Contestaţie la executare. Decizia nr. 934/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 934/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 25850/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 934
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M. - judecător
Judecător L. L. B.
Judecător D. G.
Grefier A. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în data de 09.05.2013, consemnate în încheierea de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în cauza privind judecarea recursului declarat de recurenții contestatori M. C. prin Primar și C. L. al Municipiului C. prin Primar, împotriva sentinței civile nr._/07.12.1012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. T. N. și Terpovici, M. D. G., M. L. V., RA Termoficare C. și intimatul terț poprit T. C., având ca obiect contestație la executare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C. la data de 05.10.2012 contestatorii C. L. al mun.C. si M. C. prin Primar au formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații B. Talpa-N. și Terpovici, M. D. G. și M. L. V. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea titlului de înființare poprire creanță din dosarul 57/E/2009 din 29.09.2012 emis de B. Talpa-N. și Terpovici, comunicat la data de 21.09.2012 cu adresa_/21.09.2012, anularea formelor de executare întocmite în dosarul 57/E/2009 și a se dispune suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației.
In motivare au arătat că prin adresa de înființare poprire s-a dispus înființarea popririi pentru suma de 12.249,07 lei ce reprezintă ½ din contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de 34,83 mp începând cu 18.01.2011 până la 18.01.2012 asupra conturilor deschise la T. C. în favoarea celor doi creditori.
Au invocat prev.art.399 si 454 c.p.civ, și cum potrivit acestuia din urma adresa de înființare poprire trebuie să cuprindă denumirea sediul debitorului, precum și codul de identificare fiscală, legiuitorul nu face referire la sediul procedural ales, ci la sediul persoanei juridice așa cum este definit de lege.
Cu privire la contul asupra căruia s-a înființat poprirea executorul nu a ținut cont de faptul ca numai Mun.C. ca persoană juridică de drept public este titular al codului de înregistrare fiscală și al conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare conform art.21 din Legea 215/2001. In acest sens actul de înființare poprire nu cuprinde codul de identificare fiscală a debitorului C. L., iar sediul menționat nu este cel real, deoarece acest debitor nu este o persoană juridică înființată potrivit legii, ci o autoritate publică deliberativă care are inițiativa și hotărăște în problemele de interes local,cu excepția celor date prin lege în competența altor autorități potrivit art.36 alin.1 din Legea 215/2001.
Au mai invocat art.25 c.civ. care menționează care sunt subiectele de drept civil, art.1 din OG 22/2002 în raport cu care mun.C. este singura instituție cu cont propriu ce poate fi poprit.
De asemenea C. L. C. nu este definită de lege ca fiind instituție publică conform art.2 pct.30 din Legea 500/2002, art.2 pct.39 din Legea 273/2006, ci autoritate publica deliberativa .
Organele mun.C. care acționează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public potrivit art/23 din legea 215/2001 sunt autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală, respectiv consiliul local ca autoritate deliberativă și Primarul ca autoritate executivă.
Autoritatea publica este definită de art.2 lit.b din legea 554/2004 .
A mai invocat art.387 c.p.civ. privind elementele pe care trebuie să le cuprindă somația și art.388 C.p.civ conform căruia executorul trebuie să încheie procese-verbale care să cuprindă anumite mențiuni, dar B. Talpa N. și Terpovici nu a emis proces-verbal așa cum prevede art.388 C.p.civ.
C. L. C. nu poate aduce de bunăvoie la îndeplinire obligația stabilită prin titlul executoriu deoarece nu dispune de cont propriu, singura persoană juridic abilitată de lege să aibă cont este Mun.C. așa cum se observă din certificatul de înregistrare fiscală . nr._ atribuit la data de 28.11.1992.
Prin urmare și în raport de dispozițiile Legii 215/2001 Și 273 /2006 asupra bugetului local care aparține numai mun.C. nu poate fi dispusa o înființare poprire (art.20 alin.1 din legea 215/2001) întrucât debitor este C. L. nu municipiul, calitate reținută în formele de executare din dosarul nr.57/E/2009.
Au mai arătat că în raport de art.17 din legea 146/1997 și alte prevederi legale incidente sunt scutiți de plata taxei de timbru.
In drept au invocat art.399 si urm.c.p.civ.
Au fost atașate în copie:adresa din 18.09.2012 din dosarul 57/E/2009, dovezi de comunicare.
