Fond funciar. Decizia nr. 922/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 922/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 25058/215/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 922
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. L. B. - judecător
Judecător D. G.
Judecător L. M.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de recurenții G. T. F., pârâta G. T. I. și recurenta moștenitoare A. M., împotriva sentinței civile nr._/14.12.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul M. A. și intimații pârâți C. L. Coșoveni pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și C. Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, având ca obiect Fond Funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul G. T. F. și recurenta pârâtă G. T. I., personal și asistați de avocat Ș. C., recurenta A. M., personal și asistată de avocat L. M. și intimatul M. A., personal și asistat de avocat B. T., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe fond.
Avocat Ș. C., pentru recurentul G. T. F. și recurenta pârâtă G. T. I., solicită instanței admiterea recursului formulat, modificarea în parte a sentinței civile recurate și pe fond respingerea și a capătului de cerere privind nulitatea absolută parțială a TDP 1270/1995 pentru suprafața de 1700 m.p., arătând că nu poate fi vorba de incidența art. 23 din Legea nr. 18/1991, nefiind vorba de aspecte privitoare la membrii cooperatori sau moștenitorii acestora. Pe recursul formulat de recurenta A. M., solicită respingerea acestuia. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat L. M., pentru recurenta A. M., solicită instanței admiterea recursului formulat de aceasta, modificarea în parte a sentinței civile atacate și pe fond respingerea și a capătului de cerere privind nulitatea absolută parțială a TDP, arătând că sentința civilă este nelegală în ceea de privește motivarea primei instanțe, nefiind incidente dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991. Solicită respingerea recursului formulat de pârâți, cu obligarea acestora la cheltuieli de judecată.
Avocat B. T., pentru intimatul M. A., solicită instanței respingerea recursului declarat de pârâți ca nefondat, arătând că nu s-a solicitat decât un drept personal, nu dreptul părinților sau bunicilor. În ce privește cel de-al doilea recurs formulat de A. M., solicită respingerea acestuia ca inadmisibil, soluția primei instanței fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C., la data de 10.05.2007, reclamantul M. A. a chemat in judecată pe pârâții G. A., C. L. Coșoveni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor –Prefectura D., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.1270-_/23.02.1995 în ceea ce privește suprafața de teren de 1700 mp, situată în intravilanul . 46 P 2699 și P2700.
In motivarea acțiunii, a arătat că numitul V. M., care este fratele pârâtei, i-a lăsat prin testamentul autentificat sub nr.1198/14.07.2004 de BNP Cernobai E. întreaga sa avere mobilă și imobilă, că numitul V. M. a primit cu titlu de moștenire împreună cu pârâta G. A., de la părinții acestora, în anul 1958 următoarele bunuri: 1,75 ha teren extravilan, 1700 mp. teren intravilan și o casă în suprafață de 70 mp., așa cum rezultă din adeverința nr.137/22.01.1958, emisă de Sfatul Popular al comunei Coșoveni și totodată cei doi frați au efectuat și un partaj voluntar printr-un act denumit „Proces-verbal”, prin care au împărțit bunurile de mai sus astfel: casa părintească a fost împărțită în două părți: V. M. a primit două camere spre Nord, iar pârâta G. A. a primit 2 camere spre Sud, pivnița, podul și holul urmând a fi folosite în comun, grădina a fost împărțită în modul următor: jumătatea din partea de Vest a fost atribuită lui V. M., iar cealaltă jumătate din partea de Est pârâtei, și de asemenea și terenul extravilan în două părți egale, și anume locurile de la „C.” și „ Cremenea”.
Cu toate că atât autorul reclamantului cât și pârâta aveau roluri separate la Camera Agricolă a comunei Coșoveni in anul 1958, pârâta a formulat cerere de reconstituire în baza Legii 18/1991 pentru întreaga suprafață de teren intravilan ce a aparținut părinților celor doi, și cu toate că numitul V. M. deținea rol separat in Registrul Agricol, titlul de proprietate a fost emis numai pe numele pârâtei.
În rolul autorului V. M. din Registrul Agricol figurau următoarele suprafețe de teren: 1 ha de teren extravilan, 800 m.p. de curte și 35 m.p. casă de locuit, aspecte care rezultă din rolul de la Camera Agricolă și din procesul-verbal din 08.04.1956.
Prin urmare titlul de proprietate a fost emis in mod eronat numai pe numele pârâtei pentru întreaga suprafață de 1700 mp. de teren intravilan deoarece aceasta nu făcuse dovada dreptului de proprietate asupra întregii aceste suprafețe, ci doar pentru jumătate .
La data de 25.05.2007 pârâta G. A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului deoarece nu face dovada calității de moștenitor testamentar al autorului, excepția inadmisibilității acțiunii deoarece fratele său V. M. nu a formulat cerere de reconstituire în baza Legii 18/1991 și nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de această lege, excepția prescripției achizitive pentru că a posedat in exclusivitate bunurile din actul de partaj voluntar din 08.04.1956, iar autorul V. M. nu a folosit nici un asemenea bun. A mai arătat că acea casă la care face referire actul, a fost demolată si că a construit alta pe vechiul amplasament și de altfel a înstrăinat terenul de 1700 mp. din TDP nr.1270-_/23.02.1995 fiului său G.-T. F. și soției acestuia G.-T. I., prin contractul de întreținere autentificat sub nr.392/30.03.2004 de BNP F. S..
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active a sa deoarece cu testamentul autentificat sub nr.1198/14.07.2004 de BNP Cernobai E. dovedește calitatea sa de moștenitor testamentar, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii deoarece cu procesul-verbal din 28.05.1991 dovedeste că s-a formulat cerere de reconstituire de către autorul V. M., acest proces-verbal făcând referire la cererea acestuia, a mai solicitat respingerea excepției prescripției achizitive deoarece pe de o parte autorul V. M. s-a comportat ca un adevărat proprietar asupra bunurilor din actul de partaj voluntar, are un drept in temeiul subrogației asupra casei construite in locul celei demolate, iar prin formularea cererii de reconstituire de către V. M. cursul prescripției s-a întrerupt.
A mai solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților G.-T. F. și G.-T. I..
Tot la termenul din 03.07.2008 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților G.-T. F. și G.-T. I..
