradictorie, întrucât, pe de o parte, se arată că dispozițiile art. III lit. a din Legea nr. 169/ 1997, cu modificările aduse prin Legea nr. 247/ 2005 nu sunt incidente în speță, pentru ca, ulterior, în motivarea soluției de admitere a cererii principale, să fie invocate exact aceste dispozițiile legale, ca temei al constatării nulității.

Soluția pronunțată este rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 18/ 1991, republicată, precum și a Legii nr. 44/1994.

Reclamantul a dat dovadă de pasivitate, în condițiile în care din 1994 și până la promovarea acestei acțiuni nu a intrat în posesia terenului, astfel că, la emiterea titlurilor de proprietate pârâții au fost puși efectiv în posesie pe aceste suprafețe de teren, ocazie cu care la fața locului, terenul a fost găsit liber, fără a fi fost folosit până la acel moment de către altcineva.

2. Soluția primei instanțe de recurs

Prin decizia civilă nr. 1602/13.09.2007, Tribunalul D. a admis recursul pârâților C. N., M. C., C. I., V. I., C. D., C. F., B. C., L. T., L. E. M. V., B. S. P..

În motivarea deciziei, s-a reținut că prima instanța a pronunțat soluția fără a stabili în mod corect cadrul procesual, încălcându-se obligația de a avea rol activ instituită de prevederile art. 129 C.pr.civ; întrucât prin cererea reconvențională s-a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pe numele autorului intimatului reclamant, M. G., se impunea a pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a titularului titlului contestat, sau în caz de deces a acestuia, a moștenitorilor săi.

De subliniat este că numitul M. G. a decedat în data de 16.02.1997, iar potrivit relațiilor primite de la Consiliului Local al mun. C., depuse la filele 133-134 din dosarul instanței de recurs, moștenitorii acestuia sunt R. G., în calitate de fiică și M. G., în calitate de soție supraviețuitoare.

Or, în cauză este incidentă constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pe numele autorului intimatului reclamant, M. G., iar nu a contractului de donație în care parte este intimatul-reclamant. Chiar dacă s-ar invoca faptul că intimatul-reclamant este succesor în drepturi al lui M. G. cu privire la terenul de care a beneficiat de pe urma încheierii contractului de donație, o acțiune în constatarea nulității absolute a unui act juridic nu se poate soluționa decât în contradictoriu cu părțile care sunt fie emitente ale actului respectiv- C. L. și C. Județeană-, fie beneficiare directe ale emiterii acelui act- M. G. sau succesorii săi.

S-a mai constatat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, încălcând astfel principiul disponibilității părților în stabilirea cadrului procesual, sub aspectul întinderii obiectului pricinii și prevederile art. 129 alin. 6 C.pr.civ.: „În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”.

Astfel, așa cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată, intimatul reclamant C. T. a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate emise pe numele recurenților pârâți, dar numai în limita suprafeței de aproximativ 300 m.p., pentru fiecare, suprafață care s-ar suprapune cu cea din titlul său de proprietate. În plus, din conținutul raportului de expertiză întocmit la prima instanță rezultă cu exactitate pentru fiecare dintre recurenții pârâți suprafața de teren care se suprapune cu suprafața inclusă și în titlul intimatul reclamant. Ori, instanța, prin soluția pronunțată a dispus desființarea în totalitate a titlurilor recurenților pârâți, acordând intimatului reclamant mai mult decât a cerut.

Cât privește recursurile declarate de pârâții C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR, CONSILIUL LOCAL C.-C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, C. T., C. A., C. L. C., E. B. T., acestea au fost admise "în vederea soluționării unitare a cauzei, iar cu ocazia rejudecării de fond, instanța va analiza și celelalte motive de recurs, după corecta stabilire a cadrului procesual"

III. A doua judecată de fond-rejudecarea după casarea sentinței pronunțate în dosar_/2004.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sub nr._/215/2007 la data de 11.10.2007.

La termenul de judecată din data de 14.11.2007 (f. 40, vol I ds._/215/2007), instanța de rejudecare a dispus citarea in cauză în calitate de pârâți in cererile reconvenționale a moștenitorilor autorului reclamantului, M. G., respectiv M. G., soție supraviețuitoare, și R. G., fiică.

La termenul de judecată din data de 30.01.2008 (f. 104, vol I ds._/215/2007), ca urmare a decesului pârâtului C. T. V., s-a dispus citarea moștenitorului acestuia C. L..

La termenul de judecată din data de 07.05.2008, pârâtul-reclamant B. A. a depus note scrise prin care a completat argumentele in susținerea solicitării de "anulare, în mod absolut" a titlului emis autorului reclamantului. (f. 158, vol I ds._/215/2007).

La termenul de judecată din data de 04.06.2008, instanța a constatat suspendată de drept judecata, în temeiul art. 243 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a intervenției decesului pârâților B. E. și C. N. și neindicarea moștenitorilor acestora. (f. 204, vol I ds._/215/2007).

Judecata a fost reluată la cererea reclamantului, la termenul de judecată din data de 17.09.2008, când s-a dispus citarea moștenitorilor pârâtului B. E., respectiv B. L. și B. D. și ai pârâtului decedat C. N., respectiv C. D..

În rejudecare, la termenul de judecată din data de 08.10.2008, instanța a încuviințat proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului C. D. și proba cu expertiză specialitatea topografie, având ca obiective: identificarea terenului aparținând autorului reclamantului C. T., identificarea tuturor suprafețelor de teren aparținând pârâților și autorilor pârâților, stabilirea cu exactitate a suprafeței asupra căreia cele două titluri de proprietate coincid respectiv în măsura în care se suprapun terenurile aparținând pârâților și terenul autorului reclamantului C. T., stabilirea unei schițe topografice și stabilirea identității între T 27 în care apare înscrisă suprafața de 7000 mp în titlul de proprietate al autorului reclamantului și T 27/1 care apare în titlurile de proprietate aparținând pârâților urmând ca stabilirea acestei identități dacă există să aibă în vedere numai terenurile părților, acest obiectiv se va face pe baza planurilor parcelare de la C. L. C..

A dispus emiterea unei adrese către C. L. C. pentru a comunica anexa în care a fost validat autorul M. G. și s-a eliberat titlul de proprietate nr. 1200-9666/1994, Hotărârea Comisiei Județene prin care s-a validat cererea de reconstituire a acestuia, de a preciza regimul juridic al terenului în suprafață de 7000 mp inclus în acest titlu de proprietate la data validării de C. Județeană D. pentru a comunica toate registrele agricole ale autorului M. G. și pentru a înainta planul urbanistic general în baza căruia suprafața de teren inclusă în titlul de proprietate al reclamantului a fost trecută din extravilan în intravilan precum și Hotărârea Comisiei Locale prin care s-a aprobat acest plan urbanistic și toate înscrisurile pe baza cărora s-a realizat transferul suprafețelor de teren din extravilan în intravilan.

A fost desemnat expert D. D. în vederea efectuării raportului de expertiză specialitatea topografie cadastru.

La termenul de judecată din data de 10.12.2008, urmare a decesului pârâților C. T. și V. I., au fost introduși in cauză C. I., C. G. și C. L., moștenitorii pârâtului decedat C. T. șu V. O., moștenitorul pârâtului decedat V. I.. (f. 174-175, vol II, ds._/215/2007).

Raportul de expertiză întocmit de expertul D. D. a fost depus la termenul de judecată din data de 11.03.2009, fiind atașat la filele 3-13, vol III ds._/215/2007 și apoi refăcut și depus la termenul din data de 01.04.2009 (filele 33-42, vol III ds_/215/2007), față de care a formulat obiecțiuni pârâtul C. L. (f. 65), pârâții C. N., C. F., C. D. P., C. A., C. I., C. I. și B. C., B. S. P., L. T., L. E. M. V.,"observații" pârâții B. C. și C. N., încuviințate parțial (1,2 și 4) de către instanță la termenul de judecată din data de 29.04.2009 și a dispus refacerea raportului de expertiză.

Răspunsul la obiecțiuni a fost depus la termenul de judecată din data de 20.05.2009 (f. 195, vol III, ds._/215/2007.

Prin sentința civilă nr. 8405/20 mai 2009, pronunțată în dosar nr._/215/2007, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește TDP nr. 2043-_/1997, emis pârâtului decedat C. T., respinsă cererea formulată împotriva acestui pârât – decedat și continuată față de moștenitorii C. I., C. G. și C. L., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin aceeași sentință civilă, s-a disjuns cererea principală formulată în contradictoriu cu ceilalți pârâți, precum și cererile reconvenționale, formându-se dosarul cu nr._/215/2009.

Raportul de expertiză refăcut întocmit în cauză de expert D. D. a fost depus la data de 8 decembrie 2009 (f. 209-260).

Și față de acest raport de expertiză au formulat obiecțiuni pârâții C. N., C. D. P., C. I., C. I., B. C., obiecțiunile respinse în ședința publică din 26 ianuarie, pentru motivele reținute în încheierea de ședință de la acea dată. (f. 321).

La termenul de judecată din data de 26.01.2010, pârâții-reclamanți C. N., C. D. P., C. I., C. I., B. C. și C. F. au depus la dosar o completare a cererii reconvenționale prin care au solicitat obligarea Comisiei Locale C. și a Comisiei Județene D. la atribuirea unei suprafețe de teren echivalente celei pentru care s-ar constata nulitatea absolută a titlurilor de proprietate, invocând prevederile art. 64 din Legea nr. 18/1991 și art. 1 din Protocolul 1 la Convenția EDO. (f. 319)

Prin sentința civilă nr. 1834/02.02.2010, pronunțată în ds._/215/2009, a fost admisă acțiunea principală, omologat raportul de expertiză întocmit de expertul D. D., fiind constatată nulitatea absolută parțială a:

1. TDP nr.1992-9551/17.11.1997 emis în favoarea autorului B. N., în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 15,26 mp, . 16;
2. TDP nr.2040-_/4.12.1997 emis în favoarea autorului B. T., în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 467,86 mp, . 17.
3. TDP nr.1965-9551/6.07.1997 emis în favoarea autorului B. C., în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 462,88 mp, .> TDP nr.1964-9551/27.10.1997 emis în favoarea autorului B. T. G. în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 172,93 mp situată în T 27/1 .> TDP nr2175-_/12.02.1998 emis în favoarea pârâtului B. A. în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 192.06 mp situată înT 27/1 .> TDP nr2041-_/15.10.1997 emis în favoarea autorului C. T. V. în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 271,16 mp situată în T 27/1 .> TDP nr2042-_/15.10.1997 emis în favoarea pârâtului C. N. în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 268 mp situată înT 27/1 .> TDP nr2117-_/29.10.1997 emis în favoarea autorului C. G. în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 263,91 mp situată înT 27/1 .> TDP nr.2154-_/4.11.1997 emis în favoarea autorului C. A. I. în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 261,49 mp situată înT 27/1 .> TDP nr2211-_/10.03.1998 emis în favoarea autorului C. N. în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 259,19 mp situată în T 27/1 .> TDP nr.2149-_/4.11.1997 emis în favoarea autorului V. I. în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 256,59 mp situată în T 27/1 .> TDP nr2176-_/10.12.1997 emis în favoarea pârâtului C. D. P. în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 248,63 mp situată în T 27/1 .> TDP nr.2848/5.12.2002 emis în favoarea autorului C. G. în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 158,03 mp situată în T 27/1 .> TDP nr.1925-9551/9.02.1998 emis în favoarea pârâtului C. I. în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 387,57 mp situată în T 27/1 .> TDP nr.2157-_/4.11.1997 emis în favoarea pârâtului C. I. în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 133,23 mp situată în T 27/1 .> TDP nr.2097-_/4.12.1997 emis în favoarea autorului C. G. în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 164,31 mp situată în T 27/1 .> TDP nr.2346-_ emis în favoarea pârâtului B. C. în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 133,23 mp situată în T 27/1 .> TDP nr2249-_/31.09.1998 emis în favoarea pârâtului D. C. în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 347,87 mp situată în T 27/1 .> TDP nr.2189-_/14.01.1998 emis în favoarea autorului M. G. în ceea ce privește înscrierea suprafeței de 2,53 mp situată în T 27/1 .>

   Au fost obligate pârâtele Comisiile de fond funciar la îndeplinirea atribuțiilor legale privind atribuirea către pârâți a unor suprafețe echivalente cu cele pentru care s-a constatat nulitatea absolută a titlurilor de proprietate emise acestora, cu respectarea dispozițiilor art. 10 din Regulament.

   Au fost respinse cererile reconvenționale având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1200-9666/22 iunie 1994, emis în favoarea lui M. G., ca neîntemeiate.

   A fost obligată pârâta C. L. C. la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 850 lei, onorariu expert

   Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din actele depuse rezultă că în baza legii 18/1991, autorul reclamantului și al pârâtelor M. G. și R. G., defunctul M. G., a formulat cerere de reconstituire pentru terenul cu care a intrat în GAC (fila 112 dosar_ vol II), înregistrată cu nr. 3141/26.02.1991; din adresa nr.1704/14.03.2005 (fila 325 dosar fond primul cilu procesual) reiese că cererea autorului a fost validată în anexa 2b, poziția 63, prin HCJ 18/F/270/10.09.1991 (fila 155, dosar_ vol II); la baza validării au stat: cererea de înscriere în GAC, din 5 martie 1962 (fila 420) care atestă faptul că autorului i se preluase 0,7 ha, teren agricol, situat în punctul Drumul Dealului, .; fila din registrul agricol, potrivit căreia autorul deținea în 1961 această suprafață (fila 179 dosar rejudecare vol II). După validarea cererii, s-a stabilit amplasamentul terenului ce poate fi reconstituit, s-au întocmit schița parcelară (fila 6 dosar primul ciclu procesual), procesul verbal de punere în posesie din 7 iunie 1994 (fila 458 dosar primul ciclu procesual).

   În baza acestor acte, a fost emis titlul de proprietate nr. 1200-9666/22 iunie 1994, prin care s-a reconstituit autorului M. G. dreptul de proprietate asupra terenului arabil extravilan de 0,7 ha, în ..

   Față de cele reținute, se constată că susținerile din cererea reconvențională, potrivit cu care titlul este emis cu nerespectarea dispozițiilor în vigoare la data emiterii lui, sunt nefondate.

   Astfel, persoana solicitantă (defunctul M. G.) a făcut dovada îndreptățirii la reconstituire, încadrându-se în categoria persoanelor prevăzute expres de art. 8 din legea 18/1991 (de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție); de asemenea se constată că titlul a fost emis numai după întocmirea schiței parcelare și a procesului verbal de punere în posesie (procesul verbal fiind emis la data de 7 iunie 1994, iar titlul la 22 iunie 1994), deși, la acea dată art. 27 din legea 18/1991 avea alt conținut (titularilor îndreptățiți li se vor elibera titluri de proprietate, avându-se în vedere, unde este cazul, opțiunea acestora de a exploata terenul, urmând ca pe aceste baze să se efectueze punerea în posesie) care nu impunea emiterea titlului după punerea în posesie.