Intimatul B. Talpa N. și Terpovici a depus întimpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, menționând că acest aspect a fost menționat și în Decizia 162/22.04.2003 a Curții Constituționale potrivit căreia organul de executare nu are interese proprii și în consecință nu are calitate de parte în proces și nu este necesar să fie citat ca atare.
A depus în copie: Decizia 162/22.04.2003 a Curții Constituționale.
S-a depus in copie la data de 23.10.2012 dosarul de executare silită nr.57/E/2009 al B. T. N. și Terpovici.
La data de 24.10.2012 intimații M. D. G. și M. L. V. au depus întimpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare și admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive a B. Talpa N. și Terpovici invocată de acesta.
In fapt au arătat că împotriva sentinței civile nr.655/2008, care reprezintă titlul executoriu, contestatorii au formulat și cerere de revizuire respinsă prin decizia 954/24.04.2009 a Tribunalului D. și contestație în anulare respinsă prin decizia 1054/07.05.2009 a Tribunalului D., astfel că titlul nu este desființat și nu mai poate fi analizat pentru aspectele care au mai fost discutate anterior.
Titlul executoriu, actele de executare și executarea silită au mai făcut obiectul a patru contestații la executare: dosarul_ în care a fost pronunțată s.c._/16.06.2009 prin care s-a respins definitiv și irevocabil contestația conform d.c. 626/12.04.2010 a Tribunalului D.; dosarul_/215/2009 în care a fost pronuntată sentința 2644//12.02.2010 prin care s-a admis în parte cererea dar prin decizia Tribunalului D. nr.1118/16.06.2010 s-a respins definitiv și irevocabil contestația statuându-se că la terțul poprit există un singur cont al autorității locale –C. L., Primăria și Mun.C.; dosarul_ în care s-a respins contestația și în recurs fiind suspendată în baza art.155/1 C.p.civ.; dosarul_ /215/2011 în care s-au respins contestația si recursul si dosarul_/215/2012 cu termen la 26.10.2012 la C18.
De reținut că a fost recuperată în totalitate c/val în lei sumei de_ euro cu titlu de lipsă de folosință pe ultimii 3 ani prevăzută în titlul executoriu de la contestatori și RA Termoficare. Până în prezent RA Termoficare a achitat ½ din c/val lipsei de folosință a suprafeței de 34,83 mp. respectiv au achitat suma de_,61 lei pentru 18.01.2010/18.01.2011 și suma de_,07 lei în februarie 2012 reprezentând c/val lipsei de folosință pentru 18.01._12.
De altfel în contestațiile la executare anterioare s-au avut deja în vedere susținerile privind calitatea de debitor a Consiliului L. C., instanțele având în vedere întârzierea în executarea unei sentințe imputabilă autorităților care aduce atingere art.1 din Protocolul nr.1al CEDO.
Au anexat în copie: s.c.655/18.01.2008 a Judecătoriei C., deciziile civile nr.954/24.04.2009 și nr.1054/07.05.2009 ale Tribunalului D., certificat privind dosarul_ al Tribunalului D., s.c._/16.06.2009 a Judecătoriei C., s.c._/25.06.2010 a Judecătoriei C., certificat privind dosarul_/215/2009 al Judecătoriei C., s.c.2644/12.02.2010 a Judecătoriei C., d.c.1118/16.06.2010 a Tribunalului D., certificat nr.7188/05.04.2012, s.c._/14.11.2011 a Judecătoriei C..
La termenul din 26.10.2012 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intimată a RA Termoficare și de terț poprit a Trezoreriei C..
La ultimul termen de judecată instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Mun.C. prin Primar nefiind parte în dosarul de executare și a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. Talpa-N. și Terpovici și capătul de cerere privind suspendarea executării silite. Tot la ultimul termen s-a admis proba cu înscrisuri solicitată de contestatoare.
Prin sentința civilă nr._/07.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului M. C. prin Primar cu sediul ales in C.,. nr.7 invocată din oficiu si respinge contestația la executare formulată de acest contestator ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. T.-N. și Terpovici invocată de acesta și respinsă contestația la executare formulată de celălalt contestator C. L. al mun.C. împotriva acestui intimat ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul C. L. al mun.C. împotriva celorlalți intimați M. D. G. și M. L. V. și RA și a terțului poprit T. C. ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de contestatori.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a rețin ut că prin sentința civilă nr.655/18.01.2008 a Judecătoriei C., rămasă irevocabilă prin respingerea ca inadmisibil a recursului prin decizia civilă nr.2082/05.11.2008 a Tribunalului D., s-a admis acțiunea formulată de reclamanții M. D. G. și M. L. V. în contradictoriu cu pârâții RA Termoficare și C. L. C. și au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a echivalentului în lei a sumei de 15.048 euro reprezentând c/val lipsei de folosință pe ultimii trei ani precum și la plata lunară a echivalentului în lei a sumei de 418 euro reprezentând c/val lipsei de folosință a suprafeței de 34,83 mp.de teren.