La termenul din 11.09.2007 reclamantul a depus cerere de complinire prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de întreținere autentificat sub nr. 392/30.03.2004 de BNP F. S. in ceea ce privește casa cu 2 camere, bucătărie, hol, bucătărie de vară, construită din BCA, acoperită cu plăci de azbociment și suprafața de 2500 mp. de teren situată in T46, P 2699 și P 2700, ca act subsecvent titlului de proprietate, deoarece pârâta a vândut un bun care nu era proprietatea ei, iar contractul a fost încheiat prin frauda la lege Astfel pârâta a înstrăinat suprafața de teren intravilan de 1700 mp. care nu îi aparținea decât pe jumătate și care in mod greșit i s-a reconstituit în întregime prin TDP nr. 1270-_/23.02.1995, iar cumpărătorii G.–T. F. și G.-T. I. au fost de rea–credință deoarece știau că pârâta nu este proprietara întregului teren, o parte fiind a autorului V. M.. A invocat în drept art.III alin. 1 lit. a) din Legea nr. 169/1997.
La termenul din 21.03.2008 s-a depus cerere de intervenție de către numita A. M. prin care a solicitat să se constate calitatea sa de moștenitoare a defunctului G. C. decedat in ianuarie 1977 care este tatăl său, să se dispună ieșirea din indiviziune în cote de 3/ 4 din jumătatea rămasă de pe urma tatălui său, să se constate că masa succesorală se compune din cota de ½ din imobilul situat în . casă cu 2 camere, hol si bucătărie, construită din cărămidă, acoperită cu tablă și teren intravilan de 1700 mp. și teren extravilan de 1,07 ha înscris în TDP nr.1270-_/23.02.1995, să fie suportat și de ceilalți moștenitori pasivul succesoral in sumă de 50 .000.000 lei vechi pe care l-a suportat, să se constate nulitatea absolută a contractului de întreținere nr.392/30.03.2004 deoarece a fost încheiat fără știrea ei.
În motivare a arătat că este fiica pârâtei, iar la decesul numitului G. C. au rămas ca moștenitori pârâta G. A. ca soție supraviețuitoare, ea și pârâtul G.–T. F. în calitate de descendenți de gradul I, iar prin contractul de întreținere de mai sus pârâta a înstrăinat, fără acordul ei, imobilul din care fac parte și suprafețe de teren intravilan și extravilan ce au aparținut numitului V. M.. In drept a invocat art.49-50 C.p.civ.
La termenul din 28.03.2008 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenientă a numitei A. M., iar la ultimul termen s-a pus în discuție disjungerea cererii de intervenție conform ar. 55 c.p.civ. deoarece prin soluționarea acesteia s-ar întârzia judecarea acțiunii.
La data de 01.04.2008 pârâții G. A., G.-T. F. și G.-T. I. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii deoarece nu a justificat un interes legitim datorită faptului că nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in baza Legii 18/1991, nu a contestat Hotărârile Comisiei Locale și Județene, astfel că neavând un interes justificat nu are nici calitate procesuală activă.
Excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active au fost unite cu fondul la ultimul termen de judecată când s-a constatat și că prin întâmpinarea depusă la 25.05.2007 de pârâta G. A. s-a invocat de asemenea excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu altă motivare, unită cu fondul la termenul din 03.07.2008.
Prin sentința civilă nr.6564 din 25.04.2008, pronunțată de Judecătoria C., au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului, a lipsei de interes a reclamantului, a inadmisibilității acțiunii și a prescripției achizitive.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. A., respinsă cererea de complinire formulată de reclamant la data de 11.09.2007.
S-a dispus disjungerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta A. M., fixându-se termen de judecată la data de 30.05.2008.
A fost obligat reclamantul la 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată către pârâta G. A..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâta G. A. prin întâmpinarea din 25.05.2007 cu motivarea că acesta nu face dovada calității de moștenitor testamentar al autorului V. M., instanța a respins-o, deoarece din testamentul autentificat sub nr.1198/14.07.2004 de BNP Cernobai E. rezultă că acesta –care a decedat la 28.05.2005-lasă întreaga sa avere mobilă și imobilă reclamantului, declarând că nu are moștenitori rezervatari, astfel că, deși nu s-a dezbătut succesiunea după defunctul V. M., reclamantul, ca beneficiar al testamentului, are calitatea de a introduce acțiunea de față, ca act de administrare a bunurilor succesorale.
In ceea ce privește excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active invocate prin întâmpinarea formulată de pârâți la 01.04.2008, aceasta din urmă cu motivarea că reclamantul nu a justificat un interes legitim în formularea acțiunii pentru că nu a formulat cerere de reconstituire in baza Legii 18/1991 așa cum rezultă din adresa nr.1598/17.03.2008 și nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de această lege, deci neavând interes, nu are nici calitate procesuală activă, instanța a constatat că este neîntemeiată excepția lipsei de interes deoarece deși în adresa respectivă s-a arătat că acesta nu a formulat cerere de reconstituire, solicitarea instanței cu privire la faptul dacă s-a formulat cerere de reconstituire era pentru terenurile din Registrul Agricol al numiților V. C. și E., a căror existentă nu s-a dovedit, in adresa nr.6194/ 19.10.2007 a Consiliului Local Coșoveni s-a menționat că reclamantul și autorul său V. M. au formulat cereri de reconstituire în baza Legii 247/2005, pentru suprafața de 1,05 ha care a aparținut acestuia din urmă, din care reclamantul solicita-prin cererea sa-suprafața de 0,5 ha teren intravilan, și a și fost propus spre validare ca moștenitor al lui V. M. pentru terenul de 1,05 ha.
Instanța a respins excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinarea din 01.04.2008, deci și cea a lipsei calității procesuale active invocată în legătură cu aceasta.
S-a respins și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta G. A. prin întâmpinarea din 25.05.2008 deoarece este întemeiată pe aceleași considerente ale lipsei cererii de reconstituire și a faptului că nu s-a urmat de către reclamant procedura prealabilă, obligatorie prevăzută de Legile Fondului Funciar.
Referitor la excepția prescripției achizitive invocată de pârâta G. A. prin întâmpinarea din 25.05.2008, instanța a respins-o deoarece dreptul de proprietate asupra terenului de 1700 mp. intravilan a fost dobândit deja de pârâtă prin TDP nr.1270-_/23.02.1995, astfel că aceasta nu poate invoca uzucapiunea care este o altă modalitate de dobândire a dreptului de proprietate, iar reclamantul susține că terenul de 1700 mp. înscris în procesul-verbal din 08.04.1956 asupra căruia s-a invocat uzucapiunea a fost înscris și în titlul contestat.
Pe fondul cauzei s-a reținut că prin înscrisul sub semnătură privată denumit”Proces-verbal” încheiat la data de 08.04.1956 numitul V. M. și pârâta G. A. –frați- au consemnat acordul lor de voință privind partajarea bunurilor imobile-casă, teren intravilan și extravilan-care au aparținut părinților lor, V. C. și V. E., fiecare primind câte aproximativ jumătate din fiecare imobil.