   În ceea ce privește amplasamentul terenului, au fost respectate dispozițiile art.13 din legea în forma inițială, potrivit cărora atribuirea efectivă a terenurilor extravilane se face (...)în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie, și nu neapărat pe vechile amplasamente, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor de producție. Raportul de expertiză întocmit în cauză concluzionează că terenul are forma și dimensiunile din schița inițială de punere în posesie.

   La data emiterii titlului de proprietate terenul era extravilan arabil, aspect ce rezultă din procesul verbal de punere în posesie ce a stat la baza emiterii titlului, verificat de OCPI. Intenția autorității locale de a trece terenul respectiv în intravilan nu prezintă relevanță, atâta timp cât procedura de trecere nu era finalizată la momentul emiterii titlului reclamantului; după întocmire, PUZ-ul trebuie aprobat de autoritatea locală administrativă competentă, or, în cauză, se constată că abia la data de 26.02.1996 (deci după emiterea titlului reclamantului) prin Hotărârea nr.9, Consiliul Local C. a aprobat planul urbanism de detaliu – zona Parcul R., în baza referatului nr. 46/22.02.1996; din același referat se reține că PUZ-ul a fost elaborat prin proiectul nr.6324/1995, deci după emiterea titlului reclamantului. Avizele ce au stat la baza hotărârii Consiliului Local au fost obținute în ianuarie 1996 și februarie 1996.

   În raport de cele reținute anterior, instanța constată că titlul nr. 1200-9666/22 iunie 1994 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lui, astfel că va respinge solicitarea pârâților de constatare a nulității absolute a acestuia.

   Ulterior emiterii acestui titlu de proprietate, intimatele C. L. și C. Județeană D. au admis cererile de constituire a dreptului de proprietate formulate de pârâți, atribuind acestora diferite suprafețe de teren amplasate din punct de vedere topo-cadastral în Tarlaua 27/1, având în vedere calitatea acestora de veterani de război.

   Referitor la titlurile de proprietate emise pârâților, reclamantul a arătat că nu înțelege să conteste îndreptățirea acestora la constituire, ci numai amplasamentul oferit, în măsura în care se suprapune peste al său (fila 114 dosar de fond primul ciclu procesual).

   Raportul de expertiză, întocmit în cauză de expert D. D. concluzionează că terenul reclamantului, pe de o parte, și terenurile din titlurile pârâților, se suprapun parțial.

   Raportul a identificat terenul din titlul reclamantului, în baza actelor ce au stat la baza emiterii titlului; terenurile pârâților au fost identificate de asemenea în baza schițelor de punere în posesie, de cadastrele întocmite în zonă și de PUZ-ul aprobat de Consiliul local; s-au avut în vedere detaliile de planimetrie din teren; măsurarea și stabilirea amplasamentului pentru terenurile din titluri, s-a făcut în același sistem de coordonate stereo 70.

   Se reține că potrivit art. 13 din legea 44/1994, veteranii de război, cărora le-au fost acordate ordine și medalii pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă, beneficiază de următoarele drepturi, dacă nu le-au primit prin alte legi de împroprietărire de la data decorării până în prezent și dovedesc cu acte legale dreptul solicitat - împroprietărirea cu un lot de 5 ha teren agricol, din rezerva creată conform Legii fondului funciar nr. 18/1991 în localitatea de domiciliu sau un loc de casa de 500 mp în municipiul, orașul sau . decoratul. Potrivit art.15 din HG 1172/2001, veteranilor de război prevăzuți în legea 44/1994 privind veteranii de război (...) li se atribuie în proprietate terenuri din extravilan sau, după caz, în intravilan, aflate la dispoziția comisiei locale.

   Rezerva reprezintă excedentul ce rămâne la dispoziția Comisiei și este folosit pentru reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.

   Din acest punct de vedere, instanța apreciază că nu poate fi reținută valabilitatea titlurilor de proprietate emise în favoarea pârâților, în ceea ce privește amplasamentul atribuit acestora, care la data constituirii dreptului de proprietate nu se mai afla la dispoziția Comisiei Locale de aplicare a Legilor Fondului Funciar a municipiului C., fiind atribuit autorului reclamantului.

   Se constată în cauză culpa Comisiei Locale prin nesocotirea dispozițiilor art. 18 din Legea 18/1991 care stabilesc că rezerva comisiei este formată din terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei, după încheierea integrală a reconstituirii drepturilor de proprietate.

   De asemenea, instanța reține că deși intenția intimatelor nu a fost aceea de a atribui pârâților terenul reconstituit reclamantei, având în vedere identificarea parcelelor pârâților într-o altă . cea în care se situează terenul reclamantei (27), acestea nu și-au îndeplinit atribuțiile legale privind identificarea pe bază de măsurători topografice a amplasamentului tarlalei 27/1 cu ocazia punerii în posesie a pârâților.

   Nu este întemeiată susținerea pârâților privind prioritatea dreptului lor la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului atribuit autorului reclamantului, în virtutea calității lor de veterani de război. În vreme ce reconstituirea este o procedură de stabilire a dreptului de proprietate în favoarea celor care au avut teren în proprietate și au pierdut această calitate, de cele mai multe ori abuziv, în perioada regimului comunist, constituirea reprezintă crearea dreptului de proprietate, din diverse rațiuni, în favoarea unor categorii de persoane, care nu au fost niciodată proprietarii terenurilor respective. Mai mult, art.13 din Legea 44/1994 prevede că veteranii de război care, din cauza deficitului de teren în localitățile unde domiciliază sau în alte localități, nu au putut fi împroprietăriți conform legii vor fi despăgubiți cu o sumă ce reprezintă contravaloarea terenului la care erau îndreptățiți conform legii. Oricum, constituirea dreptului de proprietate particulară se face din terenurile rămase după stabilirea suprafețelor de teren ce urmează să fie atribuite prin reconstituire.

   Or, în cauză se constată că dreptul de proprietate al reclamantului era stabilit la o dată anterioară (iunie 1994) celei apariției legii 44/1994 (1 iulie 1994), lege în baza căreia a fost reglementată îndreptățirea pârâților la constituirea dreptului de proprietate.

   În considerarea celor expuse, instanța va admite acțiunea reclamantului, urmând să constate nulitatea absolută parțială a titlurilor emise pârâților, în ceea ce privește amplasamentul oferit, pentru terenul care se suprapune peste cel reconstituit autorului reclamantului, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert D. D..

   Consecința acestei soluții, este că punerea în posesie a pârâților nu a fost efectivă, întrucât nu a cuprins întreaga suprafață de teren pentru care s-a realizat constituirea dreptului de proprietate.

   Deși scriptic titlurile de proprietate emise acestora cuprind întreaga suprafață de teren pentru care s-a realizat constituirea dreptului de proprietate, în realitate o parte din suprafețele înscrise în aceste titluri aparțin altui proprietar, acest fapt echivalând cu o constituire parțială a dreptului de proprietate, realizându-se astfel o ingerință în dreptul de proprietate al acestora fără a exista o justificare legitimă.

   Având în vedere că nulitatea titlurilor emise pârâților este imputabilă exclusiv Comisiei Locale, și față de dispozițiile art. 64 din legea 18/1991 republicată, care stabilesc obligația comisiilor de a realiza o punere în posesie efectivă persoanelor îndreptățite, dar și practica recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța apreciază că anularea titlurilor de proprietate din motive imputabile exclusiv autorităților, fără despăgubirea justă a proprietarului, reprezintă o încălcare a art.1 din Protocolul adițional la Convenție.

   Ulterior, prin sentința civilă nr. 5178/23.03.2010, pronunțată în același dosar, instanța a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate in dispozitivul sentinței civile nr. 1834/2.02.2010, în sensul că: în paragraful nr. 9 (referitor la suprafața din . pârâtului C. N.) se va trece suprafața de 268, 87 mp în loc de 268 mp; iar la paragraful 19 (referitor la suprafața din . pârâtului B. C.) se va trece 233,99 mp, în loc de 133,23 mp, cum din eroare s-a consemnat, respingând cererea de completare a sentinței, ca neîntemeiată.

   IV. Al doilea recurs

   1. Motivele de recurs

   Împotriva sentinței civile nr. 1834/02.02.2010, pronunțată în ds._/215/2009, au declarat recurs pârâții C. L. de aplicare a legii fondului funciar, C. N., C. F., L. T., L. E. M. V., C. I., C. L. C., C. I., D. C., C. A., Bezna S. P., E. B. T., D. C., M. C., V. O. V., B. C..

   În recursul declarat, pârâta C. L. de aplicare a legii fondului funciar a susținut că din probele administrate în cauză reiese în mod indubitabil că acesta reclamantul nu deținea posesia terenului, condiție esențială pentru a opera nulitatea absolută prevăzută de art. III din Legea 169/1997, iar terenul pârâților era liber în momentul punerii în posesie și se află la dispoziția Comisiei Locale, pentru constituirea drepturilor recunoscute persoanelor îndreptățite prin Legea nr. 44/1994.

   A mai susținut că reclamantul avea la îndemână acțiunea în revendicare și că dreptul de proprietate este acel drept care conferă titularului atributele dreptului de posesie, folosință și dispoziție asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor, în putere proprie și în interesul său propriu, cu respectarea normelor juridice în vigoare.

   De asemenea, a adus critici soluției de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, considerând că nu se pot aplica prevederile art. 274 C. proc. civ., întrucât acesteia nu i se poate atribui nici o culpă.

   În recursul declarat, pârâții C. N., C. F., L. T., L. E. M. V., C. I., C. L. C., C. I., D. C., C. A., Bezna S. P., E. B. T., D. C., M. C., V. O. V., B. C., au invocat faptul că instanța de fond, în rejudecare, nu a respectat întru totul îndrumările deciziei de casare, respectiv de a se stabili corect cadrul procesual și de a analiza celelalte motive de recurs.

   Au reluat aspectele invocate prin întâmpinări, cererile reconvenționale și concluziile scrise depuse la dosar in rejudecare, legate de nerespectarea procedurii legale cât privește reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitului M. G., arătând în acest sens faptul că acesta a deținut teren în raza administrativ teritorială a altei localități, teren care a fost inclus în GAC T. V. al localității I., . sens, autorul intimatului reclamant, în calitate de persoană îndreptățită trebuia să adreseze cererea Comisiei Locale în a cărei rază administrativ teritorială se află terenul preluat, comisie competentă să dispună asupra cererii de reconstituire; autorul intimatului reclamant a înțeles să formuleze cererea către C. L. C., care a și dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul solicitat.

   Deși instanța de fond a făcut trimitere în considerente la cererea de înscriere în CAP a numitului M. G., cerere care atestă faptul că i se preluase suprafața de 0,7 ha teren agricol, situat în punctul Drumul Dealului, ., nu s-a pronunțat în nici un fel asupra aspectelor mai sus menționate.

   În ce privește legalitatea titlului emis pe numele autorului intimatului reclamant cu privire la amplasamentul terenului, instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art. 13 din Legea 18/1991 în forma inițială, care stipulau faptul că în zonele de câmpie reconstituirea nu trebuie să se facă neapărat pe vechile amplasamente în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor de producție; probatoriul administrat în cauză a dovedit cu certitudine amplasamentul inițial al terenului preluat de la numitul M. G..

   Au mai arătat că terenul situat în pct. Drumul Dealului a aparținut și aparține teritorial de ., . indicați ca vecini aparțin comunei Șimnic, iar . aparținut niciodată teritorial de Mun.C., fapt confirmat și de dispozițiile Legii nr. 2/1968.

   S-a mai susținut că, instanța de fond a procedat la o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză: faptul că, autorul intimatului reclamant are un titlu de proprietate emis anterior titlurilor lor de proprietate nu îl prezumă pe acesta ca fiind legal emis, chiar dacă la momentul emiterii acesta a privit un teren care la acel moment era la dispoziția Comisiei Locale C..

   Recurenta susține că soluția dată asupra cererii principale nu indică temeiul juridic al unei astfel de soluții, respectiv textul de lege în temeiul căruia s-a dispus constatarea nulității absolute, în condițiile în care cauzele de nulitate sunt enunțate expres în legea specială și se întemeiază pe motive străine pricinii, neconfirmate și nesusținute de un probatoriu concludent.

   Recurenta consideră că, în raport de regimul juridic actual al terenului (teren intravilan), calitatea pârâților ca titulari ai unor titluri de proprietate pentru această suprafață de teren, emiterea titlurilor s-a făcut că respectarea dispozițiilor legale, fără a se putea reține vreo cauză de nulitate dintre cele prevăzute de art.III din Legea 18/1991.

   2. Soluția celei de-a doua instanțe de recurs.

   Prin decizia civilă nr. 1310/07.07.2010, Tribunalul D. a admis recursul, constatând întemeiate o parte dintre criticile formulate de recurenți, casând însă în tot sentința civilă nr. 1834/02.02.2010, pronunțată de Judecătoria C. în ds._/215/2009.

   Astfel, a reținut cea de-a doua instanță de control judiciar că analizând cererile cu care a fost investita, instanța de fond s-a raportat, in ce privește legalitatea titlului emis pe numele autorului reclamantului cu privire la amplasamentul terenului, la dispozițiile art. 13 din Legea 18/1991 în forma inițială, care stipulau faptul că în zonele de câmpie reconstituirea nu trebuie să se facă neapărat pe vechile amplasamente, ci doar în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor de producție, dar nu a analizat aspectele de fapt invocate de paratii reclamanti reconventionali, respectiv faptul ca terenul detinut de autorul reclamantului si inscris in CAP a aparținut și aparține teritorial de ., . indreptatit autorul reclamantlui sa primeasca teren pe raza mun. C.. Aceasta in situatia in care defunctul M. G. a formulat cerere de reconstituire pentru terenul cu care a intrat în GAC (fila 112 dosar_ vol II), înregistrată cu nr. 3141/26.02.1991, cerere in care petentul face referire la terenul ce a fost preluat de CAP 8 Martie, de langa Bariera Vilcii, iar din cererea de înscriere în GAC din 5 martie 1962 (fila 420) rezulta ca autorul M. G. a intrat in GAC T. V. infiintata in . de 0,7 ha, teren agricol, situat în punctul Drumul Dealului, ..

   Pe cale de consecință, a apreciat instanța de recurs că prima instanta nu a analizat acest motiv de nulitate invocat de reclamanții reconvenționali, respectiv îndreptățirea reclamantului la a primi teren in perimetrul CAP din raza Mun. C., aspect esențial pentru justa soluționare a cauzei, ceea ce duce la concluzia necercetării complete a fondului cauzei, prima instanța reținând doar ca terenul înscris in titlul de proprietate emis autorului reclamantului – M. G. are forma si dimensiunile din schița inițială de punere in posesie.

   In plus, se constata ca este întemeiată și susținerea recurenților pârâți in sensul ca soluția dată asupra cererii principale nu indică temeiul juridic al unei astfel de soluții, respectiv textul de lege în temeiul căruia s-a dispus constatarea nulității absolute, în condițiile în care cauzele de nulitate sunt enunțate expres în legea specială – art. III din Legea 169/1997.