La data de 04.02.2009 reclamantii-creditori au formulat cerere de executare silita a sentinței, formându-se dosarul 57/E/2009 al B. Talpa-N. și Terpovici, și, încă din acel an, s-a procedat la comunicarea somației către debitor și la înființarea de popriri inclusiv asupra contului Consiliului L. C. în mâinile terțului poprit T. C..
Prin încheierea nr.985 din 30.09.2009 pronuntată de Judecătoria C. în dosarul_/215/2009 s-a dispus încuviințarea executării silite a sentinței.
Pe parcursul executării silite s-au formulat mai multe contestații la executare :în dosarul_/215/2009 al Judecătoriei C. în care a fost pronuntată sentința 2644/12.02.2010 prin care s-a admis în parte contestația, dar prin decizia Tribunalului D. nr.1118/16.06.2010 s-au admis recursurile unora dintre părți și s-a respins contestația; dosarul_ în care s-a pronunțat s.c._/16.06.2009 a Judecătoriei C. prin care s-a respins contestația rămasă irevocabila prin d.c.626/12.04.2010 a Tribunalului D.;dosarul_ in care s-a respins contestația prin sentința_/25.06.2010 a Judecătoriei C. rămasă irevocabilă prin decizia 2362/2011 a Tribunalului D.; dosarul_ /215/2011 în care s-a respins contestata la executare prin sentința_/14.11.2011 rămasă irevocabilă prin respingerea recursului conform d.c. 706/03.04.2012 a Tribunalului D. și dosarul_/215/2012 al Judecătoriei C. cu primul termen la 07.09.2012.
In cauza de față contestatoarele au solicitat anularea adresei de înființare a popririi din 29.09.2012 și a tuturor formelor de executare din dosar, iar la termenul de judecată din 26.10.2012 au arătat că în realitate este vorba de adresa de înființare poprire din 18.09.2012 deoarece aceasta este existentă în dosarul de executare și nu prima menționată.
Prin acea adresă din 18.09.2012 s-a dispus înființarea popririi pentru suma de 12.249,07 lei ce reprezintă ½ din contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de 34,83 mp începând cu 18.01.2011 până la 18.01.2012 asupra contului Consiliului L. C. deschis la T. C. in favoarea celor doi creditori plus cheltuieli de executare stabilite prin procesul-verbal din 18.01.2012.
Pentru această sumă s-a mai dispus și anterior înființarea popririi în dosarul 57/E/2009 prin adresa din 19.01.2012 însă în mâinile terțului poprit BCR București asupra contului debitoarei RA Termoficare, iar anterior acesteia popririle au privit debite în alte cuantumuri și pe perioade diferite.
In ceea ce privește adresa de înființare poprire din 18.09.2012 instanța a reținut că nu sunt întemeiate motivele invocate în acțiune.
Astfel în ceea ce privește susținerea contestatoarelor că titularul contului poprit nu poate fi decât M. C. prin Primar, instanța a constatat că în mod corect poprirea a fost înființată asupra contului Consiliului L. C. deoarece acesta este debitorul menționat în titlul executoriu și nu Mun.C., iar acest aspect putea fi invocat pe parcursul procesului în care s-a pronunțat sentința ce constituie titlu executoriu sau în calea de atac împotriva acesteia, astfel încât debitorul să fie identificat corect de instanțe.