Prin urmare nu s-a dovedit in cauză dreptul de proprietate al părinților numiților V. M. și G. A. asupra bunurilor din actul de partaj voluntar, și deci nici faptul că acesta s-a transmis în patrimoniul descendenților lor, și nici că terenurile respective au fost preluate de către stat.
S-a reținut, de asemenea, ca din actele care au stat la baza TDP nr.1270-_/23.02.1995 depuse cu adresa nr.4640/24.08.2007 a Primăriei Coșoveni rezultă că terenul înscris în acesta a figurat în Registrul Agricol al numitului G. C.-soțul pârâtei-fată de care reclamantul nu are calitatea de moștenitor, rol separat de cel al părinților pârâtei.
In consecință, s-a apreciat ca deși reclamantul solicită constatarea nulității absolute a acestui titlu invocând că are un drept de proprietate asupra terenului intravilan din acesta de 1700 mp. înscris in T46, P2699 și P2700 -înstrăinat ulterior de pârâta G. A. pârâților G.-T. F. și G.-T. I., prin contractul de întreținere autentificat sub nr.392/30.03.2004 de BNP F. S.-nu dovedește acest drept asupra nici unei părți din acest teren, deoarece, așa cum s-a arătat, acesta nu a figurat în Registrul Agricol al autorilor lui V. M., V. C. și E., registru a cărui existentă de altfel nici nu a rezultat din actele de la dosar și nici nu este același teren cu cel din actul de partaj voluntar din 08.04.1956, ci a aparținut anterior, integral, soțului pârâtei, G. C., fiind înscris la rolul acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul care a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât au fost interpretate eronat actele deduse judecății, precum și dispozițiile Legii nr.18/1991.
Astfel, a menționat că prin partajul voluntar încheiat la data de 08.04.1956 de autorul sau V. Mireca cu pârâta G. A. și prin RA anul 1958 a aceluiași autor a dovedit ca acesta era proprietarul a ½ din terenul intravilan înscris în titlul emis paratei, chiar aceasta din urma recunoscând prin întâmpinare ca terenul a provenit de la părinți și nu de la soțul său, numitul G. C..
In recurs a fost administrata proba cu înscrisuri, respectiv adeverința nr.137/1958 emisă de Sfatul popular al . anii 1956-1958 a autorului V. M., fila RA anii 1959-1963 a numitului G. C., cererea de reconstituire nr.1602/1991 formulată de V. M., hotărârea nr.853/09.10.2000 emisă de C. Județeană pentru aplicarea Lg.18/1991 D. și anexa prin care V. M. a fost validat la Lg. nr.1/2000 cu 1,05 ha si adresele prin care C. L. aplicarea Lg.18/1991 Coșoveni a răspuns la solicitările instanței.
Intimații pârâți au invocat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă în recurs a intimatei interveniente A. M..
Prin decizia civilă nr.1581/08.07.2009, Tribunalul D. a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare având în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea completată, reclamantul, în calitate de moștenitor al autorului V. M., a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.1270-_/1995 emis pârâtei G. A. în ceea ce privește suprafața de 1700 mp teren intravilan, precum și nulitatea absolută a contractului de întreținere nr.392/2004 încheiat de pârâta G. A. cu pârâții G. T. F. și G. T. I. pentru aceeași suprafața de teren.
Titlul de proprietate nr.1270-_/1995 a fost emis pârâtei G. A. pentru suprafața de 1,24 ha ce a aparținut acesteia, suprafața din care 1700 mp este teren intravilan. Autorul reclamantului, numitul V. M., și pârâta G. A. sunt frați, fiind fiii lui V. C.-decedat în anul 1932 și V. E.. Prin înscrisul olograf intitulat proces verbal, încheiat în data de 08.04.1956, V. M. si G. A. și-au împărțit în două cote egale averea succesorala rămasă de pe urma părinților, iar din adeverința nr.137/1958 emisă de Sfatul Popular al comunei Coșoveni în vederea întocmirii actului de partaj, rezultă că V. M. poseda din moștenirea lăsată de părinți suprafața de 1,00 ha ,, la pământ si de 0,05 ha, la curte, precum și ½ din casă.
Suprafața menționată în adeverința nr.137/1958 ca fiind posedată de V. M. de la părinții săi coincide ca suprafața și categoria de folosință cu cea înscrisă la poziția de rol a acestuia în registrul agricol anii 1956-1958.
S-a constatat că în mod greșit și fără a administra probele ce se impuneau, prima instanță a reținut că reclamantul nu dovedește că are vreun drept de proprietate asupra suprafeței de 1700 mp teren intravilan înscris în titlul emis pârâtei întrucât această suprafață nu a figurat în registrul agricol al autorilor V. M.,V. C. si V. E. și nici nu este același teren cu cel din actul de partaj voluntar din 1956.
Astfel, terenul în litigiu nu avea cum sa figureze la poziția de rol a autorilor V. C. și V. E. întrucât la data înființării registrului agricol aceștia erau decedați, iar în ceea ce-l privește pe V. M., din RA anii 1956-1958 și adeverința nr.137/1958 se desprinde concluzia că suprafața de 1,05 ha teren cu care acesta figura in 1958 coincide ca dimensiuni si categorie de folosință cu cea menționată în adeverința sus menționată ca fiind moștenire de la V. C. si V. E..
Coroborând mențiunile din RA anii 1956-1958, cu cele din actul de partaj voluntar din 1956 si cu cele inserate în adeverința nr.137/1958, tribunalul a constatat ca reclamantul a făcut dovada ca autorul sau a deținut suprafața de 1,05 ha teren din care 0,05 ha intravilan, suprafața moștenita de la părinții acestuia.
Pentru justa lămurire și soluționare a cauzei se impune a se verifica dacă suprafața de teren intravilan menționată în actul de partaj voluntar din 1956, deci suprafața moștenită de la autorii V. C. și V. E., se regăsește ca amplasament cuprinsa în suprafața de 1700 mp teren intravilan înscris în titlul de proprietate emis pârâtei G. A.. Pentru efectuarea acestor verificări, este necesară administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate și, eventual, dacă reperele cuprinse în actul de partaj voluntar sunt insuficiente, este necesar administrarea probei testimoniale,ambele probe neputându-se însă administra în calea de atac a recursului conform art. 305 C.p.civ.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive în recurs a intimatei interveniente A. M., s-a constatat că excepția este întemeiată și a fost admisă, având în vedere că cererea de intervenție formulată de aceasta la instanța de fond a fost disjunsă de acțiunea principală formulată de reclamant.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.10.2009, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr._ din 17.11.2010 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția lipsei de interes.
