Pretenţii. Decizia nr. 1959/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1959/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 30791/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1959/2013
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - V. P. - judecător
Judecător - D. O.
Judecător - M. R. H.
Grefier - L. E. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 12 noiembrie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului formulat de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 22 CALEA BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 8471 din 29.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. E. C. S.R.L., având ca obiect pretenții.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2012, pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 22 Calea București, a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. A. C. S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 3753,45 lei, reprezentând debit restant aferent perioadei noiembrie 2009 – august 2012, format din 301,51 lei cheltuieli de întreținere și 3.451,94 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta în calitate de proprietar își desfășoară activitatea în C., .. A21 – A22, parter, județul D., imobil aparținând de Asociația de Proprietari nr. 22 Calea București și nu și-a achitat obligațiile de plată a cheltuielilor de întreținere în cuantum de 301,51 lei pentru perioada noiembrie 2009 – august 2012, acumulând penalități de întârziere în cuantum de 3451,94 lei.
În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și Legea nr. 230/2007.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială, chitanță nr. 299 din 20.11.2012, extrase de cont, proces verbal al Adunării Generale pentru anul 2012, listele de plata detaliat pe fiecare luna, contract de închiriere nr. 1/22.10.2007, centralizator, modalitate calcul penalități, chitanța nr. 267 din data de 1.02.2011 și nr. 1278 din 26.06.2012.
Prin încheierea din data de 23.01.2013, instanța a luat act de precizarea reclamantei, în sensul că denumirea actuală a pârâtei este ..
La data de 27.02.2013, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea în parte a acțiunii formulate de către reclamantă, în sensul recalculării penalităților de întârziere, reținute în sarcina pârâtei și obligarea ei doar la plata sumei de 301,51 cu acest titlu, pentru perioada noiembrie 2009 – aprilie 2010, conform art. 49 din Legea nr. 230/2007 și obligarea pârâtei, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariu avocat.
La data de 22.05.2013, reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a arătat că înțelege să solicite doar suma de 869,13 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 8471 din 29.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea în pretenții precizată a reclamantei Asociația de proprietari nr. 22 Calea București în contradictoriu cu pârâta S.C. E. C. SRL.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 869,13 lei, reprezentând penalități de întârziere
A fost admisă în parte cererea pârâtei pentru acordarea cheltuielilor de judecată și compensează parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți, astfel că părțile nu-și mai datorează aceste cheltuieli.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
În baza Legii nr.230/2007 privind asociațiile de proprietari, cheltuielile de întreținere avansate de Asociație pentru întreținerea proprietății comune trebuie să fie suportate de locatari sau proprietari, proporțional cu cotele deținute din părțile comune ale condominiului.
Potrivit dispozițiilor art.46 din Legea nr.230/2007 toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Art. 47 stabilește care sunt cheltuielile asociației de proprietari: a) cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale; b) cheltuieli pe consumuri individuale; c) cheltuieli pe cota-parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale; d) cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari;e) cheltuieli pe consumatori tehnici; f) cheltuieli de altă natură.
Conform art. 47 alin. 2 cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
Din înscrisurile depuse la dosar și precizările părților rezultă o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 869,13 lei, penalități de întârziere, conform art. 25 alin. 3 din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, care prevede că, în cazul în care terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor. Întrucât pârâta a achitat doar debitul, au rămas neachitate penalitățile calculate de asociație.
Astfel, penalitățile datorate de pârâtă au fost recunoscute de aceasta.
Pentru aceste motive, instanța a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 869,13 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În considerarea prevederilor art. 276 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că pârâta nu a recunoscut pretențiile reclamantei, până la prima zi de înfățișare, a admis cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată și, în parte, cererea pârâtei în același sens și, compensând parțial cheltuielile de judecată făcute de părți (reclamanta - 800 lei, reprezentând onorariu avocațial, și pârâta – 1.000 lei, onorariu avocațial, conform chitanțelor depuse la dosar, din care va admite doar restituirea sumei de 800 lei), a constatat că părțile nu-și mai datorează cheltuieli de judecată.
Sub aspectul recuperării cheltuielilor de judecată, nu este întemeiată susținerea pârâtei în sensul că datorită contestării pretențiilor reclamanta și-a redus pretențiile, deoarece art. 275 Cod procedură civilă nu distinge după cum contestarea pretențiilor este sau nu întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Asociația de proprietari nr. 22 Calea București, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta arată că hotărârea este netemeinică și nelegală sub aspectul modului de soluționare a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
În mod eronat a compensat cheltuielile de judecată, în condițiile în care a fost admisă în totalitate acțiunea formulată și precizată.