In același sens instanța a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Mun.C. prin Primar invocata din oficiu, cesta nefiind parte în dosarul de executare și neavând calitatea de debitor în cauză, urmând a o admite și a respinge contestația la executare formulată de acest contestator ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. Talpa N. și Terpovici invocată de acesta în întimpinare instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată deoarece organul de executare nu are interese proprii în dosarul pe care îl instrumentează și în consecință nu poate avea calitatea de parte în contestația la executare, urmând a se admite excepția și a se respinge contestația la executare formulată de celălalt contestator C. L. C. împotriva acestui intimat ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la celelalte motive invocate cu privire la faptul că doar mun.C. este titular al codului de înregistrare fiscală și al conturilor deschise la unitățile de trezorerie precum și la unitățile bancare, iar C. L. nu este o persoană juridică și nici o instituție publică, ci o autoritate deliberativă, acestea au mai fost invocate și analizate și in cadrul unor contestații la executare anterioare, însă nu este cazul unei autorități sau puteri de lucru judecat deoarece nu este identitate de cauza și obiect fiind contestate alte acte de executare, emise pentru alte sume și perioade, ce au reclamat analizarea lor în funcție și de aceste motive, deși între situația executării acelor sume și a celei de față există similitudini fiind același titlu executoriu si aceleași modalități de executare prin poprire, a acelorași debitori.
Adresa de înființare poprire a fost corect emisă deoarece există un singur cont al autorității locale –C. L. C., Primăria C. și Mun.C. prin Primar - și nu se poate invoca aspectul ca trebuie indisponibilizat contul Mun.C. deoarece nu este distinct, chiar daca conf,art.21 alin.1 și 2 din Legea 215/2001 unitatea administrativ-teritorială este persoana cu capacitate juridică deplină ce poate sta în justiție.
De asemenea din actele emise în dosarul de executare a rezultat că deși adresele de înființare poprire anterioare au fost emise pentru debitorul C. L. C. și comunicate acestuia, AFP C. a înștiințat B. Talpa N. și Terpovici că s-a indisponibilizat contul Mun C., deci așa cum invocă contestatoarea și nu cel al Consiliului L. C., astfel ca menționarea Consiliului L. în adresa de înființare poprire nu a constituit un impediment la executarea efectivă prin poprirea debitului.
De asemenea adresa de înființare poprire contestata în cauza cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de art.454 (2^1) c.p.civ. conform căruia "Adresa de înființare a popririi va cuprinde numele și domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și codul de identificare fiscală."
Deci ceea ce privește motivul ca nu este trecut sediul Consiliului L. în adresa de înființare poprire acesta este neîntemeiat deoarece se menționează C., ..7, iar faptul ca nu a fost trecut codul de identificare fiscală a debitorului s-a reținut că nu a fost cazul deoarece potrivit certificatului de înregistrare fiscală . nr._ depus in copie în dosarul de executare M. C. este cel care are cod de înregistrare fiscală.
Față de considerentele expuse și de art.399 și urm.cp.civ. instanța a apreciat că în cauză nu s-au dovedit motive de nelegalizate a adresei de înființare poprire și a celorlalte forme de executare astfel că s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul C. L. C. împotriva celorlalți intimați și a terțului poprit ca neîntemeiată.
In ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării silite instanța l-a respins, în temeiul art.403 alin.1 C.p.civ, având în vedere că s-a soluționat contestația la executare, fiind rămas fără obiect. Astfel textul de lege respectiv prevede că suspendarea executării se poate dispune până la soluționarea contestației la executare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorii M. C. prin Primar și C. L. al Municipiului C., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a exercitat rol activ în judecarea pricinii, nu a analizat situația de fapt, a omis să lămurească cauza sub toate aspectele, încălcând în același timp normele de drept incidente în cauză.
Cu privire la contul asupra căruia s-a executat poprirea, executorul, în mod neîntemeiat, nu a ținut cont de starea de drept și de fapt cu privire la faptul că doar M. C., ca persoană juridică de drept public este titular al codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise de unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare, potrivit art.21 din Legea nr.215/2001.
Recurenții arată că actul de înființare a popririi nu cuprinde codul de identificare fiscală a debitorului C. L. al Mun. C., iar sediul menționat în actuld e înființare a popririi nu este cel real, întrucât debitorul nu este persoană juridică înființată potrivit legii, ci este o autoritate publică deliberativă care are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, potrivit art.36 alin.1 din Legea nr.215/2001. Astfel, C. L. al Mun.C. nu este definită de lege ca fiind instituție publică, ci este autoritate publică locală deliberativă care are inițiativă și hotărăște în toate problemele de interes local.
Recurenții susțin că potrivit art.387 C.proc.civ, în afară de cazurile în care legea nu prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație care cuprinde denumirea și sediul organului de executare; data emiterii somației și numărul dosarului de executare; numele și domiciliul său, după caz, denumirea sediului debitorului; arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se facă executarea silită; termenul în care cel somat urmează să-și execute de bunăvoie obligația prevăzută în titlul executoriu și arătarea consecințelor nerespectării acesteia, semnătura și ștampila organului de executare. B. T.-N. și Terpovici nu a emis proces-verbal așa cum prevede art.388 C.proc.civ, pentru toate actele de executare pe care le efectuează.