   Pe cale de consecință, a constatat cea de-a doua instanță de recurs că instanța de rejudecare nu a analizat motivele de nulitate susținute de părți prin prisma dispozițiilor prevăzute de legea speciala privind nulitatea absoluta a actelor de reconstituire, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, în temeiul art. 312 C.pr.civ., admițând recursul, casând sentința atacată și trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

   A stabilit instanța de recurs ca în rejudecare, instanța de fond să verifice pe baza probelor necesare amplasamentul terenului cu care autorul reclamantului a intrat in CAP, perimetrul acestui CAP în anul 1991 și în raport de aceste aspecte legalitatea titlului emis autorului reclamantului în privința amplasamentului terenului înscris în acest titlu, iar ulterior in funcție de aceste verificări, să analizeze motivele de nulitate invocate de reclamant in raport de dispozițiile art. III din Legea 169/1997 si eventualele precizări ale reclamantului în acest sens (a motivelor de nulitate absoluta invocate in raport de dispoz. art. III din Legea 169/1997).

   V. A doua rejudecare în fond – după casarea sentinței pronunțate în fond, în prima rejudecare după casare în dosar_/215/2009.

   În a doua rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul judecătoriei C. cu nr._, la data de_ .

   La termenul de judecată din data de 03.11.2010, instanța a dispus introducerea in cauză în calitate de pârât a numitei A. C., ca urmare a decesului pârâtului B. C. (22.04.2008).

   La același termen de judecată, instanța a dispus întocmirea unui raport de expertiză specialitatea topografie, care să aibă drept obiective identificarea suprafeței de 0,7 ha teren agricol cu care a intrat autorul reclamantului în fosta G.A.C., urmând ca expertul să stabilească dacă acest teren a fost înglobat la C.A.P. T. V. înființat în . C.A.P. 8 Martie înființat în Bariera Vâlcii și va stabili amplasamentul administrativ al terenului preluat de la autorul reclamantului, respectiv dacă acesta se află la data reconstituirii pe teritoriul administrativ al Municipiului C. sau pe teritoriul administrativ al comunei Șimnicu de Sus.

   A fost desemnat expert I. I. care a întocmit și depus raportul de expertiză la data de 11.04.2011 (f. 173-229 vol I ds._ ), față de care a formulat obiecțiuni reclamantul (f. 24, vol II), încuviințate parțial de către instanță la termenul din data de 18.05.2011.

   La același termen de judecată, instanța a dispus emiterea unor adrese către C. L. C. și C. L. Șimnicu de Sus pentru a comunica dacă ulterior anilor 1959-1963 au avut loc schimburi de terenuri intre CAP 8 Martie și CAP T. V. sau preluări reciproce de terenuri din perimetrele celor două CAP-uri, cu precizarea eventuală a numărului topografic de . au făcut obiectul acestor preluări sau schimburi.

   Suplimentul raportului de expertiză a fost depus la dosar de expert I. I. la termenul de judecată din data de 14.09.2011 (f. 60-64, vol II).

   Cu adresa nr. 4161/09.08.2011, C. L. Șimnicu de Sus a comunicat instanței că nu deține date despre schimburile și preluările de teren dintre CAP 8 Martie și CAP T. V..

   În cursul rejudecării cauzei (23.07.2011) a decedat și pârâtul B. A., fiind citat în cauză ca moștenitor M. F. (testament autentificat sub nr. 1073/12.05.2010 și 1072/12.05.2010 de BNP Z. A. P., f. 145, 147, vol II).

   La termenul de judecată din data de 11.01.2012, instanța a respins cererea de întocmire a unei contraexpertize, formulate de reclamant și de emitere a unei adrese către C. L. Șimnicu de Sus cu solicitarea de a comunica instanței amplasamentul terenului cu care autorul M. G. a intrat in CAP T. V., emițând adresă către Primăria Municipiului C. cu solicitarea de a comunica instanței informații privind amplasamentul suprafeței de 7000 m. p, din care 2000 m. p. categoria vie nobilă și 5000 m. p. arabil, menționate în cererea înregistrată cu nr. 3141/26.02.1991, formulată de M. G. și fila 8 a registrului de preluări de către CAP 8 Martie din anul 1962, filă la care se face referire în cuprinsul acestei cereri, urmând a se atașa adresei o copie a cererii de reconstituire înregistrată cu nr. 3141/26.02.1991, formulată de M. G..

   Prin încheierea de ședință din data de 07.03.2012, instanța a dispus amendarea Primăriei Municipiului C., pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acel termen (f. 2, vol III).

   Cu adresa nr._/28.03.2012, Primăria Municipiuluui C. a comunicat instanței că amplasamentul terenului în suprafață de 7000 m. p. menționat in cererea nr. 3141/26.02.1991, din care 2000 m. p. categoria vie nobilă și 5000 m. p. teren arabil, era situat in ., în prezent ., . agricol din perioada anilor 1959-1962, iar nu pe teritoriul fostei comune Bariera Vâlcii.

   Cu privire la fila 8 a registrului de preluare de către CAP Martie, la 1962, a arătat că în arhiva Primăriei C. se află doar cererea formulată de M. G. prin care solicita inscrierea in GAC Tudro V. cu suprafața de 0,7 ha teren agricol situat in punctul "Drumul Dealului" . la CAP 8 Martie așa cum a menționat in cererea nr. 3141/26.02.1991, fiind in imposibilitate de a comunica fila 8 a registrului de preluări, îndrumând instanța să se adreseze Comisiei Locale Șimnicu de Sus.

   Adresei i-au fost atașate, in fotocopie, cererea de înscriere în GAC Izvoru/05.03.1762, cererea nr. 3141/26.02.1991, înregistrată la Primăria Municipiului C., registru agricol cu poziția de rol nr. 55, I.P. PAvlov M. Gh. G..

   La termenul de judecată din data de 28.03.2012, instanța a dispus emiterea unei adrese către C. L. Șimnicu de Sus, cu solicitarea de a comunica instanței dacă la nivelul acestei Comisii există un registru de preluare de către CAP 8 Martie în anul 1962 a terenului menționat în cererea de reconstituire formulată de autorul reclamantului, M. G., nr. 3141/26.02.1991, iar în caz afirmativ să comunice instanței fila 8 a acestui registru de preluare și dacă au existat cedări de suprafețe de teren către C. L. C. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate de către această Comisie.

   Cu adresa nr. 3939/24.04.2012, C. L. Șimnicu de Sus a comunicat instanței că nu există un asemenea registru de preluare și nu au existat cedări de suprafețe de la C. locală C..

   Prin incheierea din camera de Consiliu din data de 25.04.2012, instanța a respins cererea de reexaminare formulată de petentul G. A., apărător al pârâtului decedat B. A. și cererea de reexaminare formulată de Primăria Municipiului C..

   La dosar au fost depuse concluzii scrise de pârâții D. C. (f. 182, vol II), B. S. P., E. B. T., D. C., M. C., V. O. V. și A. C. (f. 78-82, vol III), M. F. (f. 83-85) și reclamant.

   Prin sentința civilă nr.7456/16.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă în parte, cererea principală, formulată de reclamantul C. T., în contradictoriu cu pârâții B. S. P., (succesor al pârâtului decedat B. N.), E. T., (succesor al pârâtului decedat B. T.), B. L., B. D., (succesori ai pârâtului decedat B. C.), R. V., S. M., (succesori ai pârâtului decedat B. T. G.), M. F., (succesor al pârâtului decedat B. A.), D. C., (succesor al pârâtului decedat C. T. V.), M. S., (succesor al pârâtului decedat C. N.), C. I., L. T., L. M. E. V., (succesori ai pârâtului decedat C. I.), C. D., (succesor al pârâtului decedat C. N.), C. D. P., V. O. V., (succesor al pârâtului decedat V. I.), C. A., (succesor al pârâtului decedat C. G.), C. I., C. L. C., (succesor al pârâtului decedat C. G.), A. C., (succesor al pârâtului decedat B. C.), D. C. și M. G., (succesor al pârâtului decedat M. C.).

   S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr. 1992-9551/08.09.1997, emis pe numele autorului B. N., cu privire la suprafața de 15,26 m. p. (din totalul de 494 m. p.), identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P16;

   S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr. 2040-_/15.10.1997, emis pe numele autorului B. I. T., cu privire la suprafața de 467,86 m. p. (din totalul de 492 m. p.), identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P17;

   Constată nulitatea absolută totală a TDP nr. 1965-9551/11.08.1997, emis pe numele autorului B. I. C., cu privire la suprafața de 462,88 m. p., identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P18;

   Constată nulitatea absolută parțială a TDP nr. 1964-9551/11.08.1997, emis pe numele autorului B. I. T. G., cu privire la suprafața de 172,93 m. p. (din totalul de 465 m. p.), identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P 19;

   S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr. 2175-_/26.11.1997, emis pe numele autorului B. Z. A., cu privire la suprafața de 192,06 m. p. (din totalul de 466 m. p.), identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P20;

   S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr. 2041-_/15.10.1997, emis pe numele autorului C. T. V., cu privire la suprafața de 271,16 m. p. (din totalul de 492 m. p.), identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P 21;

   S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr. 2042-_/15.10.1997, emis pe numele autorului C. I. N., cu privire la suprafața de 268,87 m. p. (din totalul de 492 m. p.), identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P 22;

   S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr. 2157-_/04.11.1997, emis pe numele pârâtului C. P. I., cu privire la suprafața de 133,23 m. p. (din totalul de 456 m. p.), identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P 33;

   S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr. 2117-_/29.10.1997, emis pe numele autorului C. C. G., cu privire la suprafața de 263,91 m. p. (din totalul de 492 m. p.), identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P 24;

   S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr. 2154-_/04.11.1997, emis pe numele autorului C. A. I., cu privire la suprafața de 261,49 m. p. (din totalul de 492 m. p.), identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P 25;

   S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr. 2211-_/10.03.1998, emis pe numele autorului C. M. N., cu privire la suprafața de 259,19 m. p. (din totalul de 492 m. p.), identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P 26;

   S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr. 2176-_/10.12.1997, emis pe numele autorului C. O. P., cu privire la suprafața de 248,63 m. p. (din totalul de 484 m. p.), identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P 28;

   S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr. 2149-_/04.11.1997, emis pe numele autorului V. P. I., cu privire la suprafața de 256,59 m. p. (din totalul de 492 m. p.), identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P 27;

   S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr. 2848/05.12.2002, emis pe numele autorului C. G., cu privire la suprafața de 158,03 m. p. (din totalul de 459 m. p.), identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P 29;

   S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr. 1925-9551/28.07.1997, emis pe numele pârâtului C. I., cu privire la suprafața de 387,57 m. p. (din totalul de 453 m. p.), identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P 32;

   S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr. 2097-_/29.10.1997, emis pe numele autorului C. Șt. G., cu privire la suprafața de 164,31 m. p. (din totalul de 437 m. p.), identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P 35;

   S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr. 2436-_/15.03.2001, emis pe numele autorului B. Gh. C., cu privire la suprafața de 233,99 m. p. (din totalul de 497 m. p.), identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P 36;

   S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr. 2249-_/31.09.1998, emis pe numele pârâtului D. N. C., cu privire la suprafața de 347,87 m. p. (din totalul de 500 m. p.), identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P 37;

   S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr. 2189-_/14.01.1998, emis pe numele autorului M. N. G., cu privire la suprafața de 2,53 m. p. (din totalul de 493 m. p.), identificată potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert D. D. (f. 213-214, ds._/215/2009) numai în ceea ce privește amplasamentul acestei suprafețe, respectiv T27/1, P 39;

   Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile reconvenționale formulate de pârâții-reclamanți C. L. C., B. C. – decedat și continuată de succesor A. C., C. A., C. T. V. (decedat și continuată de succesor D. C.), C. D. P., C. I., C. F., L. T., L. E. M. V., D. C., M. C. și V. I. (decedat și continuată de succesor V. O. V.), în contradictoriu cu reclamantul – pârât C. T. și pârâtele R. G., M. G., C. L. C. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și C. Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor având ca obiect constatarea nulității absolute a TDP nr. 1200-9666/22.06.1994, emis pe numele autorului M. G. și actelor premergătoare emiterii acestuia.

   A fost admisă, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți: C. N. (decedat și continuată de succesor M. S.), C. F., C. I., C. I., C. D. P. și B. C. - decedat și continuată de moștenitor A. C., astfel cum a fost completată.

   A fost respinsă, ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a TDP nr. 1200-9666/22.06.1994, emis pe numele autorului M. G. și actelor premergătoare emiterii acestuia.

   Admite capătul de cerere reconvențională referitor la obligarea Comisiei locale C. de Aplicare a Legilor Fondului funciar și Comisiei Județene D. pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra terenurilor la punerea în posesie a pârâților-reclamanți cu alte suprafețe de teren echivalente celor pentru care s-a dispus constatarea nulității titlurilor pârâților-reclamanți.

   A fost obligată C. L. C. de Fond Funciar C. la plata către reclamantul C. T. a sumei de 1900 de lei, cu titlul de cheltuieli de judecată constând în onorariu apărător și onorarii experți.

   A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a restului pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

   A fost obligată C. L. C. la plata către pârâții-reclamanți C. N. la plata sumei de 790 lei, C. F. a sumei de 790 lei, C. I. a sumei de 340 lei, C. D. P. a sumei de 200 de lei și A. C. a sumei de 2015 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată constând în onorarii apărător și onorarii experți.

   A fost respinsă cererea pârâților – reclamanți de obligare a reclamantului – pârât C. T. și pârâtelor M. G. și R. G. la plata cheltuielilor de judecată.

   Analizând, în rejudecare, cererea principală și cererile reconvenționale, așa cum au fost completate și precizate, prin prisma considerentelor deciziei de casare nr. 1310/07.07.2010, a Tribunalul D., art. 315 C. proc. civ. și a celorlalte dispoziții legale incidente in materie, instanța reține următoarele:

   Reclamantul C. T. este proprietarul suprafeței de 6000 m. p. teren extravilan arabil, situat in T27, P36, dobândit în urma contractului de donație încheiat cu numitul M. G. și autentificat sub nr._/03.11.1994 de Notariatul de Stat D. (f. 8, ds._/2004).

   Potrivit mențiunilor contractului, terenul donat reclamantului era dobândit de donatorul M. G. prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7000 m. p. teren extravilan arabil, situat în T27, P36, conform TDP nr. 1200-9666/22.06.1994, emis de C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și are următoarele vecinătăți și dimensiuni: la N-Z. R., 225 m.l., la S- T37, propr. Primăriei C., 214 m. l., la E-T. M. L. 32 m. l., la V- De361, 32 m. l.. (f. 7 din același dosar).

   Cu privire la diferența de 1000 m. p. până la suprafața totală, prin același act de donație, aceasta a fost dobândită de numita T. M. L..

   Prin actul de dezmembrare aut. sub nr. 1157/07.07.2003 de BNP P. O., reclamantul a procedat la dezmembrarea terenului in suprafață de 6000 m. p. in 7 corpuri de proprietate notate I-VII, pe care l-a înscris in CF nr._ C., nr. cadastral provizoriu_.