A fost respinsă ca lipsită de interes acțiunea formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâții C. L. Coșoveni, C. Județeană D., G.-T. F., G.-T. I. și G. A. – decedată, și continuată în contradictoriu cu moștenitoarea acesteia A. M..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate poate fi formulată și prin intermediul unui mandatar, indiferent că este un comoștenitor sau o altă persoană, însă în ceea ce privește forma mandatului, acesta, de principiu, apreciem că trebuie să fie un mandat scris, nu neapărat autentic, pentru a elimina situațiile de imposibilitate de a-i dovedi existența.
În speță, instanța a reținut că autorul reclamantului -defunctul V. M.- nu a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legii 18/1991, neputând astfel să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu care s-a înscris în cooperativă.
Cererea înregistrată sub nr. 1602/22.03.1991, s-a dovedit nu fi fost scrisă sau semnată de V. M. conform concluziilor raportului de expertiză grafoscopică întocmit în cauză, astfel încât urmează a înlăturată.
Instanța a apreciat că reclamantul nu se justifică interesul în invocarea nulității absolute a titlului de proprietate al pârâtei G. A., în considerația unui drept eventual dar care nu a fost concretizat.
Orice demers în justiție, indiferent de forma pe care acesta o îmbracă sau de partea procesuală de la care el provine, trebuie să fie util, adică să se sprijine pe un interes.
Interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, trebuie să fie născut și actual. Aceasta înseamnă că el trebuie să existe atunci când se declanșează respectivul demers procesual, un interes eventual, ipotetic, neputând justifica o cerere în justiție.
Ori, în speță, reclamantul, la data promovării cererii de chemare în judecată și-a motivat acțiunea, justificând astfel interesul în promovarea acesteia, pe îndreptățirea autorului său la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, ce ar fi aparținut acestuia, anterior cooperativizării.
Instanța a apreciat că interesul acestora este doar unul eventual și ipotetic în condițiile în care autorul reclamantului nu a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Astfel, interesul invocat – vocația și posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu – este doar unul ipotetic, în condițiile în care autorul reclamantului nu aformulat o cererea vizând stabilirea dreptului de proprietate pentru acest terenului pentru care a fost emis titlu de proprietate pârâtei G. A. care sa fi fost validata de comisiile de fond funciar sau de instanțele judecătorești
Concluzionând, instanța a apreciat că reclamantul nejustificând un interes născut și actual la data declanșării litigiului, cererea formulată de aceasta având ca obiect anularea titlului de proprietate 1270-_/23.02.1995 este lipsită de interes.
În ceea ce privește petitul având ca obiect anularea contractului de întreținere nr. 392/30.03.1994 încheiat între vânzătoarea G. A. și G. T. F. și G. T. I., instanța reține că, având în vedere condițiile exercitării acțiunii civile (mai exact condiția interesului, cu mențiunea că interesul procesual trebuie să fie actual), a rezultat că nulitatea absolută nu poate fi invocată de o persoană complet străină de actul juridic respectiv, întrucât o astfel de persoană nu ar justifica un interes propriu, care să fie în legătură cu cauza nulității absolute a actului juridic respectiv. Așadar, deși nulitatea absolută ocrotește un interes obștesc, un asemenea interes nu exclude existența unui interes individual (personal), iar persoana care invocă nulitatea trebuie să urmărească obținerea unui folos propriu prin anularea actului respectiv.
Aplicând aceste principii generale în cazul particular al petitului formulat de reclamantul M. A., instanța a reținut că acesta nu poate obține un folos propriu prin anularea a contractului de întreținere autentificat sub nr.392/30.03.1994 la BNP F. S. în condițiile în care nu justifică un interes în dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în TDP1270-_/23.02.1995 ce face obiectul acordului de voință între G. A. și G. T. I. și G. T. F..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. A., solicitând modificarea în tot a sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1270-_/23.02.1995 în ceea ce privește suprafața de 1700 mp, situată în intravilanul comunei Coșoveni, județul D., tarlaua 46, . 2700.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că sentința atacată este nelegală, întrucât instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 8 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991, deoarece numita G. A. nu a înscris în CAP suprafața de 1700 mp teren, cuvenit autorului reclamantului, V. M..
Recurentul a invocat prevederile art.9, alin.4 și 5 din Legea nr.18/1991 potrivit cărora cererea trebuie să cuprindă numele și prenumele persoanei solicitante, domiciliul acesteia, calitatea de titular sau de moștenitor, suprafața de teren solicitată, urmând a se atașa documentele ce dovedesc dreptul de proprietate invocat și calitatea solicitantului.
Recurentul a apreciat că cererea de reconstituire s-a formulat pe numele de V. M., echivalând cu o cerere validă, formulată în termen și în beneficiul lui V. M., întrucât acesta era persoana îndreptățită, chiar dacă cererea nu ar fi semnată de V. M..
S-a mai arătat că dispozițiile art.9, alin. 4 și 5 din Legea nr.18/1991 nu prevăd în mod imperativ existența semnăturii pe cererea de constituire a dreptului de proprietate, ci doar existența acestei cereri, iar unde legea nu distinge nici interpretul nu poate să distingă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, art. 3041 C.pr.civ.
La data de 20.05.2011, intimații-pârâți G.-T. F. și G.-T. I. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
Au apreciat că, în mod corect, instanța de fond a reținut că reclamantul nu justifică niciun interes în cauză, atât timp cât nu a respectat procedura consacrată de dispozițiile art.11 din Legea nr.18/1991, în sensul că defunctul V. M. nu a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, semnătura de pe cererea depusă neaparținând acestuia.
La data de 24.05.2011, intimata-pârâtă A. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
S-a arătat că, prin probatoriul administrat, s-a dovedit în mod neechivoc, printr-o expertiză grafologică, faptul că numitul V. M. nu a scris și semnat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991.
Prin decizia civilă nr.1416 din data de 05.07.2011 Tribunalul D. a admis recursul declarat de reclamantul M. A. împotriva sentinței civile nr._ din 17.11.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. Coșoveni pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, C. Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, G.-T. F., G.-T. I., A. M., a casat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, având în vedere următoarele considerente:
În primul ciclu procesual, prin sentința civilă nr.6564/25.04.2008, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2007, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes, a inadmisibilității acțiunii și prescripției achizitive.
A fost respinsă, de asemenea, acțiunea formulată de reclamantul M. A., precum și cererea de complinire formulată de același reclamant la data de 11.09.2007, cereri deduse judecății în prezenta cauză.
În considerentele acelei sentințe, instanța a reținut că excepția lipsei de interes este neîntemeiată, pe motiv că reclamantul și autorul său, V. M., au formulat cereri de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005 pentru suprafața de 1,05 ha teren care a aparținut autorului.