C. L. C. nu poate duce la îndeplinire de bună-voie obligația, întrucât acesta nu dispune de cont propriu, singura persoană abilitată de lege să aibă cont este M. C., astfel că nu poate fi dispusă o înființare poprire, întrucât debitorul este C. L. C., noțiune total diferită de M. C., calitate reținută în formele de executare efectuate în dosarul de executare nr.57/E/2009.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a contestației la executare.
Prin întâmpinarea formulată intimații M. L. V. și M. D. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În motivare, se arată că s-a intrat în puterea lucrului judecat, fiind deja tranșate aspectele invocate în contestație cu privire la calitatea Consiliului L. C. de debitor și contul asupra căruia s-a executat poprirea și că cererea de anularea formelor de executare întocmite în dosarul nr.57/E/2009 al B. T.-N. și Terpovici, a fost analizată în mod irevocabil în hotărârile anterior pronunțate.
Cu privire la faptul că întreaga sumă din titlu executoriu este solicitată doar de la contestatorul C. L. C. nu și de la celălalt debitor R. C., se arată că acest aspect nu este întemeiat, întrucât B. a formulat cerere de înființare a popririi doar pentru suma de 12.249,07 lei, respectiv ½ din contravaloarea lipsei de folosință, cealaltă cotă de ½ fiind achitată de către RA Termoficare încă din februarie 2011.
Analizând recursul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta nu este fondat.
Referitor la motivul de recurs privind insuficienta motivare a hotărârii, tribunalul reține că dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă prevăd că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată în fapt și în drept, ceea ce presupune că judecătorii sunt obligați să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept care le-au format convingerea, să enunțe direct cele constatate și dovezile care au determinat această convingere.
Sub acest aspect prevederile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage casarea hotărârii pentru că, fără arătarea motivelor și a dovezilor, nu se poate realiza controlul judecătoresc, nemotivarea hotărârii având conotații care vizează nelegalitatea acesteia.
În cauzele B.a împotriva României și D. împotriva Românie,i Curtea E.D.O. a reținut că dreptul reclamanților la un proces echitabil, a fost încălcat, prin aceea că instanțele române nu au analizat efectiv cererile acestora, cât timp între garanțiile unui proces echitabil, în sensul art. 6, alin. 1 din Convenție se înscrie, între altele și obligația "tribunalelor" de a-și motiva deciziile lor.
În cauza D. împotriva României, Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat drept unul efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat ”reținute”, adică analizate corespunzător de către instanța sesizată.
Tribunalul apreciază însă că hotărârea respectă dispozițiile art. 261 C.pr.civ., cuprinzând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și reflectând probatoriul administrat în cauză.
În privința celui de-al doilea motiv de recurs, tribunalul reține că dispozițiile art. 129 alin. 5 Cpciv stabilesc că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale . Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Ca regulă generală, procesul civil este un proces al intereselor private și de aceea rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil – principiul disponibilității și principiul contradictorialității.
Nu constituie însă motiv de nelegalitate a hotărârii faptul că instanța nu a ordonat din oficiu administrarea anumitor probe, câtă vreme părțile au mijloace procesuale pentru a determina administrarea dovezilor pe care le doresc, iar pe de altă parte rolul activ al instanței nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia dintre părți și în apărarea intereselor acesteia.
Prin urmare, pe tărâm probator, rolul activ al instanței este unul subsidiar, „subordonat” rolului principal care revine părților.
Asta înseamnă că în calea de atac, partea nu-și poate invoca propria culpă în ceea ce privește propunerea și administrarea probelor în condițiile legii, în etapa procesuală anterioară în care s-a pronunțat hotărârea pe care a atacat-o, aspect care reiese din dispozițiile art. 129 alin. 5 ind. 1 C.pr.civ.
Caracterul facultativ al exercitării rolului activ al judecătorului, sub aspectul ordonării din oficiu a administrării unor probe asigură o mai mare responsabilizare a părților care ar trebui să conducă inevitabil la o mai bună calitate a actului de justiție.