   La baza emiterii TDP nr. 1200-9666/22.06.1994 în favoarea autorului reclamantului și al pârâtelor reconvenționale M. G. și R. G. a stat cererea înregistrată la Primăria Municipiului C. cu nr. 3141/26.02.1991 (f. 386, ds._/215/2009), formulată de M. G., prin care acest a solicitat anterior intrării in vigoare a legii nr. 18/1991, predarea terenului in suprafață de 7000 m. p. din care 2000 m. p. vie nobilă și 5000 m. p. arabil, preluat de CAP 8 Martie în anul 1962 și situat pe teritoriul Comunei Bariera Vâlcii.

   De asemenea, la baza emiterii aceluiași titlu a stat cererea de înscriere in GAC T. V. din . de 7000 m. p. teren agricol situat in punctul "Drumul Dealului" ., regiunea Oltenia, învecinat la N cu Drumul, la V tot cu drumul, la S-M. D., la E-M. B., teren cu care figura și in registrul agricol al mun. C., la rolul nr. 55, .>

   Autorul M. G. a fost validat la legea nr. 18/1991, prin HCJ nr. 18-F-270/19.09.1991 (f. 347, ds._/215/2009), anexa 2 b, poz. 63, iar ulterior, s-a stabilit amplasamentul terenului ce poate fi reconstituit, întocmindu-se schița parcelară (fila 6 ds. nr._/2004), procesul verbal de punere în posesie din 7 iunie 1994 (fila 458 ds. nr._/2004), emițându-se ulterior TDP nr. 1200-9666/22.06.1994. (f. 86-93, vol II, ds._/215/2007).

   În ceea ce îi privește pe pârâții persoane fizice, respectiv autorii acestora, instanța reține că aceștia sunt beneficiarii constituirii dreptului de proprietate în temeiul art. 13 lit. b) din Legea nr. 44/1994 - privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război.

   Astfel, prin HCJ nr. 784/20.05.1996 (f. 326, ds._/2004) a fost validată anexa nr. 5 la legea nr. 18/1991, ca urmare a propunerii Comisiei Locale C. înregistrată cu nr. 1325/01.04.1996, în baza art. 13 din Legea nr. 44/1994, vizând atribuirea în proprietate privată a 500 m. p. teren intravilan veteranilor de război cărora le-au fost acordate medalii și ordine pentru fapte de arme. (f. 328 idem ds.)

   În anexa 5 la HCJ nr. 784/20.05.1996 se regăsesc validați: B. N. cu 494 m. p. în P16; B. T. 494 m. p. în P17; B. C-tin – 450 m. p. în P18; B. T. G.-450 m. p. în P19; B. A. 450 m. p.în P20; C. T. V.-456 m. p. în P21; C. N. 456 m. p. în P22; C. G. - 454 m. p. în P24; C. A. I. 456 m. p. în P25; C. N. 456 m.p. în P26; C. D. P. - 456 m. p. în P28; C. G. 457 m. p. în P29; C. I. – 456 m. p. în P32; C. I. – 456 m. p. în P33; C. G. 456 m. p. în P35; V. I. - 456 m. p. în P150.

   Prin HCJ nr. 713/25.08.1997, a fost aprobată o nouă propunere a Comisiei Locale C. de validare a 73 de poziții in baza aceleiași legi (f. 344 -346, ds._/2004), în anexa validată regăsindu-se: B. C.; C. A. I.; C. A. G.; M. G.;

   fiecare dintre aceștia cu suprafața de 500 m. p. fără a avea amplasamentul stabilit.

   Prin HCJ nr. 990/17.12.1997 (f. 351), a fost validată o altă propunere a aceleiași comisii de fond funciar de validare a anexei nr. 5 în baza legii nr. 44/1994, cu 11 poziții, la poziția nr. 411 figurând și D. C. cu 500 m. p. fără amplasament stabilit.

   Ca urmare a acestor Hotărâri de validare, au fost emise, prin constituirea dreptului de proprietate in temeiul legii nr. 44/1994,pe raza municipiului C., următoarele titluri de proprietate:

   1. TDP nr. 2848/05.12.2002, pârâtului decedat C. M. G. pentru 459 m. p. extravilan arabil in T27/1, P36, inscris în CF_/18.11.2004; (f. 83)

   2. TDP 1925-9551/28.07.1997, pârâtului C. I., pentru suprafața de 453 m. p. teren arabil extravilan arabil, în T27/1, P32; (f. 87)

   3. TDP nr. 2097-_/29.10.1997, pârâtului C. G., pentru 437 m. p. teren arabil extravilan arabil în T27/1, P35, înscris in CF nedefinitiv_/06.11.2002. (f. 100)

   4. TDP nr. 2189-_/14.01.1998, pârâtului decedat M. G., pentru suprafața de 493 m. p., teren arabil extravilan in T27/1, P39 (actualmente ., intravilan) - f. 189.

   5. TDP nr. 2249-_/31.09.1998, pârâtului D. N. C., pentru 500 m. p. extravilan arabil in T27/1, P37 (f. 206);

   6. TDP nr. 2346-_/15.03.2001, pârâtului decedat B. C., pentru suprafața de 497 m. p. teren intravilan arabil situat in T27/1, P36. (f. 213)

   Acest titlu a fost emis ca urmare a sentinței civile nr. 3518/24.03.1999, a fost retractat TDP nr. 2245-_/31.09.1998 emis pârâtului B. C. pentru suprafața de 497 m. p. extravilan și HCJ nr. 123/15.02.2001 (f. 356) și este înscris in CF nedefinitiv_.

   7. TDP nr. 2157-_/04.11.1997, emis pârâtului C. I. pentru suprafața de 456 m. p. teren extravilan arabil, în T27/1, P33 - actualmente intravilan . –f. 232;

   8. TDP nr. 2176-_/10.12.1997, pârâtului decedat C. P., pentru suprafața de 484 m. p. extravilan arabil, în T27/1, P28 (f. 235);

   9. TDP nr. 2117-_/29.10.1997, emis pârâtului decedat C. G., pentru suprafața de 492 m. p. extravilan arabil, in T27/1, P24, înscris în CF_. (f. 236)

   Potrivit mențiunilor certificatului de moștenitor nr. 38/17.03.1998, emis de BNP D. E., C. G. a decedat la data de 16.01.1997, moștenitorii acestuia fiind C. A. –soție supraviețuitoare și C. F., fiu.

   Conform mențiunilor contractului de donație nr. 1604/27.06.2002 BNP Ș. F., C. A. a donat pârâtului C. F. cota-indiviză de ¼ din masa succesorală lăsată de defunctul C. G., printre care și terenul din T27/1, P24.

   10. TDP nr. 2041-_/15.10.1997, emis pârâtului decedat C. T. V. pentru suprafața de 492 m. p. teren extravilan arabil situat în T27/1, P21 (f. 247)

   Conform mențiunilor certificatului de moștenitor nr. 42/09.04.2008, emis de BNP P. G., C. T. V. a decedat la data de 30.10.2007, unica sa moștenitoare fiind pârâta C. L. care, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1702/03.06.2008 la BNP S. C. a înstrăinat pârâtului D. C. drepturile litigioase asupra terenului anterior-menționat, ce fac obiectul dosarului nr._/215/2007 (numărul dosarului din prima rejudecare) (f. 202-203 ds._/215/2007).

   11. TDP nr. 2042-_/15.10.1997, emis pe numele pârâtului C. N. pentru suprafața de 492 m. p. teren extravilan în T27/1, P22 (f. 248);

   12. TDP 2040-_/15.10.1997, emis pe numele pârâtului decedat B. T., pentru suprafața de 492 m. p. extravilan arabil, în T27/1, P17 (f. 323)

   13. TDP nr. 2175-_/26.11.997, emis pârâtului decedat B. A., pentru suprafața de 466 m. p. în T 27/1, P20 (f. 368)

   14. TDP nr. 2149-_/04.11.1997, emis pârâtului decedat V. I., pentru suprafața de 492 m. p. teren extravilan arabil în T27/1, P27 (f. 209 ds._/215/2007);

   15. TDP nr. 1965-9551/11.08.1997, emis pârâtului decedat B. C., pentru suprafața de 462 m. p. teren arabil extravilan în T27/1, P18 (f._/215/2007);

   16. TDP nr. 1992-9551/08.09.1997, emis pârâtului decedat B. N. pentru suprafața de 494 m. p. teren arabil extravilan în T27/1, P16; (f. 211, ds._/215/2007)

   17. TDP nr. 1964-9551/11.08.1997, emis pârâtului decedat B. T. G. pentru suprafața de 465 m. p. teren arabil extravilan în T27/1, P19; (f. 212, ds._/215/2007);

   18. TDP nr. 2154-_/04.11.1997, emis pârâtului decedat C. A. I. pentru suprafața de 492 m. p. teren arabil extravilan, în T27/1, P25 (f. 213, ds._/215/2007);

   19. TDP nr. 2211-_/10.03.1998, emis pârâtului decedat C. N. pentru 492 m. p._/215/2007 în T27/1, P26. (f. 214 ds._/215/2007)

   Din raportul de expertiză efectuat în prima rejudecare de expert D. D. și atașat la filele 207-260 din ds._/215/2009, rezultă că terenul reclamantului respectă forma și dimensiunile din schița inițială de punere în posesie, fiind poziționat în schița anexă conform parcelării Comisiei Locale C., iar o suprafață de 4567,76 m. p.se suprapune peste terenurile pentru care au fost emise titlurile de proprietate anterior-menționate, astfel: suprafața de 15,26 m. p., din P16, înscrisă in TDP nr. 1992-9551/08.09.1997, emis pârâtului decedat B. N.; suprafața de 467,86 m. p. din P17, înscrisă in TDP nr. 2040-_/15.10.1997, emis pe numele pârâtului decedat B. T.; suprafața de 462,88 m. p. din P18, înscrisă în TDP nr. 1965-9551/11.08.1997, emis pârâtului decedat B. C. (suprapunere totală); suprafața de 172,93 m. p. din P19, înscrisă în TDP nr. 1964-9551/11.08.1997, emis pârâtului decedat B. T. G.; suprafața de 192,06 m. p., din P20, înscrisă în TDP nr. 2175-_/26.11.997, emis pârâtului decedat B. A.; suprafața de 271,16 m. p. din P21, înscrisă în TDP nr. 2041-_/15.10.1997, emis pârâtului decedat C. T. V.; suprafața de 268,87 m. p. din P22, înscrisă în TDP nr. 2042-_/15.10.1997, emis pe numele pârâtului C. N.; suprafața de 263,91 m. p. din P24, înscrisă în2117-_/29.10.1997, emis pârâtului decedat C. G.; suprafața de 261,49 m. p. înscrisă în P24 în TDP nr. 2154-_/04.11.1997, emis pârâtului decedat C. A. I.; suprafața de 259,19 m. p. din P26, înscrisă în TDP nr. 2211-_/10.03.1998, emis pârâtului decedat C. N.; suprafața de 256,59 m. p,. înscrisă în P27, în TDP nr. 2149-_/04.11.1997, emis pârâtului decedat V. I.; suprafața de 248,63 m. p. înscrisă în P28, in TDP nr. 2176-_/10.12.1997, pârâtului decedat C. P.; suprafața de 158,03 m. p. înscrisă în P29, în TDP nr. 2848/05.12.2002, pârâtului decedat C. M. G.; suprafața de 387,57 m. p. înscrisă în P32, în TDP 1925-9551/28.07.1997, emis pârâtului C. I.; suprafața de 133,23 m. p. din P33, înscrisă în TDP nr. 2157-_/04.11.1997, emis pârâtului C. I.; suprafața de 164,31 m. p. înscrisă în P35, în TDP nr. 2097-_/29.10.1997, emis pârâtului decedat C. G.; suprafața de 233,99 m. p. înscrisă in P36, în TDP nr. 2346-_/15.03.2001, emis pârâtului decedat B. C.; suprafața de 347,87 m. p. în P37, înscrisă în TDP nr. 2249-_/31.09.1998, emis pârâtului D. N. C.; suprafața de 2,55 m. p. înscrisă în P39, în TDP nr. 2189-_/14.01.1998, emis pârâtului decedat M. G..

   Astfel, potrivit adresei nr. 4910/28.04.2009 emisă de OCPI D., T27/1 s-a detașat din T27 inițială, la . legii nr. 18/1991 existând conform mențiunilor planului cadastral al mun. C. la data de 01.01.1990 și registrului cadastral atașate adresei numai T27 extravilan, în care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate reclamantului. (f. 72-74)

   Rezultă că deși scriptic terenul reclamantului este înscris în T27, iar al pârâților și autorilor lor în T27/1, suprapunerea s-a datorat modului defectuos în care C. locală C. a efectuat dezlipirea T27/1 din fosta T27 extravilan și pe care ulterior a introdus-o în intravilanul mun. C..

   Pe cale de consecință, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate anterior – menționate, sub aspectul amplasamentului stabilit, ca urmare a includerii acestui amplasament în cel al terenului înscris în titlul de proprietate al autorului său.

   La rândul lor, pârâții-reclamanți C. L. C., B. C., C. A., C. T., Csmaru D. P., C. I., C. T., C. F., C. N., L. T., L. E., D. C. și V. I. au solicitat prin cererea reconvențională constatarea nulității absolute a TDP nr. 1200-9666/22.06.1994, emis autorului reclamantului și pârâtelor reconvenționale M. G. și R. G., precum și a actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate, în ipoteza constatării suprapunerii terenurilor înscrise în titlurile de proprietate, pe motivul eliberării acestuia cu încălcarea prevederilor legale imperative ale legii nr. 18/1991.

   Urmare a indicațiilor date de instanța de recurs prin decizia nr. 1310/07.07.2010, prin care instanța de recurs a impus instanței de rejudecare să verifice legalitatea titlului emis autorului reclamantului și pârâtelor reconvenționale M. G. și R. G. in privința amplasamentului înscris in acest titlu, iar ulterior să analizeze motivele de nulitate invocate de reclamant, precum și de pârâții – reclamanți raportat la îndreptățirea reclamantului de a primi teren in perimetrul CAP din raza municipiului C., instanța a procedat la identificarea amplasamentului terenului arabil înscris în registrul agricol al mun. C. la poziția de rol nr. 55 I.P. Pavlov și înscris în GAC T. V. conform cererii din 5.03.1962.

   Astfel, prin raportul de expertiză întocmit de expert I. I., terenul agricol în suprafață de 7000 m. p. a fost identificat pe baza vecinătăților din cererea de înscriere in GAC T. V. din 05.03.1962, ca având vechiul amplasament pe raza satului Duțulești, . de Sus, punct "Drumul Dealului", în T5 sau 7, care nu a aparținut de mun. C. și pentru care autorul sau moștenitorii săi nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate la C. locală Șimnic, astfel că pentru acest amplasament au fost emise 2 titluri de proprietate, respectiv: TDP nr. 1010-_/22.11.1996, în favoarea numitei M. I. I., moștenitor al defunctului M. C. D. și TDP nr. 3591/24.01.2005 (retractare TDP nr. 1541 prin HCJ nr. 1752/2004), în favoarea numitului M. B. M., în calitate de moștenitor al defunctului M. C. B..

   Rezultă, așadar, că amplasamentul terenului înscris în TDP nr. 1200-9666/22.06.1994, emis pe numele M. G., respectiv T27, P36, nu reprezintă vechiul amplasament al terenului autorului, reconstituirea neavând loc pe vechile amplasamente.