Prima instanță a observat că, deși cererile de reconstituire sunt formulate în baza Legii nr. 247/2005, acest fapt nu conduce la concluzia că reclamantul nu are un interes în formularea acțiunii, interes justificat și de actul de partaj voluntar încheiat la 08.04.1956 prin care numitul V. M. primea anumite suprafețe de teren, ca și pârâta G. A..
Împotriva sentinței nr. 6564/25.04.2008 a formulat recurs reclamantul M. A., recurs admis prin decizia nr.1581/08.07.2009 a Tribunalului D., prin care a fost casată hotărârea și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Se observă că sentința civilă nr. 6564/25.04.2008 nu a fost recurată sub aspectul soluției date excepției lipsei de interes, ceea ce presupune că nu mai poate fi repusă în discuție lipsa interesului reclamantului în formularea cererii de chemare în judecată, întrucât această chestiune litigioasă a intrat în puterea lucrului judecat.
Cu alte cuvinte, în mod nelegal, în rejudecare, instanța de fond a reanalizat excepția lipsei de interes, deși acest mijloc de apărare fusese soluționat irevocabil în primul ciclu procesual, sentința civilă nr. 6564/25.04.2008 fiind casată pentru alte considerente ce țin de fondul raportului juridic litigios și nu de condițiile de exercițiu ale acțiunii civile.
În această situație, tribunalul a apreciat că instanța de fond a încălcat și dispozițiile art. 315 alin. 1 C.pr.civ, deoarece nu a respectat îndrumările date de instanța de control judiciar prin decizia nr.1581/08.07.2009.
În consecință, observând că, în mod eronat, a fost admisă excepția lipsei de interes, sentința atacată fiind pronunțată cu încălcarea legii, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ, tribunalul a admis recursul în baza art. 3041 C.pr.civ, art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2, alin. 3 și alin. 5 C.pr.civ., cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în rejudecare, prima instanță urmând să soluționeze pe fond raportul juridic litigios, cu respectarea întocmai a îndrumările date prin decizia nr. 1581/08.07.2009 a Tribunalului D..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.08.2011 sub nr._ .
La data de 21.09.2011 pârâta A. M. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantului M. A., solicitând ca în situația în care instanța va respinge întâmpinarea să califice înscrisul ca fiind concluzii scrise.
În fapt, a arătat că este intervenientă în interes propriu- intimată și moștenitoare în acest dosar. Așadar, după cum a arătat în cererea sa de intervenție, depusă la data de 21.03.2008, a solicitat să se constate calitatea sa de moștenitoare a tatălui său G. C., decedat în ianuarie 1977, să dispună ieșirea sa din indiviziune în cote de ¾ din jumătatea rămasă de pe urma tatălui său, să se constate ca masa succesorală se compune din cota de ½ din imobilul situat în . casă cu 2 camere, hol, bucătărie și teren intravilan de 1700 m.p. și teren de 1,07 ha înscris în TDP nr.1270-_/23.03._, să se constate nulitatea absolută a contractului de întreținere nr.392/30.03.2004. Arată că este fiica pârâtei G. A..
Ca moștenitori cu vocație succesorală după autorul G. C. au rămas, pârâta, în calitate de fiică, pârâta G. A. (acum decedată) în calitate de soție supraviețuitoare și G. T. F., în calitate de fiu.
Având în vedere decesul mamei sale, solicită ca partajarea să se facă în cote de ½.
A menționat că va depune acte cu care va dovedi că cererea reclamantului trebuie respinsă deoarece nu a dovedit ca are vreun drept de proprietate asupra suprafeței de 1700 m.p. teren intravilan înscris în titlul emis pârâtei G. A., întrucât această suprafață nu a figurat în RA al autorilor V. M., V. C. și V. E. și nu este același teren cu cel din actul de partaj voluntar din 1956.
A susținut în continuare că, în cursul soluționării procesului s-a constatat că s-a încercat folosirea de înscrisuri false, aspect dovedit prin concluziile raportului de expertiză grafoscopică ce constată că cererea de reconstituire înregistrată sub nr.1602/22.03.1991, nu a fost scrisă sau semnată de V. M..
În drept, au fost invocate prevederile art.115-118 C.pr.civ.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori și interogatoriul luat reclamantei și orice alte probe ce vor rezulta că sunt necesare din dezbateri.
La termenul din data de 21.09.2011, pârâta A. M. a depus întâmpinare în care a menționat că tatăl său G. C. care a locuit în localitatea Coșoveni într-o casă compusă din 4 camere și o sală a decedat în ianuarie 1977, iar cheltuielile ocazionate cu înmormântarea(pomana) au fost suportate de numita A. M. și soțul acesteia A. M..
Precizează că groapa și celelalte bunuri necesare înmormântării( tron, cruce, prosoape, batiste) fuseseră deja achiziționate.
S-a menționat în continuare că, în urma decesului tatălui nu a fost judecată taxa de succesiune, precum și faptul că în martie 1977 casa a fost grav avariată în timpul cutremurului și nemaiputând fi locuită și a trebuit să fie demolată și reconstituită. La demolarea casei au participat G. A.-mama sa, pârâta A. M., soțul A. M. și cei doi copii ai lor.
Cu o parte din materialele rezultate în urma demolării au fost construite două camere, o sală și bucătărie( în care se aflau două sobe din teracotă, câte o sobă în fiecare cameră) în perioada 1977-1978, iar restul de materiale au fost vândute pentru a se acoperi celelalte cheltuieli ocazionate cu reconstrucția. La această reconstrucție au participat G. A., care pe perioada reconstrucției a locuit într-o magazie, A. M., A. M. și A. G.- ocrul său.
Pe perioada vieții lui G. A., G. T. F.-fratele său, profitând de faptul că mama sa nu știa să scrie și să citească bine și în plus avea probleme cu vederea, a luat actele de proprietate pe casă și terenul din curtea casei, și printr-un contract de vânzare- cumpărare cu clauza de întreținere a trecut totul pe numele său, cu toate că nu fusese judecată taxa de succesiune de pe urma tatălui său, G. C. și nimeni nu era deținător de drept al tuturor acelor bunuri.
Menționează că G. A. a fost sănătoasă până în momentul decesului, nu a avut și nici nu a beneficiat de nici un fel de pensie de întreținere, având un venit format din pensia CAP aproximativ 350 lei și pensie de urmaș de pe urma tatălui său G. C. de aproximativ 600 lei.
A precizat în continuare că până în septembrie 2009 fratele său a locuit în C., mutându-se cu mama sa la Coșoveni deoarece a fost nevoit să își vândă locuința, precum și faptul că la data de 14 septembrie 2010 a decedat G. A.- mama sa.