În privința motivului de recurs invocat de contestatorii recurenti in sensul lipsei capacitatii procesuale de folosinta a debitorului C. L. al Municipiului C., instanta il retine ca neintemeiat pentru considerentele ce succed:
Astfel, real fiind ca recurentul C. L. este o autoritate a administratiei publice, ca autoritate deliberativa, prin care se realizeaza autonomia locala in comune, orase si municipii in sensul reglementat de art. 1, al. 2, litera d raportat la art. 23 din Legea 215/2001 a administratiei publice locale, aceasta autoritate deliberativa nu este o persoana juridica de drept public, nu este titularul unui patrimoniu propriu pentru a beneficia de drept de dispozitie.
Este adevarat si ca persoanele juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu sunt unitatile administrativ teritoriale (comune, orase, municipii si judete) potrivit art. 20-21 din acelasi act normativ, iar in justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Cu toate acestea, in titlul executoriu reprezentat de sentința civila nr 655/18.01.2008 a Judecătoriei C. ce a fost pus in executare in cadrul dosarului de executare nr 57/E/2009 al B. T. N. și Terpovici au figurat ca parti M. D. G. și M. L. V., în calitate de reclamanți, respectiv Regia Autonomă de Termoficare și C. L. al Municipiului C., in calitate de parati.
In atare conditii, in cadrul celei de-a doua faze a procesului civil, respectiv in cadrul executarii silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civila mentionata, nu pot figura ca parti alte persoane decat cele intre care s-a disputat litigiul initial, respectiv M. D. G. și M. L. V., in calitate de creditori ai obligatiei si C. L. al Municipiului C., in calitate de debitor al acestei obligatii.
Excepția lipsei capacității procesuale de folosinta ar fi putut invocată in cadrul litigiului de fond, ceea ce nu s-a facut, astfel ca nu se poate imputa acum instantei sau intimatilor faptul ca nu au invocat exceptia respectiva.
Asadar, avand calitatea de parte in acest dosar, in mod firesc recurentul C. L. al Municipiului C., debitor al obligatiei de plată a sumei de_ euro a dobandit calitatea de parte si in cadrul dosarului de executare nr. 57/E/2009 al B. T. N. și Terpovici.
În consecință, în mod corect a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului M. C. prin primar, invocată din oficiu, acesta nefiind parte în dosarul în care s-a pronunțat sentința ce constituie titlu executoriu și în mod corect a fost înființată poprirea, prin emiterea adresei de înființare a popririi B. T.-N. și Terpovici nefăcând altceva decât să pună în executare o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectând astfel prevederile art 6 din Convenția EDO.
Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Neamtiu împotriva României ), articolul 6 al Conventiei garantează fiecăruia dreptul de acces la justiție care are drept corolar dreptul la executarea deciziilor judecătorești definitive (cauza Hornsby impotriva Greciei). Curtea EDO a stabilit ca executarea unei hotărâri a instanței de judecata trebuie sa fie considerata a fi parte integranta din „proces” in sensul articolului 6 din Convenție. Dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciara definitiva si obligatorie sa rămână inoperantă în detrimentul unei părți (Immobiliare Safii contra Italiei ).
De asemenea, se reține că la terțul poprit T. C. există un singur cont al autorității locale – C. L. C., Primăria Municipiului C. și M. C. prin Primar, și că acesta s-a solicitat a fi indisponibilizat în urma înființării popririi din data de 18.09.2012, iar M. C. nu are cont distinct, astfel că deși adresele de înființare a popririi au fost emise pentru debitorul C. L. C. și comunicate acestuia, așa cum reține și prima instanță, AFP C. a înștiințat B. T.-N. și Terpovici că s-a indisponibilizat contul Mun. C., astfel că menționarea ca debitor în adresa de înființare a popririi a Consiliului L. C. nu a constituit un impediment la executare.
În privința motivului de recurs care privește lipsa din actul de înființare a popririi a codului de identificare fiscală a debitorului C. L. al Municipiului C. și menționarea unui sediu eronat, tribunalul reține că dispozițiile art. 454 alin. 2 ind. 1 C.pr.civ. stabilesc că adresa de înființare a popririi va cuprinde numele și domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele juridice denumirea și sediul lor, precum și codul de identificare fiscală. Așa cum s-a reținut de către prima instanță, adresa de înființare a popririi cuprinde sediul debitorului, iar neindicarea codului de identificare fiscală se datorează faptului că numai M. C. are un astfel de element de identificare. Oricum, se reține că mențiunile privind codul de identificare fiscală și sediul sau indicarea eronată a acestora nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, atrăgând însă nulitatea virtuală a actului de executare, condiționată de producerea unei vătămări, ce ar putea să constea de exemplu în neprimirea actului de executare. O astfel de vătămare nu a fost dovedită în cauză, recurentul-contestator primind adresa de înființare a popririi contestată în cauză.