   Cum nulitatea este sancțiunea ce intervine în cazul nerespectării unor dispoziții legale imperative edictate cu privire la validitatea unui act juridic, condiții de fond sau de formă, iar cauzele de nulitate invocate se impune a fi analizate la momentul emiterii actului contestat, cu particularitățile din materia fondului funciar.

   Astfel, potrivit art. III alin. (1) din Legea nr. 168/1997, Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:

   a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

   (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;

   (ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;

   (iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;

   (iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;

   (v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;

   (vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.

   b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor;

   c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege;

   d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;

   e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20, în localitățile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege;

   f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20 și în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptățite de lege;

   g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;

   h) actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creșe, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii și altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.

   In doctrină și jurisprudență s-a apreciat că dispozițiile legale sus citate nu instituie cazuri noi de nulitate absolută a actelor de reconstituire, ci reprezintă transpunerea în domeniul restituirii proprietăților funciare a cauzelor de nulitate prevăzute de dreptul comun, sancțiunea nulității absolute astfel prevăzută de legiuitor nefiind decât consecința încălcării dispozițiilor imperative ale Legii 18/1991 și, ca atare, nu se poate aprecia că dispozițiile art. III alin. (1) din Legea 169/1997 s-ar aplica retroactiv titlurilor emise anterior intrării în vigoare, acestea neaducând nicio noutate din punct de vedere legislativ, ele nu fac decât să precizeze încă o dată sancțiunea aplicabilă actelor de constituire/reconstituire întocmite cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale Legii 18/1991, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională a României prin, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 2/2003, 328/2003, 517/2007, 568/2010, 624/2011.

   In speță, în privința titlului reclamantului nu este incident niciunul dintre cazurile de nulitate cu privire la care a doua instanță de control judiciar a apreciat că sunt "expres" prevăzute de lege.

   Astfel, terenul înscris în registrul agricol al mun. C. în perioada 1959-1962 era situat pe raza comunei I., raion C., fiind înscris de autorul reclamantului la GAC T. V. și a fost idenitificat prin raportul de expertiză ca aparținând din punct de vedere administrativ de ., fiind în prezent reconstituit altor persoane de către C. L. Șimnicu de Sus (M. I. și M. B.M.).

   Potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 18/1991 și 12 alin. (5) din HG nr. 131/1991 – Regulamentul de aplicare a legii nr. 18/1991 – cererea de reconstituire a dreptului de proprietate împreună cu actele menționate mai sus, se depun la primăria în a cărei raza teritorială este situat terenul, fie personal, fie prin poștă, înăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

   Deși prin cererea cu nr. 3141/26.02.1991, autorul M. G. a solicitat să i se restituie o suprafață de 7000 m. p. din care 2000 m. p. vie și 5000 m. p. arabil, pretins preluat de CAP 8 Martie C., Primăria Municipiului C. a calificat cererea ca fiind o cerere de reconstituire, iar C. L. C. s-a învestit cu această cerere propunând Comisiei Județene C. validarea autorului reclamantului cu suprafața de 7000 m. p. pe raza municipiului C..

   Ca urmare, C. Județeană D. a emis HCJ nr. 18-F-270/19.09.1991 de validare a anexei nr. 2b) (f. 347, ds._/215/2009), unde autorul reclamantului figurează la poz. 63, cu suprafața de 7000 m. p., în baza cererii de înscriere in GAC a autorului M. G. și a evidenței din registrul agricol, acte înaintat de C. locală ca premergătoare emiterii titlului.

   Așadar, deși potrivit prevederilor legale mai sus-menționate, cererea de reconstituire trebuia depusă la C. L. Șimnicu de Sus, de care aparținea din punct de vedere teritorial terenul înscris in registrul agricol al autorului M. G. și care coincide din punct de vedere al amplasamentului cu cel înscris în GAC T. V. in 05.03.1962, C. L. C., cu încălcarea propriei competențe teritoriale a propus reconstituirea dreptului de proprietate, iar comisia județeană a validat propunere, pe raza teritorială a mun. C., deși, în virtutea competențelor atribuite prin art. 5 din HG nr. 131/1991 ar fi trebuit să îndrume solicitantul să se adreseze Comisiei locale Șimnicu de Sus.

   Efectul acestui mod de a proceda al Comisiei Locale C. a condus la pierderea de către autorul reclamantului a termenului de depunere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate atât în temeiul legii nr. 18/1991, cât și a dispozițiilor modificatoare, prin care termenul a fost prelungit până la data de 30.11.2005 la C. L. Șimnicu de Sus, termen care nu este aplicabil și constituirii de care au beneficiat pârâții/autorii pârâților persoane fizice în baza legii nr. 44/1994.

   Instanța nu poate reține în acest context neîndreptățirea autorului reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate în sensul susținut de pârâți, cu efectul constării nulității absolute a titlului reclamantului, întrucât, deși este adevărat că nu pe raza teritorială a mun. C. trebuia să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafață de 7000 m. p., ci pe raza comunei Șimnicu de Sus, nu poate fi reținută culpa beneficiarului reconstituirii dreptului de proprietate cu consecința lipsirii acestuia de prerogativele dreptului de proprietate.

   Astfel, potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991, De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pămînt în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pămînt în cooperativă și alte persoane anume stabilite, iar autorul reclamantului face parte din această categorie înscriind terenul în GAC T. V..

   În acest context, modul de îndeplinire a atribuțiilor din materia legilor fondului funciar de către C. L. C. nu poate conduce la concluzia neîndreptățirii autorului reclamantului și pârâtelor reconvenționale M. G. și R. G. la reconstituirea dreptului de proprietate și constatarea nulității absolute a titlului său de proprietate, fără încălcarea prevederilor art. 480 C. civ și privarea reclamantului de substanța dreptului de proprietate însuși.

   Instanța are in vedere faptul că dacă titlul de proprietate al reclamantului ar fi desființat, ca efect al nulității titlului, acesta nu ar mai putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate nici măcar pe un alt amplasament, pe raza mun. C., din moment ce: C. L. C. nu avea competență teritorială, vechiul amplasament al terenului aflându-se pe raza teritorială a . Șimnicu de Sus nu a fost niciodată învestită cu o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că o eventuală cerere de anulare a celor două titluri de proprietate emise pe vechiul amplasament al terenului aparținând autorului M. G. ar fi lipsită de interes din perspectiva lipsei cererii de reconstituire și, prin urmare, nu s-ar mai putea proceda la emiterea unui nou titlu de proprietate reclamantului pe vechiul amplasament; termenul de formulare a cererii de reconstituire este unul de decădere – din perspectiva doctrinei și jurisprudenței - atât de drept substanțial, cât și de drept procesual, nefiind, însă, întrunite condițiile de repunere în termen.

   Din acest punct de vedere nu ar putea fi aplicabile nici dispozițiile art. III alin. (2³) din legea nr. 167/1997, conform cărora Foștii proprietari pot reveni la vechiul amplasament și atunci când persoanele puse în posesie pe aceste terenuri renunță în favoarea lor la titlurile de proprietate deja eliberate.

   De aceea, nu pot fi primite susținerile unora dintre pârâții persoane fizice că soluția ar fi ca titlul de proprietate al reclamantului să fie anulat, cu consecința emiterii unui alt titlu de proprietate pe un alt amplasament.

   Din aceeași perspectivă, soluția invalidării titlului reclamantului ar contraveni și dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 al Convenției EDO. Astfel, în cauza Toșcuța și alții c. României (cererea nr._/03, Hotărârea din 25.11.2008), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că anularea de către instanțele judecătorești a titlurilor de proprietate prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, motivată de fapte imputabile exclusiv autorităților, fără a se reține vreo culpă în sarcina beneficiarilor și fără a li se acorda alte terenuri sau despăgubiri, constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, chiar și în cazurile în care s-ar dovedi existența unor cauze de interes public care să justifice anularea.

   În același sens, în hotărârea dată în cauza Jones c. României, din data de 3 februarie 2009, Curtea a arătat că atât timp cât în sarcina beneficiarului unui act administrativ prin care i se recunoaște dreptul de proprietate, nu se poate reține nicio culpă, anularea acestui act, fără a se oferi o despăgubire echitabilă beneficiarului, pe motiv că autoritățile administrative au descoperit ulterior emiterii actului că nu erau îndeplinite cerințele legale pentru emiterea actului, constituie o privare de proprietate nejustificată; obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor anterior emiterii actului, fiind încălcată de autorități, motivația în sensul că ulterior s-ar fi descoperit că nu erau îndeplinite cerințele legale, neconstituind în accepțiunea Curții o motivație pertinentă și suficientă.

   Totodată, în Hotărârea publicată în data de 1 iulie 2008, în cauza I. c. României (definitivă în data de 01.12.2008, ca urmare a respingerii cererii de retrimitere a cauzei la Marea Cameră), s-a reținut încălcarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 prin emiterea a două titluri de proprietate pentru același teren, Curtea a reiterat constatările din hotărârile date în cauzele M. și D. c. României și D. c. României în sensul că o decizie administrativă prin care se recunoaște calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra unui imobil se analizează ca o creanță împotriva statului, suficient de bine stabilită pentru a putea fi calificată ca "valoare patrimonială" protejată de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 (a se vedea alineatul 42 din hotărârea mai sus citată). Curtea arată în continuare că autoritățile cărora le revin atribuții în baza Legii nr. 18/1991 nu pot fi exonerate de responsabilități în cazul în care, prin acțiunile lor, aduc atingere drepturilor protejate de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1. Această concluzie, se impune cu atât mai mult în situațiile în care autoritățile administrative locale și județene creează și întrețin situații litigioase neîndeplinindu-și obligațiile de a verifica în mod temeinic îndeplinirea condițiilor pentru eliberarea titlurilor de proprietate (§ 49-50).

   "Invitațiile" adresate reclamantului Comisiei Locale C. de "schimbare" a amplasamentului terenului, intervenite ulterior emiterii titlului de proprietate atât al autorului reclamantului, cât și al pârâților/autorilor acestora, făcând referire la adresele nr. 4325/18.02.2004, nr. 4203/29.09.2004 (f. 118-119, ds._/2004 la care a făcut referire în întâmpinare nu pot conduce la o altă concluzie.

   Pe de o parte, o asemenea procedură nu era prevăzută nici de lege și nici de Regulamentul de punere în aplicare al legii nr. 18/1991 în vigoare la momentul reconstituirii dreptului de proprietate (HG nr. 131/1991), întrucât titlul intrase în circuitul civil și nu mai putea fi revocat sau retractat pe cale administrativă.

   Pe de altă parte, întrucât amplasamentul terenului ce a aparținut autorului M. G. nu era înglobat mun. C. sau fostelor comune suburbane ale municipiului conform legii nr. 2/1968 - privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România -, ab initio acest schimb de terenuri ar fi fost afectat de viciul nelegalității.

   Mai mult, pentru a da curs susținerilor acestei pârâte din motivele de recurs, este de observat că deși C. L. C. a invocat - prin motivele invocate în cele două recursuri - prevederi din noul regulament de punere in aplicare, prin intermediul invocatului schimb de terenuri, niciun moment de la declanșarea procedurii judiciare (27.09.2004) nu a arătat care era terenul pe care ar fi dorit să i-l propună reclamantului la schimb – nedepunând în acest sens nici măcar o balanța de fond funciar - context in care susținerile pârâtei reprezintă o simplă declarație de intenție, iar nu o ofertă cu un obiect determinat.

   Că este așa, o dovedește chiar cuprinsul celor 2 adrese nr. 4325/18.02.2004, nr. 4203/29.09.2004 (f. 118-119, ds._/2004) menționate de pârâta C. L. C. și atașate la filele prin care i se aduce la cunoștință reclamantului că urmare a cererii acestuia referitoare la cele solicitate, situația sa este în atenția Comisiei pentru o soluționare corectă și de acord cu reclamantul. "Urmează ca Prefectura D. să predea teren comisiei municipale de aplicare a legii nr. 1/2000 C. și în funcție de ce teren vom primi, veți fi chemat la negocieri.", precum și că "cele solicitate de către dvs. pot fi soluționate favorabil numai în instanța de judecată fiind vorba de o suprapunere de amplasamente", suprapunere de altfel acceptată și prin întâmpinarea atașată la fila 91, paragraful al 3-lea din același dosar.

   În susținerea paragrafului penultim celui de față și ca un argument susținător, dispozițiile Regulamentului HG nr. 890/2005, inclusiv procedura ofertei de teren prevăzută de acesta (art. 10) nu sunt incidente în cazul titlului reclamantului, întrucât legalitatea stabilirii dreptului de proprietate și a emiterii titlului trebuie apreciate – concluzia impunându-se față de definiția sancțiunii nulității înseși și efectelor sale – la momentul stabilirii dreptului de proprietate prin validare (HCJ nr. 18-F-270/19.09.1991 de validare a anexei nr. 2b), 347, ds._/215/2009), iar nu la o dată ulterioară.

   Or, la acel moment, T27, P36 se afla la dispoziția Comisiei Locale C. și era amplasată în extravilan, așa cum rezultă și din extrasul planului cadastral și registrul cadastral înaintat de OCPI D. cu adresa nr. 4910/28.04.2009 (f. 72-74, ds._/215/2009), abia prin HCL nr. 9/26.02.1996, Consiliul Local C. aprobând planul urbanism de detaliu – zona Parcul R., în baza referatului nr. 46/22.02.1996, pe baza proiectului nr. 6324/1995 și a avizelor obținute în ianuarie 1996 și februarie 1996 prin care T27 a fost trecută în intravilanul mun. C..

   În acest context, trecerea terenului în intravilan ulterior emiterii titlului, nu prezintă relevanță în speță, întrucât în materia fondului funciar, potrivit art. 77 din Legea nr. 18/1991 (actualmente art. 98 din aceeași lege) Intravilanul localităților este cel existent la data de 1 ianuarie 1990, evidențiat în cadastrul funciar; el poate fi modificat numai în condițiile legii, iar în speță atât la data de 01.01.1990, cât și la data de 22.06.1994 terenul reconstituit autorului reclamantului era în extravilanul municipiului C..

   Prezintă însă relevanță faptul că "dezlipirea" scriptică necorespunzătoare a T27/1 din T27 a condus, faptic, la suprapunere de amplasamente, însă prin prisma celor mai sus-reținute, nu se poate ajunge la desființarea titlului reclamantului, neexistând motive de nulitate prevăzute "expres", așa cum a reținut instanța de control judiciar, dintre cele prevăzute de art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997.

   Chiar dacă nulitățile absolute, în sistemul judiciar român nu sunt numai nulități absolute exprese, ci și virtuale, cu condiția încălcării unei norme imperative de ordin public – iar art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 nu prevede excepții de la această regulă, întrucât din modul de redactare a literei a) rezultă că deși aceste cazuri sunt "exprese" ele nu sunt și limitative ("cum sunt") – în privința reclamantului există și o cauză tot expresă de excludere a sancțiunii nulității absolute.

   Astfel, potrivit art. III alin. (2²) din Legea nr. 169/1997, cu modificările aduse prin Titlul V al Legii nr. 247/2005, Nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente dacă la . prezentei legi și-au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedați atribuite legal altor persoane conform Legii nr. 18/1991.