Soluția nu apare ca fiind judicioasă nici din perspectiva art. 275 C.p.civ., întrucât nu ne aflăm în situația recunoașterii pretențiilor de către intimata-pârâtă până la prima zi de înfățișare, simpla plată a cheltuielilor de judecată efectuată pe parcursul desfășurării procesului, fără a fi plătite și penalitățile de întârziere nu poate reprezenta o recunoaștere a pretențiilor recurentei.
Pe de altă parte, intimata pârâtă era pusă deja în întârziere la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, caz de excepție reglementat de art. 275 C.p.civ.
Recurenta precizează că nu există nici un temei pentru admiterea cheltuielilor de judecată realizate de intimata-pârâtă, din moment ce nu i s-a admis vreo cerere sau vreo pretenție, fiind partea care a pierdut procesul.
Soluția pronunțată de prima instanță este inechitabilă pentru recurentă, deoarece a avansat cheltuielile de judecată care trebuie recuperate.
Deși prima instanță face o interpretare corectă a dispozițiilor art. 275 C.p.civ., totuși în final adoptă o soluție inechitabilă.
Chiar dacă o parte din cheltuielile de întreținere erau achitate de intimata-pârâtă la data de 20.11.2012, dată la care era înregistrată cererea de chemare în judecată, nu are nici un fel de importanță în privința cheltuielilor de judecată, deoarece, pe de o parte, acțiunea a fost admisă în totalitate așa cum a fost precizată și, pe de altă parte, cheltuielile de judecată și penalitățile de întârziere au fost nerecuperate.
În drept, invocă art. 299-316 C.p.civ.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul obligării intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată pentru judecata în primă instanță și în recurs.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamanta Asociația de Proprietari nr. 22 Calea București a învestit instanța cu o cerere în pretenții prin care a solicitat obligarea pârâtei S.C. E. C. S.R.L. la plata sumei totale de 3.753,45 lei reprezentând debit restant aferent perioadei noiembrie 2009 - august 2012, din care suma de 301,51 lei reprezintă cheltuieli de întreținere și suma de 3.451,94 lei penalități de întârziere.
La primul termen de judecată la care a fost legal citată - 27.02.2013, pârâta a depus întâmpinare prin care a contestat valoarea penalităților de întârziere, apreciind că aceasta nu trebuie să depășească debitul principal în cuantum de 301,51 lei. A fost de acord să plătească suma totală de 603,02 lei, reprezentând 301,51 lei cheltuieli de întreținere și 301,51 lei penalități de întârziere aferente.
Odată cu întâmpinarea a fost depusă și împuternicirea avocatului titular al pârâtei, S. L., contractul de asistență juridică fiind încheiat chiar la data de 27.02.2013, data redactării întâmpinării.
Ulterior, pentru termenul de judecată din 17.04.2013, reclamanta a precizat acțiunea, arătând că renunță la capătul de cerere privind plata cheltuielilor de întreținere, întrucât după formularea cererii de chemare în judecată pârâta a plătit integral acest debit, dar înțelege în continuare să solicite obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 894,04 lei, precizând deci un cuantum mult mai mic al acestor accesorii decât cel solicitat prin cererea introductivă.
În final, la data de 22.05.2013, reclamanta a precizat cuantumul corect al penalităților de întârziere solicitate ca fiind 869,13 lei, la care a și fost obligată pârâta prin sentința civilă recurată în prezenta cauză.
Ambele părți au solicitat cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 800 lei achitat de reclamantă (chitanța de la fila 3 dosar fond) și în cuantum de 1.000 lei achitat de pârâtă (chitanța de la fila 125 dosar fond), prima instanță procedând la compensarea parțială a cheltuielilor de judecată și constatând că părțile nu-și mai datorează aceste cheltuieli.
Temeiurile legale reținute de prima instanță, dispozițiile art. 275 și art. 276 C.p.civ., nu sunt aplicabile în cauză, însă soluția de compensare a sumelor reprezentând cheltuieli de judecată (având drept consecință neobligarea pârâtei către reclamantă la astfel de cheltuieli) este corectă, însă pentru alt temei legal care va fi arătat de instanța de recurs în continuare.