Recurentul-contestator a arătat, atât prin contestație, cât și prin motivele de recurs, și că potrivit art. 387 C.pr.civ., "în afara cazurilor în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație…", fără a arăta însă și care sunt criticile sale legate de acest aspect, însă tribunalul constată că oricum dispozițiile art. 454 alin. 1 C.pr.civ. stabilesc că poprirea se înființează fără somație.
Susținerile recurentului în sensul neemiterii de către B. T.-N. și Terpovici a procesului-verbal așa cum prevede art. 388 C.pr.civ. constituie o critică generică, întrucât nu se indică în concret pentru care anume act de executare nu a fost emis un astfel de proces-verbal, astfel că nu pot fi verificate de instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat declarat de recurenții contestatori M. C. prin Primar și C. L. al Municipiului C. prin Primar, împotriva sentinței civile nr._/07.12.1012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. T. N. și Terpovici, M. D. G., M. L. V., RA Termoficare C. și intimatul terț poprit T. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Mai 2013
Judecător, Judecător,
L. L. B. D. G.
Grefier,
A. B.
Red. jud. D. G.
2 ex. 03.06.2013
Jud. fond C. M.
Cu opinie separată a jud. L. M. în sensul admiterii recursului formulat de M. C., a constatării ca nul a recursului formulat de C. L. C., modificării sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria C., a respingerii excepției lipsei calității procesuale active a Municipiului C., a admiterii contestației la executare formulată de M. C. și anularea popririi înființate de B. în dosarul nr. 57/E/2009 asupra disponibilităților bănești ale contestatorului aflate la T. Municipiului C., a constatării nulității contestației formulată de C. L. C..
Analizând actele și lucrările cauzei se constată că în speță a fost contestată executarea silită prin poprire efectuată în baza sentinței civile nr.655/18.01.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nrt.57/E/2007 al B. T. N. și Terpovici.
Prin hotărârea mai sus menționată a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții M. D.-G. și M. L.-V. împotriva pârâților R.A.Termoficare C. și C. L. C., aceștia fiind obligați să plătească suma de_ Euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pe ultimii trei ani, precum și la plata lunară a echivalentului în lei a sumei de 418 Euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de 34,83 m.p. teren.
Recursul contestatorului municipiul C. este fondat din următoarele motive:
Potrivit art. 399 C.proc.civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În speță, contestatorul municipiul C. este lezat de executarea silită efectuată în dosarul nr.57/E/2009 deoarece, deși nu a fost parte în cauza soluționată prin sentința civilă nr. 655/2008 pronunțată de Judecătoria C. și care constituie titlu executoriu, i-au fost poprite conturile, astfel cum rezultă din adresa nr._/2009 a AFP C. ( pagina 50 dosar de fond).
În această situație, în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității sale procesuale. Sentința civilă nr.655/2008, ca orice hotărâre judecătorească, are efecte relative și nu poate crea obligații în sarcina unei persoane juridice care nu a fost parte în litigiul respectiv.
Contestatorul municipiul C. căruia nu-i este opozabilă sentința pusă în executare, dar ale cărui conturi au fost poprite este vătămat de poprirea înființată și, prin urmare, are calitate procesuală activă ( art.399 C.proc.civ.).
În consecință, pentru motivele de mai sus, în temeiul art.312 C.proc.-ci.v, se impune admiterea recursului contestatorului municipiul C., modificarea sentinței recurate în sensul respingerii excepției lipsei sale de calitate procesuală activă și admiterii contestației sale cu consecința anulării popririi înființate în dosarul nr.57/E/2009 asupra disponibilităților sale bănești.
În cauză a formulat recurs și C. local C., organ deliberativ fără personalitate juridică. Având în vedere că nu pot fi părți în judecată decât persoanele care au folosința drepturilor civile ( art.41 (1) C.proc.civ.), recursul promovat de această entitate trebuie constatat ca fiind nul.
Din aceleași considerente se impune modificarea sentinței recurate și sub aspectul constatării nulității contestației formulate de C. L. C..
Judecător,
Lelila M.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 9210/2013. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 883/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