   În speță, pe vechiul amplasament al terenului în suprafață de 7000 m. p. aparținând autorului reclamantului, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în a doua rejudecare de expertul I. I., pe baza vecinătăților din cererea de înscriere în GAC T. V. din 05.03.1962, pe raza satului Duțulești, . de Sus, punct "Drumul Dealului", au fost emise 2 titluri de proprietate, respectiv: TDP nr. 1010-_/22.11.1996, în favoarea numitei M. I. I., moștenitor al defunctului M. C. D. și TDP nr. 3591/24.01.2005 (retractare TDP nr. 1541 prin HCJ nr. 1752/2004), în favoarea numitului M. B. M., în calitate de moștenitor al defunctului M. C. B., titluri de proprietate emise in aplicarea legii nr. 18/1991 și care, până în prezent nu au fost anulate.

   Efectul art. III alin. (2²) din Legea nr. 169/1997 este acela că titlul reclamantului este valabil emis, iar amplasamentul terenului înscris în acesta, T27, P36, nu mai era la dispoziția Comisiei locale din data de 22.06.1994, pentru a se constitui pârâților/autorilor pârâților dreptul de proprietate potrivit art. 13 lit. b) din Legea nr. 44/1994.

   Prin terenuri aflate la dispoziția Comisiei se înțelege terenurile prevăzute la art. 17 legea nr. 18/1991 (devenit art. 18): Terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul cooperativei de la cooperatori sau alte persoane care au decedat și nu au moștenitori, precum și terenurile pentru care nu s-au formulat cereri de restituire rămîn la dispoziția comisiei. Toate terenurile cooperativei care nu sînt atribuite conform art. 13-16 (actualemente 14-17), precum și terenurile extravilane proprietatea statului aflate în folosința cooperativei, rămîn, de asemenea, la dispoziția comisiei, urmînd a fi atribuite altor persoane îndreptățite, potrivit prevederilor prezentei legi. Terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei, trec în domeniul privat al statului, urmînd a fi puse la dispoziția celor care doresc să întemeieze sau să dezvolte exploatații agricole, prin închiriere, concesiune sau vînzare, în condițiile legii.

   Așadar, pârâților/autorilor pârâților le putea fi constituit dreptul de proprietate in temeiul art. 13 lit. b) din Legea nr. 44/1994, prin împroprietărirea cu 500 mp pentru loc de casă în municipiul, orașul sau . sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu 1 ha teren arabil, numai în ipoteza in care terenul se afla la dispoziția comisiei locale.

   Aceasta deoarece scopul legii nr. 18/1991 este acela de a repara prejudiciile suferite de foștii proprietari prin colectivizarea terenurilor sau prin trecerea lor în mod abuziv în proprietate statului, scop ce se realizează prin reconstituirea dreptului de proprietate, în timp ce constituirea dreptului de proprietate sau "împroprietărirea" vizează crearea unui drept de proprietate în favoarea unor persoane ce nu au avut niciodată calitatea de proprietar asupra acestora.

   Rezultă, așadar, că operațiunea de constituire a dreptului de proprietate are caracter subsidiar celei de constituire și se poate face numai după finalizarea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate, context în care este exclusă compararea "îndreptățirilor" la reconstituirea dreptului de proprietate.

   În acest scop, comisia locală C. trebuia să procedeze anterior chiar reconstituirii dreptului de proprietate la determinarea suprafeței de teren necesară stabilirii dreptului de proprietate conform art. 13-15 din lege, iar în ipoteza in care rezulta o rezervă de teren, putea stabili atribuirea acesteia în folosința personalelor prevăzute de lege. (art. 21 alin. 3 din HG nr. 131/1991) după delimitarea acestora pe planul cadastral și înscrierea in anexa nr. 17 la HG nr. 131/1991 (art. 37 din HG nr. 131/1991).

   Totodată, C. locală avea obligația să procedeze conform art. 47 din lege (art. 50 după republicare) la delimitarea teritorială a noilor proprietăți, pornind de la actuală organizare a teritoriului, pe baza planului de situație întocmit de oficiul de cadastru și publicitate conform art. 38 din HG nr. 131/1991.

   Neprocedând astfel, s-a ajuns la crearea artificială a T27/1, desprinsă din T27 și la suprapunerea amplasamentului terenului înscris in titlul reclamantului cu cel înscris in titlurile pârâților, teren care nu mai era la dispoziția comisiei locale C., iar titlurile de proprietate emise pârâților sunt lovite de nulitate absolută virtuală, C. locală C. dispunând de un amplasament ce nu îi mai aparținea - fiind înscris în titlul emis autorului reclamantului și pârâtelor reconvenționale M. G. și R. G. - și pentru care instanța a reținut mai sus că nu poate opera nulitatea absolută.

   Întrucât în speță reclamantul nu a pus în discuție îndreptățirea subiectivă a pârâților/autorilor acestora la constituirea dreptului de proprietate în condițiile legii nr. 44/1994 (cum de altfel a și susținut prin răspunsul la întâmpinările depuse de C. locală și pârâtul C. L. C., f. 114, ds._/2004), titlurile pârâților sunt lovite de nulitate absolută numai sub aspectul amplasamentului stabilit și în limita suprapunerii cu terenul înscris in TDP 1200/22.06.1994 (cu excepția P18, înscrisă în TDP nr. 1965-9551/11.08.1997, emis pârâtului decedat B. C., unde suprapunerea a fost totală, fără însă a afecta caracterul parțial al nulității, întrucât privește strict amplasamentul).

   Aceasta întrucât aceste persoane au un drept de proprietate recunoscut prin legea nr. 44/1994 care prevede un caz obligatoriu de constituire a dreptului de proprietate, dreptul de opțiune privind numai amplasamentul terenului intravilan/extravilan, C. locală C. a optat pentru constituirea în natură, iar nu prin despăgubiri, conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 44/1994, aceeași pârâtă nu a invocat și, cu atât mai puțin, demonstrat lipsa rezervei de fond funciar, prin apărările făcute in cursul procedurii exhibându-și intenția ca pârâții/autorii pârâților să beneficieze de teren in natură conform legii nr. 44/1994, prin sprijinirea apărărilor pârâților în sensul nulității titlului de proprietate al reclamantului.

   Consecința acestui fapt este că beneficiarii - în speță pârâții persoane fizice/autorii acestora, după caz, fiind îndreptățiți la reconstituire din punct de vedere cantitativ, rămân îndreptățiti să primească în proprietate aceeași suprafață de teren, însă pe un alt amplasament, aflat la dispoziția Comisiei Locale C..

   Așa fiind, instanța va admite, în parte, cererea reclamantului, în sensul constatării nulității absolute parțiale a titlurilor pârâților persoane fizice/autorilor acestor pârâți, sub aspectul amplasamentului și în limita suprapunerii, așa cum rezultă din raportul de expertiză specialitatea topografie, refăcut, întocmit in prima rejudecare de expert D. D. (f. 207-260 ds._/215/2009) și cum mai sus au fost reținute.

   Ca urmare, urmează a fi respins în totalitate capătul din cererile reconvenționale formulate de pârâții-reclamanți C. L. C., B. C. – decedat și continuată de succesor A. C., C. A., C. T. V. (decedat și continuată de succesor D. C., prin transmiterea calității procesuale in timpul procesului de la C. L.), C. D. P., C. I., C. F., L. T., L. E. M. V., D. C., M. C. ȘI V. I. (decedat și continuată de succesor V. O. V.), în contradictoriu cu reclamantul – pârât C. T. și pârâtele reconvenționale R. G., M. G., C. L. C. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și C. Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor având ca obiect constatarea nulității absolute a TDP nr. 1200-9666/22.06.1994, emis pe numele autorului M. G. și actelor premergătoare emiterii acestuia.

   În ceea ce privește cererile reconvenționale formulate de pârâții-reclamanți C. N. (decedat și continuată de succesor M. S.), C. F., C. I., C. I., C. D. P. și B. C. - decedat și continuată de moștenitor A. C., astfel cum acestea au fost completate (fila 319, ds._/215/2009), acestea urmează a fi admise în parte, în sensul că va fi respins, ca și în cazul pârâților-reclamanți anterior menționați, capătul de cerere vizând obiect constatarea nulității absolute a TDP nr. 1200-9666/22.06.1994, emis pe numele autorului M. G. și actelor premergătoare emiterii acestuia și va fi admis capătul de cerere reconvențională referitor la obligarea Comisiei locale C. de Aplicare a Legilor Fondului funciar și Comisiei Județene D. pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra terenurilor, fiecare in funcție de competență, la punerea în posesie a pârâților-reclamanți cu alte suprafețe de teren echivalente celor pentru care s-a dispus constatarea nulității titlurilor pârâților-reclamanți anterior-menționați.

   Întrucât instanței nu i s-a solicitat și obligarea Comisiei Județene la emiterea unui titlu de proprietate, cu respectarea disp. art. 129 alin. (6) C. proc. civ., instanța nu se va pronunța asupra acestui aspect.

   Cât o privește pe pârâta – reclamantă C. A., instanța nu o a reținut ca semnatară a completării aduse la cererea reconvențională, având în vedere că numele acesteia este adăugat cu pastă de pix pe această completare, nu este încuviințată de instanța de judecată și nici reținută prin încheierea de ședință dela termenul din data de 26.01.2010 (f. 321, verso), în încheiere consemnându-se că "precizarea", care, în realitate este o completare, întrucât adaugă un nou capăt de cerere, este depusă de cei 6 pârâți-reclamanți anterior-menționați.

   Cu privire la efectele admiterii cererilor – reconvenționale formulate de acești din urmă 6 pârâți reclamanți, ele nu se vor extinde asupra pârâților menționați la paragraful antepenultim, întrucât deși pârâții-reclamanți au aceeași situație juridică, nu sunt incidente prevederile art. 48 alin. (2) C. proc. civ., fiecare dintre pârâții-reclamanți fiind beneficiarul unui titlu de proprietate emis individual, caz in care sunt incidente dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. raportat la art. 119 C. proc. civ, astfel încât obligația stabilită în sarcina comisiilor îi vizează numai pe cei care au formulat completarea cererii reconvenționale.

   În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a reținut că potrivit art. 274 C. proc. civ., aplicabil în speță și prin prisma dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

   In speță, singura parte care poate fi considerată căzută în pretenții, atât în ceea ce privește cererea principală, cât și cererile reconvenționale, este pârâta C. locală C., din a cărei culpă în exercitarea atribuțiilor legale s-a ajuns la declanșarea prezentului litigiu, iar nu și a celorlalți pârâți din cererea principală, respectiv reclamanți-pârâți și pârâți reconvenționali.

   Ca atare, instanța a obliat-o pe pârâta C. L. la plata către reclamant a sumei de 1900 de lei, cheltuieli de judecată efecuate în toate ciclurile procesuale, fond și recurs (300 lei onorariu avocat- f. 117, ds._/2004 + 350 lei onorariu expert-f. 425 ds._/2004+500 lei, onorariu expert-f. 284 ds._/215/2009+750 de lei onorariu expert în rejudecare - f. 113, 156 vol I ds._/215/2010).

   Impotriva acesteis entințe au declarat recurs pârâții D. C., C. I., M. Stelică, C. F., C. L. C., B. S. P., E. B. T., D. C., M. C., V. Octabvian V., A. C., C. I., L. T., L. E. M. V..

   In motivarea recursului declarat de D. C., se arată, în esență, că prevederile art.III din Legea nr.18/1991 sunt de strictă interpretare și menționează expres cazurile de nulitate absolută, că art.13 din Legea nr.18/1991 impunea formularea cererii către comisia locală unde se găsea terenul înscris în CAP, că a existat o culpă a autorului în formularea cererii și că terenul în suprafață de 7000 mp a fost atribuit într-o zonă foarte bună, în prezent o zonă rezidențială.

   In recursul declarat de C. I. se arată, în esență, că titlul autorului M. G. și actele premergătoare acestuia au fost emise cu depășirea competențelor legale ale Comisiei Locale C., că s-au aplicat greșit disp. art.8 din Legea nr.18/1991, că există o culpă a autorului intimatului, pe care instanța de fond trebuia să o analizeze, că reconstituirea nu a fost legală și că instanța nu a manifestat rolul activ prevăzut de art.129 alin.5 C.proc.civ.

   In recursul declarat de M. Stelică, C. F., C. L. C. se arată că nu s-au respectat îndrumările deciziei de casare, întrucât nu s-a analizat îndreptățirea reclamantului de a obține reconstituirea dreptului de proprietate pe un teren situat pe raza Mun.C., aspect pe care instanța de casare l-a apreciat ca fiind esențial pentru justa soluționare a cauzei; instanța nu a clarificat temeiul juridic al acțiunii introductive, ci a enunțat toate cazurile de nulitate prevăzute de art.III din Legea nr.169/1997; soluția dată cererilor reconvenționale este nelegală, fundamentată pe argumente contradictorii și lipsită de susținere probatorie; deși a recunoscut că autorul reclamantului nu a avut teren în C., instanța a confirmat pe cale judiciară un act emis cu nesocotirea dispozițiilor legale, apreciind drept lipsit de importanță aspectul respectiv; în mod greșit s-a reținut culpa exclusivă a autorității locale, fiind ignorat principiul "nemo censetur ignorare legem", în raport de care autorul intimatului-reclamant avea obligația de a depune cererea la comisia locală competentă; autorul reclamantului a făcut cererea cu rea-credință, iar instanța a reținut că inițiativa demersului respectiv aparține exclusiv persoanei îndreptățite la reconstituire; la nivelul Comisiei Locale Șimnic există teren disponibil, fiind greșită motivarea conform căreia reclamantul nu ar mai putea beneficia de o altă reconstituire; s-a ignorat lipsa actelor premergătoare emiterii titlului, întrucât singurul act premergător a fost cererea de reconstituire fără extras din registrul agricol, fără schiță parcelară și fără punere în posesie efectivă; expertiza efectuată de D. D. nu a făcut o raportare la coordonatele topografice existente la cele două momente diferite la care s-au emis titlurile părților, iar vecinătățile din titluri sunt diferite, astfel încât nu se justifică existența suprapunerii, această probă fiind neconcludentă; soluția de desființare parțială a titlurilor recurenților le lipsește de scopul legal pentru care au fost emise, întrucât Legea nr.44/1994 privește atribuirea suprafeței de teren sub forma unui singur corp de proprietate, pentru edificarea unei locuințe.

   In recursul declarat de B. S. P., E. B. T., D. C., M. C., V. Octabvian V., A. C., C. I., L. T., L. E. M. V. se arată că instanța nu a respectat îndrumările din decizia de casare, că nu a clarificat temeiul juridic al acțiunii, că a fost ignorată cu desăvârșire culpa benficiarului reconstituirii, care a încălcat dispozițiile legale și a adresat o cerere unei comisii ce nu avea atribuții, întrucât el nu a deținut teren pe raza Mun.C.; din adresa nr.9674/28.04.1998 rezultă că stabilirea amplasamentului prin bornare s-a realizat la aproimativ 6 ani după eliberarea titlului, iar intimatul-reclamant sau autorul său nu au avut posesia terenului, recurenții fiind puși în posesie de la data emiterii titlurilor; expertiza efectuată de D. D. nu este concludentă; recurenților nu li se poate reține vreo culpă la emiterea titlurilor de proprietate.