A apreciat că, având în vedere faptul că nu a fost judecată taxa de succesiune nici de pe urma tatălui G. C. și nici de pe urma mamei G. A. și faptul că aceasta nu a fost de față și nici nu a luat cunoștință de încheierea actului de vânzare-cumpărare pentru întreaga suprafață a casei și a terenului din curte, aceasta nu are nici un fel de valoare juridică și ca întreaga avere a părinților săi trebuie să fie împărțită în mod egal între moștenitorii legali, adică numita A. M. și fratele său G. T. F..
Prin încheierea de ședință din data de 24.10.2011 instanța a constatat că pârâta G. A. a decedat și a fost introdusă în cauză, în calitate de moștenitoare A. M. și a încuviințat pentru reclamant și pentru intimați proba cu înscrisuri, iar pentru reclamant administrarea probei cu expertiză specialitatea topografie.
Raportul de expertiză specialitatea topografie a fost efectuat de către expert N. C. și depus la dosar la data de 23.04.2012, asupra căruia pârâta A. M. a formulat obiecțiuni, care au fost respinse de instanță la termenul din data de 18.06.2012.
La termenul de judecată din data de 18.06.2012, instanța a dispus din oficiu completarea raportului de expertize, stabilind și obiectivele la care să răspundă expertul.
Completarea la raportul de expertiză a fost depusă la dosar la data de 16.11.2012.
Prin sentința civilă nr._/14.12.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2009*a fost admisă în parte acțiunea completată formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâții C. L. Coșoveni pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, C. Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, G. T. F., G. T. I., și pârâta G. C. A., decedată în timpul procesului prin moștenitoare pârâta A. M..
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.1270-_/23.02.1995, emis pe numele titularului G. C. A. în ceea ce privește suprafața de 1700 mp, situată în intravilanul comunei Coșoveni, tarlaua 46, parcelele 2700 și 2699.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de către reclamant privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de întreținere autentificat sub nr.392/30.03.2004 de către BNP F. S..
A fost obligată pe pârâta A. M., moștenitoare a pârâtei G. C. A., decedată în timpul procesului la plata către reclamant a sumei de 819 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat proces-verbal încheiat în anul 1956, numitul V. M. și pârâta G. A.(decedată în timpul procesului), frați, au consemnat acordul lor de voință privind partajarea în cote egale a averii succesorale ce a aparținut părinților lor–casă, teren intravilan și teren extravilan.
Din adeverința nr.137/1958 emisă de Sfatul Popular al comunei Coșoveni rezultă că V. M. poseda din moștenirea lăsată de părinții săi suprafața de 1,00 ha si 0,05 ha la curte, precum și ½ din casă.
Prin acțiunea precizată, reclamantul, în calitate de moștenitor al autorului V. M., a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.1270-_/1995 emis pârâtei G. A. în ceea ce privește suprafața de 1700 mp teren intravilan, precum și nulitatea absolută a contractului de întreținere nr.392/2004 încheiat de pârâta G. A. cu pârâții G. T. F. și G. T. I. pentru aceeași suprafața de teren
Prin decizia de casare nr.1416/05.07.2011 a Tribunalului D. s-a stabilit ca instanța de fond să soluționeze pe fond raportul juridic litigios, cu respectarea întocmai a îndrumărilor date prin decizia nr.1581/2009 pronunțată de Tribunalul D..
Prin această primă decizie de casare s-a stabilit că în ceea ce îl privește pe numitul V. M., din Registrul agricol din anii 1956-1958 și din adeverința nr.137/1958 se desprinde concluzia că suprafața de 1,05 ha teren cu care acesta figura în 1958 coicide ca dimensiuni și categorie de folosință cu cea menționată în adeverința menționată ca fiind moștenire de la V. C. și V. E..
Coroborând mențiunile din Registrul agricol din anii 1956-1958, cu cele din actul din 1956 și adeverința nr. 137/1958, Tribunalul a constatat vă reclamantul a făcut dovada că autorul său a deținut suprafața de 1,05 ha teren, din care 0,05 ha teren intravilan, suprafață moștenită de la părinții acestuia și a dispus că pentru soluționarea cauzei se impune a se verifica dacă suprafața de teren intravilan menționată în actul de partaj din anul 1956, deci suprafața moștenităr de la autorii V. C. și V. E., se regăsește ca amplasament cuprinsă în suprafața de 1700 mp teren intravilan înscris în titlul de proprietate emis pârâtei G. A..
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică efectuată în prezenta cauză, terenul intravilan în suprafață de 1700 mp, situat în tarlaua 46, parcele 2700 și 2699 din titlul de proprietate nr.1270-_/1995 și cel din actul de partaj intitulat proces-verbal din anul 1956 reprezintă același teren sub aspectul vecinătăților și amplasamentului.
În conformitate cu prevederile art. 23, alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul-Lege nr. 42/1990.
Potrivit art.36, alin.6 din Legea nr.18/1991, republicată, atribuirea în proprietate a terenurilor prevazute la alin. 2-5 ale aceluiași articol, se face prin ordinul prefectului.
A..4 care precizează că dispozițiile art.23 rămân aplicabile, poate fi aplicat singur, deosebit de celelalte alineate precedente, atunci când situația practică se încadrează în textul său.
Aceasta întrucât, conform normelor de tehnică legislativă – art. 46 din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative, în alineate distincte se precizează diferite ipoteze juridice, în cazul în care din dispoziția normativă primară a unui articol decurg, în mod organic, mai multe asemenea ipoteze juridice. Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regulă, dintr-o singură propoziție sau frază, prin care se reglementează o ipoteză juridică specifică ansamblului articolului.
În ipoteza terenurilor intravilane, aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, dobândirea proprietății s-a realizat ope legis, prin efectul Decretului-Lege nr.42/1990, ordinul prefectului avand caracter declarativ de drepturi, fiind doar modalitatea concretă în care se realizează atribuirea în proprietate.
Potrivit dispozițiilor art.23 din Legea nr. 18/1991, republicată, nu operează o reconstituire a dreptului de proprietate, fiind vorba de o dobândire a proprietății ope legis, prin efectul Decretului-Lege nr. 42/1990, urmând ca în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, să se elibereze numai actul de proprietate cu caracter recognitiv și constatator. Nu se poate pune, astfel problema existenței sau inexistenței vreunui termen limită pentru depunerea cererii în acest sens.
Art.36, alin.4 raportat la art.23 din Legea nr. 18/1991, republicată, se referă expres la terenurile intravilane din zonele cooperativizate, aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, inclusiv curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul-Lege nr. 42/1990.
Constatarea nulității titlului de proprietate nr. 1270-_/23.02.1995 emis pe numele titularului G. C. A., prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1700 mp teren intravilan, este posibilă, conform art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997, în cazul în care pârâta nu era îndreptățită, potrivit legii, la o astfel de reconstituire.