Este îndeobște cunoscut că temeiul acordării cheltuielilor judiciare suportate de părți îl reprezintă culpa procesuală, partea care cade în pretenții fiind obligată, la cererea celeilalte părți, să-i achite acesteia din urmă cheltuielile de judecată în temeiul art. 274 alin. 1 C.p.civ.
În primul rând, este de notat faptul că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 275 C.p.civ., întrucât pârâta, la data chemării sale în judecată, se afla de drept în întârziere în ceea ce privește obligația de plată a cheltuielilor de întreținere și a accesoriilor aferente constând în penalități de întârziere, conform art. 1079 alin. 2 pct. 3 din vechiul cod civil (art. 1523 alin. 2 lit. a) din noul Cod civil), întrucât obligația nu putea fi îndeplinită decât într-un anumit timp determinat, respectiv când a devenit exigibilă conform dispozițiilor art. 49 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 230/2007, astfel că, din acest punct de vedere, sunt întemeiate criticile recurentei-reclamante.
De asemenea, nici dispozițiile art. 276 C.p.civ. nu pot fi reținute în vederea soluționării cererilor accesorii privind cheltuielile de judecată, întrucât în cauză pârâta nu a dedus judecății pretenții proprii pe calea unei cereri reconvenționale pentru a se putea încuviința în parte, cum cerere textul de lege evocat, doar reclamanta fiind cea care a generat pretenții prin cererea de chemare în judecată.
În aceste condiții, tribunalul va examina în ce măsură cheltuielile de judecată suportate de ambele părți au fost generate de atitudinea procesuală culpabilă a fiecăreia dintre acestea, iar, în situația în care culpa este comună, trebuie stabilit în ce proporție se pot imputa fiecăreia dintre părți, putându-se proceda în final la compensația judiciară prin stingerea datoriilor reciproce până la concurența celei mai mici.
Astfel, în mod inexplicabil cum s-a dovedit ulterior, reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă obligarea pârâtei la o sumă nejustificată (3.451,94 lei) cu titlul de penalități de întârziere, dacă avem în vedere suma finală solicitată prin precizarea formulată la data de 22.05.2013 (869,13 lei), la care, de altfel, a și fost obligată pârâta prin sentința recurată.
Deci, faptul că reclamanta a solicitat raportat la debitul principal o sumă excesivă cu titlul de penalități de întârziere, a determinat-o pe pârâtă să efectueze cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei cu titlul de onorariu de avocat pentru a-și formula apărările corespunzătoare în cauză, suma fiind apropiată de cea pretinsă de reclamantă cu același titlu pentru acțiunea formulată de apărător și susținerea intereselor în instanță (800 lei).
Având în vedere că, în final, pârâta a fost obligată la o sumă mult mai mică cu titlu de penalități de întârziere decât cea pretinsă prin acțiunea introductivă și în raport de care aceasta și-a formulat apărările prin întâmpinare și a achitat onorariul de avocat în cuantumul stabilit prin contractul de asistență juridică încheiat anterior reducerii cuantumului accesoriilor, se poate considera că reclamanta a căzut în pretenții, deci că se află în culpă procesuală în proporție de 75%, situație în care trebuie să achite pârâtei suma de 750 lei (75% din 1.000 lei onorariu avocat), iar aceasta din urmă a căzut în pretenții în proporție de 25%, trebuind să achite reclamantei suma de 200 lei (25% din 800 lei onorariu avocat), ceea ce presupune că soluția corectă ar fi fost chiar aceea de obligare a reclamantei la plata sumei de 550 lei către pârâtă, în urma compensației judiciare ce se impune a se realiza.
Prin urmare, prima instanță a procedat corect atunci când nu a obligat pârâta la plata vreunei sume de bani cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamantă, întrucât chiar aceasta din urmă trebuia să achite aceste cheltuieli părții adverse conform celor arătate anterior.
Cum în cauză dreptul la recurs a fost exercitat doar de către reclamantă, nu i se poate înrăutăți acesteia situația în propria cale de atac conform art. 316 raportat la art. 296 teza a II-a C.p.civ., astfel că va fi respins recursul ca nefondat în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a C.p.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 22 CALEA BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 8471 din 29.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. E. C. S.R.L.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2013.
Președinte, V. P. | Judecător, D. O. | Judecător, M. R. H. |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.D.O.
Tehn.F.M./2 ex.
11.12.2013
Jud.fond.L.N.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 922/2013. Tribunalul DOLJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2097/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