   Intimatul-reclamant C. T. a formulat întâmpinare, susținând că instanța a fost învestită cu motivele de nulitate invocate de reclamant, că amplasamentul a fost verificat prin expertiza efectuată de D. D., că motivarea dată de instanță cu privire la motivul pentru care reclamant ar fi prejudiciat este cuprinzătoare și temeinică, că titlul emis autorului reclamantului este anterior și mai bine caracterizat decât cel al pârâților¸procesul-verbal de punere în posesie a fost emis anterior emiterii titlului de proprietate, la data de 07.06.1994.

   La termenul din 28.01.2013, instanța a luat act de faptul că recurentul-pârât D. C. a decedat la data de 29.01.2009 și s-a luat act de transmisiunea calității procesuale pasive către moștenitorii D. C. și T. N..

   Recursurile vor fi admise, pentru următoarele considerente:

   Tribunalul va realiza o analiză a cauzei deduse judecății în contextul procedural conferit de art.304¹ C.proc.civ, care permite instanței de recurs să analizeze pricina sub toate aspectele.

   Se constată că instanța de fond a efectuat o analiză riguroasă și judicioasă a probatoriului speței și că starea de fapt a fost corect reținută.

   Pentru o justă rezolvare a cauzei sunt importante cele două coordonate fundamentale ale oricărei rezolvări juridice, și anume starea de fapt și starea de drept; așa cum s-a arătat în paragraful anterior, starea de fapt a fost corect reținută, pe baza probelor administrate, și a fost expusă pe larg în considerentele sentinței recurate.

   Prin urmare, au fost corect stabilite aspectele de fapt ale cauzei, privind formularea cererii de reconstituire de autorul reclamantului, privind condițiile și contextul legal al eliberării titlurilor de proprietate ale autorului reclamantului și ale pârâților sau autorilor lor, precum și cele referitoare la identificarea terenurilor și la suprapunerea de terenuri.

   Sunt nefondate criticile formulate de o parte din recurenți privind greșita identificare a suprafețelor de teren în litigiu, dat fiind că probele cauzei sunt concludente, iar instanța de fond a procedat corect dând eficiență expertizelor efectuate de expert D. D. (filele 207-217, dosarul nr._/215/2008 al Judecătoriei C.), și de expertul I. I., în rejudecare, în urma îndrumărilor date prin decizia de casare, precum și adresei emise de O.C.P.I. D., depusă la dosarul cauzei. Prin urmare, atât identificarea terenurilor înscrise în titlurile de proprietate deduse judecății, cât și suprapunerea suprafețelor de teren sunt aspecte de fapt ce au fost corect stabilite și care constituie premisele situației litigioase ce reclamă o rezolvare juridică adecvată în prezentul context procesual.

   Critica formulată de cei trei recurenți menționați în paragraful anterior referitoare la faptul că instanța nu ar fi clarificat temeiul juridic al acțiunii este, de asemenea, nefondată. În acest sens, Tribunalul reține că dispozițiile art.III alin.1 din Legea nr.169/1997 nu conțin o enumerare limitativă, exhaustivă a cauzelor de nulitate ce pot afecta actele de reconstituire sau de constituire, ci una exemplificativă, și că în cadrul unui asemenea litigiu, instanța este îndreptățită să rețină o nulitate virtuală a unui act de reconstituire sau de constituire, chiar dacă nu beneficiază de o reglementare expresă. Practic, în situația acestor tipuri de acțiune, atunci când există două acte de aplicare a legislației fondului funciar având ca obiect aceeași suprafață de teren (situații litigioase izvorând din suprapunerile de teren fiind întâlnite în jurisprudență, în materia aplicării acestor acte normative), se pune problema stabilirii îndreptățirii părților la emiterea unui act de aplicare a legii pentru acea suprafață de teren, îndreptățirea impunându-se a fi analizată prin prisma normelor legale imperative.

   Tribunalul ia act de faptul că nu toți pârâții care au căzut în pretenții în fața primei instanțe au înțeles să declare calea de atac prevăzută de lege, așa încât în cauză se va aplica principiul disponibilității, în sensul că în cadrul recursului sentința va fi reformată doar parțial, urmând a fi reconsiderată situația pe care o au în proces pârâții care au învestit instanța de control judiciar cu cerere de recurs.

   Prin urmare, pornind de la starea de fapt stabilită de instanța de fond, instanța de recurs reține următoarele:

   Autorul reclamantului, M. G., a avut în proprietate, anterior colectivizării o suprafață de teren de 7000 mp, teren agricol extravilan, situat pe raza satului Duțulești, . de Sus, punctul "Drumul Dealului", care nu a aparținut razei administrativ-teritoriale a Mun.C. și nu aparține nici în prezent.

   În pofida acestei situații, pe care nu avea cum să nu o cunoască (pentru că orice subiect de drept, titular de drepturi și obligații legale, este presupus a cunoaște aceste drepturi și obligații reglementate de legislația în vigoare), autorul M. G. a făcut cerere de reconstituire către C. L. C. de aplicare a Legii fondului funciar.

   Cererea făcută de titular și înregistrată la o comisie locală este actul de învestire a acestei comisii, act ce produce consecințe juridice, având rolul de a demara procedura administrativ jurisdicțională reglementată de lege.

   Este pe deplin fondată susținerea recurenților prin care se invocă un principiu fundamental de drept substanțial – "nemo censetur ignorare legem", iar instanța de recurs reține că acest principiu trebuie corelat și cu regula potrivit căreia drepturile subiective civile trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului pentru care ele au fost prevăzute de lege.

   C. L. C. a găsit de cuviință să facă o propunere de reconstituire către C. Județeană D. pentru o suprafață de teren de pe raza teritorială a Mun.C., deși titularul cererii nu a avut teren înscris în CAP situat pe raza acestei localități; C. Județeană D. a validat o asemenea propunere, manifestând aceeași uluitoare lipsă de diligență în verificarea actelor de la dosarul înaintat de C. L. și, astfel, s-a ajuns să i se elibereze autorului M. G. un titlu de proprietate pentru 7000 mp teren pe raza Mun.C..

   Jurisprudența CEDO reținută de instanța de fond în considerentele sentinței recurate este irelevantă, deoarece în speță nu este vorba despre o culpă exclusivă a autorităților abilitate să aplice legea și nu poate fi vorba nici pe departe despre inocență din partea titularului cererii de reconstituire.

   Validarea s-a făcut în 1991, când nu se putea vorbi despre o lipsă de teren disponibil la nivelul comunei Șimnicu de Sus, județul D.. Autorul M. G. era obligat să procedeze cu bună-credință și să in,vestească, în mod firesc, cu o cerere de reconstituire, comisia de fond funciar de pe raza localității unde a avut teren, și nu comisia de pe raza Mun.C.. C. L. și cea Județeană erau obligate să analizeze cu atenție actele de la dosar și să direcționeze pe cale administrativă dosarul de reconstituire comisiei locale competente din punct de vedere teritorial. Prin urmare, niciuna din cele trei entități juridice implicate în această procedură legală – titularul cererii, C. L., C. Județeană – nu a procedat conform legii și conform principiilor generale de echitate și bună-credință ce stau la baza aplicării oricărei norme de drept, fie ea de drept substanțial ori de drept procesual.

   Reconstituirea nelegală a dreptului de proprietate funciară pe raza teritorială a unei alte localități nu a fost determinată exclusiv de culpa autorităților competente și neglijente, ci și de culpa crasă a titularului cererii de reconstituire, care a tins să obțină o suprafață de teren pe un amplasament pe care nu l-a avut, dar care era mult mai profitabil decât cel pe care l-a avut.

   Practic, titularul cererii avea toată îndreptățirea să facă cererea respectivă către comisia competentă și să obțină reconstituirea pe vechiul amplasament, în ., județul D., jurisprudența demonstrând că alte persoane aflate într-o situație similară au făcut cereri și au obținut vechile amplasamente, în urma procedurilor administrativ jurisdicționale sau prin hotărârile instanțelor de judecată; amplasamentul pe care l-a avut autorul M. G. a făcut obiectul unor alte acte de reconstituire (împrejurare reținută în considerentele sentinței recurate), pentru că a rămas la dispoziția Comisiei Locale Șimnicu de Sus, în condițiile în care fostul proprietar al acelui amplasament a făcut cerere către C. L. C..

   Există o culpă comună a titularului cererii și a comisiilor de fond funciar, care au avut o conduită juridică abuzivă și nelegală.

   Autorul intimatului-reclamant a cerut teren pe raza unuia dintre cele mai mari municipii de pe teritoriul României, deși a avut teren la câmp într-o localitate din mediul rural, și a și obținut un titlu de proprietate pentru 7000 mp în C..

   Tribunalul ia act de faptul că o împrejurare de fapt esențială a cauzei a fost apreciată în mod greșit de instanța de fond. Astfel, la data emiterii titlului de proprietate, în 1994, autorului M. G., terenul de 7000 mp. era situat în extravilanul Mun.C., pentru ca ulterior el să fie încadrat în intravilan.

   Prima instanță a statuat în mod eronat că acest aspect nu prezintă relevanță în speță. Tribunalul reconsideră acest aspect, întrucât el trebuia privit și analizat prin prisma caracterului esențialmente reparatoriu al legislației fondului funciar; chiar dacă terenul era încadrat în extravilan la data validării și la data emiterii titlului de proprietate, Tribunalul observă că prin amplasamentul său concret, terenul era, încă de la data emiterii titlului, susceptibil de o altă afectațiune decât aceea de teren agricol, că el era, de facto, un amplasament avantajos, din punct de vedere al încadrării în zonă, ce a permis apoi, după un interval de timp nu foarte mare, încadrarea sa în categoria intravilanului. Terenul din titlul autorului, așa cum a fost el identificat prin rapoartele de expertiză și schițele anexă la acestea, este un teren ce a putut fi parcelat în mai multe suprafețe de teren care să aibă afectațiunea de "teren loc de casă".

   Or, este un fapt notoriu, ce nu are nevoie probe pe care să se sprijine, că un teren intravilan loc de casă reprezintă un bun cu o valoare economică substanțială și că valoarea de circulație a terenurilor extravilane dintr-o comună este incomparabil inferioară valorii de circulație a terenurilor intravilane construibile din perimetrul unor municipii, fără a mai vorbi de faptul că în speță este vorba de Municipiul C..

   Finalitatea reparatorie a legii presupunea, în situația autorului reclamantului, ca el să primească terenul pe care l-a avut și care a fost preluat abuziv prin cooperativizare ori obținerea unei suprafețe de aceeași calitate, susceptibilă de a avea o afectațiune similară, și în nici un caz obținerea unui teren mult mai profitabil, în detrimentul altor subiecte de drept care au statutul de beneficiari ai altor dispoziții legale și care erau îndreptățiți să obțină suprafețe de teren cu afectațiunea prevăzută de lege pe raza teritorială a Mun.C..

   Este contrar finalității și caracterului reparatoriu al legislației fondului funciar ca un subiect de drept ce a avut teren la câmp, teren destinat culturilor agricole, într-o localitate rurală, să obțină într-o localitate urbană importantă o suprafață echivalentă ca întindere, aptă să cuprindă mai multe parcele cu locuri de casă, crearea fiecărui loc de casă fiind posibilă datorită amplasamentului avantajos al respectivei suprafețe de teren.

   Finalitatea reparatorie a legii fondului funciar nu poate fi convertită într-o sursă de îmbogățire nelegitimă a beneficiarului reconstituirii, pentru că reconstituirea înseamnă, de fapt, o reîmproprietărire, iar fostul proprietar al unei suprafețe agricole de 7000 mp nu avea nici un temei legal pentru a deveni proprietarul unei suprafețe echivalente într-o localitate în care valoarea de piață a terenurilor este mult mai mare, pentru o suprafață ce nu avea caracteristicile unui teren agricol, ci era susceptibilă de afectațiunea specifică perimetrului intravilan.

   O cerere abuzivă și o aplicare abuzivă a legii au creat premisele unei situații injuste, beneficiarul reconstituirii devenind proprietar pe o suprafață de teren pe care nu a avut-o în proprietate și la care nu era îndreptățit în baza vreunei norme legale speciale.

   În ceea ce-i privește pe recurenții-pârâți, Tribunalul constată că nu li se poate imputa, lor sau autorilor lor, vreo culpă în privința modului în care s-a concretizat, în cazul lor, constituirea dreptului de proprietate funciară.

   Așa cum s-a reținut și în considerentele sentinței recurate, pârâții sau autorii lor sunt beneficiarii constituirii dreptului de proprietate funciară în baza art.13 din Legea nr.44/1994, privindu-i pe veteranii de război, în virtutea căruia erau îndreptățiți la atribuirea unor loturi de 500 mp de teren loc de casă.

   Titularii acestor cereri de constituire au făcut, pur și simplu, demersul legal la care erau îndreptățiți, dreptul lor subiectiv fiindu-le conferit de calitatea de veterani de război ce au primit ordine și medalii pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă, legea vizându-i pe cei decorați cu Ordinul M. Viteazul sau cu Ordinul Virtutea Aeronautică.

   Demersul legal realizat de aceste persoane fizice a fost finalizat într-o manieră improprie, în sensul că obiectul material al drepturilor lor nu a fost verificat, ca situație fizică și juridică, de autoritățile competente, însă nu stătea în putința acestor persoane fizice să-și dea seama de crearea artificială a tarlalei 27/1; aceste persoane au făcut doar demersul legal necesar demarării procedurii de constituire, în acord cu finalitatea dispozițiilor Legii nr.44/1994, îndreptățirea lor la constituirea dreptului de proprietate funciară nefiind contestată în speță. Mai exact, verificarea situației cadastrale a terenurilor este o atribuție a autorităților competente, și nu a persoanelor fizice, întrucât ea excede posibilităților practice ale acestora din urmă, neputându-se reține în sarcina beneficiarilor constituirii vreo culpă pentru crearea prezentei situații litigioase.

   Aceste persoane fizice au primit un titlu de proprietate, ca act final al procedurii legale de constituire a dreptului de proprietate funciară, aflându-se într-o imposibilitate obiectivă de a avea cunoștință de întocmirea defectuoasă a planurilor cadastrale la nivelul localității. Esențial este, însă, faptul că fiecare beneficiar al constituirii era îndreptățit să primească un teren intravilan loc de casă, în aplicarea legii, norma de drept conținută de art.13 din Legea nr.44/1994 având atât un caracter de justiție socială, cât și un caracter reparator.

   În acest context de fapt și de drept, se pune problema de a se analiza îndreptățirea beneficiarului reconstituirii de a deține amplasamentule respectiv, ce va fi comparată cu îndreptățirea beneficiarilor constituirii la atribuirea amplasamentelor în litigiu.