Or, din concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză, terenul intravilan din titlul de proprietate nr. 1270-_/1995 și cel din actul de partaj intitulat proces-verbal din anul 1956 reprezintă același teren sub aspectul vecinătăților și amplasamentului.
În consecință, chiar dacă numita G. A. este singura care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 18/1991, din concluziile raportului de expertiză grafoscopică întocmit în cel de-al doilea ciclu procesual în dosarul nr._ rezultând că cererea de reconstituire nr. 1602/22.03.1991 nu a fost scrisă și semnată de V. M., pârâta nu era îndreptățită la atribuirea întregii suprafețe de teren intravilan, care nu i-a aparținut în mod exclusiv.
Dreptul de proprietate izvorăște direct din lege potrivit art. 23 din Legea nr.18/1991, republicată, fiind recunoscut de iure, aspect ce rezultă din folosirea sintagmei „sunt și rămân în proprietatea privată".
Așadar, asupra terenurilor intravilane aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, inclusiv curtea și grădina din jurul acestora, stabilirea dreptului de proprietate se face pe numele cooperatorilor sau moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, prin ordinul prefectului, care are caracter recognitiv și constatator și nu constitutiv de drepturi, în urma verificării situației juridice a terenurilor de către primării.
Prin urmare, emiterea titlului de proprietate doar pe numele titularei G. A. s-a făcut cu încalcarea prevederilor legale menționate anterior, aceasta nefiind îndreptățită la atribuirea în proprietate exclusivă a întregii suprafețe de teren intravilan de 1700 mp, fiind incidente, astfel, dispozitiile art. III, alin. 1, lit. a) din Legea nr. 169/1997.
Având în vedere considerentele menționate anterior, instanța a reținut că petitul acțiunii privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.1270-_/23.02.1995, emis pe numele titularului G. C. A., în ceea ce privește suprafața de 1700 mp teren intravilan situată în intravilanul comunei Coșoveni, tarlaua 46, parcelele 2700 și 2699 este întemeiat urmând să fie admis.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de întreținere autentificat sub nr. 392/30.03.2004 de BNP F. S., instanța a reținut următoarele:
Prin actul de partaj intitulat proces-verbal din anul 1956, părțile nu au efectuat un partaj propriu-zis, efectiv, al imobilului, nefiind individualizate în mod clar, precis, bunurile ce revin fiecăreia.
Valabilitatea actului translativ de proprietate încheiat de către una dintre părți nu poate fi analizată decât după împărțirea efectivă a bunului și stabilirea în concret a părților ce cad în loturile foștilor copărtași.
D. astfel se poate analiza în ce măsură bunul aflat în patrimoniul dobânditorilor din contractului de întreținere autentificat sub nr. 392/30.03.2004 de BNP F. S. se regăsește în lotul înstrăinătorului și este valabilă transmiterea dreptului de proprietate sau în lotul celuilalt coproprietar și convenția este lovită de nulitate.
Vânzarea unui bun de către un coindivizar nu atrage nulitatea absolută a actului juridic astfel încheiat, ci această situație supune dreptul dobândit unei condiții rezolutorii, și anume ca bunul indiviz, urmare a realizării partajului efectiv, să cadă în lotul copartajantului care a dispus de acesta. În acest sens sunt și dispozițiile art.786 Cod civil, care prevede că fiecare coerede este prezumat că a moștenitr singur și imediat toate bunurile care compun partea sa și că n-a fost niciodata proprietar pe celelalte bunuri.
Pentru salvgardarea drepturilor proprii asupra bunului înstrăinat, oricare dintre coproprietari poate cere ieșirea din indiviziune, iar soarta actului de înstrăinare va depinde de rezultatul împărțelii.
În aceste condiții, pînă la reglementarea în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 a dreptului de proprietate al părților și realizarea unui partaj efectiv, cu individualizarea exactă a bunurilor ce revin fiecăreia, nu se poate constata nulitatea actului de înstrăinare-contractul de întreținere autentificat sub nr.392/30.03.2004 de BNP F. S..
Față de considerentele expuse mai sus, instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de către reclamant privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de întreținere autentificat sub nr.392/30.03.2004 de către BNP F. S..
În ceea ce privește excepția lipsei de interes invocată de pârâta A. M. prin întâmpinarea depusă la dosar(fila 11) instanța a reținut pe de o parte faptul că aceasta nu mai poate fi analizată având în vedere că sentința civilă nr. 6564/25.04.2008 prin care a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamantului, nu a fost recurată sub aspectul soluției date acestei excepții, ceea ce presupune că nu mai poate fi repusă în discuție lipsa interesului reclamantului în formularea cererii de chemare în judecată, întrucât această chestiune litigioasă a intrat în puterea lucrului judecat, iar pe de altă parte faptul că prin concluziile formulate în instanță la termenul din data de 10.12.2012, pârâta prin apărător nu a mai înțeles să susțină această excepție.
În temeiul art.274, alin.1 Cod Procedură Civilă a obligat pe pârâta A. M., moștenitoare a pârâtei G. C. A., decedată în timpul procesului la plata către reclamant a sumei de 819 lei reprezentând cheltuieli de judecată, care se compune din suma de 800 lei reprezentând onorariu expert achitat de reclamant în dosarul nr._ și suma de 19 lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă cererii introductive achitată de reclamant în primul ciclu procesual în dosarul nr._/215/2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții A. M., G. T.-F. și G. T. I..
Prin recursul declarat de recurenții G. se arată că prima instanță a motivat într-o manieră eronată admiterea capătului de cerere privind nulitatea absoluta parțiala a titlului de proprietate nr_/23.02.1995, apreciind incidența art. 23 din Legea nr.18/1991 coroborat cu art. 8 din Decretul-lege nr.42/1990, concluzionând că V. M., autorul reclamantului nu ar fi trebuit să formuleze cerere de constituire /reconstituire a dreptului de proprietate întrucât dobândirea proprietății s-a realizat prin efectul Decretului-lege nr.42/1990.
Expertiza efectuată în cauză relevă că G. C., soțul lui G. A. avea înscrisă în registrul agricol suprafața totală de 1,75 ha pentru perioada 1959-1963, din care curți-construcții 0,05 ha.
Recurenții susțin că, în cauză, nu poate fi vorba de incidența art. 23 din Legea nr.18/1991, nefiind vorba de aspecte privitoare la membrii copertatori sau moștenitorii acestora.