   Este nefondată apărarea intimatului reclamant prin care se invocă principiul "prior tempore, potior iure"; acest principiu nu este incident în speță, întrucît nu este vorba despre acte de transmisiune a unor drepturi reale încheiate în cadrul circuitului civil dinamic, ci de acte de aplicare a legii făcute de autorități administrative cu atribuții în domeniu, iar legalitatea fiecărui act poate fi analizată doar prin prisma dispozițiilor legale ce au stat la baza emiterii lui, fără a se putea considera că o emitere anterioară a unui titlu de proprietate asanează, pur și simplu, nelegalitatea lui. De altfel, principiul enunțat este menit să garanteze siguranța circuitului civil, iar autorul reclamantului și recurenții pârâți sau autorii lor nu sunt niște participanți la circuitul juridic civil în accepțiunea clasică a acestei sintagme, ci sunt titulari ai unor cereri de stabilire a dreptului de proprietate privată și beneficiari ai unor dispoziții legale.

   Tribunalul reține că, față de datele concrete ale speței, prevalează îndreptățirea la constituire a pârâților persoane fizice sau a autorilor lor. Considerentele acestei soluții se regăsesc în cele expuse anterior și vizează culpa autorului M. G., culpa comisiilor de fond funciar și dreptul subiectiv al beneficiarilor art.13 din Legea nr.44/1994, precum și inexistența unei culpe care să poată fi reținută în sarcina acestora.

   Cu alte cuvinte, nu se poate contesta dreptul subiectiv la reconstituire al autorului M. G., însă modul în care a fost concretizat acest drept este nelegal, este contrar rațiunii și finalității actului normativ care reglementează dreptul respectiv și procedura de stabilire a acestuia, dar și contrar normelor de echitate și moralitate, ca reguli comune și acceptate de conviețuire socială. În schimb, dreptul subiectiv al recurenților pârâți sau al autorilor lor, beneficiari ai Legii nr.44/1994, a fost concretizat, finalizat într-o manieră ce nu poate fi considerată drept improprie ori neconformă cu rațiunea și finalitatea legii, pentru că lor li se cuveneau parcele de teren intravilan cu destinația de loc de casă, pe raza Mun.C. și nu pe raza unei alte localități.

   Mai precis, comisiile de fond funciar au gestionat total defectuos situația cadastral juridică a terenurilor pe care le-au avut la dispoziție în vederea reconstituirii ori a constituirii drepturilor de proprietate funciară în baza diverselor acte normative și au emis titluri de proprietate pentru terenuri ce se suprapun; dintre titularii acestor titluri, recurenții pârâți ori autorii lor erau cei îndreptățiți să le obțină și nu autorul M. G., pentru că acesta din urmă nu a avut teren pe raza Mun.C. și nu avea de ce să formuleze o cerere către C. L. de pe raza acestei localități, demersul său neavând cum să fie caracterizat drept unul de bună-credință.

   Tribunalul mai constată că prin sentința recurată s-a dat o greșită dezlegare în drept cu privire la efectele pe care le produce o soluție de desființare pe cale judiciară a titlului de proprietate emis autorului M. G.. Instanța a reținut în mod greșit că moștenitorii acestui autor nu ar mai putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament, în contextul existenței unui termen de decădere pentru formularea cererii de reconstituire.

   În acest sens, se reține că, în lipsa unei reglementări legale exprese care să vizeze soarta juridică a dreptului subiectiv la reconstituire în situația în care titlul de proprietate este desființat pe cale judiciară, această chestiune se impune a fi dezlegată prin prisma unei abrodări sistematice a normelor conținute de întreaga legislație a fondului funciar.

   O interpretare sistematică a reglementărilor legale din materia procedurii de constituire și a nulităților actelor de aplicare a legii reclamă teza potrivit căreia soarta dreptului subiectiv la reconstituire depinde de motivele pentru care instanța de judecată a pronunțat soluția de constatare a nulității unui titlu de proprietate. Într-o situația precum cea din cauza de față, în care nu s-a contestat îndreptățirea autorului M. G. la reconstituirea dreptului de proprietate funciară, față de calitatea sa de persoană care a înscris în CAP o suprafață de teren agricol, pe raza teritorială a comunei Șimnicu de Sus, dreptul subiectiv subzistă soluției de desființare parțială a titlului și nu se mai pune problema formularii unei noi cereri de reconstituire ori problema depășirii unui termen de decădere.

   Cererea respectivă de reconstituire reprezintă, așa cum s-a arătat anterior, actul de învestire al comisiei locale de fond funciar; în situația în care comisia respectivă este necompetentă din punct de vedere teritorial, cererea se impune a fi redirecționată către comisia competentă. O măsură de redirecționare pe cale administrativă a dosarului de reconstituire către comisia competentă este atât oportună, cât și în acord cu finalitatea legii, iar procedura prevăzută de lege poate fi reluată, în condițiile legislației actuale, de vreme ce actul final de reconstituire, titlul de proprietate, a fost desființat iar calitatea titularului de persoană îndreptățită la reconstituire subzistă, în condițiile în care instanța a statuat doar asupra nelegalității amplasamentului atribuit și asupra razei teritoriale în care se impunea a fi efectuată reconstituirea. În situația în care nu există un alt amplasament pe raza teritorială a comisiei de fond funciar competente, este posibilă stabilirea dreptului prin echivalent, în condiții Titlului VII din Legea nr.247/2005 cu modificările și completările ulterioare, privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

   Față de cele ce preced, Tribunalul constată netemeinicia acțiunii principale și temeinicia capetelor de cerere reconvențională privind constatarea nulității titlului de proprietate; titlul de proprietate emis autorului M. G. este lovit de nulitate, mai exact de o cauză de nulitate virtuală, izvorâtă din încălcarea unor norme de drept imperative, acestea fiind reprezentate de art.10 alin.3 și 4 din Legea nr.18/1991 în forma în care era în vigoare la data formulării cererii de către autor și la data emiterii titlului de proprietate ("stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativă la 01.01.1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legale efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii"; "cererea de stabilire a dreptului de proprietate se introduce și se înregistrează la primărie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi"). Aceste texte legale trebuie interpretate sistematic, prin raportare la art.11 alin.1 și 2 din lege, care reglementează constituirea comisiilor de fond funciar la nivelul fiecărei localități, precum și la art.13, care reglementează modalitatea de atribuire a terenurilor ce au aparținut cooperativelor agricole de producție.

   În temeiul art.312 alin.1 și 2 raportat la art.304¹ C.proc.civ, Tribunalul va admite recursurile și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea principală formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții care au declarat recurs.

   La pronunțarea acestei soluții, Tribunalul are în vedere faptul că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.48 alin.2 C.proc.civ, întrucât între pârâții chemați în judecată de reclamant nu sunt raporturi de solidaritate procesuală, nici prin natura raportului juridic, nici în baza vreunei dispoziții exprese a legii; chiar dacă poziția pârâților în cadrul prezentului proces civil este similară, ea nu poate fi definită drept solidaritate procesuală pasivă, deoarece pârâții stau în proces în această calitate în virtutea dreptului exclusiv pe care îl reclamă fiecare cu privire la un bun individual determinat, o suprafață de teren cu destinația cu loc de casă, fiecare având de apărat un drept propriu și o poziție procesuală proprie, ce nu se suprapune și nu se interferează cu poziția procesuală a celorlalți pârâți.

   Vor fi admise capetele de cerere reconvențională privind constatarea nulității titlului de proprietate, se va constata nulitatea parțială a titlului emis autorului M. G. și a actelor premergătoare, cu privire la suprafețele de teren individualizate în raportul de expertiză efectuat de expert D. D., tabelul și schița urmând a face parte integrantă din hotărâre; soluția dată cererii reconvenționale în această etapă procesuală îi vizează pe pârâții care au declarat calea de atac prevăzută de lege și care sunt și titularii unor cereri reconvenționale la fond.

   Vor fi respinse ca rămase fără obiect capetele de cerere reconvențională formulate de pârâții titulari ai unor astfel de cereri referitoare la obligarea comisiilor de fond funciar la punerea în posesie pe alte suprafețe de teren.

   Pentru considerentele expuse într-un paragraf anterior, referitoare la inaplicabilitatea art.48 alin.2 C.proc.civ și ținând seama de principiul disponibilității, Tribunalul va menține soluția de admitere a acțiunii formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții care nu au declarat calea de atac prevăzută de lege.

   Pentru aceleași considerente va fi menținută soluția dată cererii reconvenționale ai cărei titulari sunt intimații-pârâți C. D. P. și C. I..

   În temeiul art.274 C.proc.civ, reclamantul va fi obligat, alături de C. L. C., la plata cheltuielilor de judecată către pârâții-reclamanți, așa cum au fost stabilite la instanța de fond, ținând seama de reformarea soluției adoptate la fond și de culpa procesuală a reclamantului.

   Va fi modificată parțial soluția de obligare a Comisiei Locale C. la plata cheltuielilor de judecată către reclamantul C. T., în sensul că suma de 1900 lei stabilită de instanța de fond va fi diminuată la suma de 900 lei, obligația de plată a cheltuielilor de judecată fiind stabilită în limitele soluției de admitere în parte a acțiunii, mai exact a menținerii soluției față de unii dintre pârâți.

   În temeiul art.274 C.proc.civ intimatul-reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, către recurenții care au făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.

   PENTRU ACESTE MOTIVE,

   ÎN NUMELE LEGII

   DECIDE

   Admite recursurile declarate de pârâții B. S.-P., E. - B. T., M. C., V. O.-V., A. C., C. I., L. T., L. E. M. V., D. C., decedat și continuat de moștenitorii D. C. și T. N., C. I., C. F., M. S., C. L. C., D. C. și A. C., împotriva sentinței civile nr. 7456 din 16.05. 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. T. și intimații pârâți B. L., B. D., R. V., S. M., B. A., decedat și continuată de moștenitoarea M. F., C. D. P., C. A., C. I., C. L. C. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ D. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, R. G., M. G., C. D., R. M..

   Modifică în parte sentința recurată în sensul că:

   Respinge acțiunea principală formulată în contradictoriu cu pârâții B. S. P., E. B. T., D. C., C. N., C. F., L. T. și L. E. M. V., V. O. V., C. T., C. I., C. L. C., A. C., D. C., M. C..

   Admite capetele de cerere reconvențională privind constatarea nulității titlului de proprietate.

   Constată nulitatea parțială a TDP 1200-9666/22.06.1994 emis pe numele autorului M. G. și a actelor premergătoare emiterii acestuia, cu privire la următoarele suprafețe de teren ce au fost identificate prin raportul de exp efectuat de expert D. D., evidențiate în schița anexă de la fila 213 și în tabelul de la fila 214 din dos nr._/215/2009 al Jud C., schița și tabelul făcând parte integrantă din prezenta hotărâre:

   - suprafața de 271,16 mp ce se suprapune peste P 21 în suprafață de 492,04 mp înscrisă în TDP al lui C. T. V. (cererea reconvențională fiind continuată de recurentul pârât D. C.);

   - suprafața de 268,87 mp ce se suprapune peste P 22 în suprafață de 492,05 mp înscrisă în TDP al lui C. N. (cererea reconvențională fiind formulată de recurentul pârât C. N.);

   - suprafața de 263,91 mp ce se suprapune peste P 24 în suprafață de 491,91 mp înscrisă în TDP al lui C. G. (cererea reconvențională fiind formulată de recurentul pârât C. F.);

   - suprafața de 261,49 mp ce se suprapune peste P 25 în suprafață de 492,04 mp înscrisă în TDP al lui C. I. (cererea reconvențională fiind formulată de recurenții pârâți L. T. și L. E. M. V.);

   - suprafața de 256,59 mp ce se suprapune peste P 27 în suprafață de 491,83 mp înscrisă în TDP al lui V. I. (cererea reconvențională fiind formulată de recurentul pârât V. I.);

   - suprafața de 378,57 mp ce se suprapune peste P 31 în suprafață de 458,08 mp înscrisă în TDP al lui C. T. (cererea reconvențională fiind formulată de recurentul pârât C. T.);

   - suprafața de 133,23 mp ce se suprapune peste P 33 în suprafață de 455,68 mp înscrisă în TDP al lui C. I. (cererea reconvențională fiind formulată de recurentul pârât C. I.);

   - suprafața de 164,31 mp ce se suprapune peste P 35 în suprafață de 450,79 mp înscrisă în TDP al lui C. G. (cererea reconvențională fiind formulată de recurentul pârât C. L. C.);

   - suprafața de 233,99 mp ce se suprapune peste P 36 în suprafață de 497,08 mp înscrisă în TDP al lui B. C. (cererea reconvențională fiind continuată de recurenta pârâtă A. C.);

   - suprafața de 347,87 mp ce se suprapune peste P 37 în suprafață de 501,26 mp înscrisă în TDP al lui D. C. (cererea reconvențională fiind formulată de recurentul pârât D. C.);

   - suprafața de 2,53 mp ce se suprapune peste P 39 în suprafață de 492,57 mp înscrisă în TDP al lui M. G. (cererea reconvențională fiind formulată de recurentul pârât M. C.);

   Respinge ca rămase fără obiect capetele de cerere reconvenționale formulate de pârâții C. N., C. F., C. I., A. C. referitoare la obligarea comisiilor de fond funciar la punerea în posesie pe alte suprafețe de teren.

   Menține soluția de admitere a acțiunii formulate de reclamant în ceea ce privește constatarea nulității TDP emise pentru:

   - B. C. pt suprafața de 462,88 mp,

   - B. I T. G. pt suprafața de 172,93 mp (din totalul de 465 mp),

   - B. Z A. pt suprafața de 192,06 mp (din totalul de 466 mp),

   - C. M N. pt suprafața de 259,19 mp (din totalul de 492 mp),

   - C. O P. pt suprafața de 248,63 mp (din totalul de 484 mp),

   - C. G. pt suprafața de 158,03 mp (din totalul de 459 mp),

   - C. I. pt suprafața de 387,57 mp (din totalul de 453 mp),

   Menține soluția dată cererii reconvenționale ai căror titulari sunt intimații pârâți C. D. P. și C. I..

   Obligă reclamantul C. T. alături de C. L. C. la plata către pârâții-reclamanți C. N. la plata sumei de 790 lei, C. F. a sumei de 790 lei, C. I. a sumei de 340 lei, C. D. P. a sumei de 200 de lei și A. C. a sumei de 2015 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată constând în onorarii apărător și onorarii experți.

   Obligă C. L. C. de Fond Funciar C. la plata către reclamantul C. T. a sumei de 900 de lei, cu titlul de cheltuieli de judecată constând în onorariu apărător și onorarii experți.

   Obligă intimatul reclamant C. T. la plata cheltuielilor de judecată către recurenți, după cum urmează: 1000 lei către recurentul D. C., 500 lei către recurentul C. F. și 500 lei către recurentul M. Stelică.

   Irevocabilă.

   Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2013.

   Președinte, S. L. M.	Judecător, L. A.	Judecător, D. G.
   	Grefier, E. B.

   Red.jud.S.L.M.

   Tehn.S.V./3 ex.

   Jud.fond-F.C.M.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 934/2013. Tribunalul DOLJ		Legea 10/2001. Sentința nr. 34/2013. Tribunalul DOLJ →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Decizia nr. 934/2013. Tribunalul DOLJ Legea 10/2001. Sentința nr. 34/2013. Tribunalul DOLJ Legea 10/2001. Sentința nr. 132/2013. Tribunalul DOLJ