Astfel, V. M. trebuia să formuleze cerere de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate conform art. 9 alin.31 din Legea nr.18/1991 în termenul de decădere prevăzut de lege, lucru pe care nu l-a făcut niciodată.Nu prezintă relevanță juridică nici așa-zisul proces-verbal de partaj voluntar din 1956, autoarea acestora G. A., nerecunoscând niciodată că ar fi încheiat un asemenea act cu fratele său.
Recurenții consideră că, pentru emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 1700 m.p. era îndreptățită numai autoarea recurenților, G. A., aceasta fiind de altfel fiind singura acceptantă a succesiunii rămasă de pe urma părinților săi, V. C. și V. E..
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte în sensul respingerii capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate.
În recursul formulat de A. M. se arată că a probat în cauză că suprafața de 1700 m.p. a fost înscrisă la rolul agricol ai autorilor săi G. C. și Gavruilescu A. în perioada cooperativizării fiind stăpânită continuu și netulburat de aceștia și că intimatul reclamant nu a formulat cerere de reconstituire în anul 1991 în calitate de moștenitor testamentar al autorului M. V., singura persoană care a formulat cerere de reconstituire fiind mama sa.După decesul mamei sale, imobilul compus din casă și terenul aferent intravilan, reconstituit mamei sale, a rămas în posesia și folosința fratelui său, respectiv pârâtului G. T. F..
În cauză nu există nici un motiv de nulitate parțială a titlului de proprietate contestat, singura persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren fiind doar autoarea G. A., nu și intimatul reclamant.
Cu privire la cheltuielile de judecată, recurenta susține că au fost aplicate greșit, întrucât în cauză au fost mai mulți pârâți.
Prin întâmpinarea formulată de reclamant M. A. la data de 19.03.103, se solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței.
Astfel, în mod temeinic instanța a constatat că emiterea titlului de proprietate a cărui anulare se solicită, în ceea ce privește suprafața de 1700 m..p. doar pe numele titularei G. A. s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale deoarece pârâta G. A. nu era îndreptățită la atribuirea întregii suprafețe de teren intravilan care nu i-a aparținut în mod exclusiv.
Referitor la constatarea eronată a instanței de fond cu privire la calitatea de membrii cooperatori a autorilor V. C. și V. E., intimatul arată că nu s-a constatat calitatea acestora de cooperatori, întrucât aceștia au decedat înainte de colectivizare. Mai mult suprafața de teren din intravilan, proprietate a autorului V. M. nu a intrat niciodată în CAP, ea nu a fost colectivizată, ci a rămas în domeniul privat doar în contul autorului V. M..
Recurenții G. T. F. și G. T. I. au formulat răspuns la întâmpinarea intimatului M. A. prin care susțin neîntemeiat faptul că autoarea G. A. nu era îndreptățită la atribuirea întregii suprafețe de teren intravilan, în cauză fiind vorba de o constatare a dreptului exclusiv de proprietate al acesteia, în condițiile în care în evidențele primăriei G. C. și G. A. au fost înscriși încă din 1950 în registrul agricol cu această suprafață de teren de 1700 m.p.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat.
Astfel se retine ca, prin sentinta civila recurata in cauza, Judecatoria C. a admis in parte actiunea formulata de reclamantul M. A., a constatat nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr_/23.02.1995 emis pe numele intimatei G. A. in ceea ce priveste suprafata de 1700 mp situata in T 46, P 2700 si 2699 pe raza comunei Cosoveni, fiind respins capatul de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de intretinere autentificat sub nr 392/30.03.2004 de catre BNP F. S..
Tribunalul constata ca prin decizia de casare nr 1581/08.07.2009 pronuntata in dosarul nr_/215/2007 Tribunalul D. a admis recursul declarata de reclamantul M. A., a casat sentinta civila nhr 6564/25.04.2008 a Judecatoriei C. si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, retinand ca reclamantul a facut dovada ca autorul sau V. M. a detinut suprafata de 1,05 ha teren din care 0,05 ha intravilan, suprafata mostenita de la parintii acestuia.
Tribunalul a trimis cauza spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care sa aiba ca obiectiv stabilirea faptului daca suprafata de teren intravilan mostenita de autorul reclamantului si de parata G. A. de la parinti si inscrisa in actul de partaj voluntar din anul 1956 coincide ca dimensiuni si amplasament cu suprafata de teren intravilan inscrisa in titlul de proprietate nr._/23.02.1995.
Este adevarat ca pentru respectarea acestei decizii prima instanta, in cadrul celui de-al treilea ciclu procesual a dispus, la termenul de judecata din data de 24.10.2011, efectuarea unei expertize in acest sens, iar la termenul de judecata din data de 18.06.2012 a dispus chiar completarea raportului de expertiza cu obiective care sa stabileasca daca suprafata de teren mostenita de autorul reclamantului V. M. de la autorii sai coincide cu suprafata de teren intravilan inclusa in titlul de proprietate emis pe numele autoarei G. A., insa prin suplimentul la raportul de expertiza depus de dl expert N. C. (f 209-2012) la dosar acesta a invederat ca fata de inadvertentele din actul de partaj din 1956 cu privire la dispunerea vecinatatilor fata de punctele cardinale, expertiza tehnica nu poate identifica modul de dispunere a celor doua loturi formate in urma acestui act de partaj voluntar.
Tocmai de aceea, pentru corecta identificare a suprafetei de teren mostenita de autorul reclamantului de la parintii sai V. C. si V. E.,, pentru a se verifica daca aceasta suprafa se regaseste in titlul de proprietate nr_/23.02.1995, asa cum s-a dispus prin decizia de casare nr 1581/08.07.2009 a Tribunalului D., recursurile declarate in cauza impotriva sentintei civile nr_/14.12.2012 a Judecatoriei C. vor fi admise, sentinta civila urmand a fi casata si cauza retinuta spre rejudecare, fata de prevederile art 312, al 1 rap la art 312, al 4 si al 6 C.., in cauza urmand a se pune in discutia partilor efectuarea unei noi expertize specialitatea topografie avand ca obiective cele anterior expuse.
F. de solutia pronuntata in cauza, tribunalul nu se va pronunta in aceasta etapa asupra cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursurile formulate de recurenții pârâți G. T. F., pârâta G. T. I. și recurenta moștenitoare A. M., împotriva sentinței civile nr._/14.12.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. A. și intimații pârâți C. L. Coșoveni pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și C. Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor
Casează sentința civilă nr._/14.12.2012 a Judecătoriei C. și reține cauza spre soluționare.
Acordă termen la data de 13.06.2013.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Mai 2013.
Președinte, L. L. B. | Judecător, D. G. | Judecător, L. M. |
Grefier, A. B. |
RED.jud. L.L.B.
Tehn.F.M./3 ex.
21.05.2013
Jud.fond:L.T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1399/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 1959/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
